4.

BILANȚUL DE MATERIALE ÎN EXPRIMARE MOLARĂ

Debitele molare (kmol/h) ale materiei prime (F), distilatului (D), respectiv reziduului
(W) se obțin din debitele masice ale celor 3 fracțiuni și masele molare medii ale acestora:
𝑚 𝑚 𝑚𝑊
𝐹 = 𝑀𝐹 𝐷 = 𝑀𝐷 𝑊=
𝐹 𝐷 𝑀𝑊

Masele molare medii (kg/kmol) ale materiei prime (MF), distilatului (MD) și reziduului (MW)
se calculează cu relațiile:

𝑀𝐹 = 𝑥𝐹 ∙ 𝑀1 + (1 − 𝑥𝐹 ) ∙ 𝑀2
𝑀𝐷 = 𝑥𝐷 ∙ 𝑀1 + (1 − 𝑥𝐷 ) ∙ 𝑀2
𝑀𝑊 = 𝑥𝑊 ∙ 𝑀1 + (1 − 𝑥𝑊 ) ∙ 𝑀2
unde: M1, M2 – masele molare ale componentei ușor, respectiv, greu volatile (kg/kmol); xF, xD,
xW sunt fracțiile molare ale componentei ușor volatile din materia primă, distilat, respectiv
reziduu.
Verificare bilanț de materiale:
a) global:
𝐹 =𝐷+𝑊

b) pentru componenta ușor volatilă:

𝐹 ∙ 𝑥𝐹 = 𝐷 ∙ 𝑥𝐷 + 𝑊 ∙ 𝑥𝑊

5. CALCULUL REFLUXULUI MINIM ȘI A REFLUXULUI REAL

Conținutul de componentă ușor volatilă din vaporii aflați în echilibru cu lichidul de

alimentare (𝑦𝐹∗ ) se stabilește din diagrama t-x,y în funcție de concentrația materiei prime (xF).
Valoarea citită se compară cu valoarea citită din diagrama y*-x, respectiv cu cea calculată
analitic cu rel. Fenske:
𝛼𝑚𝑒𝑑 ∙ 𝑥𝐹
𝑦𝐹∗ =
1 + (𝛼𝑚𝑒𝑑 − 1) ∙ 𝑥𝐹

1
 Volatilitatea relativă medie αmed se calculează ca medie geometrică între valorile
volatilităților relative din tabelul 2 (vezi Calculul echilibrului lichid-vapori).
Cifra reală de reflux se calculează cu relația:
𝑅 = 𝛽 ∙ 𝑅𝑚𝑖𝑛
unde β este coeficientul de exces al refluxului (vezi tema de proiect).
Atât Rmin cât și R se exprimă în kmol reflux/kmol distilat.

6. CALCULUL DEBITULUI MOLAR ȘI MASIC DE VAPORI ȘI LICHID

7. ALIMENTAREA SPECIFICĂ A COLOANEI

Exprimarea poate fi molară sau masică:

2
8. ECUAȚIILE LINIILOR DE OPERARE

9. CONSTRUCȚIA LINIILOR DE OPERARE ÎN DIAGRAMA y-x