CONTROLUL CALITĂŢII FACTORILOR DE MEDIU

1. Care sunt activitătile desfășurate pentru stabilirea calităţii factorilor de mediu?

Activităţi de teren –Tehnici de prelevare; măsurători, conservarea probelor, transportul

probelor, elaborarea instrucţiunilor de monitorizare, stabilirea metodologiilor şi standardelor
aferente acestora, pentru prelevarea probelor
Activităţi de laborator –pregătirea probelor pentru analiză după metode standardizate,
proceduri de analize de laborator, înregistrarea datelor.
Activităţi de management informaţional – vizează interpretarea datelor, verificarea datelor,
stocarea datelor, analiza datelor, raportarea datelor și utilizarea datelor (mediu public, tehnic,
administrativ.
2. Etape necesare pentru analiza factorilor de mediu

-Etapa de planificare (formularea problemei, formularea scopurilor finale, selectarea

metodelor de lucru)
-Etapa de lucru (sampling, prelucrarea probei, masurarea, prelucrarea datelor,
intepretarea rezultatelor)
-Feed-back (cercetare finalizată, întocmirea raportului)

3. Ce presupune analiza chimică cantitativă?

Analiza chimică cantitativă implică efectuarea unei succesiuni de operaṭii ṣi măsurători pe
care analistul le relizează cu ajutorul unor intrumente ṣi ustensile adecvate, în funcṭie de
metoda de analiză, judicios aleasă.
4. De cine depinde rezultatul unei analize?
Rezultatul unei analize va depinde atât de performanṭele intrumentelor utilizate, de justeṭea
alegerii acestora ṣi a metodei, cât ṣi de priceperea analistului.
5. Ce condiṭii trebuie să îndeplinească rezultatul analitic?
Rezultatul analitic trebuie să îndeplinească anumite condiṭii de exactitate ṣi precizie.
6. Ce este precizia?
Precizia este măsura reproductibilităṭii rezultatului unei operaṭii de măsurare sau al unei
determinări (adică reproducerea rezultatului acestora la repetarea lor în condiṭii identice).
7. Ce exprimă exactitatea?
Exactitatea unui rezultat analitic exprimă concordanṭa dintre valoarea rezultatului obṭinut
experimental ṣi valoarea adevărată a acestuia, care însă de regulă nu este cunoscută în
determinările cantitative.
8. Cum se exprimă rezultatul unei măsurători?
Rezultatul oricărei măsurători sau analize este exprimat printr-un număr incert cu un numǎr
corespunzǎtor de cifre semnificative urmat de unitatea de măsură a parametrului respectiv.

9. De cine este determinată incertitudinea unui rezultat experimental?

- Toleranṭa de marcare a instrumentelor ṣi ustensilelor utilizate în operaṭiile de măsurare,
care generează incertitudinea globală de măsurare (im)
- Erorile comise de analist care generează incertitudinea de reproductibilitate

10. Care sunt instrumentele de măsurare a masei?

Instrumentele de mǎsurare a masei sunt balanṭele.
11. Care sunt instrumentele de măsurare a volumelor?
Instrumentele de măsurare a volumelor sunt: cilindru gradat (10, 25, 50, 100, 250, 500, 1000
cm3), pipete gradate (1, 2, 5, 10, 25, 100 cm 3), biurete (10, 25, 50 cm3). Pe aceste instrumente
este înscrisă toleranṭa de marcare, de ex. ± 0,03cm 3, clasa de precizie (cl I, cl II pentru acestea
se caută in tabele incertitudinea de măsurare).
12. Cum se poate avea controlul asupra corectitudinii mersului analizei?
Pentru a avea un control asupra corectitudinii mersului analizei, în practică se efectuează
determinări repetate realizate în condiṭii identice, pentru a verifica gradul de reproducere a
valorii rezultatului obṭinut experimental.
13. Clasificaṭi erorile.
După modul în care afectează precizia sau exactitatea rezultatului, erorile se pot clasifica în
trei categorii: erori grosolane (accidentale), erori aleatoare (întămplătoare) ṣi erori sistematice.
14. Cui se datorează erorile grosolane (accidentale)?
Erorile grosolane (accidentale) apar ca rezultat al neatenṭiei analistului sau când s-au încălcat
normele elementare de efectuare a analizei. Aceste erori duc la obṭinerea de rezultate greṣite
care se detaṣează de restul rezultatelor obṭinute prin repetarea analizei în condiṭii identice,
constituind valori îndoielnice care trebuie verificate ṣi eventual eliminate.
15. Cui se datorează erorile aleatoare sau întâmplătoare?
Erorile aleatoare sau întâmplătoare au cauze variabile care nu pot fi depistate; ele variază atȃt
ca mărime cȃt ṣi ca sens la repetarea unei determinări în condṭii identice, ducând la obṭinerea
de rezultate diferite. Mărirea preciziei rezultatelor experimentale se realizează prin creṣterea
numărului de determinări experimentale pe probe identice.
16. Cui se datorează erorile sistematice?
Erorile sistematice au cauze care pot fi depistate (reglarea incorectă a instrumentului de
măură, utilizarea unor reactivi impuri, utilizarea unor indicatori necorespunzători) ṣi
acṭionează în mod constant. Aceste erori acṭionează totdeauna în acelaṣi sens ṣi afectează
rezultatul în aceeaṣi măsură, astfel încȃt la repetarea determinării în condiṭii identice se pot
obṭine rezultate foarte apropiate dar deplasate faţă de valoarea adevărată cu aceeaṣi abatere.
17. În ce constă evidenţa analizelor?
Activitatea de laborator este reflectata în registrele de analize, care sunt pagini numerotate in
care se trec toate rezultatele analizelor efectuate și semnate de către cel care a executat
analizele sau a celui ce răspunde de analiza respectivă. În registru se trece obligatoriu data și
ora primirii probei, numele celui care a efectuat analiza, rezultatul si data eliberării buletinului
de analiza.
18. Ce conţin caietele de laborator?
Caietele de laborator, folosite de fiecare co- participant la execuţia analizei chimice, conţin,
pe zile: măsurători, cântăriri, calcule etc. se numerotează de asemenea, pagină cu pagină, şi se
păstrează în arhivă.
19. Cum se poate certifica corectitudinea analizelor în caz de litigii?
Pentru a putea verifica rezultatele analizelor în caz de litigii ulterioare referitoare la calitatea
probelor ce fac obiectul analizei, fiecare laborator are obligaţia de a lua o cantitate de probă de
analizat încât pentru analiză să nu se folosească decât cel mult un sfert din cantitatea luată. De
asemenea, are obligaţia să păstreze restul probei un anumit timp (6luni) astfel ca proba să nu-
și modifice compoziţia în acest timp. Probele se păstrează în vase speciale, închise și care se
deschid în vederea unei noi analize numai în prezenţa tututror părţilor interesate.
20. Ce este un buletin de analiza?
Este actul prin care este certificată compoziţia sau calitatea oricărui material, primit pentru
analiză de către un laborator.
21. Cum se realizează analiza agenṭilor poluanṭi?
Analiza agenṭilor poluanṭi se realizează prin metoda prevăzută în standarde.
22. Ce reprezintă o metodă de analiză standardizată?
În vederea obţinerii unor rezultate ale analizelor care să poată fi valabile pentru mai multe
unităţi (firme, institutii sau unităţi economice) pe teritoriul unei ţări sau al unui grup de ţări,
de regulă analizele se fac prin metode de verificare și adaptate la probe de o anumita
categorie. Aceste metode se denumesc metode standardizate. Acestea cuprind toate
operaţiunile, modul de determinare a fiecărui component, inclusiv formula de calcul sau
instrumentul necesar.

23. Care sunt principalele considerente in prelevarea probelor pentru analiza.

- Probele trebuie să fie recoltate/colectate, transportate ṣi eventual conservate (păstrate în
condiṭii specifice de conservare-prin refrigerare sau tratament chimic) astfel încăt indicatorii
de calitate măsuraţi în proba propriu-zisă să aibă aceeaṣi valoare ca cea din eṣantionul
prelevat ṣi aceasta să reprezinte cât mai fidel compoziṭia componentei de mediu.
- Locul ṣi timpul de prelevare al probelor trebuie să fie ales astfel încât rezultatele analitice
să reflecte variaṭiile temporale sau locale în perioada de investigare.
- Fiecare recoltare de probe este expusă unor erori inerente; cu căt este mai mică proba, cu
atât este mai puṭin reprezentativă pentru întregul material.
24. Care sunt criteriile de selecṭie a metodei de analiză?
Pentru analiza unor agenṭi poluatori se pot aplica toate metodele calitative ṣi cantitative ale
chimiei analitice ṭinându-se cont de următoarele criterii de selecṭie:
-limita de detecṭie cȃt mai mică;
-sensibilitatea crescută;
-exactitate;
-rapiditate;
- cost.
25. Care este rolul analizei principalelor componente de mediu?
Analiza principalelor componente de mediu trebuie să fie adecvată ṣi utilă la stabilirea unor
elemente decizionale privind calitatea mediului și anume: necesitatea de intervenṭie ṣi
depoluare în cazuri majore sau sau de evoluṭie si prognoză a evoluṭiei unor situaṭii
caracteristice locale sau procese de transformare.
26. Cum se apreciază gradul de poluare a unui factor de mediu?
Intensitatea agresiunii agenṭilor poluanṭi asupra componentelor de mediu se apreciază prin
concentraṭiile lor care se raportează la valori de referinṭă cunoscute ṣi/sau valorile maxime
admisibile.
27. Clasificarea poluantiilor aerului
 Poluanţii gazoşi cei mai importanţi sunt: oxizii de sulf; oxizii de azot ; monoxidul şi
dioxidul de carbon; amoniacul; fluorurile; clorurile etc.
  Poluanţii lichizi sunt prezenţi sub formă de particule fine sau vapori ai acizilor
clorhidric, azotic,sulfuric etc.
 Pulberile însuspensie sunt poluanţi de natură solidă de dimensiuni mai mici dar a
căror greutate specifică le permite să plutească în aer.
 Pulberile sedimentabile reprezintă particule solide cu dimensiuni micrometrice care
sunt antrenaţi în mişcare ascensională de curenţii ascendenţi ai sursei de poluare
(coşul de evacuare) sau de cei ai atmosferei , dar care în condiţii de calm atmospheric
se depun

la sol.
28.Care sunt cei mai importanti poluanţi ai aerului?

O deosebită atenție se acordă așa numiților “six criteria pollutants” cum au fost denumiți de
United States Environmental Protection Agency (EPA): ozon (O3), pulberile în suspensie
(PM10 –pulberi în suspensie cu diametrul mai mic decât 10 micrometri și PM2,5 pulberi in
suspensie cu diametrul mai mic decât 2,5 micrometri), monoxidul de carbon (CO), oxizi de
azot NOx (NO / NO2), dioxidul de sulf (SO2) și plumb (Pb) datorită riscului pe care îl pot
reprezenta pentru sănătatea omului și influenței asupra mediului ambiant.
29. Care sunt componentele de supraveghere a calitǎţii aerului?
Sunt patru component de supraveghere a calitǎţii aerului şi anume: „producere (emisii-
eliminarea în atmosfera a unor poluanti solizi, lichizi sau gazosi din surse punctiforme sau de
suprafata) – transfer – calitate aer (imisii- transferul poluantilor în atmosfera catre un
receptor (omul și factorii sistemului sau ecologic, bunuri materiale etc) – efecte”.
Emisii-surse naturale şi antropice
Transfer- surse-receptori
Imisii- distribuţia spaţialǎ şi temporalǎ; nivelul concentraţiilor în atmosferǎ
Efecte-asupra bioticului şi asupra abioticului
30. Care este legea privind calitatea aerului pe teritoriul ţǎrii noastre?

Evaluarea calităţii aerului înconjurător pe întreg teritoriul ţării se realizează pe baza unor metode
şi criterii comune, stabilite la nivel European și anume Legea 104/2011 privind calitatea aerului
înconjurător, Art. 2.b.
31. Selectarea poluanților atmosferici are la bază următoarele considerente:

1. Posibilitatea, gravitatea și frecvența efectelor; în ceea ce privește sănătatea omului și a

 mediului ca întreg, efectele ireversibile trebuie să reprezinte o preocupare specială.
2. Concentrația ridicată și omniprezența poluantului în atmosferă.
3. Transformările de mediu ori alterările metabolice, având în vedere că aceste alterări ar
putea determina producerea de substanțe chimice cu o toxicitate mai ridicată.
4. Persistența în mediul înconjurător, în special dacă poluantul nu este biodegradabil și se
poate acumula în oameni, în mediul înconjurător sau în lanțul trofic.
5. Impactul poluantului:
— volumul populației expuse, resursele vii sau ecosistemele;
— existența unor ținte extrem de sensibile în zona de interes.
6. Pot fi utilizate de asemenea metode de evaluare a riscului.

32. Ce reprezintă emisia?

Reprezintă conţinutul de poluanţi dterminaţi la gura de evacuare a coșului, înainte de
amestecare a acestuia cu aerul atmosferic.
33. Ce reprezintă imisia?
Reprezintă conţinutul de poluanţ măsuraţi după ce s-a produs amestecul acestora cu aerul
atmospheric.
34. Ce compuşi sunt analizaţi în probele de aer recoltate?
Principalii compuṣii prelevaţi şi analizaţi în probele de aer sunt compuṣii gazoṣi şi particulele
solide. De aceea, metodele de prelevare a probelor diferǎ funcţie de tipul de compus analizat în
proba de aer recoltatǎ.
35. Principalele considerente care trebuiesc avute în vedere la prelevarea probelor de
aer?
Pentru ca probele de aer sǎ fie reprezentative trebuiesc avute în vedere:
- sursa şi zona de poluare;
- tipul de poluant;
- locul de recoltare trebuie ales astfel încât sa fie reprezentativ;
- trebuie menţionate condiţiile meteorologice din timpul recoltării (temperatura, presiunea,
direcţia curenţilor de aer etc.);
- durata de recoltare este de minim 30minute pentru concentraţia momentană și de 24 ore
pentru concentraţia medie zilnică;
- volumul de aer recoltat variază în funcţie de concentraţiile presupuse ale poluantilor și
funcţie de sensibilitatea metodei de analiză utilizată pentru determinarea concentraţiilor
poluaţilor;
 - dispozitivele de recoltare trebuie transportate până la locul de analiză în condiţii care să
nu determine deterioarea probelor.
36 . Ce trebuie cunoscut pentru a monitoriza emisiile?
În acest sens trebuiesc urmǎrite douǎ aspecte:
- volumul noxelor evacuate;
- conţinutul noxelor (compoziţia lor chimică).
37. Indicatorii folosiţi în aprecierea
calităţii aerului
* concentraţia maximă admisă momentană: pentru determinarea
concentraţiei de poluanţi pe termen scurt, durata de luare a probei este de 30 minute.
* concentraţia maximă admisă medie zilnică: determinarea concentraţiei pe 24 ore, se
iau probe în mod continuu timp de 24 ore sau discontinuu, în mai multe reprize egale de
timp, repartizate uniform de-a lungul a 24 ore.
* concentraţia maximă admisă medie lunară: pentru determinarea
concentraţiei în interval de 30 zile.
* concentraţia maximă admisă medie anualǎ

38. Care sunt metodele de prelevare a probelor de aer?

Metode dicontinue
Metode continue
Metode instrumentale folosind analizoare de gaze

39. În ce constau metodele dicontinue de recoltare?

Aceste metode sunt indicate pentru cazurile în care concentrația compusului poluant analizat
este mare ṣi constau în recoltarea probelor de aer în recipiente închise, de volum cunoscut, de
diferite forme, capacităṭi ṣi dimensiuni cum ar fi: flacoane de sticlă, pipete de gaz (tonometre),
saci de plastic, camere ṣi baloane de cauciuc sau de material plastic, seringi de sticlă sau de
material plastic.
40. Care sunt tehnicile utilizate în cazul mǎsurǎtorilor continue?
Metoda furnizează date în timp real. Există două tipuri de tehnici:
- Aparatură cu citire continuă montată in-situ (sau in-line). Celula de măsurare este plasată
în coş, în conductă sau chiar în efluent. Aceste instrumente nu necesită extragerea unei
probe pentru a fi analizată, fiind bazate pe proprietăţi optice. Întreţinerea şi calibrarea
regulate sunt esenţiale.
- Aparatură cu citire continuă montată on-line (sau extractivă). Acest tip de instrumente
extrage continuu probe de emisii de-a lungul liniei de prelevare, le transportă la o staţie de
măsurare unde probele sunt analizate continuu. Staţia de măsurare poate fi montată în
afara conductei, fiind necesară păstrarea integrităţii probei de-a lungul liniei. Acest tip de
aparatură necesită adesea o anumită pretratare a probei.
41. Care este cea mai folosită metodă de analiză a poluanṭilor gazoṣi din aer?
În cazul poluanṭilor gazoṣi, metoda de reṭinere cea mai folosită este absorbṭia ṣi se realizează
în recipiente de sticlă numite absorbitoare. După prelevarea unui anumit volum de aer,
conṭinutul vasului de absorbṭie se analizează în vederea dozării compusului poluant.
42. Care este cea mai folosită metodă de analiză a poluanṭilor sub formă de particule
din aer/şi sau aerosoli?
În cazul poluanṭilor sub formă de particule ṣi/sau aerosoli cel mai frecvent folosit procedeu
este cel prin filtrare. Ca material filtrant se poate folosi hârtie de filtru, vată de bumbac sau
sticlă, membrane filtrante. Cȃntǎrirea filtrului înainte şi dupǎ reţinerea agentului poluat
permite determinarea acestuia, prin diferenţǎ şi raportare la volumul de aer prelevat.
43. Ce sunt analizoarele de gaze?
Analizoarele de gaze folosite în tehnicile moderne sunt aparate care permit recoltarea,
depistarea sau dozarea poluanṭilor atmosferici, a compuṣilor inflamabili ṣi explozivi în stare
de gaze sau vapori, individual ṣi în amestec, direct din atmosferă poluantă. Tipuri de
analizoare de gaze: Analizoare optice de gaze care mǎsoarǎ adsorbţia luminii de cǎtre
compusul poluant; analizoare electrochimice de gaze care urmǎresc variaţia unei proprietǎti
electrochimice a soluţiei absorbante în urma reţinerii poluantului; analizoare termochimice de
gaze care se bazeazǎ pe mǎsurarea energiei calorice care rezultǎ din reacţiie chimice ale
compuşilor gazoşi.
44. Cum se exprimă concentraṭiile compuṣilor gazoṣi?
Principalele moduri de exprimare a concentraṭiei compuṣilor gazoṣi poluanṭi sunt:
- procente volumetrice (%vol)-reprezintă raportul dintre volumul poluantului ṣi volumul
total aer
- părṭi per million de volum (ppmv)- indică numărul de părṭi de volum de poluant care
se găsesc într-un million de părṭi de volum de aer
- părṭi per billion de volum (ppbv)- indică numărul de părṭi de volum de poluant dintr-
un milliard de părṭi de volum de aer
- raport de amestecare/volum (mg/m3, g/m3, µg/m3)-exprimă cantitatea de compus
poluant dintr-un anumit volum de aer (de obicei, 1m3).
 În buletinele de analiză concentraţiilor compușilor gazoși se exprimă cel mai frecvent sub
forma raport de amestecare/volum.

45. Care este scopul monitorizǎrii calitǎţii apei?

Scopul monitoringului calităţii apelor este acela de a asigura supravegherea întregului ciclul
CAPTARE – TRATARE – DISTRIBUŢIE – UTILIZARE – EVACUARE
46.Care sunt principalii poluanţi existenţi in apǎ?
 materii solide în suspensie (din eroziunea versanţilor şi descărcarea în corpul de apă
receptor, din repunerea în curent a sedimentelor la mărimea debitelor);
 acizi şi alcalii (prin dizolvarea compuşilor minerali naturali, ploi acide);
 fosfor şi azot; materie organică (materie moartă de origine vegetală şi animală spălată
de pe versanţi);
 compuşi metalici naturali;
 microorganisme (viruşi, bacterii datoraţi faunei sălbatice).

47. Ce mǎrimi se pot mǎsura în cadrul unei activitǎţi de monitorizare a apelor?

Mărimile măsurate în cadrul unei activităţi de monitoring sunt de natură fizică,

chimico/toxicologică, biologico/ecologică, precum şi date asociate pentru interpretare.
48. Care sunt condiṭiile impuse dispozitivelor de prelevare a probelor de apă?
Principalele condiṭii impuse dispozitivelor de prelevare a probelor de apă sunt
următoarele:
- Să fie robuste, uṣor de transportat, manipulat ṣi curăṭat;
- Materialul din care este confecṭionat vasul de recoltare să nu cauzeze alterarea
caracteristicilor probe.
49. Cum se recoltează probele de apă?
Probele de apă se recoltează în vase din sticlă sau polietilenă prevăzute cu dop rodat sau care
se închid ermetic. În vederea recoltării, vasele se spală cu amestec sulfocromic pentru a
îndepărta orice urmă de substanṭă organică, apoi se clătesc bine cu apă distilată. La locul de
recoltare, vasul se clăteṣte de 2-3 ori cu apa care urmează să fie recoltată, apoi se umplu până
la refuz (fără bule de aer în interiorul vasului), iar dopul se fixează în aṣa fel încât să nu
rămână bule de aer în interiorul vasului. Trebuie specificat faptul că fiecare tip de material din
care este confecṭionat vasul de recoltare are anumite recomandări. Astfel, probele de apă
conṭinând poluanṭi organici nepolari (petrol, pesticide) nu trebuie recoltate în vase din
material plastic, în timp ce vasele din sticlă nu sunt indicate pentru ape în care se determină
concentraṭii mici de sodiu, potasiu, bor sau siliciu (silicate).

50. Pǎstrarea si conservarea probelor de apa?

Conservarea probelor de apa se realizeaza fie prin pastarea acestora la temperatura scazuta (2-
5 ºC), atunci când durata de conservare este de maxim 24 ore, fie prin adaugare de diverși
reactivi pentru stabilizare.
51. Influenţa temperaturii și presiunii asupra probelor prelevate de apă.
Variaţia de temperatura și presiune au ca rezultat pierderea unor substanţe în stare gazoasa
(O2, H2S, CO2, Cl2, NH3 etc), fapt pentru care se recomandă ca determinările de gaze din apǎ
să se efectueze la locul de recoltare sau să se stabilizeze utilizând reactivi specifici.
52. Care sunt indicatorii analizaţi si urmăriti în apele curgătoare de suprafaţă?
-fizico-chimici- temperatura, pH-ul, turbiditatea şi concentraţiile elementelor O 2, Ca, Mg, Na,
NO3, Fe. Pe langă aceşti indicatori fizico-chimici generali mai există şi unii indicatori
specifici care se determină diferenţiat, în funcţie de condiţiile particulare ale fiecărei zone
controlate.
-biologici şi bacteriologici- numărul total de bacteria care se dezvoltă la 37°C şi numărul total
de bacterii coliforme care se dezvoltă la aceeaşi temperatură.
53. Care sunt indicatorii analizati și urmăriţi în apele subterane?
- indicatori fizico-chimici generali, care se determină obligatoriu în toate secţiunile de
control (temperatură, culoare, miros, pH, oxigen, CO2, CCOMn, H2S, Ca, Mg, Fe, Mn);
- indicatori fizico-chimici specifici, care se determină doar în acele puncte în care calitatea
apei freatice este susceptibilă la alterări datorită impactului unor surse de poluare exterioare
(amoniu, nitriţi, fosfaţi, sulfuri, cianuri, fenoli, detergenţi, Cr, Cu, Hg, F, pesticide, etc.)
54. Principalele metode fizico-chimice utilizate pentru determinarea ionilor metalici din
apă?
- spectrometria de absorbţie atomică;
- spectrometria de emisie atomică;
- fotometria și spectrofotometria UV-VIS;
- cromatografia de ioni.
- spectrometrie cu emisie atomică cu plasmă cuplată inductiv (ICP-AES sau ICP-
OES)
 - spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS).

55. Cum se exprimă concentraṭiile compuṣilor poluanṭi din apă?

Concentraṭia compuṣior poluanṭi din apă se exprimă prin:
- Concentratia procentuală masică (%)- reprezintă cantitatea de poluant (g) din 100
grame de apă (100 g apă)
- Concentraṭia normală sau normalitatea, n sau N (val/L)- reprezintâ numărul de
echivalenţi de component dizolvat (ei, val) dintr-un litru de apă (1L)
- Concentraṭia molară sau molaritate, m sau M (mol/L)- reprezintă numărul de moli
de component dintr-un litru de apă (1L)
- Raport masa/volum, m/v (mg/dm3, mg/L, µg/L)- reprezintă raportul dintre
cantitatea de poluant ṣi volumul de apă (1L)
- Părṭi per million (numai în cazul soluṭiilor)- 1ppm=1mg/L
În buletinele de analiză concentraţiile parametrilor de analizat se exprimă cel mai
frecvent sub forma raport masa/volum.
56. Care sunt legile și normativele care stau la baza stabilirii condiţiilor de calitate a
apelor?
- Normativul 458/2002 privind calitatea apei potabile;
- Normativ - NTPA 001/2002-valori limită de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale
și orășenești evacuate în receptori naturali și NTPA 002/2002-valori limită de încărcare cu
poluanţi a apelor uzate industriale și orășenești evacuate în reţelele de canalizare ale orașelor.
57. Care sunt factorii de presiune asupra calităţii solurilor?
Factori naturali-roca parentala, clima, relief, factorul biotic, resursele de apa.
Factori antropici-activitati agricole, activitati industriale.
58. Ce reprezintă monitoringului solului?
Monitoringul solului reprezintă determinarea sistematică a variabilelor solului astfel încât să
se înregistreze, atât modificările temporale, cât şi cele spaţiale.
59. Care este sistemul care sta baza stabilirii calitǎţii solului în România?
În Romania la baza stabilirii calităţii solului stă Sistemul Integrat de Monitoring al Solurilor
din România (SIMSR).
60. Care sunt elementele de bazǎ ale Sistemului Integrat de Monitoring al Solurilor din
România (SIMSR)?
Elementele de baza ale SIMSR sunt:
- Setul de indicatori
 - Periodicitatea determinarilor
- Densitatea retelei de observaţie
- Repartiţia spaţială a siturilor de monitoring.

61. Cum se recoltează probele de sol?

Prelevarea unor probe reprezentative de sol este o operaṭie mai dificilă decât în cazul apei
deoarece heterogenitatea spaṭială a solului este mult mai mare. De obicei, în cazul unui sol
relativ omogen, se recoltează mai multe probe (cel puṭin 4 probe pentru 1000m 2) care sunt
apoi reunite într-o probă unică.
În mod normal, din punctele stabilite, probele de sol se recoltează de la două adâncimi diferite
(5cm ṣi 30cm). Probele de sol se recoltează fie cu dispositive simple cum sunt; spatula de
metal, cazmale, sau lopeṭi, fie cu sonde de prelevare/recoltare de diferite tipuri, în funcṭie de
adâncimea de prelevare. După prelevare probele sunt introduse în pungi de plastic, etichetate
și transportate la laborator pentru analize. Recoltarea se face obligatoriu de jos în sus, în
pungi, săculeţi, cutii sau borcane. Fiecare probă de sol trebuie să aibă în jur de 0,5-1 kg în
greutate şi va fi însoţită de două etichete, una la exterior şi una în interior (în pungă, cutie,
borcan).
O serie de indicatori de calitate trebuie analizaṭi imediat după recoltare sau după cel mult 24
de ore de păstrare la rece ṣi anume, azotul amoniacal, nitraṭii, nitriṭii, umiditatea etc., în timp
ce poluanṭii anorganici pot fi analizaṭi și după un timp mai îndelungat. În acest caz probele de
sol sunt uscate în aer, mojarate, cernute ṣi păstrate în sticle închise.
62. Ce trebuie să conţină fişa de recoltare a probelor de sol?
Probele de sol recoltate trebuie să fie însoţite de o fişă de recoltare care trebuie să cuprindă:
- data când s-a făcut recoltarea;
- localitatea şi denumirea locului de unde s-a recoltat;
- adâncimea la care s-a făcut recoltarea;
- precipitaţiile atmosferice în ziua recoltării;
- scopul analizei;
- numele persoanei care a efectuat recoltarea probei.
63. De ce se ţine cont pentru analiza probelor de sol?
Analiza de laborator va lua în considerare:
a) informaţiile din faza de documentare pe baza cărora se vor stabili parametrii care
trebuie determinaţi
b) obiectivele stabilite de beneficiar
 c) reglementarile în vigoare
d) prezentarea şi interpretarea rezultatelor
64. Criterii de alegere a unei filiere adecvate de depoluare a solului

La realizarea acestui deziderat se vor lua în considerare următoarele criterii:

1) criterii tehnice (legate de eficienţă, durată)
2) criterii economice (costul investiţiei, exploatării)
3) criterii psihosociale (impact asupra mediului, populaţiei, a muncitorilor etc.)
65. Care sunt etapele pregătitoare depoluării solului şi subsolului

1. diagnostic
2. evaluarea riscului
3. alegerea filierei de depoluare
4. lucrări de depoluare
5. controlul depoluării
66. Clasificarea metodelor de depoluare a solului

-Metodele fizice de depoluare a solurilor şi apelor subterane constituie în prezent categoria cea
mai extinsă, în ceea ce priveşte aplicarea practică, distingându-se:
A. metode bazate pe imobilizarea fizică a poluanţilor fie prin izolare partială, fie prin
izolare totală
B. metode de extracţie fizică a poluanţilor din situl poluat, prin excavare, pompare,
spălare, flotaţie, desorbţie (stripare sub vid, cu aer etc.).
-Metodele chimice au ca efect distrugerea, separarea, transformarea etc., ca urmare a unor
reacţii chimice specifice: reacţii de oxidare, reducere, declorare, precipitare, complexare etc.
-Metodele termice au ca şi principiu de bază extragerea, distrugerea sau imobilizarea
poluanţilor prin supunerea materialului la temperaturi ridicate.
-Metode biologice utilizează activarea biologică a unor bacterii, ciuperci etc., pentru
distrugerea, mobilizarea sau concentrarea poluantului din situl contaminat. Biodegradarea
compuşilor organici se poate realiza în mediu aerob sau anaerob.
67. Ce parametrii sunt urmăriţi pentru determinarea calitătii solului.
Parametrii utilizați în monitoringul solului sunt:
- pentru ecosisteme terestre: umiditate, granulometrie, carbon organic, azot, fosfor, săruri
totale, potasiu, pesticide organo-clorurate, metale grele; măsurarea
-pentru ecosisteme acvatice: granulometrie, azot mineral, carbon organic, pesticide organo-
clorurate, metale grele, hidrocarburi totale.

68. Cum se exprimă concentraṭiile compuṣilor poluanṭi din sol?

- Concentraṭia compuṣior poluanṭi din apă se exprimă prin:
- Concentratia procentuală masică, (%)- reprezintă cantitatea de poluant (g) din 100
grame de sol.
- Raport de amestecare masic, m/m, (mg/kg sol uscat, mg/g sol uscat, ppm sol uscat)-
reprezintă raportul dintre cantitatea de poluant (mg, µg) ṣi dintr-o cantitate de sol uscat
în aer (1kg sau 1g)
- părṭi per million (ppm)- 1ppm=1mg/kg sol uscat
În buletinele de analiză concentraţiile compușilor poluanţi din sol se exprimă cel mai
frecvent sub forma raport de amestecare masic.