Lucrare Toata

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE
LUCRARE DE LICEN|Ă
Coordonator ştiinţific
Lector. univ. dr. Cristina PONEPAL
Absolvent:
Maria Lavinia PREDA
2013
1
UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE
SPECIALIZAREA ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI
LUCRARE DE LICENȚĂ
STUDII ŞI CERCETĂRI PRIVIND MĂSURĂRI DE MEDIU ÎN

JURUL PLATFORMEI CHIMICE VÂLCEA
Coordonator ştiinţific:
Lector. univ. dr. Cristina PONEPAL
Absolvent:
Maria Lavinia PREDA
2013
2
Mulţumiri
“Toate mulţumirile trebuiesc plătite înainte de a le căpăta”, un citat aproximativ

din I.L. Caragiale, care ilustrează cu adevărat starea de confuzie pe care o ai in
momentul în care doreşti să îi aminteşti pe cei care au “plătit” anticipat mulţumirile.
Obligatoriu sunt părinţii şi familia, care te-au definit sau te-au sprijinit de-a
lungul drumului.
Multumesc tuturor profesorilor de la Universitatea din Piteşti, Facultatea de
Ecologie şi Protectia Mediului. Indiferent de preferinţe sau de prieteniile legate,
fiecare merită un sincer mulţumesc pentru că fiecare au contribuit la formarea mea,
dar îndeosebi la umplerea tolbei cu amintiri. Multumesc pentru fiecare zambet,
fiecare emoţie, fiecare sfat… Vă multumesc tuturor că aţi fost personajele ptincipale
în povestea vieţii mele…o poveste nu cu un final fericit, ci fără final… povestea o
trăim cu toţii în fiecare zi, hrănită de toate amintirile frumoase.
Dar toate aceste mulţumiri scrise nu ar exista, ca de altfel şi lucrarea de faţă
fără Lector. univ. dr. Cristina PONEPAL, care a fost imboldul principal şi care m-a
făcut să înţeleg cu adevărat pe parcursul celor trei ani că “Niciodată nu este prea
târziu...” Competenţa şi profesionalismul dânsei sunt caracteristicile primelor gânduri
pe care le întâlneşti la invăţăceii pregătiţi, dar pentru mine, discuţiile şi munca
comună de prelucrare a informaţiilor adunate au fost definitorii în cristalizarea ideilor
lucrării de licenţă.
Gânduri de recunoştinţă se îndreaptă către Prof. Dr. Ioan Stefănescu şi
colectivului Laboratorului de Analize Gama şi Alfa Beta global, Chim. Alina Miu şi Ing.
Mihaela Vladu, din cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru
Tehnologii Criogenice şi Izotopice Rm. Vâlcea, care m-au sprijinit în munca depusă.
3
INTRODUCERE
În această lucrare am prezentat rezultatele monitorizării

radioactivităţii factorilor de mediu pe perioada ianuarie - mai 2013 în jurul
Platformei Chimice Vâlcea. Aceste rezultate au fost obţinute în cadrul
laboratorului de măsurare a radioactivităţii mediului ‘Laboratorul de
analize Gama şi Alfa-Beta Global’ din cadrul Institutul Naţional de
Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice - ICSI
Rm.Valcea, în conformitate cu cerinţele Agenţiei de Mediu şi
Administratia Natională ‘Apele Române’ (Administraţia Bazinală de Apă
Olt).
Primul capitol “Surse de radiații și poluarea radioactivă a mediului”
conţine o scurtă prezentare a radioactivităţii mediului, dozele de iradiere
permise şi letale, efectele iradierii şi limitele autorizate asupra corpului
uman.
Al doilea capitol “Programul de monitorizare a mediului în jurul
Platformei Chimice Vâlcea” conţine o enumerare a tipurilor de probe şi a
analizelor de radioactivitate efectuate pentru fiecare dintre acestea,
precum şi o descriere a locaţiilor din care aceste probe au fost prelevate.
Deasemenea, în cadrul acestui capitol sunt prezentate tabelat,
diferenţiate pe tip de analiză, tipurile de probe şi perioadele de
monitorizare.
Capitolul trei “Proceduri de recoltare şi preparare probe de mediu”
prezintă elementele importante ale procedurilor şi operaţiilor de
prelevare, preparare şi măsurare a probelor de mediu, iar în capitolul
patru “Echipamente utilizate pentru analiza radioactivităţii” sunt
prezentate caracteristicile de bază ale instrumentelor utilizate în cadrul
acestor proceduri/operaţii.
4
În capitolul cinci “Contribuţii personale. Măsurarea activităţii
radionuclizilor în probe de mediu” sunt prezentate rezultatele
monitorizării concentraţiei radionuclizilor gama şi beta global în probe de
mediu, sub forma de tabele şi grafice, exprimate în unităţi de activitate
specifică (Bq/cantiate) pentru fiecare din tipurile de probe şi pentru
fiecare tip de analiză, corespunzator perioadei de monitorizare şi locaţiei
de prelevare.
Rolul principal al monitorizării radioactivităţii factorilor de mediu
este de a stabili nivelurile de radiaţii şi concentraţii radioactive în mediu
în vederea decelării ulterioare a impactului a întregii Platforme Chimice
Vâlcea asupra mediului.
5
Capitolul 1. SURSE DE RADIAȚII ȘI POLUAREA
RADIOACTIVĂ A MEDIULUI
1.1. Ce este radioactivitatea. Radioactivitatea naturală
Noţiunea de poluare (impurificare, contaminare) radioactivă are

un sens larg, deoarece în mod practic, în natură nu există zone cu
radioactivitate zero.
Mediul în care trăim – însăşi corpul omului – precum şi aerul,
apele de suprafaţa şi subterane, etc., prezintă o contaminare radioactivă
naturală şi îşi cresc continuu contaminarea radioactivă artificială.
Radioactivitatea este un proces în care nucleele anumitor specii
atomice instabile emit în mod spontan energie sub forma unor radiaţii
(corpusculare, adeseori însoţite de radiaţii electromagnetice) şi se
transmută în alte specii atomice care pot ele însele radioactive, sau pot fi
stabile.1
Radioactivitate naturală a mediului ambiant se datoreste în special
elementelor radioactive naturale conţinute în unele minerale din
componenţa scoarţei pamantului, de exemplu uraniul şi toriul împreună
40
cu produsele lor de dezintegrare, precum şi K. Substanţele radioactive
din roci pot fi preluate de apele subterane din straturi [n care se găsesc
şi depuse în alte straturi sau pot fi aduse la suprafaţă de pe care ajung la
1
Prof. Al. Sanielevici, 1957, Introducere in radioactivitate, Ed. Tehnica, Bucuresti
6
suprafaţa scoarţei. De multe ori, rocile în care se găsesc substanţele
radioactive sunt exploatate în diferite scopuri, fie pentru extragerea
elementelor radioactive, fie pentru cu totul alte motive (de exemplu unele
roci care conţin substanţe radioactive neexploatabile sunt folosite ca
materiale de construcţie, intr@nd astfel în componenţa clădirilor şi a altor
edificii). Printre produsele de dezintegrare ale uraniului şi toriului apar
radonul şi toronul, care, fiind gaze, părăsesc mineralele de origine din
straturile subterane, din materialele exploatate sau din materialele de
construcţie şi ajung fie în apele freatice sau de suprafaţă, fie în aerul
atmosferic. Prin dezintegrarea în continuare a radonului şi a toronului se
obţin produşi solizi care se ataşează particulelor solide din aerul
atmosferic, d@nd naştere aerosolilor radioactivi care se depun pe sol
sau pe obiectele de pe sol.
Din punct de vedere istoric, radioactivitatea a fost descoperită în
anul 1896, când Becquerel a arătat că uraniul emite în mod spontan
radiaţii cu proprietăţi asemănătoare.
Radioactivitatea este un proces static. Nucleele identice trăiesc un
timp diferit până la dezintegrare. Timpul mediu de viaţă, observat prin
măsurători efectuate pe un număr foarte mare de nuclee, este
independent de condiţiile în care se găsesc nucleele, respectiv
temperatura, presiunea, starea de agregare. Este cuprins între 10-9 sec
şi 1022 ani, domeniul relativ faţă de puterea cu care putem măsura timpul.
238
Timpul de viaţă al unor nuclee cum ar fi 92U de ordinul 1010 ani
poate fi explicată având în vedere câteva considerente:
 dezintegrarea cu emisie de particule încărcate este încetinită
de bariera coulombiană;
 existenţa interecţiunii slabe, de 1024ori mai puţin intensă
decât interacţiunile tari;
7
 la energii mici pentru a schimba spinul nucleuli trebuie ca
particula emisă să aibă moment cinetic mare;
 timpul de viaţă al unui nucleu radioactiv depinde foarte mult
de energia eliberată în actul de reacţie.2
Altă sursă de „poluare" radioactivă naturală o constituie radiaţia
cosmică, care, interacţion@nd cu atomii din aer, generează în mod con-
tinuu atomi de tritiu şi 14C.
Tritiul, av@nd simbolul 3H, (T în unele publicaţii) este un izotop al
hidrogenului, av@nd masa atomică 3, şi se dezintegrează emiţ@nd
radiaţii beta moi (18 keV), cu o durată de înjumătăţire de 12,3 ani. Este
produs în mod natural în straturile superioare ale atmosferei prin
acţiunea radiaţiilor cosmice asupra azotului, conform relaţiilor.3
14
N + n12C + 3H sau 14N + n 3 4He + 3H.
Intensitatea radiaţiei cosmice fiind aproximativ constantă,
generarea tritiului în păturile superioare ale atmosferei se va face cu o
viteză constantă. După studiile efectuate de Kaufman şi Libby,
producerea tritiului se face într-o cadenţă medie de aproape 12 atomi pe
centimetru pătrat şi secundă. Tritiul astfel produs răm@ne în stare liberă
un timp foarte scurt, deoarece este oxidat rapid şi sub formă de apă
tritiată este antrenat de precipitaţii.
O altă origine a tritiului în atmosferă au constituit-o exploziile
termonucleare. Cantitatea de tritiu produsă în urma unei astfel de explozii
se răsp@ndeşte rapid în toată emisfera. „Căderea" tritiului pe păm@nt se
face după o lege exponenţială, cu o „durată de înjumătăţire" de 35 de
zile. Anterior anului 1954, c@nd a avut loc prima explozie termonucleară,
2
Alexandru Cecal, Karin Popa, Doina Humelnicu, 2011, Radioactivitatea mediului
inconjurator , Editura Matrixrom
3
Gheorghe Văsaru, 1975, Separarea tritiului, Ed. Tehnica
8
concentraţia tritiului în apele de ploaie varia între 3 şi 20 UT (unitati de
3
𝐻
tritiu; o unitate de tritiu reprezintă 3,2·10-9 Ci/m3 sau un raport 𝐻
= 10−19).
În oceane, cantitatea de tritiu era mult mai scăzută, variind între

0,2 şi 2 UT.
Între 1954 şi 1958, concentraţia tritiului în apă a suferit variaţii
bruşte, prezent@nd maxime importante, fix@ndu-se actualmente în jurul
a 30 - 40 UT. Tritiul de origine termonucleară a intrat definitiv în ciclul
apei în hidrosferă.
Carbonul - 14 este produs pe cale naturală prin bombardarea
azotului din atmosferă cu neutroni de origine cosmică, conform reacţiei:
14
N + n 14C + 1H + 0,64 MeV.
14
În urma acestei reacţii, C, care apare probabil în stare atomică,
14
este oxidat în CO2 şi se amestecă cu carbonul natural. O parte a
acestui amestec pătrunde prin fotosinteză şi metabolism în regnul vegetal
şi animal, iar altă parte este dizolvată în apa de precipitaţie şi intră în
echilibru chimic cu bicarbonaţii dizolvaţi în hidrosferă.
14
După Libby, C este produs în atmosferă în mod continuu şi la o
activitate constantă. Astfel, consider@nd că intensitatea radiaţiei
cosmice a rămas constantă în perioade destul de lungi (40 000 de ani),
fluxul de neutroni de provenienţă cosmică a rămas constant, aşa că
14
activitatea specifică în urma echilibrului ce se stabileşte între C care
14
dispare prin dezintegrare şi C nou produs a rămas la o valoare
constantă.
În tabelul 1.1 se prezintă o listă cu radionuclizii produşi de
radiaţiile cosmice, detectaţi p@nă în prezent în apele de suprafaţă.
Tabelul 1.1 Radionuclizii cosmogenici detectaţi în apele de suprafaţă

Nuclidul Durata de Ritmul de producere [n
9
injum`t`\ire atmosfer`
3
H 12,3 ani 12
7
Be 53 zile 8,1·10-2
10
Be 2,5·106 ani
106 ani
14
C 5 570 ani 2,5
22
Na 2,6 ani 8,6·10-5
26
Al 7,4 1,4·10-4
105 ani
32
Si 500 ani 1,6·10-4
32
P 14,3 zile 8,1·10-4
33
P 25 zile 6,8·10-4
35
S 87 zile 1,4·10-3
36
Cl 3,1 · 105 ani 1,1·10-3
37
Ar 35 zile
39
Ar 270 ani 5,6·10-3
Toate sursele de poluare radioactivă naturală trebuie să fie
inventariate şi prin măsurători de precizie pentru a se stabili valorile
concentraţiilor radioactive naturale în aer, ape, sol, vegetaţie etc. Aceste
valori vor constitui baza de plecare pentru admiterea în continuare sau
interzicerea unei poluări radioactive artificiale, ca urmare a activităţii
omului.
Contaminarea artificială a mediului ambiant se datoreşte următoa-
relor cauze: funcţionării reactorilor nucleari, efectuării exploziilor
nucleare, uzinelor de prelucrare a materialelor fisionabile, eliminării
deşeurilor radioactive în r@uri, mări, oceane sau prin îngropare, opera-
ţiilor cu trasori radioactivi.
Reactorii nucleari folosiţi în scop ştiinţific sau industrial (produ-
cerea izotopilor radioactivi şi în special producerea energiei electrice) pot
avea de obicei scăpări mici şi accidental scăpări mari de fragmente de
fisiune care conduc la contaminarea zonei respective. Dezvoltarea
extraordinară a energeticii nucleare care se aşteaptă în viitorul apropiat
măreşte rolul acestui mod de contaminare a mediului ambiant.
În fine, trasorii radioactivi folosiţi în industria chimică, agricultură,
geofizică, dar mai ales în hidrologie, conduc la contaminarea apelor de
suprafaţă sau freatice şi a solului.
10
Toate căile de contaminare a mediului ambiant sunt astăzi
obiectul cercetărilor multor laboratoare din lume în vederea găsirii celor
mai eficiente metode de reducere, în fiecare caz în parte, a contaminării
radioactive a mediilor respective.
Măsurările sistematice efectuate în ţara noastră privind conţinutul
radioactiv al apei din principalele cursuri de ape arată că gradul actual de
poluare se cifrează între 10-11 şi 10-8 Ci/cm3, valoare echivalentă cu
fondul natural al apelor de suprafaţă. Intruc@t evacuarea efluenţilor
radioactivi în apele de suprafaţă are implicaţii de ordin sanitar, social şi
economic, este necesar să se studieze cu atenţie dinamica
radionuclizilor evacuaţi pentru a se putea stabili anumite valori admisibile
pentru poluarea mediului.
Apele reziduale impurificate cu substanţe radioactive care pătrund
în bazinele acvifere, vor diferi de apele existente în aceste bazine. Ele
vor avea un pH deosebit, altă compoziţie, altă temperatură, un regim
hidrologic diferit, o faună şi o floră abundentă. Această schimbare de
stare poate genera o serie de transformări. Astfel, o parte din
substanţele radioactive vor trece din soluţie în stare solidă (prin
precipitare, coagulare) şi se vor depune pe fund împreună cu sărurile
insolubile ale izotopilor inactivi.
O altă parte va fi adsorbită de substanţele şi corpurile care se află
în suspensie sau de organismele aflate în apă. Pătrunderea acestor sub-
stanţe în mod continuu în bazin conduce inevitabil la contaminarea
întregii faune şi flore a acestuia. Unele plante şi vieţuitoare acvatice au
proprietatea de a adsorbi şi fixa selectiv în corpul lor cantităţi importante
32 45 131 90
de izotopi radioactivi din cei mai periculoşi, cum ar fi P, Ca, I, Sr,
137
Cs, Ra etc. În ceea ce priveşte intensitatea adsorbţiei pe fundul
bazinului sau de către aluviuni (în cazul r@urilor), ea depinde foarte mult
de natura acestora precum şi de compoziţia chimică a elementelor
11
90
radioactive. În acest sens s-a observat că Sr este foarte bine adsorbit
137
de m@l în timp ce Cs este reţinut de solurile nisipoase. În afară de
elementele adsorbite de substanţele în suspensie şi depuse odată cu
acestea pe fund, se depune concomitent şi planctonul mort (care prezintă
o adsorbţie ridicată) precum şi resturile altor organisme acvatice care au
acumulat în timpul vieţii lor o cantitate considerabilă de elemente
radioactive.
În condiţiile obişnuite ale unui bazin de apă dulce, adică în mediu
slab alcalin şi neutru, o parte importantă a elementelor radioactive
pătrunse în bazin va precipita sau se va adsorbi pe fund. Ţin@ndu-se
seama că unii izotopi au un timp de înjumătăţire lung (90Sr, 137
Cs,etc),
apare pericolul acumulării acestora în depunerile de pe fund. Acumularea
unui anumit nivel de activitate în depuneri conduce la stabilirea unui
echilibru între radioactivitatea fazei solide (fund) şi a fazei lichide (apă),
ceea ce face ca bazinul să răm@nă contaminat pentru un timp
îndelungat.
Capacitatea plantelor şi animalelor acvatice de a acumula în
organismul lor substanţe radioactive va spori şi mai mult gradul de
impurificare a bazinelor acvifere. Analiz@nd în detaliu mecanismul
acestui proces, trebuie remarcat că acumularea elementelor radioactive
se poate produce în primul r@nd pe calea adsorbţiei acestor elemente
pe suprafaţa organismului viu, iar în al doilea r@nd, pe calea schimbului
mineral care are loc în orice organism viu, ceea ce duce la contaminarea
structurii ţesuturilor.
Cantitatea de elemente radioactive care se adsorb pe suprafaţa
organismelor acvatice (ca şi în cazul substanţelor în suspensie) depinde
de proprietăţile fizice şi chimice ale izotopilor radioactivi, de pH-ul
mediului, de activitatea specifică a apei, precum şi de mărimea relativă a
suprafeţei organismului care intră în contact cu apa. Repartizarea
12
elementelor radioactive în organism este legată de proprietăţile lor fizico-
chimice. Deoarece în metabolismul vieţuitoarelor participă un număr de
elemente chimice, toţi reprezentanţii florei şi faunei acvatice posedă
proprietatea de a concentra în ei diferiţi izotopi radioactivi. Astfel peştii
32
acumulează P într-o concentraţie care depăşeşte aproape de 150 000
de ori concentraţia lui în apă (pentru ficatul unor specii de peşti, acest
raport atinge valoarea de 300 000). Scoica moluştelor fixează
radioactivitatea în concentraţii care depăşesc de 10 000 de ori conţinutul
radioactiv al unei cantităţi echivalente de apă, iar larvele lor de 350 000
de ori; pentru alge acest raport atinge cifra de 50 000, iar pentru plancton
chiar 500 000. Aceste cifre sunt impresionante mai ales atunci c@nd
90
este vorba de izotopi foarte periculoşi, de tipul Sr. De altfel, aceste
concentraţii pot creşte enorm pentru anumiţi izotopi, deoarece s-a
constatat că există o dependenţă invers proporţională între concentraţia
izotopilor radioactivi din animalele acvatice şi concentraţia izotopilor
stabili respectivi din apa bazinelor. Dimpotrivă în cazul unor concentraţii
mari ale izotopilor stabili în apă, cantitatea izotopilor radioactivi respectivi
ce se acumulează în ţesuturile organismelor acvatice, va fi mai mică.
Într-adevăr, numeroase cercetări au dovedit că în cazul unor concentraţii
ridicate în apă a sărurilor de calciu, cantitatea de stronţiu radioactiv
acumulată se reduce simţitor.
În procesul de nutriţie, plantele şi vieţuitoarele acvatice au nevoie
de anumite elemente pe care, dacă nu le găsesc în apa respectivă în
cantităţile necesare, le înlocuiesc cu alte elemente chimice din aceeaşi
familie (Ca cu Sr, de exemplu). C@nd elementul care lipseşte apare în
apă sub formă de reziduuri radioactive, fie chiar în cantităţi extrem de
mici, el va fi absorbit şi fixat de organismele acvatice. Eliminarea
izotopilor radioactivi încorporaţi în acest mod se face foarte greu, tocmai
datorită lipsei izotopilor stabili ai aceloraşi elemente în mediul
13
înconjurător. De aceea, la evacuarea efluenţilor radioactivi în r@uri,
calculul concentraţiilor maxime permise trebuie să ţină seama neapărat
de caracteristicile emisarului.
Evacuarea îndelungată a deşeurilor radioactive în bazinele
de suprafaţă poate conduce în timp la apariţia unor depozite radioactive
datorită acumulării treptate a florei şi faunei acvatice pe fundul acestor
bazine. În afară de aceasta se ştie că microorganismele, vieţuitoarele
acvatice mici şi plantele acvatice, constituie hrana de bază a peştilor,
racilor şi păsărilor de apă. Deoarece acestea constituie alimente curente
pentru oameni, iar în cazul populaţiei riverane chiar alimente de bază,
este clar că evacuarea lichidelor radioactive, fără respectarea unor
norme, poate prezenta la un moment dat un pericol social. În
consecinţă, debitul apelor radioactive eliminate în canal — chiar în
concentraţii care nu depăşesc limite maxime permise — trebuie să fie
limitat, iar evacuarea lor în lacuri sau eleştee folosite pentru creşterea
peştilor sau păsărilor de baltă, nu trebuie admisă chiar la diluţii mari.
Evacuarea continuă a lichidelor radioactive în sistemul de canali-
zare, va conduce cu timpul şi la creşterea considerabilă a activităţii apei
emisarului, care de obicei este un r@u. Apa acestor r@uri prezintă în
general o mare turbiditate, datorită materialului aluvionar transportat.
Aluviunile, în special cele argiloase, adsorb cu uşurinţă substanţele
radioactive din apă şi cu timpul se depun, mărind astfel depozitele
radioactive din straturile superficiale ale fundului. Deoarece regimul
r@urilor neregularizate nu este stabil, la viituri toate aceste depuneri vor
fi spălate şi duse de ape, iar în caz de revărsări ele inundă terenurile
folosite pentru agricultură, culturile, căile de comunicaţie, contamin@nd
astfel teritorii întinse. Zonele riverane mai pot fi contaminate şi pe cale
eoliană prin împrăştierea de către v@nt a prafului format din m@lul
radioactiv uscat sau a sărurilor radioactive depuse pe plantele acvatice.
14
Apele r@urilor în care se varsă apele radioactive pot constitui o sursă
directă de contaminare a localităţilor din aval. În cazul utilizării acestor
ape pentru irigări sau la adăpatul animalelor se poate ajunge de
asemenea la contaminarea radioactivă a populaţiei. În afară de aceasta
s-a constatat că depunerea substanţelor radioactive se face preferenţial,
în zonele în care există bancuri sau plaje. Cum acestea sunt utilizate
c@teodată drept ştranduri devine posibilă contaminarea publicului.
Foarte importantă din punct de vedere sanitar este şi posibilitatea
contaminării apelor freatice, c@nd acestea sunt alimentate de apele
r@urilor sau lacurilor în care se elimină deşeuri radioactive. Dacă apele
subterane sunt impurificate în acest mod, substanţele radioactive conţi-
nute vor migra în curentul general al orizontului acvifer p@nă la distanţe
apreciabile. Bineînţeles că migrarea substanţelor radioactive depinde de
compoziţia şi structura mediului străbătut. Astfel, rocile poroase permit
infiltrarea apei cu destulă uşurinţă. În cazul rocilor fisurate, viteza de
infiltrare poate atinge valori de 200 m/24 h sau chiar mai mult. În
asemenea condiţii, se poate contamina cu uşurinţă o zonă destul de
întinsă, periclit@nd aprovizionarea cu apă a oamenilor şi animalelor.
Radioactivitatea aerului este degenerată de descendenţii de viaţă
scurtă ai radioizotopilor Rn-ului (radonul şi thoranul) şi de radionuclizi
proveniţi din interacţia radiaţiei cosmice cu atmosfera.
Există măsurări sistematice ale concentraţiilor acestor radionuclizi
în atmosfera liberă (2-4 determinări/zi) la toate staţiile aparţinând
RNSRM. De asemenea, au fost puse în evidenţă corelaţii ale valorilor
măsurate cu fenomenele meteorologice: vânt, presiune, temperatură,
precipitaţii, ceaţă, etc.
Radonul atmosferic este un produs de dezintegrare radioactivă a
uraniului 238 (timpul de înjumătățire de 4,5 miliarde de ani) din sol; în
lanțul de dezintegrare găsindu-se radonul 222, un gaz radioactiv cu timp
15
de înjumătățire de 3,8 zile. El este prezent pretutindeni în sol și în
atmosferă, în diferite proporții. Radonul difuzează prin porii și fisurile
rocilor, iar o parte este eliberată în atmosferă, de unde îl inhalăm. Când
presiunea atmosferică scade, radonul este eliberat mai rapid din sol.
Astfel, radioactivitatea naturală a atmosferei variază de la o zonă la alta
în funcție de conținutul de uraniu al solului și de vreme.
Radiația medie datorată emanațiilor din sol este de circa 1 mSv
pe an, dar această valoare poate varia de la 0,5 mSv în regiunile cu
radioactivitate joasă, până la valori de peste 400 mSv în regiunile cu
radioactivitate naturală ridicată.
Radioactivitatea telurică (emisă din sol) poate varia de la regiune
la regiune cu un factor de o mie la 1, în funcție de cantitatea de uraniu
din sol.
În Europa, doza medie a iradierii naturale din sol este de circa 1
mSv/an; la aceasta se adaugă radiația cosmică naturală ce vine din cer și
iradierea intensă datorată radioactivității conținute în corpul uman.
Când este comparată cu cea produsă de radioactivitatea naturală,
iradierea produsă de radioactivitatea artificială provenind de la o centrală
nuclearo-electrică bine proiectată și corect exploatată (circa 0,0001
mSv/an) este neglijabilă. Ea este de 10.000 de ori mai slabă decât
radioactivitatea medie datorată emanațiilor din sol și de 4 milioane de ori
mai slabă decât cea mai mare valoare a radioactivității telurice.
1.2. Dozele de iradiere permise și letale
Standardele nucleare și reglementările de securitate implică

câteva concepte: limitele de expunere la radiație care se aplică în
situațiile normale și nivelele de intervenție care se aplică în cazul unui
accident. Limitele de expunere se explimă sub forma Concentrației
16
Maxime Admise (CMA) în aer, apă, alimente și sol, pentru fiecare
element cum este iodul radioactiv sau cesiul radioactiv, sau Limita
Anuală de Ingestie (LAI) pentru fiecare din ele. Aceste limite diferă în
funcție de elementul radioactiv și pot varia ușor de la țară la țară. Există
încercări de armonizare a acestor limite la nivel internațional.
De exemplu, LAI de 100.000 Becquereli pentru iod-131, sau de
300.000 Becquereli pentru cesiu radioactiv, se consideră în mod curent
ca acceptabile de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS). În plus,
OMS consideră că nu sunt necesare restricții sub 2.000 Becquereli pe
litru de lapte.
În Franța, CMA pentru iod-131 este 7 Bq/m3 în aer și 40 Bq/litru în
apa de băut, iar pentru cesiu-137 este de 70 Bq/litru de apă. Cu toate
acestea, în scopul reducerii riscului pentru sănătate, la calcularea dozelor
admise pentru cazul ingerării concentrației maxime admise se folosesc
marje de securitate considerabile. Primele simptome apar numai dacă
doza este de circa 50 de ori mai mare.
Sub 300 mSv primiți de organismul uman ca doză unică, nu se pot
percepe semne ale iradierii. Doza cumulată pentru un an întreg,
considerată acceptabilă pentru un lucrător într-o centrală nuclearo-
electrică franceză este de 50 mSv (20 mSv în România). Aceasta este o
doză ce circa 8 ori mai mică decât cea primită în mod natural în anumite
regiuni ale lumii, fără efecte vizibile sau cunoscute asupra populației.
Doza maximă de iradiere permisă pentru public în Franța este de 10 ori
mai mică, adică 5 mSv (1 mSv în România), respectiv de 80 de ori mai
mică decât nivelul radioactivității naturale din anumite regiuni ale lumii. 4
În general, nu există simptome exterioare vizibile pentru o doză
unică pe tot corpul cuprinsă între 300 și 700 mSv. Anumite modificări
ușoare ale sângelui pot fi observate în săptămânile de după iradiere (în
4
George Șindilaru, Alin Nicolae Bobolea, 2002, Dozimetria si protectia contra radiatiilor, Ed.
BREN
17
jurul celei de-a treia săptămâni după iradiere) și anume o scădere a
numărului de celule albe sanguine. La două luni după eveniment, formula
sanguină revine de obicei la normal.
La 1 Sv, se observă simptome ușoare care nu pun în pericol viața
subiectului și dispar spontan, chiar în absența tratamentului: disconfort,
amețeli, vomă și febră. Modificările hematologice temporare apar la circa
20 de zile după expunere: scăderea numărului de celule roșii sanguine
(anemia), a limfocitelor (ducând la o mare sensibilitate la infecții) și a
plachetelor. Aceste modificări reflectă deteriorarea măduvei osoase.
Un individ iradiat o singură dată la peste 2 Sv trebuie spitalizat. La
doze peste 3 Sv apar arsuri sau decolorări ale pielii, similare arsurilor de
soare.
Doza letală 50% (DL 50) se definește drept cantitatea de radiație
care, în absența tratamentului, conduce la decesul a 50% dintre subiecții
expuși. DL 50 pentru ființele umane este cuprinsă între 3,5 și 4,5 Sv.
La doze peste 8 Sv, după câteva zile de la iradiere, apar diareea
și dificultățile respiratorii, prognosticul fiind decesul probabil în câteva
săptămâni, singura șansă de supraviețuire fiind transplantul de măduvă.
Semnele neurologice, cum sunt coma sau confuzia mintală apar
la circa 10 Sv. La acest nivel de iradiere, moartea este inevitabilă și se
produce în câteva zile, uneori în câteva ore, în cazul dozelor foarte mari.
Prin urmare, iradierea poate fi total inofensivă pentru dozele
naturale sau dimpotrivă, fatală pentru dozele mari. Primele simptome
apar când subiectul primește de la o singură iradiere o doză de peste 200
de ori doza naturală anuală. Riscul de deces există numai pentru
subiecții expuși la o doză unică de cel puțin 2.000 de ori doza medie
anuală normală. Aproape toate decesele din cauza dozelor mari se
produc în primele două luni după iradiere – în circa o săptămână din
cauze digestive și în 24 până la 48 ore din cauze neurologice.
18
Efectele de mai sus sunt imediate, dar se pot manifesta și efecte
latente mulți ani mai târziu, cum sunt de exemplu efectele genetice
asupra descendenților (riscul de malformații congenitale). S-a
demonstrat că există un risc pentru femeile gravide iradiate puternic, în
special în prima perioadă a sarcinii (în primul trimestru). În aceste cazuri,
există o șansă ușor sporită de a avea un copil anormal, dacă fătul a primit
o doză unică de peste 100 mSv. Riscul depinde de stadiul sarcinii (riscul
maxim este între săptămâna a treia și a zecea) și crește dacă doza
aplicată fătului este mai mare. Sub 100 mSv pe făt, riscul este nul sau
aproape nul. Între 100 până la 200 mSv există un risc, dar este foarte
mic. Totuși, peste 0,2 Sv poate fi justificat avortul. (Sandru Petrică, 2000)
Dintre efectele latente ale iradierii, o atenție deosebită s-a acordat
efectelor cancerigene pe termen lung. Această problemă a făcut obiectul
unor studii foarte minuțioase pe anumite populații iradiate:
- supraviețuitorii de la Hiroshima și Nagasaki – 285.000 de
persoane;
- mii de radiologi – în special cei care au practicat înainte de 1950,
când pericolul nu era pe deplin apreciat;
- pacienții tratați prin radioterapie în spital – circa 1 milion de
pacienți pe an în toată lumea;
- minerii din minele de uraniu, care prin natura profesiunii lor, sunt
supuși la radiații mai intense decât radiația medie anuală;
- persoanele supuse la nivele ridicate de radiație naturală în anumite
regiuni ale lumii în special în Brazilia;
- oamenii evacuați din jurul Cernobîl – 135.000.
În cazul acestor populații diferite, probabilitatea de cancere sau
leucemii tardive este în realitate, ușor mai ridicată pentru oamenii care au
fost iradiați artificial la doze mari (radiologii, victimele de la Hiroshima și
Nagasaki, pacienții de la radioterapie). Pe baza diverselor studii și a unor
19
ipoteze foarte prudente, Comisia Internațională de Protecție Radiologică
(ICRP) estimează că numărul maxim de cancere suplimentare la o
populație de 1 milion de oameni expuși la doza de 10 mSv este de 125
cazuri. La doze mari, efectul este proporțional cu doza primită.
Localizările pentru aceste cancere adiționale sunt bine stabilite: sân –
20%, plămâni – 16%, leucemie – 16%, oase – 4%, tiroidă – 4%, altele –
40%. Riscul apariției leucemiei sau cancerului la 10, 20 sau 30 de ani
după iradierea la doze mari există cu certitudine. Nu toți subiecții iradiați
sau cei mai mulți dintre ei vor muri de leucemie.
Majoritatea deceselor se rezultă în urma efectelor timpurii ale unui
accident nuclear se produc în primele luni (aproape toate în primele 60
de zile după accident). Dacă un subiect iradiat serios supraviețuiește 60
de zile, el se poate aștepta să revină din nou la o viață normală.
Principala consecință în majoritatea cazurilor poate fi doar trauma
psihologică.
Când sunt dispersate, substanțele radioactive se pot concentra în
plante sau în carnea animalelor. De aceea, în cazul unui accident
nuclear major, măsurile de sănătate publică includ interzicerea
consumului anumitor produse alimentare care au fost contaminate peste
un anumit nivel.
1.3. Efectele iradierii intense asupra corpului uman
Tabelul 1.2. Efectele iradierii asupra corpului uman

Doza în Simptomele observate
Sv
10 Efecte neurologice (amnezie, comă)
(1.000)
8 (800) Efecte intestinale și respiratorii (diaree)
20
4,5 (450) DL-50: doza letală 50% (50% mortalitate în absența tratamentului)
3 (300) Primele semne cutanate (înroșirea pielii), pierderea părului
2 (200) Spitalizarea necesară, efecte asupra măduvei osoase (anemie,
infecții, hemoragii)
1 (100) Primele simptome – amețeală, vărsături
0,3 (30) Anomalii hematologice minore (scăderea numărului de leucocite)
0,2 (20) Sub acest nivel nu sunt simptome sau efecte tardive la adulți
0,1 (10) Sub acest nivel nu s-au observat efecte asupra sănătății pe
termen lung și nici la fătul femeilor însărcinate
Aceste efecte sunt observate când dozele sunt primite o singură

dată sau în cursul câtorva zile. Dacă doza se primește gradat, pe o
perioadă de câteva luni sau mai mult, efectul este mai mic sau nul,
deoarece organismul uman se reface în aproximativ două luni.
Reglementările de sănătate publică recomandă că dozele
cumulate de iradiere la care poate fi expus publicul să nu depașească 5
mSv/an (1 mSv/ an în România).
1.4. Limitele autorizate pentru iradierea umană5
Tabelul 1.3. Nivelul de iradiere

Tipul de Iradierea Limite reglementate Limite reglementate
persoană (mSv/an) (mSv/trim)
Muncitori -globală 50 30
Categoria -cristalin 150 90
A - 500 300
parțială(piele,..)
Muncitori -globală 15
Categoria -cristalin 45
B -parțială 150
5
Extrase din brosura: ‘Medicii si riscul nuclear’, Universitatea de Medicina, Ordinul
Medicilor, Prefectura Isere, Perilie, 1989
21
(piele,..)
Public -globală 5
-cristalin 15
- 50
parțială(piele,..)
- Femeile la vârsta reproducerii: doza maximă cumulată sub

12,5 mSv/trimestru;
- Femeile gravide: doza maximă pe abdomen sub 10 mSv pe
toată durata sarcinii;
- Limitele trimestriale pentru lucrătorii de categoria A sunt 6/10
din limitele anuale pentru aceiași lucrători;
- Valorile limitelor anuale pentru lucrătorii de categoria B sunt
8/10 din limitele anuale pentru lucrătorii de categoria A;
- Valorile anuale ale limitelor pentru public sunt 1/10 din
limitele anuale pentru lucrătorii de categoria A.
22
Capitolul 2. PROGRAMUL DE MONITORIZARE A MEDIULUI
ÎN JURUL PLATFORMEI CHIMICE VALCEA
Programul de monitorizare de rutină asigură monitorizarea

radioactivităţii mediului pentru căile de transfer şi factorii de mediu
semnificativi în condiţiile specifice amplasamentului Platformei chimice
Valcea (PCV).
Elementele programului de monitorizare de rutină
Principalele componente ale programului de monitorizare de rutină
sunt următoarele:
1) radionuclizii şi compartimentele mediului care vor fi monitorizate;
2) locaţiile pentru monitorizare;
3) frecvenţa de prelevare;
4) masurători de mediu.
2.1 Stabilirea tipurilor de probe supuse analizei
23
În perioada ianuarie 2013 – mai 2013 au fost prelevate și
măsurate, din locațiile și cu frecvențele stabilite următoarele tipuri de
probe:
- Apă din Râul Olt pentru determinarea concentrației
radionuclizilor emițători de radiații gama (Codificat APA- apa de
suprafata);
- Sediment din albia Râului Olt pentru determinarea concentrației
radionuclizilor emițători de radiații gama (codificat SED-
sediment);
- Sol pentru determinarea concentrației radionuclizilor emițători de
radiații gama (codificat SOL-sol);
- Pește recoltat din Râul Olt pentru determinarea concentrației
radionuclizilor emițători de radiații gama (codificat PES-peste);
- Vegetație spontană pentru determinarea concentrației
radionuclizilor emițători de radiații gama (codificat VES-vegetatie
spontana);
- Plante acvatice din Râul Olt pentru determinarea concentrației
radionuclizilor emițători de radiații gama (codificat PAV – plante
acvatice).
2.2 Stabilirea locaţiilor de prelevare
Programul de monitorizare a mediului a stabilit numărul locaţiilor

ţinând seama de condiţiile specifice ale amplasamentului..
Deoarece unul din obiectivele programului de monitorizare de
rutină este să determine impactul datorat funcţionării Platformei Chimice
Vâlcea, este necesar să se determine nivelul de fond ale radioactivităţii
mediului. Aceste niveluri de fond se datorează în primul rând
radioactivităţii naturale şi, într-o măsură mai mică, contribuţiei
24
antropogene. Doza pentru public datorată fondului poate fi mai mare sau
mai mică decât cea datorată funcţionării PCV. Din acest motiv măsurările
de fond ale mediului trebuie să fie făcute suficient de departe de influenţa
evacuărilor din instalaţiile PCV.
Punctele de prelevare a probelor au fost stabilite la limita
amplasamentului şi în locaţii accesibile publicului (locaţii indicator) şi în
afara amplasamentului PCV, si la o distanţă suficientă pentru a
determina nivelul fondului natural (locaţii de fond). Această distribuţie
permite determinarea dozelor de radiaţii către populaţie şi identificarea
zonelor contaminate .
Locaţii indicator/de control:

Locaţia cod L1: Râul Olt, în amonte de punctul de deversare al
camerei de amestec.
Locaţia cod L2: Camera de amestec, care reprezinta cananalul
deversor al intregii platforme chimice Valcea;
Locaţia cod L3: Râul Olt, în aval de punctul de deversare al camerei
de amestec
2.3 Stabilirea frecvenţei de prelevare probe de mediu
Perioadele de monitorizare (pentru fiecare tip de proba și fiecare

locație) sunt prezentate în tabelul 2.1
Tabelul 2.1 Locatiile de monitorizare, tipurile de probe, frecventele de

prelevare/masurare
Tip proba Locatie Perioada de monitorizare
Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai
25
Sol L1 X
Vegetatie L1 X X
spontana
L1 X X X X X
Ap` de
L2 X X X X X
suprafa\`
L3 X X X X X
L1 X
Sediment L2 X
L3 X
Peste L1 X
L3 X
Plante L1 X
acvatice L3 X
2.4 Stabilirea tipurilor de analiza aplicate probelor de mediu
In tabelul 2.2 sunt stabilite tipurile de analiza ce urmeaza a fi

efectuate in vederea stabilirii valorilor concentraţiilor radioactive in probe
de mediu.
Tabelul 2.2 Stabilirea tipurilor de analiza pentru probele de mediu

Tip prob` Locatie Tip analiz`
26
Sol L1 Spectrometrie gama
Vegetatie spontana L1 Spectrometrie gama
Ap` de suprafa\` L1 Beta global, Spectrometrie
gama
L2 Beta global, Spectrometrie
gama
gama
Sediment L1 Beta global, Spectrometrie
gama
gama
gama
Peste L1 Beta global, Spectrometrie
gama
gama
Plante acvatice L1 Beta global, Spectrometrie
gama
gama
27
2.5 Proceduri de recoltare şi preparare probe de mediu
2.5.1 Recoltarea şi prepararea probelor de apă de suprafaţă
2.5.1.1 Recoltarea
Bidoanele de plastic pentru transport,sunt tratate înainte de a se
recolta proba,cu HCI 10%,spalate cu soluţie de detergent 10% şi spălate
apoi cu apă distilată până la înlăturarea completă a acidului şi
detergentului.
Probele de apă de suprafată se recoltează în bidoanele de plastic
de minim 5 l, de pe firul apei,sau dacă este posibil de acolo unde viteza
curentului apei este mai mare.
La punctul de recoltare se procedează astfel:
-se scufundă găleata de capacitate 10 L,recoltarea făcându-se dintr-un
strat de apă de 5-10 cm adâncime.
-se ridică găleata la suprafaţă şi se răstoarnă conţinutul ei într-un bidon
de plastic cu capacitatea de 5 L.
2.5.1.2 Prepararea
I. Prepararea probelor de apă de suprafaţă în vederea analizei
beta globale
Din proba de apă identificată se ia pentru preparare un volum
măsurat V(l) utilizându-se un cilindru gradat, astfel [ncat dupa calcinare
valoarea lui ρ să fie cel putin 0,1. În cazul în care nu se obţine cantitatea
dorită, se adaugă săruri de calciu.
Se pune capsula cu proba la evaporare până ce volumul este
redus la aproximativ 50 ml pe plita sau baia de nisip evitându-se
fierberea.
28
Pentru a se evita depunerea de material solid pe pereţii capsulei,
pe masură ce nivelul probei scade, se spală din timp în timp partea de
deasupra nivelului probei cu soluţie de apă şi alcool, prin stropite cu
piseta şi frecare cu bagheta de sticla.
Proba este lăsată să se răcească.
Soluţia concentrată este apoi transferată într-o capsulă de porţelan
care a fost pregătită prin încalzire în prealabil la 3500C.
Ne asigurăm că proba din capsulă este rece, după care se adaugă
1±0,2 ml, acid sulfuric.
Pentru a permite o cantitate mai mare de acid, volumul initial al
probei trebuie astfel ales, încât, componentele solide totale să nu
depaşescă 1g.
Cu atenţie se evaporă conţinutul capsulei până la sec (evaporare
totală). Pentru a evita stropirea, capsula se expune sub lampile cu
infraroşu şi se continuă încălzirea până ce fumul de acid sulfuric este
evaporat.
Capsula cu probă se transferă în cuptorul de calcinare timp de o
ora la temperatura de (350±10)0C, se lasă la racit la temperatura
camerei, după care se mojarează.
Se cântăreşte o tăviţă de masurare, curăţită în prealabil cu alcool
etilic şi se notează masa .
Proba se fixează picurând câteva picături de solvent organic volatil,
după care este lăsată să se usuce până la o masă constantă.
Se cântăreşte tăviţa cu proba.
II. Prepararea probelor de apă de suprafaţă în vederea analizei

gama spectrometrice
29
Din proba de apă identificătă se ia pentru preparare aproximativ 5
L, utilizându-se un cilindru gradat, şi se transferă într-un pahar Berzelius
5 L, formă joasă.
Cantitatea (volumul) de apă transferată, măsurată cu cilindrul
gradat, se va nota ca masă iniţială a probei.
Probele de apă sunt concentrate prin evaporare până la volumul
necesar determinării activităţii gama spectrometrice. Astfel, se pune
paharul Berzelius cu proba la evaporat pe plită sau la baie de nisip,
evitându-se fierberea, până când volumul probei scade până la mai puţin
de 200 ml (pentru a putea umple o cutie de plastic tip sarpagan).
După răcire, cantitatea rămasă se măsoară cu un cilindru gradat, ca
masă finală a probei.
2.5.2 Recoltarea şi prepararea probelor de sol/sediment

2.5.2.1 Recoltarea
Punctul de recoltare a probelor care se stabileşte ca fiind pe un
teren natural, relativ plan, unde nu sunt mişcări de suprafaţă, mişcări de
apă de suprafaţă (inundaţii), terenuri instabile, iar în apropiere, la o
distanţă de minim 50 m, nu sunt clădiri, arbori mari, aşezari omeneşti,
înteprinderi care poluează mediul,etc.
Odată cu suprafaţa aleasa se va recolta minim 1,5 kg de proba de
sol de pe suprafaţa respectivă după cum urmează:
-se stabileşte o suprafaţă pătrată de circa 0,5 m2. Colţurile pătratului şi
punctul de intersecţie al diagonalelor pătratului vor fii marcate cu
stegulete de unde se prelevează solul.
-se îndepărtează iarba din jurul primului colţ cu ajutorul cazmalei.
Nota: Dacă suprafaţa solului este acoperită de vegetaţie se înlătură
vegetaţia prin smulgere şi se îndepartează un strat de sol de circa 1 cm
grosime şi apoi se recoltează proba;
30
Nota: Dacă suprafaţa solului nu este acoperită de vegetaţie
îndepartează un strat de sol de 1 cm grosime şi apoi se recoltează proba;
Nota: Dacă suprafaţa solului este acoperită de zapadă se înlătură
zăpada, se îndeparteaza stratul de sol de 1 cm grosime şi apoi se
recoltează proba.
Se vor recolta 4 miezuri de sonda din stratul superficial de 0-5 cm
adâncime din jurul acestui colţ.
Probele prelevate se vor introduce în pungi de plastic însoţite de o
eticheta pe care se trec: codul probei, data recoltării, numele şi
prenumele precum şi semnătura persoanei care a efectuat recoltarea.
Se vor lua alte 4 miezuri de sonda din stratul superficial de 5-10 cm
adancime din acel loc de unde unde s-a luat proba de adancime de 0-5
cm.
2.5.2.2 Prepararea
I. Prepararea probelor în vederea analizei beta globale
După ce se îndepărtează pietrele şi resturile vegetale, se cântăreşte
şi se notează masa, ca masa iniţială a probei.
Proba este apoi fărămiţată, transferată într-o capsulă şi pusă la
uscat în etuvă la 1500C, până la greutatea constantă. Greutatea obţinută
se notează ca masa finală a probei.
Se mojarează şi se cerne prin sită fină (0,15mm) cu ţesătură sârmă
inox. Din proba sitată se ia o cantitate (M) ( de circa 0,5-1,0g) care se
împarte în mod egal în tăviţe de numărare (trei….cinci tăviţe), astfel încât
densitatea probei pe care tăviţa să fie aceeaşi. Se păstrează geometria
de etalonare.
Proba se fixează cu câteva picături de alcool etilic.
II. Prepararea probelor în vederea analizei gama spectrometrice
31
Din proba indentificată se ia o cantitate suficientă pentru ca în urma
pregătirii cu cantitatea rămasă să poată fi umplută o cutie plastic tip
sarpagan CA-1 (200 cc).
După ce se îndepărtează pietrele şi resturile vegetale, se cântăreşte
şi se notează masa ca masa iniţială a probei.
Proba este apoi fărămiţată,transferată intr-o capsulă şi pusă la uscat
în etuvă la 1100C, până la greutatea constantă. Greutatea obţinută se
notează ca masa finală a probei.
Se mojarează şi se cerne prin sită fină (0,15mm) cu ţesătură sârmă
inox.
Se ia cantitatea necesară măsurării gama-spectrometrice şi după
cântărire, se introduce într-o cutie de plastic tip sarpagan care se închide
bine, se sigilează şi se etichetează cu codul de identificare al probei.
2.5.3. Recoltarea şi prepararea probelor de vegetaţie

spontana/vegetaţie acvatica
2.5.3.1 Recoltarea
Procedura se poate aplica penrtu toate tipurile de vegetaţii
(spontana, acvatica).
Se identifica fiecare punct de recoltare, selectionâdu-se o
suprafaţă unde vegetaţia este bine dezvoltată şi locul curat.
Recoltarea probelor de vegetaţie se face în perioada de dezvoltare
maximă. Se recoltează din fiecare punct de recoltare câte 3-8 kg proba
verde pentru ca în urma preparării să rămâna o cantitate de aproximativ
1-2 probă uscată.
Proba se transferă în pungi de plastic însoţite de o eticheta pe care
se trece codul probei.
2.5.3.2 Prepararea
32
Din proba de vegetaţie spontană indentificata se cântăreşte
aproximativ 0,2 kg proba verde şi se notează în fişa de urmărire la rubrica
destinată preparării, masa iniţială a probei.
Proba se taie mărunt şi se usucă la temperatura camerei (timp de
câteva zile).
Se usucă în etuvă la 400C pănă la greutatea constantă.
Proba uscată se transferă în tavă de inox şi se calcinează în
cuptorul electric la 4500C pănă când cenuşa devine albicioasă, se
cântăreşte întreaga cantitate de cenuşă rezultată şi se notează masa
finală a probei calcinate.
Cenuşa obţinută se mojarează, se cântăreşte, şi se pune în tăviţe
de măsurare de care se notază codul probei, tipul analizei.
2.5.4. Recoltarea şi prepararea probelor de peşte

2.5.4.1 Recoltare
Recoltare probelor de peşte se face în perioadele în care pescuitul
este permis. Se va recolta pestele excesiv de mare sau de mic, peştele
ideal are greutatea de aproximativ 500g.
Dupa recoltare probele se pun în pungi de plastic care se vor
eticheta şi capsa.
2.5.4.2 Preparare
Peştele crud este disecat, se înlătură viscerele şi părţiile
necomestibile. Se spală cu apă şi apoi cu apă distilată. Se cântăreşte şi
apoi se notează masa peştelui crud eviscerat.
Se pune peştele eviscerat în capsule de porţelan şi se usucă în
etuvă la temperatura de 1100C până cînd masa acestuia devine
constantă. Se notează masa peştelui uscat.
Masa peştelui uscat se calcinează în cuptorul electric la
temperatura de 420-4500C, până când cenuşa devine gri deschis.
33
Cenuşa obţinută se mojarează, se cântăreşte cu precizie de 2 x10-
4
g şi se pune în tăviţa de măsurare.
Capitolul 3. ECHIPAMENTE UTILIZATE PENTRU ANALIZA

RADIOACTIVITATII
3.1 Analiza activitatii specifice beta-global cu ajutorul

radiometrului MPC 9300
3.1.1 Descriere echipament
MPC 9300 este un instrument versatil de numărare alfa/beta,
foarte potrivit pentru aplicațiile de numărare cu rare cerințe de prelevare.
Eficiența mare a numărării alfa și fondul scăzut alfa dau o detecție ultra
scăzută a activității alfa. Numărarea simultană și cea separată dă o
eficiență mare a detecției beta. Multe aplicații de numărare beta nu
necesită fonduri ultra scăzute, electronica asociată și ecranarea necesară
pentru permiterea acesteia. MPC 9300 poate detecta particule beta de
energii foarte scăzute cum sunt C14 și H3, cu eficiența foarte mare,
limitată doar de către auto-absorția din matricea probei.
34
Figura 3.1. Radiometrul model MPC 9300
Probe de mediu sunt plasate în curieri ai planșelor de 1 sau 2 inch

diametru și introduse în instrument pentru numărare. Mai mult decât a fi
un numărător de bază, acest instrument combină simplitatea și fiabilitatea
mare a detectorilor nucleari (un contor proporțional cu curgere de gaz)
cu procesarea semnalului ˮstarea tehnicăˮ și convenția de operare
controlată a microprocesorului. Calibrările fundamenatale care se
folosesc pentru a măsura orele sunt acum realizate automat și
nesupravegheat.
Operarea este controlată prin intermediul unei console cu panou cu
afișaj cu cristale lichide(LCD). Rutinele de numărare, vizionare, tipărire,
memorare, setare și calibrare sunt selectate folosind butoanele funcțiilor
și o tastatură. Dacă se dorește, parametrii instrumentului și cei ai calibrării
pot fi protejați cu ajutorul backup-ului bateriei și a unui cod de trecere
(parolă). Un calendar/ceas din backup-ul bateriei urmărește fiecare
numărare cu data și timpul curente. Un buffer circular de date menține o
istorie a ultimelor o sută de probe numărate, în modul Memory al operării.
35
Detectorul MPC-ului 9300
Detectorul semisferic proporțional cu curgere de gaz folosit în
MPC 9300 este destinat performanței și serviceabilității. Detectorul placat
cu aur rezistă la atacuri de la chimicale caustice și este ușor de curățat.
Anodurile înlocuibile și garniturile minimizează timpul datorită
remedierilor. Operare cu ferestre permite eficiența energetică scăzută,
dar minimizează efectele contaminării accidentale a detectorului și
anulează necesitatea purjării detectorului înaintea fiecărei numărări.
Fereastra de intrare ultra subțire folosită asigură eficiența maximă
realizabilă cu operarea cu fereastră.
Mecanismul precis de transport al probei
Un mecanism precis de transport al probei transferă lin proba la
detector pentru numărare. Mecanismul include întreținerea legăturilor
libere și un absorber șoc pentru a minimiza disturbanța probei. Precizia
toleranțelor mecanice elimină necesitatea reglărilor și alinierilor și asigură
un timp de viață lung al operării.
Operarea cu meniul de condus
MPC 9300 furnizează accesul la șase categorii de rutine cu ajutorul
consolei sale. Selecțiile sunt făcute prin apăsarea unei tastaturi cu
butoane, care include butoane de funcție marcate clar și o secțiune de
introducere a numerelor. În modul de interacție al meniului de condus,
fiecare rutină conduce în pași secvențiali operatorul prin nivelele funcților
și parametrilor făcând intrări sau schimbări dacă este necesar.
3.1.2. Procedeul de măsurare

Instrumentul recomandat pentru măsurarea globală a activitatii beta
este radiometrul cu contor proporțional cu circulație de gaz, detector de
gardă în anticoincidență și incinta de fond scăzut. Instrumentul la care se
referă această procedură este marca PIC model MPC 9300.
36
Se pregătește aparatul ca pentru măsurarea unei probe, conform
instrucțiunii de lucru IL-RP-A/B-01 (presiunea gazului P-10 va fi setată la
10 psi, iar debitul de curgere la 60 cc/min.), și se efectuează o purjare cu
gaz P-10 timp de 15-30 minute.
Display-ul aparatului este cel de așteptare, afișând ora și data.
Determinarea ratei medii a fondului (Observație: această operație
se face o dată pe zi, la începutul activităților de măsurare)
Se fac cel puțin patru măsurători ale fondului astfel:
(1) Se plasează în suportul probei o taviță goală, curată, identică
cu cea în care se află proba de măsurat, apoi se așează suportul probei
cu tavița goală pe brațul de inserție după care, rotind și ridicând pârghia
de acționare a brațului, se introduce proba sub detector, cât mai aproape
de fereastra acestuia;
(2) Se apasă butonul COUNT, pe ecran va apărea afișat „Alpha
and Beta”, se apasă din nou butonul „COUNT” și pe ecran va apărea
afișat „Psetmins” aparatul așteptând introducerea timpului presetat
pentru un ciclu de numărare;
(3) Se setează timpul de numărare la 15 min și se apasă butonul
„ENTER”;
(4) Se apasă butonul COUNT, pe ecran va apărea afișat „Enter to
start”
(5) Se apasă butonul ENTER, pe ecran va apărea afișat timpul
scurs, indicând începerea secvenței de numărare
(6) După încheierea ciclului de numărare, display-ul v-a afișa
ecranul de așteptare (ora și data). Se apasă repetat butonul VIEW pentru
a vizualiza și nota în caietul de lucru datele rezultate în ciclul de
numărare, sau, prin apăsarea butonului „PRINT” pot fi tipărite la
imprimantă. Aceste date apar pe rând, după cum urmează:
37
- Timpul de numărare scurs (pentru un ciclu încheiat setat la 15
minute, valoarea afișată este „15”);
- Timpul de numărare rămas din ciclu (pentru un ciclu încheiat,
valoarea afișată este „0.00”);
- Numărul de impulsuri (evenimente) numărate în platoul alfa, pe
ecran apărând:
A CTS valoare
- Numărul de impulsuri (evenimente) numărate în platoul beta,
pe ecran apărând:
B CTS valoare
- Rata de numărare în platoul alfa, pe ecran apărând:
A CPM valoare
- Rata de numărare în platoul beta, pe ecran apărând:
B CPM valoare
- Tensiunea de lucru, pe ecran apărând: VOLTS valoare
(7) Se notează toate aceste date în caietul de lucru, la rubrica
„Determinare Fond”;
(8) Se repetă pașii (2) – (7) de cel puțin trei ori și se efectuează
determinarea ratelor medii de numărare pentru fond în cele două platouri;
Măsurarea probei de interes
Odată ce fondul este determinat, se pot efectua măsurări de probe.
Procedura de operare este identică cu cea pentru fond, pașii (1) – (7), cu
urmatoarele excepții:
- Tăvița goală cu care s-au efectuat măsurătorile pentru fond va
fi înlocuită cu tăvița cu proba de analizat;
- Datele rezultate din măsurători vor fi notate în caietul de lucru
la rubrica „Măsurare probă: ...codul probei...”
38
După efectuarea măsurătorilor, datele brute rezultate din măsurători
și notate în caietul de lucru vor fi prelucrate pentru a efectua
determinarea activității probelor.
3.1.3 Metoda de calcul utilizată pentru determinarea activității

beta globale
Activitatea beta:
Dacă radiometrul utilizat nu este dotat cu discriminator alfa/beta și
proba conține o activitate alfa semnificativă se va corecta rata de
numărare în palierul beta prin extragerea contribuției radiațiilor alfa.
Pentru aceasta se va utiliza factorul de amplificare alfa determinat la
calibrare cu ajutorul relației:
R
M
R (4.1)
unde:
Rαα- rata de numărare a standardului alfa pe palierul alfa
Rαβ- rata de numărare a standardului alfa pe palierul beta.
Întrucât radiometrul marca PIC model MPC 9300 este dotat cu un

astfel de discriminator, concentrația de activitate beta a probei măsurate,
cA (în Bq/l) se va calcula în acest caz cu ajutorul relației:
r g  r0
cA   ( r g  r0 )  w
V  (4.2)
unde:
cA- concentrația de activitate beta a probei măsurate (Bq/l)
rg - rata de numărare brută (cu fond) a probei (cts/sec),
39
r0 - rata de numărare a fondului (cts/sec),
ε- eficacitatea de numărare pentru standardul radioactive e specificat
V–volumul echivalent cantității de probă din tăvița de măsurare (l)
Vt
V  mr (4.3)
m
1
w  (4.4)
V 
unde:
Vt – volumul de probă recoltat (l)
m – masa de reziduu rezultat (mg)
mr – masa de reziduu depozitată pe tăvița de măsurare (mg)
rs  r0
  (4.5)
A
unde:
rs – rata de numărare brută (cu fond) a sursei etalon (cts/sec)
A –activitatea beta a sursei de calibrare (Bq)
3.2 Analiza concentratiei radionuclizilor emitatori de radiatii

gama in probele de mediu cu ajutorul unui analizor multicanal
DSPEC Plus, cu detector de germaniu HPGe – lanț spectrometric
3.2.1 Descriere echipament
Măsurarea prin spectrometrie gama s-a efectuat utilizând un lanț
spectrometric format din detector coaxial, HPGe cu eficiență relativă de
60 %, incinta de plumb de fond scăzut și analizor pentru spectrometrie
gama tip DSPEC PLUS, fabricație Ortec. Domeniul energetic în care s-a
realizat analiza a fost de la 0 keV la 2000 keV. Biblioteca de analiză a
40
cuprins radionuclizii emițători gama din seriile naturale și o serie de
radionuclizi antropogeni de interes.
Figura 3.2. Lanțul spectrometric de înaltă rezoluție tip Ortec cu

scutul de plumb pentru fond scăzut
Timpul de achiziție al probelor a fost ales astfel încât să se atingă
limitele de detecție cu cel puțin un ordin de mărime sub limitele de
excludere pentru majoritatea radionuclizilor urmăriți. Acolo unde limita de
detecție a fost superioară valorii măsurate sau nu a fost pus în evidență
radionuclidul în proba respectivă și s-a indicat valoarea limitei de detecție
calculată cu ajutorul algoritmului descris de Currie.
Calibrarea lanțului spectrometric a fost realizată de Laboratorul de
Metrologia Radionuclizilor (LMR) din cadrul IFIN-HH (laborator acreditat
RENAR pentru etalonare). Geometria în care a fost realizată etalonarea
este aceeași în care se desfășoară și măsurarea probelor, existând
echivalent pentru fiecare matrice de măsurare (echivalent apă,
sol/sediment și cenușă).
3.2.2 Procedeu de masurare

Metoda de măsurare a activității surselor gama bazată pe
spectrometria gama de înaltă rezoluție este relativă. Ea se bazează pe
41
etalonarea prealabilă a sistemului spectrometric în energie și eficacitate,
utilizând seturi de surse spectrometrice etalon, ale căror emisii gama
acoperă intervalul energetic de măsură de interes. Etalonarea este
specifică fiecărui set de parametrii de lucru ai etalonului utilizat: înalta
tensiune aplicată detectorului, amplificare, prag, număr de canale în
spectru etc. și fiecărei geometrii de măsurare, inclusiv volumul și matricea
surselor.
Atât pentru măsurările efectuate în scopul etalonării sistemului
spectrometric utilizând surse etalon, cât și pentru cele efectuate cu
sursele de etalonat, se achiziționează spectrele caracteristice ale fiecărei
surse.
În cele ce urmează se vor prezenta, succint, metodele de
prelucrare a spectrelor pentru calcularea eficacității de detecție și a
activității. Precizăm că eficacitatea este dependența de energia
corespunzătoare picului detectat, ceea ce implică determinarea valorii
sale pe întregul interval energetic de interes. În acest scop trebuie
achiziționate spectre de la surse etalon cu emisii gama de diferite
energii, determinate eficacitățile corespunzătoare și stabilită funcția de
dependență a eficacității de energie, prin fitarea valorilor experimentale
cu un polinom de gradul I....III. În plus, pentru precizia măsurărilor, este
necesar ca picurile analizate să nu corespundă unor energii prea
apropiate din spectrul analizat, care ar conduce la suprapunerea lor
parțială. Cu alte cuvinte, nu se utilizează pentru etalonarea în eficacitate
picurile de multipleți. În cazul în care trebuie măsurată activitatea unei
surse prin prelucrarea picurilor de multipleți, sunt necesare corecții
suplimentare, așa cum se va vedea mai jos, în subcapitolul în care se
prezintă rezultatele măsurărilor efectuate. Se mai are în vedere pentru
măsurarea eficacității, utilizarea picurilor corespunzătoare energiilor cu
probabilitate mare de emisie, care cuprind un numar mare de impulsuri
42
în aria lor netă, ceea ce permite obținerea unei statistici bune de
măsurare.
Spectrometria gama de înaltă rezoluție bazată pe utilizarea unui
detector semiconductor specific intervalului energetic analizat și a unui
analizor multicanal, permite sortarea impulsurilor furnizate de detector în
funcție de amplitudinea lor și alocarea tuturor impulsurilor de amplitudine
U + ΔU într-o zonă a memoriei analizorului multicanal, corespunzătoare
unui numar de canal. Astfel, întregul interval de tensiuni cuprins între
pragul inferior și cel superior al convertorului analog-digital al analizorului
este împărțit într-un număr de subintervale egale cu numărul său de
canale, respectiv cu numărul de canale în care a fost achiziționat un
spectru, dacă se poate prestabili acest lucru, cum este cazul etalonului
nostru. Deoarece amplitudinea impulsurilor furnizate de detector pentru o
energie dată este proporțională cu activitatea sursei, cu probabilitatea de
emisie a energiei respective și cu timpul de achiziție al spectrului,
numărul de impulsuri în fiecare canal al analizorului depinde, la rândul
său de aceleași mărimi.
Probabilitatea de dezintegrare a unui radionuclid urmează o lege
de distribuție laplassiană, însă, în cazul unei statistici bune de numărare,
deci al achiziționării unui număr mare de impulsuri sub pic, aceasta
distribuție se poate aproxima bine cu o gaussiană.
Măsurarea poziției picului, a ariei nete și estimarea incertitudinilor
aferente
Pentru măsurarea poziției unui pic în spectru și a ariei sale nete, se

pot utiliza atât metoda directă de prelucrare a datelor experimentale, fără
fitare, cât și metoda fitării. Prima metodă implicată, pentru calcularea ariei
nete, e o simpla integrare a impulsurilor de sub pic. Cea de a doua
metodă implică fitarea valorilor experimentale obținute pentru numărul de
43
impulsuri din fiecare canal al picului, după scăderea fondului, cu o
gaussiană.
3.2.3 Metoda de calcul utilizata pentru determinarea

activitatii gama
Metoda directă (fără fitare)
Un pic tipic, cu rezoluție bună, este prezentata in figura 4.3. Acest
pic a rezultat experimental, în urma măsurărilor efectuate la această fază
și corespunde energiei de 80,9 keV a spectrului 133-Ba.
6
B
Nr impulsuri
5
Nga
40 B L G R B
300
0 C C
2
1
1 2 3
Nr.canal
Fig.3.3. Picul tipic al unui spectru cu rezoluție bună
Regiunea care corespunde picului se extinde între canalele L și R

și cuprinde C canale, între care se află o porțiune cunoscută a picului net
(cca.99,7% din aria netă).
Aria neta a picului, An , se calculează utilizând formula:
B1  B 2
A n  A tot  C (4.6)
2c
unde: Atot = numărul total de impulsuri din pic;
B1,2 = suma pentru c canale ale zonei fondului de sub pic,
respectiv de deasupra picului;
C = numărul de canale de sub pic;
44
c = numărul de canale corespunzătoare fondului de pe
ambele părți ale picului.
În mod obișnuit, numărul de canale între care se calculează B1,2 se
alege egal cu 1 și 1,5 ori lărgimea picului la semiînălțime, FWHN,
calculată în număr de canale.
Etalonarea în eficacitate
Măsurarea activității unei surse, utilizând metoda spectrometriei de
înaltă rezoluție este relativă și implică etalonarea prealabilă a sistemului
spectrometric în energie, E, și în eficacitate, ε.
Activitatea, A, a unei surse se calculează cu formula:
An
A (4.7)
ε  t s
unde:
An este aria netă totală a picului corespunzător unei emisii gama a
sursei cu o energie precizată, E, în impulsuri;
s este probabilitatea de dezintegrare a radionuclidului, a cărei
activitate se măsoară, prin emisia cuantelor de energie E, adimensională;
t este timpul de achiziție a emisiei gama de energie E, în secunde.
Eficacitatea de detecție este dependentă de energie. Pentru
etalonarea prealabilă în eficacitate a sistemului spectrometric și stabilirea
parametrilor funcție de dependență, se identifică ariile nete
corespunzătoare emisiilor gama de energii cunoscute, utilizând surse
etalon și se calculează, în mod similar, pentru fiecare energie, valoarea
eficacității, ε:
An
ε (4.8)
A t s
unde semnificația simbolurilor utilizate este aceeași ca mai sus, dar
se prelucrează datele obținute pentru spectrele etalon.
Din cele de mai sus, rezultă că este deosebit de importantă
determinarea corectă a ariilor nete corespunzătoare picurilor de interes
45
din spectrele analizate, valorile acestora și incertitudinile asupra lor
având ponderea principală în incertitudinea globală asupra valorii
activității măsurate; celelalte componente ale incertitudinii globale,
datorate: timpului de achiziție al spectrului, activității sursei etalon și
probabilității de emisie, sunt fie mult mai mici (cazul timpului de
măsurare, care poate influența însă prin intermediul eventualei
instabilități a sistemului), fie neinfluențabile de condițiile de măsurare și
de prelucrare a datelor (cazul valorii certificate a activității surselor etalon
și al probabilității de emisie). Din aceste considerente, în măsurările și
prelucrările de date efectuate la această fază, atenția principală a fost
acordată estimării valorilor nete ale ariilor de sub pic și influența acestora
asupra eficacității, respectiv a activității măsurate.
Corecțiile asupra ariilor nete trebuie aplicate de la caz la caz, în
funcție de specificul picului analizat.
Pentru compararea rezultatelor obținute la prelucrarea ariilor
picurilor, atât în cursul efectuării operațiilor de etalonare a sistemului
spectrometric în eficacitate, cât și în operațiile de etalonare în activitate a
unei surse necunoscute, este necesar să se țină seama de următoarele
condiții:
- Picurile corespunzătoare acelorași energii din două spectre
diferite, este bine să fie calculate între aceleași canale, sau cel
puțin să fie analizat același procent din aria totală a picului.
- Trebuie folosite aceleași metode de calculare a ariilor: fie direct,
fie din gaussiene, atât în operațiile de determinare a
eficacităților, cât și în cele de măsurare a activității sursei
etalonate.
- În cazul în care apare necesară măsurarea activității din picuri
suprapuse parțial, singura metodă corectă este fitarea valorilor
46
experimentale cu gaussiene, pentru corectarea zonelor din arii,
care se suprapun.
- Geometria de măsurare și parametrii de instalație să fie identici
pentru toate spectrele achiziționate utilizate.
0.020
Ef.medii BaCs
0.018 Ef.medie Eu
0.016
0.014
0.012
Eficacitatea
0.010
0.008
0.006
0.004
0.002
0.000
0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600
Energia (keV)
Figura 3.4. Eficacitatea în funcție de energie, rezultată din prelucrarea

spectrelor 152-Eu, 133-Ba, 134-Cs și 137-Cs
Etape tipice pentru caracterizarea unei instalații spectrometrice

gama
Experimentările și măsurările pentru stabilirea parametrilor și
corecțiilor la măsurarea activității, cu un spectrometru gama cu Analizor
Multicanal și detector de HPGe, sunt cel puțin următoarele:
- Sunt analizate și prelucrate spectrele achiziționate de la surse
spectrometrice etalon, pentru diferiți parametrii de lucru ai
etalonului.
47
- Sunt studiați, teoretic și experimental, factorii care pot afecta
valorile măsurate ale activității utilizând instalația și corecțiile
aferente.
- Sunt puse la punct metodele de prelucrare a spectrelor gama
obținute de la sursele etalon, atât în ceea ce privește partea lor
teoretică, cât și aplicativă, prin utilizarea lor la prelucrarea datelor
experimentale rezultate din măsurările efectuate, pentru care s-
au elaborat programe specifice pentru calculator. Sunt calculate
valorile și sunt trasate graficele mărimilor de interes (ariile
picurilor, eficacitățile pentru energiile din interval, activitățile
surselor etc.), utilizând facilitățile de lucru ale spectrometrului, și
facilitățile softului modernizat.
- În măsurarea activității surselor gama prin metoda spectrometriei
de înaltă rezoluție, principala mărime care afectează valorile
măsurate este aria picului analizat, în funcție de care se
calculează activitatea sau eficacitatea, în cazul etalonării
sistemului spectrometric. Din acest motiv, experimentările și
prelucrările de date efectuate se vor axa, în special, pe studierea
metodelor de estimare a acestei mărimi, fiind folosite mai multe
metode de calcul și comparate rezultatele obținute în urma
aplicării lor la datele experimentale.
- Sunt aplicate toate metodele de calcul a ariilor: metoda directă,
de însumare a numărului total de impulsuri nete dintre canalele
între care este situat picul, și metoda fitării punctelor
experimentale (număr de impulsuri în fiecare canal al picului) cu
gaussiene, etc., pentru a trage concluzii asupra metodei care dă
cele mai mici erori. În ultimul caz, pentru estimarea numărului
maxim de impulsuri, corespunzător centrului picului, precum și a
abaterii medii pătratice, valori în funcție de care se calculează
48
numerele de impulsuri în fiecare canal de sub gaussiană,
conform formulei, metodele de calcul sunt iterative și se pot
aplica numai utilizând programul specializat, pe calculator, care
face parte din softul livrat. Programul elaborat și utilizat, de
majoritatea firmelor poate fi în două variante.
- Sunt calculate ariile picurilor corespunzătoare a 20-50 energii din
intervalul de măsurare utilizând metodele de mai sus și
comparate valorile obținute. Trebuie să rezulte că ariile calculate
pentru același pic pot diferi cu până la X % (X trebuie
determinat), în funcție de: metoda de calcul, de numărul total de
impulsuri de sub pic, de schema de dezintegrare a
radionuclidului analizat, deci de repartiția energiilor în spectru
(picuri simple sau multipleți), de numărul de impulsuri de sub pic
datorate fondului propriu al spectrului (zona continuă de sub pic),
de numărul de impulsuri datorat fondului din laborator. Se va
întocmi un material de referință în care sunt prezentate detaliat
tabelele cu rezultatele obținute și reprezentările lor grafice.
- Se va urmări să se constate că, în cazul picurilor singulare,
corespunzătoare unor energii suficient de distante în spectru
pentru ca ariile picurilor adiacente să nu se influențeze reciproc,
se poate aplica oricare dintre metodele folosite pentru calcularea
ariilor picurilor. Este însă de preferat ca, atât la etalonarea
sistemului spectrometric în eficacitate, cât și la măsurarea
activității unei surse ce urmează a se etalona, să se aplice
aceeași metodă de calcul.
- Se va pune în evidență faptul că, în cazul în care este necesară
prelucrarea picurilor de multipleți (parțial suprapuse) în scopul
măsurării activității unei surse, numai metoda fitării punctelor
experimentale cu gaussiene permite efectuarea corecțiilor
49
datorate pierderii de impulsuri în aria picului corespunzător
energiei de interes.
- Se va etalona sistemul spectrometric în eficacitate și se va stabili
alura curbei de dependență a eficacității de energie, cel puțin în
intervalul 80…1460 keV. Rezultatele obținute trebuie să
corespundă valorilor tipice pentru astfel de etalonări.
- Este de preferat să se măsoare activitățile unei surse de 152-Eu,
în urma prelucrării picurilor corespunzătoare a patru dintre
energiile sale caracteristice. Rezultatele obținute pentru cât mai
multe dintre energii trebuie să fie în foarte bună concordanță cu
valoarea activității certificate a sursei (abaterea rezultată mai
mică de  3 %, la o incertitudine asupra valorii convențional
adevărate a activității de  2,9 %). Pentru unele dintre energii, cu
probabilitatea mică de emisie, din cauza numărului mic de
impulsuri de sub pic (valori mici a ariei nete), pot rezulta abateri
în jurul a 10 %. Menționez că se pot face corecții datorate
statisticii insuficiente de măsurare.
- Se va studia influența timpului de achiziție asupra rezultatelor
măsurării, prin compararea datelor spectrale (ariile picurilor și
eficacitățile) obținute la prelucrarea a cinci spectre ridicate în
condiții identice, dar cu timpi de achiziție diferiți, cuprinși între
1000...50000 s. Se va concluziona dacă s-au constatat abateri
semnificative ale rezultatelor, la picurile cu statistică bună de
măsurare, respectiv corespunzătoare energiilor cu probabilitate
mare de emisie. Abaterile valorilor ariilor picurilor
corespunzătoare aceleiași energii, obținute la cele 5 măsurări
efectuate, pot rezulta cuprinse între 0,1...0,7 %, la valori ale
incertitudinii asupra ariilor calculate, datorate statisticii de
numărare cuprinse între 0,5...1 %. Acest lucru atestă atât
50
eroarea nesemnificativă introdusă de durata timpului de achiziție
a spectrului în valoarea activității măsurate, dacă este asigurată
o statistică bună de măsurare, cât și stabilitatea bună a instalației
în timp. Se va verifica dacă s-au constatat modificări ale
centroizilor și ale lărgimii picurilor, mai mari decât incertitudinilor
de estimare a lor.
- Se va caracteriza metrologic complet instalația, atât din punct de
vedere energetic, cât și pentru etalonarea surselor gama
emițătoare, în activitate, aplicând metodele de calcul și de
corecție prezentate mai sus.
- În final se va întocmi documentația necesară atestării instalației
ca spectrometru de energie gama în intervalul x...y keV.
Capitolul 4. CONTRIBUTII PERSONALE. MĂSURAREA

ACTIVITĂŢII RADIONUCLIZILOR ÎN PROBE DE MEDIU
4.1. Rezultatele monitorizării concentraţiei radionuclizilor

beta emitători în probe de mediu.
Probele prelevate din locaţiile stabilite şi cu frecvenţa stabilită,

sunt analizate cu ajutorul radiometrului alfa-bela global în fond scăzut, iar
valorile întegistrate şi apoi prelucrate conform formulelor de calcul, sunt
trecute în tabelelele 4.1 – 4.12.
51
Tabelul 4.1. Valorile concentraţiei activităţii beta globale în probe de apă
de suprafaţă
Perioada de Concentraţie (Bq/l) / Locaţia
monitorizare
(Lună / Zi) L1 L2 L3
 LD LD =
Ianuarie
15.01.2013 0.05 0.02 0.24 0.08  0.01
Februarie 22.02.2013 0.08  0.01 0.12  0.04 0.09  0.01
Martie 14.03.2013 0.09  0.01 0.17  0.05 0.06  001
Aprilie 25.05.2012 0.20  0.02  LD LD = 0.24 0.10  0.01
Mai 25.05.2013 0.18  0.02 0.14  0.04 0.06  0.01
Reprezentarea grafică pentru valorile concentraţiei de activitate

beta globale în probe de apă de suprafaţă este redată în figura 4.1.
Concentratia activitatii beta globale in apa de suprafata

0.3
0.25
Concentartie Bq/l
0.2
0.15 L1
L2
0.1
L3
0.05
0
Perioada de prelevare
Figura 4.1 Concentratia activitatii beta globale in apa de suprafata
În figura 4.1 se poate observa că, concentraţia activităţii beta

globale în apa de suprafaţă în locaţia L2 (camera de amestec) este mult
52
mai ridicată decât în celelalte două locaţii L1 şi L3, deoarece în locaţia
respectivă sunt colectate apele uzate, convenţional curate şi meteorice
ale agenţilor economici de pe platforma industrială.
Tabelul 4.2. Valorile concentraţiei activităţii beta globale în probe de

sediment
Perioada de Concentraţie (Bq/Kg fw) / Locaţia
monitorizare
(Lună / Zi) L1 L2 L3
465.16  429.07 
Mai
25.05.2013 67.81 110.44  25.41 60.86

beta globale în probe de sediment este redată în figura 4.2.
Concentratia activitatii beta globale in probe de sediment, mai

2013
500
450
Concentratia Bq/kg umed
400
350
300
250 L1
200 L2
150 L3
100
50
0
L1 L2 L3
Locatia de prelevare
Figura 4.2. Concentraţia activităţii beta globale în probe de sediment
Se observă că valoarea concentraţiei de radionuclizi emitatori

beta în proba de sediment prelevată din locaţia L2 (camera de amestec)
53
are o valoare mai scazuta faţă de celelalte valori măsurate pentru
locaţiile L1 şi L3, deoarece apa industrială rezultată de la Platforma
Chimica Oltchim este tratată înainte de evacuare în Râul Olt.
Tabelul 4.3 Valorile concentraţiei activităţii beta globale în probe de peşte

monitorizare
(Lună / Zi) L1 L3
Martie 14.03.2013 87.10  6.13 49.24  3.5

beta globale în probe de peşte este redată în figura 4.3.
Concentratia activitatii beta global in probe de peste, martie

2013
100
Concentratia Bq/kg proaspat
90
80
70
60
50
L1
40
L3
30
20
10
0
L1 L3
Figura 4.3. Concentraţia activităţii beta globale în probe de peşte
Tabelul 4.4. Valorile concentraţiei activităţii beta globale în probe de

plante acvatice
54
monitorizare
(Lună / Zi) L1 L3
Mai 25.05.2013 44.25  6.06 41.88  5.98

beta globale în probe de peşte este redată în figura 4.4.
Concentratia activitatii beta global in probe de plante acvatice, mai

2013
44.5
Concentratia Bq/kg proaspat
44
43.5
43
42.5
L1
42 L3
41.5
41
40.5
L1 L3
Figura 4.4 Concentraţia activităţii beta globale în probe de plante

acvatice
Din figurile 4.3 şi 4.4 rezultă că, concentraţia activităţii beta

globale în probe de peşte şi plante acvatice în locaţia L1 este mai ridicată
faţă de concentraţia activităţii beta globale din locaţia L3, ceea ce
demonstrează că deşeurile lichide din canalul deversor sunt tratate
înainte de evacuare.
55
4.2. Rezultatele monitorizării concentraţiei radionuclizilor
emiţători gama în probe de mediu
Tabelul 4.6. Valorile concentraţiei activităţii radionuclizilor emitatori gama în

probe de apă de suprafaţă pentru locaţia L2
Radio- Apă de suprafată/ L2
nuclid Ra- Activ.
Be-7 K-40 Cr-51 Co-60 Zn-65 Mo-99 Cs-137 226 U-235 totală
Data Concentratia (Bq/l)
15.01.1 < < 0.057
3 0.015 < 0.008 0.030 0.001 0.017 0.001 0,0007 0,011 0.0079
22.02.1 < < < < < < < 0.824
3 0.452 < 0.065 0.123 < 0.012 0.006 0.009 < 0.001 0.092 0.061
14.03.1 < 0.042
3 0.012 < 0.009 0.014 < 0.000 0.001 0.001 0.0061 < 0.01 0.007
23.04.1 < < < 1.422
3 0.087 0.852 0,010 < 0,003 0,009 0.004 0.0046 0.473 0,010
25.05.1 < 0.541
3 0.115 < 0,034 0.199 < 0,004 0,005 0.016 0.021 0.156 0.033
Reprezentarea grafică pentru valorile concentraţiei de activitate a

radionuclizilor emitatori gama în probe de apă de suprafaţă, pentru locaţia
L2 este redată în figura 4.6.
56
Concentratia lunara a radionuclizilor gama
in apa de suprafata, locatia L2
10
U-235
Concentratia Bq/l
1 Ra-226
Cs-137
0.1
Mo-99
0.01 Zn-65
Co-60
0.001
Cr-51
K-40
Figura 4.6. Evolutia concentraţiei a radionuclizilor gama în apa de

suprafaţă în locaţia L2 (reprezentare grafică în scară logaritmică)

nuclid Ra- Activ.
Be-7 K-40 Cr-51 Co-60 Zn-65 Mo-99 Cs-137 226 U-235 totală
15.01.1 < < < < 0.004 < 0.007 0.009 0.011 < 0.032 0.05
0.042 0.074 0.071
3 0.045 2
22.02.1 < 0.07 0.144 < 0.003 0.017 0.007 0.013 < 0.07 0.029 0.26
3 0.051 1
14.03.1 < 0.274 < 0.004 0.008 0.017 < 0.004 < 0.028 0.50
0.114 0.088
3 0.182 9
23.04.1 1.511 < < 0.004 < 0.006 0.017 0.013 < 0.09 0.039 1.75
0.027
3 0.172 2
25.05.1 < < < 0.004 0.018 0.008 < 0.002 0.873 < 1.61
0.071 0.619 0.024
3 0.713 2
57

10
U-235
Concentratia Bq/l
1 Ra-226
Cs-137
0.1 Mo-99
Zn-65
0.01 Co-60
Cr-51
0.001 K-40
Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Be-7
Figura 4.7 Evoluţia concentraţiei a radionuclizilor gama în apă de


nuclid Cs- Ra- Activ.
Be-7 K-40 Cr-51 Co-60 Zn-65 Mo-99 137 226 U-235 totală
15.01.1 < < < < 0.328
3 0.120 0.057 0.157 < 0.004 0.005 0.005 0.009 0.077 0.042
22.02.1 < < < 0.407
3 0.111 0.061 0.229 < 0.004 0.013 0.012 0.008 0.083 0.046
14.03.1 < < < 0.337
3 0.028 0.098 0.064 < 0.004 0.006 0.011 < 0.03 0.127 0.048
23.04.1 < < < < < 0.176
3 0.131 0.091 0.067 < 0.004 0.006 0.006 0.004 0.075 0.041
25.05.1 < < < 0.30 < 0.004 0.01 < 0.003 0.703 < 0.716
58
3 0.121 0.054 0.005 0.019


10
U-235
1
Concentratia Bq/l
Ra-226
Cs-137
0.1 Mo-99
Zn-65
Co-60
0.01
Cr-51
K-40
0.001 Be-7
Figura 4.8. Evoluţia concentraţiei a radionuclizilor gama în apa de

În reprezentările grafice, figurile 4.6, 4.7 şi figura 4.8, ale evoluţiei
concentraţiei radionuclizilor emitatori gama în apa de suprafaţă, în cele trei
locaţii L1, L2 şi L3 putem observa că, concentraţia radionucliziilor naturali
U-235, Ra-226, K-40, Cs-137 este mult mai ridicata decat cea a
radionuclizilor existenţi în efluenţii lichizi evacuaţi în Râul Olt, ceea ce
înseamna ca nu exista un pericol pentru mediu sşi populatia din jurul
Platformei Chimice Vâlcea.
59
Tabelul 4.9 Valorile concentraţiei activităţii radionuclizilor emitători gama în
probe de sediment
Sediment
Radionucli Cs- Ra- Activ
Be-7 K-40 Cr-51 Co-60 Zn-65 Mo-99 137 226 U-235 totală
d
locatie Concentratia (Bq/kg fw)
< < 172.428
L2 13.01 118.151 13.668 0.324 0.884 0.256 0.992 36.418 2.717
< < 466.158
L1 12.338 424.237 12.732 0.331 0.309 0.243 3.749 24.097 1.113
L3 14.252 445.3 29.16 < 0.35 0.709 0.288 11.082 31.756 0.811 533.358

radionuclizilor emitatori gama în probe de sediment este redată în figura
4.9.
Concentratia radionuclizilor gama in sediment in cele trei locatii

1000
Concentratie gama, Bq/kg-umed
100 Be-7
K-40
Cr-51
10 Co-60
Zn-65
Mo-99
1 Cs-137
Ra-226
U-235
0.1
L2 (sediment) L1 (sediment) L3 (sediment)
60
Figura 4.9. Concentraţia radionuclizilor gama în probele de sediment
prelevate în locaţiile L1, L2 şi L3 (reprezentare grafică în scară logaritmică)
Tabel 4.10. Rezultatele monitorizării concentrației radionuclizilor emițători

de radiații gama din probe de sol
Sol
K- Co- Mo- Ra- U- Activ.
Radionuclid/ Be-7 40 Cr-51 60 Zn-65 99 Cs-137 226 235 totală
locație Concentrația (Bq/kg fw)
< < < 1.1958
L1 0.014 0.998 0.002 0.002 0.0108 0.03 0.055 0.088 0.0004

radionuclizilor emitatori gama în probe de sol este redată în figura 4.10.
Concentratia radionuclizilor emitatori de radiatii gama din probe de sol

din locatia L1
1
Concentratie gama, Bq/kg-umed
Be-7
K-40
0.1
Cr-51
Co-60
Zn-65
0.01
Mo-99
Cs-137
Ra-226
0.001 U-235
L1
Figura 4.10. Concentraţia radionuclizilor gama în probele de sol prelevate

în locaţia L1(reprezentare grafică în scară logaritmică)
61
de radiații gama din probe de vegetație acvatică
Vegetație acvatică
Cs- Ra- Activitatea
Radionuclid/ Be-7 K-40 Cr-51 Co-60 Zn-65 Mo-99 137 226 U-235 totală
< 559.972
20.227 140.004 6.117 < 0.23 < 0.2 2.54 27.186 1.898
L3 0.405
< < < < < 878.721
8.151 10.443 6.01 12.117
L1 39.863 3.367 1.683 0.742 32.58

radionuclizilor emitatori gama în probe de vegetatie acvatică este redată în
figura 4.11.
Concentratia radionuclizilor gama in vegetatia acvatica

in cele doua locatii
100
Concentr. gama, Bq/kg-proaspat
Be-7
K-40
10
Cr-51
Co-60
Zn-65
1
Mo-99
Cs-137
Ra-226
0.1 U-235
L3 L1
62
Figura 4.11 Concentraţia radionuclizilor gama din probe de vegetatie
acvatica în locaţiile L1 şi L3, (reprezentare grafică în scară logaritmică)

de radiații gama din probe de pește
Pește
Zn- Cs- Ra- Activitatea
Radionuclid/ Be-7 K-40 Cr-51 Co-60 65 Mo-99 137 226 U-235 totală
< < 185.001
6.142 150.044 20.55 0.261 0.14 0.092 7.79
L3 0.053 0.081
< < 84.308
4.025 77.883 0.109 0.144 0.095 1.501 0.551
L1 2.206 0.055

radionuclizilor emitatori gama în probe de peste este redată în figura 4.12.
Concentratia radionuclizilor gama in probele de peste

in cele doua locatii
1000
Concentr. gama, Bq/kg-proaspat
Be-7
100
K-40
10 Cr-51
Co-60
1 Zn-65
Mo-99
0.1
Cs-137
Ra-226
0.01
L3 L1 U-235
63
Figura 4.12. Concentraţia radionuclizilor gama în probele de peşte, în
locaţiile L1 şi L3, (reprezentare grafică în scară logaritmică)

de radiații gama din vegetația spontană
Vegetație spontană/L1
Radionucli Cs- Ra- Activ
d Be-7 K-40 Cr-51 Co-60 Zn-65 Mo-99 137 226 U-235 totală
Luna Concentrația (Bq/kg fw)
< < < 0.13

673.366
aprilie 177.002 487.997 15.022 0.108 0.206 3 1.26 6.358 0.616
< < 0.14 <
629.462
mai 240.055 368.008 17.44 0.089 0.216 7 0.055 3.101 0.711

radionuclizilor emitatori gama în probe de vegetaţie spontană este redată în
figura 4.13.
64
Concentratia radionuclizilor gama
in vegetatia spontana in locatia L1
Concentratia Bq/kg - umed 1000
100 Be-7
K-40
10 Cr-51
Co-60
1 Zn-65
Mo-99
0.1 Cs-137
Ra-226
0.01
U-235
aprilie-13 mai-13
Figura 4.13. Concentraţia radionuclizilor emitatori de radiaţii gama din

vegetaţia spontană în locaţia L1
CONCLUZII
65
În această lucrare am prezentat rezultatele monitorizării
radioactivităţii factorilor de mediu pe perioada ianuarie - mai 2013 în jurul
Platformei Chimice Vâlcea. Aceste rezultate au fost obţinute în cadrul
laboratorului de măsurare a radioactivităţii mediului ‘Laboratorul de analize
Gama şi Alfa-Beta Global’ din cadrul Institutul Naţional de Cercetare-
Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice - ICSI Rm.Valcea, în
conformitate cu cerinţele Agenţiei de Mediu şi Administraţia Naţională
‘Apele Române’ (Administraţia Bazinală de Apă Olt).
În cazul analizei concentraţiei activităţii beta–globale în probe de
apă de suprafaţă s-au obţinut valori foarte mici, sub 1 Bq/l.
Se observă că valoarea concentraţiei de radionuclizi emitatori beta
în proba de sediment prelevată din locaţia L2 (camera de amestec) are o
valoare mai scazută faţă de celelalte valori măsurate pentru locaţiile L1 şi
L3, deoarece apa industrială rezultată de la Platforma Chimică Oltchim este
tratată înainte de evacuare în Râul Olt.
În ceea ce priveşte concentraţiile de radionuclizi beta-gama
emiţători, în România, conform unor estimari la nivelul anului 1991
(Societatea Romana de Radioprotecţie, Radioactivitatea naturală în
66
România, Bucureşti 1994), sunt raportate urmatoarele activităţi naturale în
sol:
- 226Ra (component al seriei 238U) : minim 10 Bq/kg, maxim 90 Bq/kg,
medie 38 Bq/kg;
228 232
- Ac (din seria Th): minim 13 Bq/kg, maxim 65 Bq/kg, medie 39
Bq/kg;
- 40K: minim 330 Bq/kg, maxim 800 Bq/kg, medie 540 Bq/kg.
Monitorizarea factorilor de mediu din jurul Platformei Chimice Vâlcea
arată că valorile obţinute în această perioadă pentru radioactivitatea gama
se încadrează în limitele de mai sus pentru radionuclizii naturali.
67
DEFINIRE TERMENI
1. Becquerel (Bq) este o unitate de măsură în SI a radioactivității. Unitatea
becquerel stabilește numărul de nuclee care se dezintegrează pe secundă:
1 Bq = 1 s−1; Unitatea becquerel substituie unitatea anterioară de
radioactivitate curie în sistemul SI. Între cele unități există raportul: 1 Ci = 3,7 ·
1010 Bq
2. Dezintegrare radioactiva - transformarea unui atom dintr-o stare instabila intr-
o alta stare mai stabila prin emisia de particule (alfa, beta) sau radiatie
electromagnetica (X sau gamma);
3. Doza echivalenta de radiatii - o masura a efectului radiatiilor asupra
organismelor vii, proportionala cu doza de radiatii; se masoara in Sievert (Sv);
4. Limite Derivate de Evacuare Autorizate - cantitati maxime permise legal
pentru radionuclizii care sunt eliberati in aer sau in apa astfel incat sa nu fie
afectata nici sanatatea populatiei si nici mediul inconjurator;
5. Poluarea radioactivă poate fi definită ca o creştere a radiaţiilor, ca urmare a
utilizării de către om a substanţelor radioactive.
6. Radioactivitate - procesul de dezintegrare radioactiva;
7. Radiatii ionizante - particule sau fotoni emise de atomii radioactivi capabile sa
scoata electronii din atomi producand astfel ioni; radiatiile pot aparea in mod
natural din surse precum uraniul sau potasiul dar pot fi produse si artificial, de
exmplu prin fisiune nucleara;
68
8. Sievert - este o unitate de măsură derivată a sistemului SI, folosită în
măsurarea diferitelor doze echivalente de radiații absorbite. Sievertul este
utilizat pentru evaluarea cantitativă a impactului biologic, ce rezultă prin
expunerea organismeloor vii la radiații ionizante (ionizatoare). Doza echivalentă
de radiații la care este expus un organism viu se determină, evaluându-se
cantitatea de energie pe unitatea de masă corporală, corelată cu un un factor
relativizant (de "corecție"), care ține cont de periculozitatea relativă a felului de
radiații respective.
9. Tritiu - izotop radioactiv a hidrogenului al carui nucleu contine un proton si doi
neutroni; este radioactiv, cu un timp de injumatatire de 12, 3 ani; emite radiatii
beta cu energie mica;
10. Unitate de tritiu (UT) - O unitate de tritiu corespunde la 0.11919 ± 0.00021
Bq/kg de apă. Pentru acest calcul s-au folosit următoarele constante şi
parametrii: constanta lui Avogadro N = 6.002214199 x 10 23 moli-1, masa molară
a apei mapa =0.01801528 kg/mol, timpul de injumătăţire al tritiului T1/2= 4500
zile, constanta de dezintegrare a tritiului λ = 1.5403 x 10-4 zile-1.
69
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandru Cecal, Karin Popa, Doina Humelnicu, Radioactivitatea mediului

înconjurator, Editura Matrixrom, 2011
2. Andrei Ionescu, Trăim cu Radiaţii, Editura Tehnică,1989.
3. Angiboust, A., Iradierea fructelor si vegetalelor in industria de prelucrare a
alimentelor, P.H.M. – Revue Horticole, nr 270, Octombrie 1986
4. Bourdelle, J., Cum scapam de deseuri nucleare, Ecologia, nr 2, pp 58-62, In-Feb,
1993
5. Bruno Comby, Energia, nucleara si mediul, Ed. TNR, 2001
6. E. Anthony Evans, B. Sc. Ph. D. (Lond), A. R. C. S., D. I. C., A. R. I. C., Tritrium
and its Componnds, London, Butterworths.
7. Foos J., Radioactivitatea – Volumul 1: atomul si inima atomului, Formascience,
Orsay, 1993
8. Foos J., Radioactivitatea – Volumul 2: dezintegrarea nucleara, interactiile dintre
atomi si radiatiile, aplicatiile ale radioactivitatii, Formascience, Orsay, 1994
9. F. Ciorăscu, M. Oncescu, Detectarea şi Măsurarea radiaţiilor Nucleare, Editura
Academiei, 1964.
10. George Sindrilaru, Bianca Dumitrescu – ’Protectia contra radiatiilor’ – Editura
BREN, Bucuresti, 2007
11. Ghe. Sindrilaru, Alin Nicolae Bobolea, “Dozimetrie si protectia impotriva
radiatiilor”, Bucuresti, 2002
12. Gheorghe Marcu, Chimia Elementelor Radioactive, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1971.
13. Dr. biol. Ion Chiosilă, dr. fiz. Constantin Milu, Radioactivitatea naturală în
România, Bucuraşti, 1994.
70
14. Lalonde Brice, Planul national pentru mediu, Special Supplwmwnt to
Environnement-Actualite, nr 122, Septembrie 1990
15. Lngley – Danysz P., Iradierea alimentelor, La Recherche, vol.16, nr 165, Aprilie
1985
16. Leclercq F., Misterele din jurul unui amplasament de depozitare a radioactivitatii,
Express, 24 august 1990
17. Loaharanu P., Utilizarea practica a iradierii alimentelor in tarile dezvoltate, AIEA,
1994
18. Medvedev Grigor, Adevarul despre Cernobil, 319 p, 1990
19. Medicii si riscul nuclear, Universitatea de Medicina, Ordinul Medicilor, Prefectura
Isere, aprilie, 1989
20. Mircea Oncescu, Conceptele Radioprotecţiei, Editura Horia Hulubei, Bucureşti –
Măgurele, 1996.
21. Moinet M.L., Alimente iradiate: prospetimea indelungata, Science &Vie, nr 795,
Decembrie, 1983
22. National Tritrium Labeling Facility.
23. S. Moraru, O. Lascu, Electricitatea Atmosferică şi Organismul Uman, Edirura
Medicală Bucureşti, 1980.
24. Observer, Despre iradierea alimentelor, special issue Observer, nr 2, Noiembrie,
1991
25. Prof. Al. Sanielevici, 1957, Introducere in radioactivitate, Ed. Tehnica, Bucuresti
26. CAN/CSA-N288.4-M87, Guidelines for Calculating Derived Release Limits for
Radioactive Material in Airborne and Liquid Effluents for Normal Operation of
Nuclear Facilities, 1987
27. Safety Series Nr.57, Generic Models and Parameters for Assessing the
Environmental transfer of Radionuclides from Routine Releases, 1982
28. Carte tehnica ‘Lant spectrometric de inalta rezolutie compus din analizor
multicanal fix ORTEC model DSPEC PLUS CH, seria 217, si detector HPGe
eficienta 65%, serie detector 40-TP31500A’
71
29. Carte tehnica ‘Sistem de masura a radioactivitatii alfa si beta global in fond
scazut, model MPC–9300’
30. HOTĂRÂRE nr. 351 din 21 aprilie 2005 privind aprobarea Programului de
eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar
periculoase, modificata si completata.
31. http://www.agentianucleara.ro
32. http://www.fnes.ca/
72

Lucrare Toata

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare Toata

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

Lector. univ. dr. Cristina PONEPAL

Maria Lavinia PREDA

SPECIALIZAREA ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI

STUDII ŞI CERCETĂRI PRIVIND MĂSURĂRI DE MEDIU ÎN

Lector. univ. dr. Cristina PONEPAL

Maria Lavinia PREDA

“Toate mulţumirile trebuiesc plătite înainte de a le căpăta”, un citat aproximativ

În această lucrare am prezentat rezultatele monitorizării

1.1. Ce este radioactivitatea. Radioactivitatea naturală

Noţiunea de poluare (impurificare, contaminare) radioactivă are

În oceane, cantitatea de tritiu era mult mai scăzută, variind între

Tabelul 1.1 Radionuclizii cosmogenici detectaţi în apele de suprafaţă

1.2. Dozele de iradiere permise și letale

Standardele nucleare și reglementările de securitate implică

1.3. Efectele iradierii intense asupra corpului uman

Tabelul 1.2. Efectele iradierii asupra corpului uman

Aceste efecte sunt observate când dozele sunt primite o singură

1.4. Limitele autorizate pentru iradierea umană5

Tabelul 1.3. Nivelul de iradiere

- Femeile la vârsta reproducerii: doza maximă cumulată sub

Programul de monitorizare de rutină asigură monitorizarea

2.1 Stabilirea tipurilor de probe supuse analizei

2.2 Stabilirea locaţiilor de prelevare

Programul de monitorizare a mediului a stabilit numărul locaţiilor

Locaţii indicator/de control:

2.3 Stabilirea frecvenţei de prelevare probe de mediu

Perioadele de monitorizare (pentru fiecare tip de proba și fiecare

Tabelul 2.1 Locatiile de monitorizare, tipurile de probe, frecventele de

2.4 Stabilirea tipurilor de analiza aplicate probelor de mediu

In tabelul 2.2 sunt stabilite tipurile de analiza ce urmeaza a fi

Tabelul 2.2 Stabilirea tipurilor de analiza pentru probele de mediu

II. Prepararea probelor de apă de suprafaţă în vederea analizei

2.5.2 Recoltarea şi prepararea probelor de sol/sediment

II. Prepararea probelor în vederea analizei gama spectrometrice

2.5.3. Recoltarea şi prepararea probelor de vegetaţie

2.5.4. Recoltarea şi prepararea probelor de peşte

Capitolul 3. ECHIPAMENTE UTILIZATE PENTRU ANALIZA

3.1 Analiza activitatii specifice beta-global cu ajutorul

Probe de mediu sunt plasate în curieri ai planșelor de 1 sau 2 inch

3.1.2. Procedeul de măsurare

3.1.3 Metoda de calcul utilizată pentru determinarea activității

Întrucât radiometrul marca PIC model MPC 9300 este dotat cu un

3.2 Analiza concentratiei radionuclizilor emitatori de radiatii

Figura 3.2. Lanțul spectrometric de înaltă rezoluție tip Ortec cu

3.2.2 Procedeu de masurare

Pentru măsurarea poziției unui pic în spectru și a ariei sale nete, se

3.2.3 Metoda de calcul utilizata pentru determinarea

Regiunea care corespunde picului se extinde între canalele L și R

Figura 3.4. Eficacitatea în funcție de energie, rezultată din prelucrarea

Etape tipice pentru caracterizarea unei instalații spectrometrice

Capitolul 4. CONTRIBUTII PERSONALE. MĂSURAREA

4.1. Rezultatele monitorizării concentraţiei radionuclizilor

Probele prelevate din locaţiile stabilite şi cu frecvenţa stabilită,

Reprezentarea grafică pentru valorile concentraţiei de activitate

Concentratia activitatii beta globale in apa de suprafata

Figura 4.1 Concentratia activitatii beta globale in apa de suprafata

În figura 4.1 se poate observa că, concentraţia activităţii beta

Tabelul 4.2. Valorile concentraţiei activităţii beta globale în probe de

Reprezentarea grafică pentru valorile concentraţiei de activitate

Concentratia activitatii beta globale in probe de sediment, mai

Figura 4.2. Concentraţia activităţii beta globale în probe de sediment

Se observă că valoarea concentraţiei de radionuclizi emitatori