Licenta Transport

UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE" DIN PLOIEȘTI

FACULTATEA INGINERIA
PROIECT DE DIPLOMĂ
PETROLULUI ȘI GAZELOR Ioana - Aida Spătaru
Cuprins
INTRODUCERE ....................................................................................................................................... 3
CAPITOLUL I. FLUIDELE NENEWTONIENE ............................................................................................... 5

1.1 INTRODUCERE ................................................................................................................................... 6
1.2. FRECAREA DIN ȚEVI ȘI PLASTICITATEA FLUIDULUI BIRMINGHAM ......................................... 11
1.3 REDUCEREA FRECĂRII FLUIDELOR ........................................................................................... 12
CAPITOLUL II. SCHIMBUL DECĂLDURĂ…………………………………………………………………………………………....15
2.1 GENERALITAȚI CU PRIVIRE LA TRECEREA CĂLDURII PRIN IZOLAȚIE STRATIFICATĂ .................... 15

2.2 COEFICIENTUL DE TRANSFER TERMIC INTRE PERETE SI FLUIDUL CONDUCTEI .......................... 18
2.3 COEFICIENȚII DE TRANSFER DE CĂLDURĂ PENTRU STRATURILE DE PERETE DE ȚEAVĂ, DE
ACOPERIRE ȘI DE IZOLARE…………………………………………………………………………………………………………….….21
2.4 COEFICIENT DE TRANSFER TERMIC PENTRU STRATUL EXTERIOR .............................................. 21
2.5 LIMITĂRILE MODELULUI DE CALDURĂ........................................................................................ 25
CAPITOLUL III. CALCULUL HIDRAULIC AL CONDUCTELOR DE AMESTEC.............................................. 27
3.1 DETERMINAREA PROGRAMULUI OPTIM DE EVACUARE A ȚIȚEIULUI DIN PARCURILE DE
SEPARARE ………………………………………………………………………………………………………………………………..………41
CAPITOLUL IV. PROIECTAREA CONDUCTEI DE TRANSPORT DE LA DEPOZITUL CENTRAL LA

RAFINĂRIE…………………………………………………….………………………………………………………………………………….49
CAPITOLUL V. ANALIZA DINAMICII VARIAŢIEI TEMPERATURII ÎN PROCESUL DE TRANSPORT….……..59
5.1 ANALIZA DINAMICII PROCESULUI DE TRANSPORT………………………………………………………………...62
5.2 ANALIZA VARIAŢIEI PROPRIETĂŢILOR TERMODINAMICE ALE ŢIŢEIULUI ÎN LUNGUL

CONDUCTEI………………………………………………………………………………………………………………………………………65
5.3 ANALIZA PROCESULUI DE TRANSFER DE CĂLDURĂ……………………………………………………………..…70
CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………………………………………..…74
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………………..…………………75
ANEXE
1
UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE
PROIECT DE DIPLOMĂ
"Transportul este un cărăuș

cărău care va fi
cu atât mai eficient cu cât va câștiga

câștiga cât mai puținepierderi".
Alexandru Soare
2
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Activitatea de colectare, transport, depozitare şi distribuţie a petrolului, produselor

petroliere şi gazelor este strâns legată de cea a extracţiei hidrocarburilor fluide şi ca urmare,
s-a dezvoltat în paralel cu aceasta.
În economia oricărei țari supuse la un grad de dezvoltare corespunzător acestui început
de mileniu, o componentă esențială o reprezintă această activitate.1
După începuturi modeste, când au fost construite primele conducte cu diametre de
câţiva centimetrii şi lungimi de ordinul kilometrilor, s-a ajuns ca în prezent să existe
numeroase sisteme complexe de transport, în a căror compunere intră conducte care au
diametre de peste un metru şi lungimi de sute sau chiar mii de kilometrii. În special, în
ultimele decenii, ca urmare a creşterii rapide a necesităţilor de alimentare cu energie primară
şi a consumului de produse realizate prin prelucrarea petrolului şi a gazelor, activitatea de
transport a hidrocarburilor fluide a devenit esenţială pentru dezvoltarea economică şi
industrială a întregii omeniri.
Aceste afirmaţii sunt evident valabile şi pentru România, în care primele conducte de
petrol au fost construite la începutul secolului trecut, iar cele de gaze ceva mai târziu. O
dezvoltare a sistemelor de transport de hidrocarburi fluide s-a produs în ultimele decenii,
odată cu descoperirea de noi orizonturi petrolifere. În funcţie de necesităţile de extracţie,
prelucrare şi consum, transportul hidrocarburilor fluide continuă să se dezvolte, ridicând noi
probleme care trebuie rezolvate ţinându-se seama de cele mai recente progrese în acest
domeniu.
Colectarea, transportul şi depozitarea petrolului brut, produselor petroliere şi gazelor
constituie o activitate industrială de mare importanţă prin care se asigură alimentarea cu
materie primă a rafinăriilor şi combinatelor petrochimice, precum şi alimentarea cu
combustibil a consumatorilor.
Principalul mijloc de transport, atât pentru hidrocarburile lichide, cât şi pentru gaze, îl
reprezintă conductele.
În prezent, România dispune de conducte importante de petrol şi produse petroliere,
construite şi echipate la nivelul actual al tehnicii, precum şi o reţea bine dezvoltată de
conducte de gaze interconectate, care formează sistemul naţional de transport. În funcţie de
1
Alexandru Soare - Transportul și depozitarea fluidelor Vol.1.
3
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
necesităţile de extracţie, prelucrare şi consum, transportul hidrocarburilor fluide continuă să se

dezvolte.
Transportul prin conducte nu reprezintă însă singura modalitate posibilă, deoarece pot fi
utilizate în acest scop căile maritime sau fluviale, căile ferate şi şoselele. Alegerea modului de
transport depinde de mai mulţi factori care vor fi precizaţi în continuare, soluţia trebuie să ţină
seama de cerinţele menţionate anterior.2
2
Dragotescu N. - Transportul pe conducte a ţiţeiului, gazelor şi produsului petrolier
4
UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE
PROIECT DE DIPLOMĂ
FLUIDELE NENEWTONIENE
"Sângele este un fluid nenewtonian; este vâscos și se adaptează imediat în

funcție
ție de diferitele diametere ale vaselor de sânge".
Autor necunoscut
5
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Fluidele nenewtoniene difera de alte tipuri:

• Lichidele nenewtoniene sunt de diverse tipuri,
• Modul de a defini numărul Reynolds pentru fluidele nenewtoniene,
• Tranziția între curgerea laminar și turbulent,
• Modele de frecare
1.1 INTRODUCERE
În cele mai multe aplicații de inginerie, fluidele întâlnite sunt newtoniene, adică
tensiunea de forfecare în curgere laminară este proporțională cu gradientul vitezei al
lichidului.
Aceasta poate fi descrisă ca:
= (1.1.1)
Unde μ este viscozitatea dinamică și y se referă la direcția gradientului de viteză

(ortogonală a vitezei). Fluidele pure, cum ar fi apa și aerul sunt fluide newtoniene. Soluțiile
sau suspensiile de particule s-ar putea să nu asculte de această ecuație, și dacă nu, acestea
sunt numite nenewtoniene. Cele mai importante tipuri de fluide nenewtoniene pot fi
clasificate după cum se arată în figura 1.1
Figura 1.1. Diferite tipuri de fluide, independente de timp.
Plasticitatea Birminghamiana a fluidelor are nevoie de un stres minimal a

randamentului, , pentru a permite la toate un gradient de viteză. Aceste proprietăți pot fi de
6
UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE
PROIECT DE DIPLOMĂ
dorit pentru unele fluide. Spuma de ras, de exemplu, trebuie să fie "sub
"subțire" suficient să nu
genereze multă forță
ță pe suprafaț lamei de ras, chiar dacă aparatul de ras este mutat relativ
rapid. Dacă spuma ar acționa
ționa ca un fluid newtonian, vâscozitatea
vâscozitatea relativa scăzuta ar face ca
acesta sa curga repede pe fata. Alte tipuri, mai importante de fluide Birmingham din zona
industriala sunt suspensii de apă din lut, nămolul de epurare, vopseaua, și mineralele fine,
cum ar fi pasta de cărbune. Sângele
Sângele uman poate fi, de asemenea aproximativ descris de
modelele Birmingham.Pentru forțele
forțele de forfecare mici, sângele este suficient de vâscos
pentru a menține
ține un flux laminar, în aproape toate vasele de sânge. Uimitor, forfecarea mai
mare in cel mai subţiri capilare face ca celulele roşii din sange sa se aranje și chiar deformeze
într-un
un mod care reduce vâscozitatea, și, prin urmare, ele tind să se concentreze în centru.
Rezultatul este că sângele curge bine, chiar și în 10 μm diametrul capilarelor, dar es
este
suficient de vâscos pentru a menține
menține curgerea laminară aproape până la cele mai mari
diametre, care pot fi de 20 mm pentru o aorta. Apa transportă fibre celulozice si este de
asemenea nenewtonian, și are unele dintre aceleași caracteristici ca al sângel
sângelui. Randamentul
de stres pentru fluidele Birmingham (maximă pe care o poate obține
obține de la )
pu de 10
poate fi foarte mici (mai puțin N/ pentruu anumite tipuri de nămoluri de epurare)
sau foarte mare (mai mult de 10 N/m2 pentru unele asfalturi și bitumuri).
Există, de asemenea fluide nenewtoniene care se schimbă efectiv proprietă
proprietățile de-a
lungul timpului, și se spune că au proprietăți reologice dependente de timp. Un exemplu
important este suspendarea apei de argila
argila bentonitica, care este mult mai folosit în noroiul de
foraj.
Acesta este un exemplu de ceea ce se numește
numește un fluid tixotropic, și are însușirea
specifică faptul că viscozitatea sa, sub o agitare
agitare constantă scade cu timpul. Acest capitol oferă
o scurtăă privire de ansamblu asupra unora dintre cele mai importante modele de frecare
disponibile pentru fluidele nenewtoniene.
Există o diferență,
ță, totuși: Multe tipuri de fluide nenewtoniene au vîscozitate relativa
ridicata, iar curgerea laminară este destul de comună. În acest capitol, ne vom uita la cum se
descrie frecarea în conductă pentru diferite tipuri de fluide nenewtoniene pentru curgerea
laminară. Vom stabili, de asemenea, criterii atunci când curgerea devine turbulentă și
prezenţa câtorva dintre teoriile
oriile cu privire la modul de a estima factorii de frecare turbulent.
7
UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE
PROIECT DE DIPLOMĂ
În primul rând, să începem prin a descrie matematic ce caracterizează diferite tipuri de fluide
nenewtoniene.
Fluidele atât pseudoplastice cât și cele dilatante urmează legea descr
descrisă de:
= ( ) (1.1.2)
î 1.2.1
Fluidele newtoniene de asemenea urmează legea descrisă în 1.2.1, deoarece stabilirea
n = 1 și = μ ne duce înapoi la ecuația
ecua 1.1.1.
= ( ) (1.1.3)
care, de asemenea, se potrivește

potrive în mod evident, cazul newtonian.
Acesta poate fi indicat fără prea mare efort faptul că pentru curgerea laminară,
aceasta conduce la un profil de viteză descrisă de:
∆
( ) [ − ] (1.1.4)
Profilele de viteză pot fi integrate pentru a ne da viteza medie v. Ca o condiție de

frontieră, putem folosi aceeași
aceea corelație la starea de echilibru în ecuația 1.1.5.
∆
= (1.1.5)
Acest lucru conduce la factorul de frecare Darcy-Weisbach

Weisbach pentru curgerea laminară ,
fiind:
= ( ) (1.1.6)
Următoarea lege definește

definește numărul Reynolds bazat pe viteza medie integrată din
ecuația 1.1.3,, este utilizată:
= ( ) (1.1.7)
8
UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE
PROIECT DE DIPLOMĂ
În cazul în care lichidul este newtonian, n = 1 și = μ, și vom vedea că ecuația 1.1.7

defini Re = vdρ /μ.
ne conduce înapoi la numărul Reynolds familiar cu definiția
S-ar
ar putea combina ecuațiile
ecua 1.1.6 și 1.1.7 care arată că pentru curgerea laminară:
= (1.1.8)
Acest lucru arată că, dacă descriem pur și simplu numărul Reynolds, conform ecuației
1.1.7, putem calcula coeficientul de frecare laminar pentru orice fluid în acela
același mod ca și
pentru fluide newtoniene.
O curiozitate demnă de remarcat este faptul că în definiția
ția conform ecuației
țin și mai puțin afectat de v, n este mai aproape de 2, și în cazul în care
1.1.7,Re devine mai puțin
n=2, Re este, de fapt, independent de v.. Acest lucru poate părea oarecum contradictoriu, dar
din moment ce fluidul dilatant
dilatan se "îngroșă"
șă" odată cu creșterea forfecării, acest lucru este
posibil.Daca n= 2,, prin urmare, trebuie ca curgerea sa fie laminară sau turbulentă .
Dacă n>2, Re scade iar v crește,
crește, ceea ce conduce la curgere laminară mare, si viteze mici.
Dacă vom combina ecuații
ții 1.1.8, 1.1.7 si vom vedea acest lucru, înseamnă că pierderea de
presiune devine proporțională
țională cu . Dacă n este aproape de 2, acest comportament, nu este
de fapt atât de diferit de curgerea turbulentă pentru fluide newtoniene.
Se pare ca numărul Reynolds depinde de n,, unde curgerea trece de la laminară la
turbulentă. Ryan și Johnson (1959) au folosit analiza de stabilitate pentru a veni cu următorul
rezultat:
( )
< ( )
=> (1.1.9)
Mai târziu Mishra și Tripathi (1971) oferă un alt criteriu:
( )( )
< ( )
=> (1.1.10)
Când am înscris aceste două criterii în aceeași

aceeași diagramă, am observat că dă rezultate
diferite, în special pentru n <0,5.
<0,5
9
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Figura 1.2.1. Lege de variatiea numărului Reynolds în funcție de n.
Pentru a estima factorul de frecare Darcy-Weisbach pentru curgerea turbulentă, se

bazeza pe date empirice. Cea mai comună estimare pentru fluide este, probabil, cea raportată
de către Grovier și Aziz (1972). Ei au definit o altă lege de variatie a numărul Reynolds,
, precum și Darcy-Weisbach factor de frecare modificat, , după cum urmează:
( )
= (1.1.11)
∆ ( )
= ( )
(1.1.12)
Folosind aceste formule, rezultate au coincis cu varianta propusa de Prandtl-Von

Karman pentru tevi netede, ecuația 1.1.12 unde inlocuim cu :
.
= −2 (1.1.13)
10
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
1.2. FRECAREA DIN ȚEVI ȘI PLASTICITATEA FLUIDULUI BIRMINGHAM
Pentru plasticitatea fluidului Birmingham, avem:
= (1.2.1)
Unde este tensiunea minimă necesară pentru a iniția curgerea. Dacă tensiunea de
forfecare este mai mică decât , lichidul nu curge deloc. Aceasta înseamnă:
=0 ≤ (1.2.2)
= ( − ) ≥ (1.2.3)
Este evident că un fel de curgere avem într-o conductă care transportă un fluid plastic
Birmingham va fi foarte diferite de cele care transportă fluide newtoniene. De exemplu,
deoarece tensiunea de forfecare este întotdeauna mai mic în apropiere de centrul unei țevi
decât este mai aproape de perete, tensiunea de forfecare va fi mai mică decât în apropierea
axei. Asta înseamnă că profilul vitezei este plat, în centrul.
Govier și Aziz (1972) dau același factor de frecare laminar și pentru fluidele pseudo-
plastice:
= (1.2.4)
Pentru fluidele Birmingham turbulente avem:
= −4.53 1− + 4.53 ( ) − 2.3 (1.2.5)
11
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Conform Hanks (1963), curgerea laminara poate fi atinsă în cazul:
< 2,100 (1.2.6)
1.3 REDUCEREA FRECĂRII FLUIDELOR
Anumiți polimeri cu lanț lung, au proprietatea remarcabilă de a reduce frecarea pentru

unele lichide.Cantitatea de aditivi necesare este mult mai mică decât ceea ce ar fi necesare
pentru a reduce vâscozitatea în sine, astfel încât sunt alte mecanisme ce pot fi realizate in
teren. Chiar dacă acest lucru a fost descoperit cât mai devreme în 1948, fenomenul nu este
încă înțeleas în detaliu. Frecarea este considerată proporțională cu curenții turbulenti, viteza
radială, iși reduce din mișcare prin urmare conduce la o reducere directă a frecării. Pur și
simplu: agenți de reducere a rezistenței la înaintare reduce turbulența, și la rândul său, duce la
frecare redus. Agenți de reducere a rezistenței la înaintare e evident, să nu funcționeze pentru
curgerea laminară.
Unele companii se specializează în producerea agenților de reducere a rezistenței la
înaintare. Piața este considerabilă, și s-au raportat câștiguri semnificative de capacitate de
conducte. In forma sa cea mai simplă, un sistem poate fi alcatuit dintr-un robinet, o pompă de
injecție și un rezervor de stocare. Instalarea care ar putea fi o modalitate mult mai rapidă a
capacității de creștere în comparație cu creșterea puterii de pompare sau diametrul conductei.
Pe de altă parte, este dificil de prevăzut efectul precizie dinainte. Acesta poate fi, de
asemenea o problemă, care unele produse cum ar fi - combustibil de aviație, de exemplu - nu
poate fi permis să se amestece cu orice aditivi. Injectarea de fluide pentru reducerea de
frecare poate fi cel mai rapid mod de creștere a capacității unei conducte.
Lanțurilor polimerice lungi sunt relativ fragile, și ele par a fi cel puțin parțial distrusă
când trec prin pompe, supape sau chiar curbe, astfel încât agenți de reducere a rezistenței la
înaintare trebuie injectati în aval de astfel de tulburări.
Conform Isaksen, agenți de reducere a rezistenței la înaintare pot avea un efect atunci
când este injectat în curgere a gazelor pure. In experimentele lor, acest lucru pare a se datora
efectul de netezire directă a conductei cu ajutorul agenților de reducere a rezistenței la
înaintare. Au ajuns la concluzia că mecanismul principal a fost agenți de reducere a
12
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
rezistenței la înaintare lipirea la peretele conductei și, prin urmare, permițând gazului a
aluneca pe o suprafață mai netedă. De asemenea, câștigul potențialva depinde în mod evident
de cât de neted este conducta de la început. Numai suprafețe relativ aspre, în practică, ceea ce
înseamnă conducte de gaz neacoperite, se poate aștepta pentru a obține mai mici, mai degrabă
decât rugozitate mai mare atunci când se creează un strat de lichid. 3
3
Ove Bratland - Pipe Flow 1
13
UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE
PROIECT DE DIPLOMĂ
SCHIMBUL DE CĂLDURĂ
"Inginerilor
Inginerilor le place să rezolve probleme. Dacă nu au o problemă la îndemână,
o creează".
Scott Adams
14
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Acest capitol se referă la schimbul de căldură între lichidul și mediul conductei:
• Căldură prin mai multe straturi radiale de izolare

• Convecție forțată între fluid și peretele țevii
• Convecție forțată între peretele exterior al tevii și aerul din jur sau apa
• Pierderile de căldură prin ingroparea tevii
• Mese de conductivitate termică pentru materiale commune
2.1 GENERALITAȚI CU PRIVIRE LA TRECEREA CĂLDURII PRIN IZOLAȚIE

STRATIFICATĂ
Transferul de căldură între fluid și împrejurimile conductei poate fi important din mai
multe motive, și un program de simulare generală pentru curgerea tranzitorie prin conductă
trebuie să fie capabil să-l ia în considerare. Înlăturarea sau adăugarea de căldură poate
modifica vâscozitatea, aceasta poate provoca cavitație sau congelarea, sau poate provoca
împrejurimile să se topească sau congela, și pentru gaze, aceasta afectează în mod
semnificativ densitatea.
Fluxul de căldură în conducte este o știință bine studiată, si multe metode de calcul
utile au fost publicate. Chiar dacă unele dintre ecuațiile sunt foarte empirice și oarecum
inexacte, principala provocare este de cele mai multe ori pentru a cunoaște datele de bază
relevante suficient de bine pentru a utiliza ecuațiile eficient. De exemplu, în modelul dezvoltat
aici vom neglijare radiatiile și se ia în considerare doar convecție forțată și de conducere.
Convecție forțată are loc în cazul în care suprafața țevii interioare este în contact cu
fluidul care transporta. Aceasta poate avea loc și la exteriorul conductei în cazul vântului sau
curenților care contribuie la răcire sau încălzire
Atunci când căldura trece prin peretele conductei, inclusiv prin straturi de acoperire
sau de izolare, rata medie la care căldura trece printr-o suprafață, în general, poate fi
exprimată ca:
= ∆ (2.1.1)
15
UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE
PROIECT DE DIPLOMĂ
În cazul în care Q [W] este rata de transfer de căldură, U este coeficientul de transfer
termic [W / ( K)],, A este aria suprafeței
suprafe [ ] și ΔT este diferența
ța de temperatură între cele
două părți ale suprafeței [K].
Atunci când avem straturi n unul peste altul, coeficientul de transfer termic pentru
toate straturile combinate poate fi calculată ca:
= + +⋯+ (2.1.2)
În cazul unei țevi, straturile exterioare între ele au diametre diferite, și este necesar să
ne referim la fiecare strat are diametrul specific si se bazează pe coeficientul termic. Dacă
lăsam
A în ecuația 2.1.1 suport pentru zona exterioară a stratului
stratului de izolare exterior, putem
face acest lucru prin calcularea:
= + + ⋯+ (2.1.3)
Figura 2.1.1. Straturi de conducte.
16
UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE
PROIECT DE DIPLOMĂ
Unde Uo este coeficientul global de transfer de căldură în func

funcție de diametrul
exterior de stratul exterior . Diametrele , . ... sunt utilizate pentru a calcula diametrul
fiecărui strat special pentru coeficientul de transfer termic. Cel mai interior "strat" - sau limita
interioară - descrie coeficientul de transfer de căldură între lichidul care curge și materialul
conductei cel mai intim, de obicei, acoperirea sau materialul conductei principale. este,
prin urmare, cel mai adesea diametru interior al conductei. Stratul exterior este, de asemenea,
special. Coeficientul său este între împrejurimile și exterior-diametrul
diametrul stratului de izola
izolație
exterior.
Diametrele din ecuația
ecua 2.1.3 poate fi privită ca o modalitate de cântărire fiecărui strat,
astfel că se referă la diametrul exterior atunci când este utilizat în 2.1.1. Zona A se poate baza
pe diametrul exterior, , pentru toate. pentru cele n straturi
turi este, prin urmare, calculat ca:
= (2.1.4)
⋯
țiune de conductă de lungime Δx, zona exterioarăă este π Δx, și ecuația

Pentru o secțiune
2.1.1 devine:
= ∆ ( − ) (2.1.5)
unde este Temperatura in [K] alichidului și este temperatura exterioară [K]. In ecuația
energetică totală, q termenul reprezentând căldură adaugă la lichidul din mediul înconjurător
ar trebui să fie luate pe unitatea de volum de lichid. Aceasta înseamnă că pentru o sec
secțiune a
conductei de lungime Δx,, avem:
= (2.1.6)
∆
unde d este diametru interior al conductei. Introducerea ecuația

ecua 2.1.5 în ecuația 2.1.6
randamente:
= ( − ) (2.1.7)
În cazul în care trebuie calculată prin ecuația 2.1.4.
Să examinăm acum modul de estimare a coeficientului de transfer de căldură

pentru fiecare strat, incepand cu cel mai intim,
i cel dintre perete fluid și conductă.
17
UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE
PROIECT DE DIPLOMĂ
2.2 COEFICIENTUL DE TRANSFER TERMIC INTRE PERETE SI FLUIDUL

CONDUCTEI
Atunci când vine vorba de estimarea coeficientului de transfer de căldură pentru

convecție forțată
țată este aproape cum ar fi cea pentru estimarea factorului de frecare Darcy
Darcy-
Weisbach: Mulți
ți cercetători au studiat acest subiect pentru o lungă perioadă de timp, și au fost
propuse numeroase corelatii alternative. Spre deosebire de factorul de frecar
frecare, cu toate
acestea, este mai greu să indice care aproximare este cea mai precisă și mai multe sunt
prezentate aici.
Diferitele Corelații
ții sunt în general bazate pe 3 numere adimensionale: familiar Numărul
Reynolds, Re,, numărul Prandtl Pr, iar numărul Nusselt Nu:
= (2.2.1)
unde U este coeficientul de transfer termic cautam [(W/ K)], și este conductivitatea
termică a fluidului [W / (m · K)]. Este definit Pr:
= = (2.2.2)
Unde ν este vâscozitatea cinematică [ /s],, x este vâscozitatea dinamică [kg/(m ·s )],
α este difuzivitate termică [ /s ], iar este căldura specifică la presiune constantă [J /(kg ·
K )].
Cel mai important lucru să știți despre Pr este că aceasta este o proprietate pur fluid,
astfel încât să poată fi sub formă de tabele ca funcție
funcție de temperatură și presiune. Nu avem cu
adevărat nevoie de definiția
ția sa pentru a utiliza Pr în calculele de căldură.
căldură.
corela între Nu, Pr și Re

Dacă suntem capabili a stabili o corelație Re, putem determina U.
Deoarece ne aflam mai des in cazul curgerii laminare si este mai ușor
ușor de manevrat. Conform
Tosun (2002), Sieder și corelarea lui Tate (1936) pare să fie cel mai larg acceptat pentru
curgerea laminara:
/ .
= 1.86( ) ∙( ) (2.2.3)
18
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Diferiti termeni sunt definiți pentru presiunea medie și temperatura la fiecare locație în
fluid, cu excepția , care este vâscozitatea dinamică la suprafata conductei.
Rețineți că ecuație 2.2.3, ca multe alte corelatii pentru convecție forțată in conducte, cuprinde
termenul d / l. Ne concentrăm exclusiv asupra situațiilor în care conducta este lungă, ceea ce
înseamnă d / l este aproape de 0. În acest caz, corelarea curgerii laminare se reduce la:
= 3.66 (2.2.4)
Acesta este un rezultat uimitor de simplu, deoarece coeficientul de transfer termic se

dovedește a fi independent de debitul. Atât ecuația 2.2.3 și 2.2.4 sunt valabile numai în
următoarele limitele definite:
13 ≤ ≤ 2300
0.48 ≤ ≤ 16700 (2.2.5)
0.0044≤ ≤ 9.75
Vedem că ecuația nu este valabil tot drumul până la Re = 0. Răcire în jos într-o
conductă în caz de oprire este adesea de interes, deoarece pot exista limite cu privire la cât de
jos este permis ca temperatura să scadă înainte de congelare. În situații mai practice, cu toate
acestea, modificările de volum din cauza răcirii aceasta de sine și este de obicei suficient
pentru a aduce Re peste 13, chiar în cazul în care conducta nu are un debit net, punerea ecuație
2.2.4 ca fiind valabilă.
De curgerea turbulentă, cele mai multe de la începutul corelațiilor suferă de problema
pe care o au valabilității destul de limitate, ceea ce le face inadecvate pentru un Re mare. Una
dintre ecuațiile cele mai utilizate pe scară largă este, probabil, a lui Petukhov și Kirilov
(1970):
= (2.2.6)
. . ( ) ∙( )
Vedem că ecuația 2.2.6 conține Darcy-Weisbach factor de frecare f. Petukhov și

Kirilov a folosit corelatia lui Filonenko pentru a estima factorul de frecare - o corelație din
1954, care este inexactă de ridicat Re, și a fost destinată doar pentru țevi netede. În prezent,
19
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
este o practică comună pentru a introduce factorii de frecare mai precise în ecuația 2.2.6 și
presupunem rezultatele să fie suficient de precise pentru cele mai multe aplicații de inginerie.
Oarecum mai nou corelația lui Gnielinski (1976, 1983) este considerată o îmbunătățire
față de corelația Petukhov-Kirilov. Gnielinski a introdus o modificare foarte modestă al 2.2.6,
și corelarea acestuia este probabil cea mai bună disponibilă la ora actuală:
( )
= (2.2.7)
. . ( ) ∙( )
Valabilitatea declarată al ecuației 2.2.7 este:
2300 ≤ ≤ 5 ∙ 10 (2.2.8)
0.5 ≤ ≤ 2000
După cum se explică mai devreme, tranziția între curgerea laminară și curgerea
turbulentă este oarecum dificil de a prezice cu exactitate, astfel încât ar trebui să ne așteptăm
atât ecuație 2.2.4 și 2.2.7 să fie destul de nesigure în jurul Re = 2300. O altă limitare este că
ecuația 2.2.7 este, în funcție de autorul ei, invalidă pentru Re foarte ridicat s-ar putea întâlni în
conducte de gaze de înaltă presiune.
Coeficientul de transfer termic U calculat prin ecuația 2.2.4 sau 2.2.7 corespunde cel
mai apropiat strat în ecuația 2.1.4. Aceasta înseamnă:
= (2.2.9)
Proprietățile fluidelor implicate în calcule, cum ar fi Pr, ν și k, variază în funcție de

temperatură și într-o anumită măsură, de asemenea, cu presiune.
20
UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE
PROIECT DE DIPLOMĂ
2.3 COEFICIENȚII
ȚII DE TRANSFER DE CĂLDURĂ PENTRU STRATURILE DE
PERETE DE ȚEAVĂ, DE ACOPERIRE ȘI DE IZOLARE
Dacă luăm în considerare țeava în sine, precum și orice acoperire și izolare, pentru a fi
straturi termice diferite, putem scrie:
= (2.3.1)
( )
Unde Uj este coeficientul

ficientul de transfer de căldură pentru strat No. j [W / ( K)], este
conductivitatea termică pentru materialul stratului No. j este format din [W / (m K)], iar si
este interior și exterior diametru [m] al stratului.
2.4 COEFICIENT DE TRANSFER TERMIC PENTRU STRATUL EXTERIOR
Țeavă Buried
În cazul în care conducta este îngropată, mediul din jurul poate consta în lucruri, cum
ar fi turba, nisip, pietriș,
ș, sau orice combinație a acestora. În plus, umezeala poate avea un
efect.
Pentru astfel
stfel de medii, Bau & Sadhal (1982) au dezvoltat o corela
corelație pentru estimarea
coeficientului de transfer de căldură pentru conducte ingropate complet, și Morud &
Simonsen (2007) au dezvoltat o corelație
corelație pentru conducte parțial ingropate. O corelație simplă
și, în cele mai multe cazuri corespunzătoare a fost prezentat de către King (1984). Acesta
prevede:
= (2.4.1.1)
( )
21
UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE
PROIECT DE DIPLOMĂ
Figura 2.4.1.1Straturi de conductă
este linia central a țeavei situate la adâncimea sub suprafață [m], este conductivitate
termică a solului [W / (m ∙ K)] și diametrul implicat, , este diametrul exterior al stratului de
izolație exterior. are, desigur, variază foarte mult în funcție
funcție de tipul de sol, precum și cât
de mult conținut de apă-ll are. Unele valori exemple sunt prezentate în tabelul 2.4.1.1.
Conductivitate
Tabelul 2.4.1.Condu ctivitate termică tipice pentru unele tipuri comune de sol.
22
UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE
PROIECT DE DIPLOMĂ
Țeava supraterană
În caz de conducte supraterane înconjurat de aer, conducta este comparabil cu un

cilindru cu aer care curge perpendicular pe axa sa. O serie de cercetători au studiat schimbul
de căldură în jurul unor astfel de cilindri, iar ecuația
ecuația empirică cea mai larg acceptată ieșind din
care munca este, probabil, cel propus de Churchill și Bernstein (1977). Acesta acoperă
întreaga gamă de Re pentru care sunt disponibile date, precum și pentru o gamă largă de Pr.
Ea are o forma comparabila cu cea utilizată pentru convecția
co ția forțată internă, ecuația
2.2.1:
. / ∙ /
/
= 0.3 + .
[1 + ( )] (2.4.2.1)
[ ( ) ] /
Indicele "0" vine de la exterior, care indică toți

toți parametrii ce se bazează pe diametrul
exterior, temperatura exterioară și așa mai departe. Ecuația Churchill
Churchill-Bernstein este
recomandată pentru > 0.2,, ceea ce înseamnă că nu este strict valabilă în cazul în care
aerul sau apa în jurul conductei este în repaus. În cele mai multe situații
situații practice, care nu este
într-adevăr
adevăr o limitare, deoarece chiar și vântul cel mai mic sau curent ar aduce ecuatia în zo
zona
sa validă. Natura rareori oferă medii la fel de statică ca și conducta, influența în sine poate
crea cu ușurință
șurință destule perturbări pentru a face ecuația valabilă.
Cele două fluide din jur cele mai comune sunt de aer și apă, desigur. Pentru acele
temperaturi ale aerului și presiuni de obicei ne întâlnim (spunem
( 223 < T < 333K și p = 10
Pa),
), este suficient de precis (la maxim 3%) pentru a aproxima conductivitate termica a
aerului, vâscozitatea cinematică și numărul Prandtl dă functii liniare simple:
= 6.55 ∙ 10 + 0.0059 (2.4.2.2)
= 0.0818 ∙ 10 − 8.6471 ∙ 10 (2.4.2.3)
= −1.587 ∙ 10 + 0.759 (2.4.2.4)
Proprietăți
ți de apă sunt mai puțin liniare, și mai mulți termeni sunt necesare pentru a le
apropia de 273 < T < 333 K.:
K.: Conductele scufundate poate avea o presiune din jur mult mai
mare decât o atmosferă, dar care afectează numai datele moderat, așa
așa că sunt bine în termen
23
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
de alte erori implicate atunci când o neglijam. În scopul de schimb de căldură, am putea folosi
următoarele, oarecum simplificat dar repede se potrivesc curba care se bazează pe date
preluate de la Wagner & Kretzschmar (2007), estimat a fi în 4% sau valori reale pentru
temperaturi sub 333 K:
ă = −2.5 ∙ 10 + 0.0166 − 2.1136 (2.4.2.5)
, [ ( )] ( ) .
ă = 10 (2.4.2.6)
, [ ( )] . ( ) .
ă = 10 (2.4.2.7)
Rețineți că, atunci când se utilizează aceste rezultate pentru a estima coeficientul de
transfer termic la o conducta, este, desigur, pe baza proprietalor fluidului din jurul
conductei.
Numărul Reynolds este, de asemenea, în funcție de condițiile exterioare:
= (2.4.2.8)
În cazul în care este "viteza in conducta înainte de a fi întârziat , iar

este viteza cinematic a fluidului ce inconjoară.
Dacă lichidul nu curge perpendicular pe axa centrală a conductei, este utilizat
componenta perpendiculară. Aceasta nu este o aproximare complet corecte, deoarece implică
faptul că componentele axiale ale debitului nu au nici un efect, care desigur, nu este așa. La
estimarea de răcire în coloane de pe platformele marine, pot fi necesare modele mai bune. De
asemenea, ecuația 2.4.2.1 se bazează pe un cilindru cu curgere în jurul ei pe ambele părți, care
nu este situația reală, dacă țeava se află pe teren. Dacă este așa, schimbul de căldură real ca
urmare a debitului de fluid exterior poate fi ceva mai puțin decât ceea ce este prezis aici.
Conducta în contact cu solul, de asemenea, poate face schimb de caldura cu solul
direct, și în aceste cazuri, cea mai bună estimare poate fi realizată prin încercarea de a avea
atât efecte în considerare în același timp. In cele mai multe cazuri, totuși, folosind modelul
direct, așa cum este prezentat aici, este adecvat.
Oricum, coeficientul de transfer de căldură, pentru a fi utilizate în ecuația 2.1.3, se
calculează ca:
= (2.4.2.9)
24
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
2.5 LIMITĂRILE MODELULUI DE CALDURĂ
Tranziția fluxului de căldură la starea de echilibru
Ce model de a utiliza caldura depinde de exact ceea ce vrea să investigheze. Modelul

prezentat este starea de echilibru, în sensul că aceasta nu ține cont de întârzieri din cauza, de
exemplu, căldura fiind depozitate în peretele țevii în sine. Care nu reprezintă o problemă în
cazul în care suntem, investighează fluxuri care durează pentru o lungă perioadă de timp, și
poate fi o aproximare destul de bine chiar și atunci când simulează situații de temperatură
foarte tranzitorii. Luați în considerare, de exemplu, țeavă din oțel care transporta apa. Apa are
de aproape 9 ori mai mare capacitate de caldura specifica ca oțel, în timp ce densitatea sa este
de aproximativ 8 ori mai mică, ceea ce face capacităților de căldură atât pentru aproape
proporțional cu suprafața pe care o ocupă în secțiunea transversală. In cele mai multe
conducte, secțiunea transversală a fluidului este mult mai mare decât peretele secțiune
transversal a conductei, adică puțină energie termică este stocată în peretele țevii față de un
lichid.
Mai general, în cazul în care suprafața de curgere este /4 și are o anumită
capacitate termică și densitatea ρ, în timp ce peretele țevii are π arie a secțiunii transversale
( − )/4, obținem:
î ă
ț ă ( )
î ă = (2.5.1.1)
Dacă vom introduce valori tipice pentru conducte de transport de lichide în ecuația
2.5.1.1, găsim de multe ori că zidul are mai puțin de 10% din capacitatea de căldură a
lichidului. Care este de același ordin ca și alte erori în calculele de caldura, deci are rareori
sens pentru a pune prea mult efort în îmbunătățirea modelului în acest sens. Pentru debitul de
gaz, acest lucru poate fi un pic diferit. Peretele conductei poate avea un impact mai mare, dar
destul de rar pentru a necesita un model mai precis.
25
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Pentru conducte ingropate, ne putem aștepta la o parte mai mare din împrejurimi
pentru a lua parte la încălzire și răcire, așa că, în general, durează ceva mai mult pentru a
crește sau a scădea temperaturi decât modelul nostru sugerează.
Alte considerente de precizie
Modelul căldurei prezentate aici nu include nici un punct de vedere legat cu radiatiile.
Aceasta se datorează faptului că radiațiile nu au tendința de a fi important, chiar dacă aceasta
poate avea un impact asupra conductelor neizolate, care transportă lichide relativ fierbinți.
Pentru izolație conducte supraterane, precum și pentru ambele izolație si neizolată conducte
ingropate, rezistența termică principal este de obicei găsite în materialul de izolație. Prin
urmare, stratul exterior de multe ori se termină cu aproximativ aceeași temperatură ca și
împrejurimile, făcând radiații irelevant. 4
4
Ove Bratland - Pipe Flow 1
26
UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE
PROIECT DE DIPLOMĂ
CALCULUL HIDRAULIC AL CONDUCTELOR DE

AMESTEC
(SONDĂ – PARC DE SEPARARE)
"Software-ul
ul este ca entropia. Este dificil de înțeles,
înțeles, greu de cântărit și se
supune celei de-a
a doua lege a termodinamicii; adică întotdeauna cre crește. "
Norman R. Augustine
27
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Pe un câmp petrolier se extind 30 de sonde care se racordează la un parc de

separatoare. Producţia acestui parc este transportată la depozitul Slobozia împreuna cu
producţia a încă trei parcuri conform schemei:
28
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
DATE CUNOSCUTE
Cote topografice: Lungimea conductei:

= 465 ; = 600 ;
= 504 ; = 1400 ;
= 390 ; = 1500 ;
= 558 ; = 800 ;
= 517 ; = 3500 ;
= 375 ; = 2000 ;
= 60100 ;
Numărul sondelor racordate la parc:
=4
= 10
=3
=9
29
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Producția parcului 461 Gura Drăgănesei
Sonda numărul 332 P Drăgăneasa: . = 19 /zi; . = 7,1 /
Sonda numărul 338 BIS Câmpina - Drăgăneasa: . = 13 /zi; . = 9,7 /
Sonda numărul 461 MP Câmpina - Drăgăneasa: . = 23,6 /zi; . = 2,5 /
Sonda numărul 465 RAP Câmpina - Drăgăneasa: . = 3,5 /zi; . = 2,6 /
. = . + . + . + . = 19+13+23,6+3,5 = 59,1 /zi
. = . + . + . + . = 7,1+9,7+2,5+2,6 = 21,9 /
Impuritatea medie a țițeiului din parcul 461 Gura Drăgănesei
. 21,9
= 1− ÷ 0,83 = 1 − ÷ 0,83 = 0,55 = 55 %
. 59,1
30
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Producția parcului 448 Drăgăneasa
Sonda numărul 108 MMPG Drăgăneasa: = 1,5 /zi; = 1,1 /
Sonda numărul 327 P Drăgăneasa: = 7,1 /zi; = 3,5 /
Sonda numărul 331 Petrom Drăgăneasa: = 3,5 /zi; = 1,5 /
Sonda numărul 339 P Câmpina - Drăgăneasa: = 11,3 /zi; = 1,9 /
Sonda numărul 340 Drăgăneasa: = 8,5 /zi; = 1,4 /
Sonda numărul 341 P Câmpina - Drăgăneasa: =9 /zi; = 0,7 /
Sonda numărul 357 RAP Drăgăneasa: = 9,6 /zi; =2 /
Sonda numărul 358 RAP Drăgăneasa: = 15 /zi; = 1,9 /
Sonda numărul 359 RAP Drăgăneasa: = 4,5 /zi; = 1,5 /
31
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Sonda numărul 468 RAPCâmpina - Drăgăneasa: =4 /zi; = 1,7 /
. = . + . + . + . + , + . + . + . +
. + . = 1,5+7,1+3,5+11,3+8,5+9+9,6+15+4,5+4 = 74 /zi
. = . + . + . + . + . + . + . + . + . +
. = 1,1+3,5+1,5+1,9+1,4+0,7+2+1,9+1,5+1,7 = 17,2 /
Impuritatea medie a țițeiului din parcul 448 Drăgăneasa
. 17,2
=1− ÷ 0,83 = 1 − ÷ 0,83 = 0,719 = 71,9 %
. 74
32
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Producția parcului 551 Pițigaia
Sonda numărul 318 Câmpina: =3 /zi; = 2,4 /
Sonda numărul 342 P Câmpina: = 1,9 /zi; = 1,4 /
Sonda numărul 651 MP Câmpina: = 0,2 /zi; = 0,1 /
. = . + . + . = 3+1,9+0,2 = 5,1 /zi
. = . + . + . = 2,4+1,4+0,1 = 3,9 /
Impuritatea medie a țițeiului din parcul 551 Pițigaia
. 3,9
=1− ÷ 0,83 = 1 − ÷ 0,83 = 0,0787 = 7,87 %
. 5,1
33
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Producția parcului Slobozia
Sonda numărul 106 SR Câmpina: = 41 /zi; = 1,7 /
Sonda numărul 160 SR Câmpina: = 19,3 /zi; = 2,4 /
Sonda numărul 189 SR Câmpina: =2 /zi; = 0,2 /
Sonda numărul 259 SR Câmpina: = 4,3 /zi; = 0,5 /
Sonda numărul 3 Telega-Moreni-Câmpina: = 0,6 /zi; = 0,5 /
Sonda numărul 413 PM Câmpina: = 3,7 /zi; = 2,9 /
Sonda numărul 57 SR Câmpina - Drăgăneasa: = 2,5 /zi; = 0,5 /
Sonda numărul 624 MP Câmpina: = 13,6 /zi; = 1,7 /
. = . + . + . + . + , + . + . + . =
41+19,3+2+4,3+0,6+3,7+2,5+13,6 = 87 /zi
. = . + . + . + . + . + . + . + . =
1,7+2,4+0,2+0,5+0,5+2,9+0,5+1,7 = 10,4 /
34
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Impuritatea medie a țițeiului din parcul Slobozia
. 10,4
= 1− ÷ 0,83 = 1 − ÷ 0,83 = 0,85 = 85 %
. 87
Densitatea relativă a gazului în raport cu aerul:
δ = 0,67
Temperatura de congelare a ţiţeiului, Tc :
Tc =20°C
Temperatura de siguranţă pentru transport:
Ts = Tc +(2...7)°C = 20+4°C =24°C
Unele proprietaţi ale ţiţeirilor funcţie de temperatură (μ, ρ, ν):
Temperatura Densitatea Vâscozitatea Vâscozitatea Punctul de Conţinut

[°C] [kg/m3] cinematică dinamică congelare ţiţei de
[cSt] [cP] [°C] parafină
[% gr]
20 847 - 14,525 +20 8,00
30 840 11,995 7,239
40 833 5,331 4,645
50 826 4,165 3,839
60 819 3,332 3,115
1 cSt = 10-6 m2/s
1 cP = 10-3 Pa·s
35
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Se vor trasa grafic:
∎ densitatea ţiţeiului în funcţie de temperatură;
70
60
Temperatura oC
50
40
30
20
10
0
820 830 840 850 860 870 880
Densitate kg/cm3
∎ vâscozitatea cinematică a ţiţeiului în funcţie de temperatură;
70
60
Temperatura oC
50
40
30
20
10
0
0 5 10 15 20
Vascozitate cinematica cSt
36
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
∎ vâscozitatea dinamică a ţiţeiului funcţie de temperatură;
70
60
Temperatura oC
50
40
30
20
10
0
0 5 10 15
Vascozitate dinamica cP
Raţia de soluţie
r = 250 + (-1) = 249 m3N/m3
Densitatea lichidului
∗
= (1 − ) · + · = (1 − 0.55) · 845.07654 + 0.55 · 1015 = 938.53 /
∗
= (1 − ) · + · = (1 − 0.719) · 845.07654 + 0.719 · 1015 = 967.25 /
∗
= (1 − ) + · = (1 − 0.0787) · 845.07654 + 0.0787 · 1015 = 858.44 /
∗
= (1 − ) · + · = (1 − 0.85) · 845.07654 + 0.85 · 1015 = 989.51 /
∗
= 1015 kg/m3 –densitatea apei de zăcământ
Densitatea ţiţeiului luat din grafic în punctul corespunzător temperaturii de 0°C = 273,15K
. = 847 kg/m3
ξ=1,1825-0,001315· . =1,1825-0,001315·847= 0,068695
= . - ξ·(Tm– 273.15) = 847 – 0,068695· (301,15-273,15) = 845,07654 kg/m3
Temperatura medie
ă +2∙ 25 + 2 ∙ 30
= = = 28 ℃ = 301,15
3 3
Tsonda = 25°C
Tparc = 30°C
37
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Vâscozitatea lichidului
∗
= (1 − ) · + · = (1 − 0.55) · 4 + 0.55 · 1.014 = 2.3577
∗
= (1 − ) · + · = (1 − 0.719) · 4 + 0.719 · 1.014 = 1.8530
∗
= (1 − ) · + · = (1 − 0.0787) · 4 + 0.0787 · 1.014 = 3.7650
∗
= (1 − ) · + · = (1 − 0.85) · 4 + 0.85 · 1.014 = 1.4619
Vâscozitatea ţiţeiului la temperatura medie, νlTm
log[log(106·νtTm+0,8)]=A+B·log Tm => νt Tm= 4m2/s (din graficul c.)
constantele A şi B se determină din sistemul de ecuaţii:
10 + 0,8 = +
10 + 0,8 = +
Vâscozitatea cinematică a apei de zăcămînt
∗
∗
1.0294 ∗ 10
= ∗
= = 1.014 ∗ 10 /
1015
Vâscozitatea dinamică a apei sărate
∗
= ∗ (1 + 1.34 ∗ 10 ∗ + 6.62 ∗ 10 ∗ )
∗
= 10 ∗ (1 + 1.34 ∗ 10 ∗ 2 + 6.62 ∗ 10 ∗2 )
a* = 1,0294·10-3 Pa·s
a =1 cP = 10-3 Pa·s
s = 20 kg NaCl/vagon = 2 g NaCl/vagon
38
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Diametrul orientativ al conductei de amestec
4 ∙
=
∙
= 12 … 30 Se alege: = 15
= ∙ = 249 ∙ 11.574 ∙ 10 = 0.0288 = 2488.32 /
r = 250 + (-1) = 249 m3N/m3
= 10 = 11.574 ∙ 10 /
= + = 10 + 2488.32 = 2488.32 / = 0.0288 /
4 ∙ 4 ∙ 0.0288
= = = 0.04944 = 49.44
∙ ∙ 15
Calculul caderii de presiune

- Rugozitatea relativa k = 0.15 mm
- Diametrul conductei d = 50,7 mm = 0,0507m
- Debitul de lichid Ql = 11.574·10-5 m3/s
- Debitul de gaz Qg = 0.0288 m3/s
- Vascozitatea dinamica a lichidului µl = 8.8 cp = 8.8·10-3 Pa·s si gaz µg = 0.0148
- cp = 0.0148·10-3 Pa·s
Densitatea lichidului
= 852 /
Densitatea gazului
= 0.804 /
25 + 2 ∙ 30
= = 28 ℃
3
Calculul vitezelor lichidului si gazului

d = 50,7 mm
39
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
∙ 3,14 ∙ 50,7
= = = 2017,834 = 2,017 ∙ 10
4 4
11,574 ∙ 10
= = = 0,0573 /
2,017 ∙ 10
0,0288
= = = 14.278 /
2,017 ∙ 10
Calculul numarului lui Reynolds
∙ ∙ 852 ∙ 0,0573 ∙ 50,7 ∙ 10

= = = 281.2674 < 2300
8.8 ∙ 10
∙ ∙ 852 ∙ 13.981 ∙ 50,7 ∙ 10

= = = 38507.074 > 2300
0.0148 ∙ 10
Regim laminar - turbulent (lt) < 2300 și > 2300
Calculul factorului de frecare pentru lichid si gaz
Formula Callebrook
1 2,51
= −lg ( +
√λ 3,7 √λ
0,15
= = 0,00295
50,7
λ = 0,104512
λ = 0,029168
Calculul gradienților de presiune individual

∆ 8∙ ∙ 8 ∙ 852 ∙ (11,574 ∙ 10 )
( ) = λ ∙ 0,104512 ∙ = 2,8881
∆ ∙ 3,14 ∙ 0,0507
∆ 8∙ ∙ 8 ∙ 0,804 ∙ 0,0283
( ) = λ ∙ = 0,029168 ∙ = 45,4449
∆ ∙ 3,14 ∙ 0,0507
40
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Factorul Lookhart si Martinelli si gradientul total de presiune

∆
(∆ ) 2,8881
= ∆
= = 0,252
(∆ ) 45,4449
Coeficientul lui Chisholm [c]

C = 12 pentru regimul laminar - turbulent
1
(ɸ ) = 1 + + = 64,366
, ( , )
(ɸ ) = 1 + ∙ , +1∙ ( , ) = 4,087
∆ ∆
(∆ ) = ( ∆ ) ∙ (ɸ ) = 185,895
∆
∆ =( ) ∙ = 185,895 ∙ 2100 = 390039,9 = 3,900399
∆
TL = total pentru lichid
TG = total pentru gaz
3.1. DETERMINAREA PROGRAMULUI OPTIM DE EVACUARE A ȚIȚEIULUI

DIN PARCURILE DE SEPARARE
În vederea dimensionarii colectorului și a stabilirii unui program optim de pompare se

vor alege trei variante de pompare.
Parcurile sunt echipate cu pompe PI-160 cu urmatoarele caracteristici:
- debitul de pompare pe o cursa dublă:
= 12,7 /
cd = curse duble
- numărul de curse duble pe minut:
= 30 cd/min
41
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
- randamentul:
= 0,7
- debitul pompei:
= ∙ ∙ = 12,7 ∙ 10 ∙ 30 ∙ 60 ∙ 0,7 = 16,002 /ℎ
Pompeaza pe rând parcurile în grupe de pompare astfel: 461; 448; 551;

- prima grupa de pompare: parcul 551;
- a doua grupa de pompare: parcul 461 cu 448;
- debitul primei grupe de pompare: = 5,1 / ;
- debitul celei de a II-a grupe de pompare: + = 51.9 + 74 = 125.9 /
- numarul de grupe de pompare: ng = 3.
Timpul zilnic de pompare:

=4
42
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Numarul de pompe necesare la fiecare parc:

,
= ∙
= , ∙
= 0,52 Se alege npr1 = 1 pompă
= ∙
= , ∙
,
= ∙
= , ∙
Timpul de evacuare a productiei de la fiecare parc:
,
= ∙
= , ∙
= 3,69 ore Se alege =4
= = = 4,62 ore Se alege =5

∙ , ∙
,
= = = 0,318 ore Se alege =1 ă
∙ , ∙
Debitul de evacuare pentru fiecare parc:

59,1
= = = 16,016 /ℎ
3,69
74
= = = 16,017 /ℎ
4,62
5,1
= = = 16,45 /ℎ
0,31
Nr. Q tev qevc

npc npr
crt. [m3/zi] [ore] [m3/h]
1 59.1 0.52 1 3.69 16.016
2 74 0.66 1 4.62 16.017
3 5.1 0.045 1 0.318 16.45
Dimensionarea conductelor de legatura de la parcuri la conducta colectoare:

Se alege viteza economica: vec = 2 m/s
43
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Dimensionarea tronsonului A-B
 Determinarea diametrului orientativ:
4∙ 4 ∙ 16.016
= = = 0.05321 = 53,21
∙ ∙ 2 ∙ 3600
 Alegerea diametrului real conform SREN 10208
d01-A = 59.0 mm
D01-A = 73.0 mm = 2 7/8 in
e01-A = 7.0 mm
Dimensionarea tronsonului B-C
4∙ 4 ∙ 16.016
= = = 0.05321 = 53,21
∙ ∙ 2 ∙ 3600
d02-A = 59.0 mm
D02-A = 73.0 mm = 2 7/8 in
e02-A = 7.0 mm
Dimensionarea tronsonului C-D
4∙( + ) 4 ∙ (16.016 + 16.017)

= = = 0.07526 = 75.26
∙ ∙ 2 ∙ 3600
44
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
d03-B = 76.1 mm
D01-B = 88.9 mm = 3 1/2 in
e01-B = 6.4 mm
Dimensionarea tronsonului D-G
4∙( + ) 4 ∙ (16.016 + 16.017)

= = = 0.07526 = 75.26
∙ ∙ 2 ∙ 3600
d03-B = 76.1 mm
D01-B = 88.9 mm = 3 1/2 in
e01-B = 6.4 mm
Dimensionarea conductelor colector: Se alege viteza economica: vec = 2 m/s
Dimensionarea tronsonului E-F
4∙ 4 ∙ 16.45
= = = 0.0539 = 53.9
∙ ∙ 2 ∙ 3600
d02-A = 59.0 mm
D02-A = 73.0 mm = 2 7/8 in
e02-A = 7.0 mm
Se alege viteza economica: vec = 2 m/s
45
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Dimensionarea tronsonului F-G
4∙ 4 ∙ 16.45
= = = 0.0539 = 53.9
∙ ∙ 2 ∙ 3600
d02-A = 59.0 mm
D02-A = 73.0 mm = 2 7/8 ine02-A = 7.0 mm
 Diagrama de pompare
ora 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
parc
1
2
3
Reprezintă timpul rezervat mentenanței
Presiunile de pompare la fiecare parc:
Pompează parcurile 461 cu 448:
Calculul vitezelor amestecului pe conductele de legatura de la parcuri la conducta

colectoare:
4∙ 4 ∙ 16.016
= = = 1.627 /
∙ ∙ 0.059 ∙ 3600
4∙ 4 ∙ 16.016
= = = 1.627 /
∙ ∙ 0.059 ∙ 3600
4∙( + ) 4 ∙ (16.016 + 16,017)
= = = 1.956 /
∙ ∙ 0.0761 ∙ 3600
46
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
4∙( + ) 4 ∙ (16.016 + 16,017)

= = = 1.956 /
∙ ∙ 0.0761 ∙ 3600
4∙ 4 ∙ 16.45
= = = 1,671 /
∙ ∙ 0.059 ∙ 3600
4∙ 4 ∙ 16.45
= = = 1,671 /
∙ ∙ 0.059 ∙ 3600
Calculul numarului Reynolds pe diversele tronsoane ale conductei colectoare:
∙ ∙ 852 ∙ 1,627 ∙ 0,059

= = = 9293.8 > 2300
8,8 ∙ 10
∙ ∙ 852 ∙ 1,627 ∙ 0,059
= = = 9293.8 > 2300
8,8 ∙ 10
∙ ∙ ∙ , ∙ ,
= = = 11987,5 > 2300
, ∙
∙ ∙ ∙ , ∙ ,
= = = 14411.5 > 2300
, ∙
∙ ∙ 852 ∙ 1,671 ∙ 0,059

= = = 9545.2 > 2300
8,8 ∙ 10
∙ ∙ 852 ∙ 1,671 ∙ 0,059
= = = 9545.2 > 2300
8,8 ∙ 10
Calculul coeficienților de rezistivitate hidraulică pe diversele tronsoane ale conductei

colectoare:
, ,
=( ) , =( , ) ,
= 0,0322
, ,
=( ) ,
=( , ) ,
= 0,0322
, ,
=( ) ,
=( , ) ,
= 0,0302
, ,
=( ) , =( , ) ,
= 0,0288
, ,
=( ) ,
=( , ) ,
= 0,0320
, ,
=( ) ,
=( , ) ,
= 0,0320
47
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Calculul presiunilor sub forma de termeni de înaltime pe diversele tronsoane ale

conductei colectoare
8 ∙ 8 16,016 ∙ 600
( ) = ∙ ∙ = ∙ 0,0322 ∙ = 44,197
∙ ∙ 9,81 0,059 ∙ 3600
8 ∙ 8 16,017 ∙ 1400
( ) = ∙ ∙ = ∙ 0,0322 ∙ = 103,13
∙ ∙ 9,81 0,059 ∙ 3600
( ) ∙ , ∙
( ) = ∙ ∙ = ∙ 0,0322 ∙ = 123,8 ( ) = ∙
∙ ∙ , , ∙ ∙
( ) ∙ , ∙
∙ = ∙ 0,0288 ∙ = 258,3
∙ , , ∙
8 ∙ 8 16,45 ∙ 800
( ) = ∙ ∙ = ∙ 0,0320 ∙ = 61,77
∙ ∙ 9,81 0,059 ∙ 3600
8 ∙ 8 16,45 ∙ 2500
( ) = ∙ ∙ = ∙ 0,0320 ∙ = 128,1
∙ ∙ 9,81 0,059 ∙ 3600
Presiunea la fiecare parc:
∙
= ∙
+( )+( )+( )+( )+( − ) = (10 + 44,197 +
103,13+123,8+258,3−108∙852∙9,81=3605918,637 =36,05
∙
= ∙
+( )+( )+( − ) = (10 + 123,8 + 258,3 − 33) ∙ 852 ∙ 9,81 =
3001400,892 = 30,01
∙
= ∙
+( )+( )+( − ) = (10 + 61,77 + 128,1 − 160) ∙ 852 ∙ 9,81 =
333238,244 = 3,33
Energia consumata la fiecare parc:
∙ , ∙ ∙ ,
= ∙ = = , ∙
∙ 4 = 91647,11 Wh = 91,64 kW∙ ℎ
∙ , ∙ ∙ ,
= ∙ = = , ∙
∙ 5 = 95371,06 Wh = 95,37 kW∙ ℎ
∙ , ∙ ∙ ,
= ∙ = = , ∙
∙ 1 = 2173,75Wh = 2,173 kW∙ ℎ
48
UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE
PROIECT DE DIPLOMĂ
PROIECTAREA CONDUCTEI DE TRANSPORT DE LA

DEPOZITUL CENTRAL LA RAFINĂRIE
" Intelectualii rezolvă problemele , geniile le previn . "
Albert Einstein
49
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Transportul țițeiului curat de la depozitul central la rafinărie se face cu pompele 2PN-

400, echipate cu camaşa de 7 1 4 " şi au urmatoarele caracteristici:
- volumul pe cursa dubla:
Vcd=30.6 l/c.d.
- numarul de curse duble pe minut:
ncd=50 c.d./minut
- randamentul:
η = 0,7
- debitul pompei:
qp = Vcd · ncd · η = 30.6 · 10-3 · 50 · 60 · 0.7 = 64.26 m3/h
- presiunea de pompare maxima:
pp = 70 bar
Cantitatea de titei curat în parcul central:

= (1 − ) ∙ ( + + ) = (1 − 0,34) ∙ (59,1 + 74 + 5,1)
= 0,66 ∙ 138,2 = 91,212 /
Calculul hidraulic al conductei de transport
Determinare diametrului orientativ: Se alege viteza economica: vec= 2 m/s
4∙ 4 ∙ 64.26
= = = 0.1066 = 106.6
∙ ∙ 2 ∙ 3600
Determinarea diametrului real, conform SREN:

d = 109.5 mm
D = 114.3 mm = 5 9/16 in
e = 15.9 mm
50
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Viteza reala:
4∙ 4 ∙ 91,212
= = = 2,690 /
∙ ∙ 3600 ∙ 0,1095
Temperatura medie pe conducta:

TD  2  TR 60  2  2
Tm    21,33 C
3 3
TD –temperatura la depozitul central:
TD = 60 ºC
TR –temperatura la rafinarie:
TR = 2 ºC
Numarul de pompe:
,
= ∙
= , ∙
= 0,178
Se alege =1 ă unde:
- tz: timpul zilnic de pompare: tz = 8 ore
Densitatea medie pentru temperatura medie:
Pentru Tm = 21.33 oC se alege din diagrama densitatii ρt = 0.833kg/m3
Vascozitatea dinamica a titeiului pentru temperatura medie:Pentru Tm = 21.33 oC se alege

din diagrama vascozitatea μ= 4,3cP = 4,3·10-3 Pa∙s
Calculul numarului Reynold

∙ ∙ 0,833 ∙ 2,690 ∙ 109,5
= = = 57061,46 −
4,3 ∙ 10
Coeficientul de rezistenta hidraulica:
0,3164 0,3164
= ,
= 0,204
57061,46 ,
51
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Presiunea de pompare:
PR = 10 m col țiței = ρ·g·H = 83·9.81·1 = 8171.73Pa = 0.0817bar

Lt = 60+0,1Km = 60,1 Km = 60100 m
∙ .
= + ∙ + ( − ) = 0.0817 + 0.0204 ∙ ∙ + 833 ∙ 9.81 ∙
.
(190 − 375) = 11032858.57 = 110.32

.
= = = 3.4375 se alege n = 3stații
Varianta I:
= + ∙ + ( − ) =>
2
2∙ ∙( − ∙ ∙( − )− )
= = 33231.48
∙ ∙
Se așează o stație de pompare la distanța de 33232 m și se calculează presiunea de
pompare a stației.
∙ .
= + ∙ + ( − ) = 0.0817 + 0.0204 ∙ ∙ + 833 ∙ 9.81 ∙
.
(190 − 375) = 26556409.64 = 265.56
∙ 70 ∙ 10 ∙ 64.26
= ∙ ∙ = ∙ 1.1 ∙ 2 = 173541.66 ∙ ℎ = 173.541 ∙ℎ
∙ 0.96 ∙ 0.75 ∙ 3600
∙ 57.59 ∙ 10 ∙ 64.26
= ∙ ∙ = ∙ 1.1 ∙ 1 = 142775.20 ∙ ℎ = 142.775 ∙ℎ
∙ 0.96 ∙ 0.75 ∙ 3600
52
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
unde:
- 1 - este randamentul motorului: 1  0.96
-  2 - este randamentul transmisiei:  2  0.75
- k - coeficientul de supra sarcină: k=1.1

-NDC – puterea neesară pompării la depozitul central
-NST – puterea necesară pompării la stația de pompare
Energia consumată pe an:
Se consideră că pompa functionează doar 320 de zile/an.

WDC = N·tz·320 = 173.541·8·320 = 444264.96 kW·h/an
WST = N·tz·320 = 142.775·8·320 = 365504kW·h/an
WT = WDC+WST = 444264.96 +365504 = 809768.962 kW·h/an
Varianta II:
Se alege diametru:
Pentru d=115.9 mm rezultă o presiune de pompare de: 37.86 bar
Pentru d=131.7 mm rezultă o presiune de pompare de: 31.51bar
Pentru:
d = 136.5 mm
D = 168.3 mm = 6 5/8 in
e = 15.9 mm
53
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Viteza reală:
4∙ 4 ∙ 64,26
= = = 1,22 /
∙ ∙ 3600 ∙ 0,3165
Calculul numărului Reynold
∙ ∙ 0.833 ∙ 1.22 ∙ 136.5

= = = 32260.34
4.3 ∙ 10
Coeficientul de rezisțentă hidraulicaă:

0.3164 0.3164
= .
= = 0.023
32260.34 .
Presiunea de pompare:
PR=10 m col titei = ρ·g·H =833·9.81·1=8171.73=0.0817bar

∙ .
= + ∙ + ( − ) = 0.0817 + 0.023 ∙ ∙ + 833 ∙ 9.81 ∙
.
(190 − 375) = 3633930.39 = 36.33
.
= = = 0.519 Se alege nsc = 1 stație
Puterea necesară pompării:

∙ 70 ∙ 10 ∙ 64.26
= ∙ ∙ = ∙ 1.1 ∙ 1 = 173541.66 ∙ ℎ = 173.541 ∙ℎ
∙ 0.96 ∙ 0.75 ∙ 3600
Energia consumată pe an:

Se consideră că pompa funcționează doar 320 de zile/an.
W = N·tz·320 = 190.895·18·320 = 1099555.2 kW·h/an
Calculul mecanic al conductei de transport

Conform standardului în vigoare grosimea peretelui țevii se determină pe baza teoriei
eforturlui unitar maxim:
54
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
∙
= + +
2∙ ∙
unde:
- φ – coeficientul de calitate al îmbinarii sudate: φ = (0,7...0,9) Se alege: φ = 0,8;
- a1 – ados pentru neuniformitatea grosimii peretelui: a1 = (0,125...0,15) mm
Se alege: a1 = 0,130 mm;
- a2 –adaos pentru coroziune: a2 =( 0,5...1) mm Se alege: a2 = 0,7 mm;
- σa– efortul unitar admisibil:
2,07 ∙ 10
= = 1,217 ∙ 10 /
1,7
- σc – efortul unitar de curgere: σc =2,07·108 N/m2
c –coeficient de siguranta: c=(1,67...2) Se alege: c=1,7;
∙ 110.32 ∙ 10 ∙ 114.3
= + + = + 0.13 + 0.7 = 7.30 < 15.9 =>
2∙ ∙ 2 ∙ 0.8 ∙ 1.217 ∙ 10
e = 7.30 mm < 15.9 mm => conducta a fost corect dimensionată.
Calculul termic al conductei de transport

Trasarea variației temperaturii de-a lungul conductei:
∙
= +( − )∙
∙ ∙
=
∙ ∙
- temperatura la depozitul central: TD = 60 ºC
- temperatura exterioara: Text = 2 ºC
- coeficientul global de schimb de caldura: K =2 W/m2·K
- caldura specifica a titeiului pentru temperatura medie: cm
1 −
= ∙
−
55
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
762,5 + 3,38 ∙ [ ]
= =[ / ∙ ]
[ / ]
∙2∙
= [°C]
3
1 −
= ∙
−
Nr.crt Ti[oC] Ti+1[oC] Tm[oC] ρm[Kg/dm3] cm a x[m] hLi

1 60 50 53.33 0.833 2044.51 22.62  10-6 8366.14 16476.83
2 50 40 43.33 0.840 1999.06 22.94  10-6 18433.16 38032.22
3 40 30 33.33 0.847 1954.09 23.27  10-6 31295.165 70439.74
4 30 20 23.33 0.854 1909.49 23.62  10-6 49537.30 125436.92
Viteza medie pe fiecare tronson:

4∙ 4 ∙ 64,26
= = = 1,896 /
∙ ∙ 0,1095 ∙ 3600
Numarul Reynolds pe fiecare tronson:
Densitatea medie pentru temperatura medie:

Pentru Tm=53.33 oC se alege din diagrama densitatii ρt = 0.832kg/dm3
Vascozitatea dinamică a țițeiului pentru temperatura medie:

Pentru Tm=53.33oC se alege din diagramă vascozitatea μ= 3.8cP = 3.8·10-3Pa∙s
Pentru Tm=43.33oC se alege din diagramă vascozitatea μ= 4.6cP = 4.6·10-3Pa∙s
Pentru Tm=43.33oC se alege din diagraăa vascozitatea μ= 6cP = 6·10-3Pa∙s
Pentru Tm=23.33oC se alege din diagramă vascozitatea μ= 10cP = 10·10-3Pa∙s
56
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
∙ ∙ 0,832 ∙ 1,89 ∙ 109,5

= = = 45312,25 −
3,8 ∙ 10
∙ ∙ 0,839 ∙ 1,89 ∙ 109,5
= = = 37746,792 −
3,8 ∙ 10
∙ ∙ 0,846 ∙ 1,89 ∙ 109,5
= = = 29180,65 −
6 ∙ 10
∙ ∙ 0,853 ∙ 1,89 ∙ 109,5
= = = 17653,26 −
10 ∙ 10
Rezistența hidraulică pe fiecare tronson:
- regim turbulent:
0,3164 0,3164
= , = = 0,021
45312,25 ,
0,3164 0,3164
= , = ,
= 0,022
37746,792
0,3164 0,3164
= , = = 0,024
29180,65 ,
0,3164 0,3164
= , = = 0,027
17653,26 ,
Pierderea de sarcină pe fiecare tronson:

8∙
ℎ = ∙ ∙ = 16476,83
∙ ∙
8∙
ℎ = ∙ ∙ = 38032,22
∙ ∙
8∙
ℎ = ∙ ∙ = 70439,74
∙ ∙
8∙
ℎ = ∙ ∙ = 125436,92
∙ ∙
57
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Pierderea totală de sarcină:
ℎ =∑ ℎ = 16476.83 + 38032.22 + 70439.74 + 125436.92 = 250385.71
Lungimea de congelare
= = 8366.14 + 18433.16 + 31295.165 + 49537.30 = 107631.765
Numărul stațiilor de încălzire:
60100
î = = = 0,55
107631,765
Variația temperaturii de-a lungul conductei dintre depozitul central și rafinărie
70
60
Temperatura oC
50
40
30
20
10
0
0 50000 100000 150000
Lungimea segmentului de conducta, x
58
UNIVERSITATEA"
PETROLGAZE
PROIECT DE DIPLOMĂ
ANALIZA DINAMICII VARIAŢIEI

VARIAŢIEI
TEMPERATURII ÎN PROCESUL
PROCESUL DE
TRANSPORT
"Aţi înţeles greşit; petrolul nu este esenţa mişcării, ci esenţa mişcărilor".
Victor Martin
59
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Căldura se transmite de la ţiţei la peretele conductei prin convecţie, iar de la peretele

conductei în solul din jurul acesteia prin conducţie. Deoarece volumul solului din jurul
conductei, implicat în procesul de transfer de căldură este mare, procesul de conducţie este
tratat în model ca un proces nestaţionar.
În această perioadă a procesului de pompare ţiţeiul cald începe să se deplaseze prin
conducta rece, îngropată în sol. Pe măsură ce ţiţeiul avansează în conductă cedează căldură
peretelui conductei şi mai departe solului în care este plasată conducta. Conform modelului
propus, prima tranşă de ţiţei pompată ce străbate conducta va întâlni pe toată perioada
deplasării conducta şi solul aflate la temperatura iniţială. Ţiţeiul care se deplasează pe
conductă va pierde o parte din căldură, fapt ce determină scăderea temperaturii acestuia.
Căldura pierdută de ţiţei va contribui în timp la creşterea temperaturii solului din jurul
conductei, determinând în partea a doua a procesului de pompare, creşterea uşoară a
temperaturii ţiţeiului din conductă.
În figurile 5.1 şi 5.2 este prezentată variaţia temperaturii în conductă la începutul
procesului de pompare. Datorită perioadei scurte scurse de la începutul procesului şi datorită
difuzibilităţii reduse a solului din jurul conductei, temperatura variază rapid, iar în faţa
ţiţeiului cald pompat temperatura este constantă, egală cu temperatura solului.
Fig. 5.1
60
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Fig. 5.2
În figura 5.3 ţiţeiul cald a ajuns la capătul conductei. În jurul distanţei de 36 km se

remarcă o schimbare a aspectului curbei de variaţie a temperaturii. Acest lucru se datorează
faptului că în această zonă, temperatura peretelui exterior al conductei devine egală cu
temperatura solului din jur, pentru prima tranşă de ţiţei pompat. Procesul de schimb de
căldură se modifică, întârzie în timp faţă de procesul de pompare deoarece, în această zonă
trebuie să ajungă noi cantităţi de ţiţei cald. O dată străbătută conducta de prima cantitate de
ţiţei cald, situaţia prezentată în figura 5.3, procesul de pompare continuând, temperatura
solului din jurul conductei începe să crească, pierderile de căldură scad, lucru ce se poate
observa în figura 5.4, care prezintă situaţia pompării la un interval mare timp de la începutul
procesului. Se observă că temperatura ţiţeiului la capătul de ieşire din conductă creşte o dată
cu durata procesului de transport.
Fig. 5.3
61
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Fig. 5.4
5.1. ANALIZA DINAMICII PROCESULUI DE TRANSPORT
În acest paragraf vom analiza modul cum evoluează, în timp, parametri legaţi de
deplasarea ţiţeiului prin conductă. Deoarece pasul de timp cu care a fost simulat procesul de
pompare este constant şi deoarece temperatura afectează proprietăţile termo-hidrodinamice
ale ţiţeiului, rezultă că deplasarea ţiţeiului prin conductă pentru intervale de timp egale va fi
neuniformă.
Fig. 5.5
62
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
În figurile 5.6 şi 5.7 este prezentată situaţia la începutul procesului de pompare când
ţiţeiul cald se deplasează prin conductă dar încă nu a ajuns la capătul acesteia. Datorită răcirii
ţiţeiului în cursul procesului de deplasare prin conductă viteza de deplasare a acestuia scade şi
o dată cu aceasta distanţa parcursă de ţiţei în intervalul de timp ales de 250 s.
După ce ţiţeiul a ajuns la capătul conductei (figura 5.7) şi procesul de pompare continuă,
datorită încălzirii solului din jurul conductei fapt care determină o creştere a temperaturii
ţiţeiului pe conductă distanţele parcurse de ţiţei în intervalul de timp fixat încep să crească, la
fel şi viteza de deplasare a acestuia (figurile 5.7 şi 5.8).
Fig. 5.6
63
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Fig. 5.7
Fig. 5.8
Dinamica procesului de transport neizoterm se poate împărţi în două etape distincte,

prima începând o dată cu procesul de pompare şi durând până când ţiţeiul a ajuns la capătul de
livrare. Este o perioadă scurtă în care viteza de deplasare a ţiţeiului prin conductă scade,
distanţele parcurse de ţiţei în intervale de timp egale scad.
64
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Etapa a doua începe din momentul când prima tranşă de ţiţei a ajuns la capătul de livrare
şi se termină o dată cu procesul de pompare. În această perioadă viteza ţiţeiului începe să
crească.
5.3. ANALIZA VARIAŢIEI PROPRIETĂŢILOR TERMODINAMICE ALE

ŢIŢEIULUI ÎN LUNGUL CONDUCTEI
Variaţia temperaturii ţiţeiului în cazul transportului neizoterm determină variaţia

proprietăţilor termodinamce ale ţiţeiului, respectiv densitate, căldură specifică, vâscozitate şi
conductivitate, iar acestea produc modificări ale dinamici curgerii şi a schimbului de căldură.
Transportul neizoterm al ţiţeiului este un fenomen complex a cărui modelare numerică
se poate realiza cu succes numai dacă modelul este capabil să reflecte variaţiile proprietăţilor
în timp şi spaţiu, în mod real.În figurile 5.9, 5.10, 5.11 şi 5.12 sunt prezentate variaţiile
densităţii şi vâscozităţii ţiţeiului în timp şi spaţiu.
În prima parte a procesului de pompare (figurile 5.9, 5.10 şi 5.11) ambele mărimi cresc
datorită scăderii temperaturii.
În partea a doua a procesului de pompare (figura 5.12) aceste mărimi încep să scadă
datorită creşterii regimului termic din conductă.
Putem concluziona că evoluţia favorabilă a acestor parametrii (scăderea vâscozităţii şi a
densităţii) se obţine pentru timpi mari de pompare.
Alţi parametrii termodinamicii importanţi ai ţiţeiului, care influenţează schimbul de
căldură sunt conductivitatea şi căldura specifică a ţiţeiului. Variaţiile acestor mărimi sunt
prezentate în figurile 5.13, 5.14, 5.15 şi 5.16.
65
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Fig. 5.9
Fig. 5.10
66
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Fig. 5.11
Fig. 5.12
67
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Fig. 5.13
Fig. 5.14
68
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Fig. 5.15
Fig. 5.16
Din figurile de mai sus se observă că cele două mărimi au evoluţii contrare. Căldura
specifică a ţiţeiului scade pe măsură ce acesta străbate conducta, iar conductivitatea acestuia
creşte. Această evoluţie este valabilă pe prima perete a procesului de pompare pe care am
stabilit-o de la începutul procesului de pompare până când prima tranşă de ţiţei ajunge la
livrare. Sensul evoluţiei acestor două mărimi se inversează în partea a doua a procesului de
pompare.
69
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
5.5. ANALIZA PROCESULUI DE TRANSFER DE CĂLDURĂ
Transferul de căldură de la ţiţei la sol are câteva particularităţi. Căldura se transferă de

la ţiţei la peretele conductei printr-un proces de convecţie turbulent. De la peretele conductei
către solul din vecinătate căldura se transferă printr-un proces de difuzie nestaţionară descris
matematic de legea lui Fourier. Cantitatea de căldură transferată de la ţiţei către peretele ţevi
poate atinge valori ridicate datorită valorilor mari ale coeficientului de convecţie, dar căldura
ce poate fi preluată de solul din vecinătatea conductei este limitată de difuzibilitatea, în
general redusă, a solului. Astfel valoarea căldurii pierdute de ţiţei este determinată de
capacitatea solului de preluare a acesteia. O altă caracteristică importantă a procesului este
determinată de evoluţia câmpului de temperatură din jurul conductei, astfel pe măsura trecerii
timpului temperatura solului din jurul conductei creşte astfel că gradientul de temperatură la
peretele conductei scade, deci, în timp căldura preluată de sol, care este egală cu căldura
pierdută de ţiţei se va diminua.
În figurile 5.21 şi 5.22 este prezentată variaţia temperaturii solului în jurul conductei. La
coordonata 0.0 (cu roşu) este reprezentată temperatura peretelui exterior al conductei. Se
observă că datorită deplasării rapide a ţiţeiului în lungul conductei, în raport cu difuzia
căldurii prin solul înconjurător, temperatura solului din vecinătatea conductei se modifică
foarte puţin. Puterea termică pierdută pe tronsoanele conductei scade până la zero, moment în
care temperatura peretelui conductei devine egală cu temperatura solului. Acest punct
evoluează in timp deplasându-se spre capătul de livrare al conductei.
În figurile 5.23 şi 5.24 este prezentată evoluţia temperaturii solului din jurul conductei
pentru valori mari ale timpului de pompare. Se observă că a dispărut punctul în care pierderile
de căldură sunt nule, dar privind cu atenţie observăm o diminuare a valorii acestora începând
chiar cu valoarea din capătul din stânga. Acest lucru se datorează încălzirii solului din jurul
conductei scăderii valorii gradientului termic la peretele conductei.
70
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Fig. 5.21
Fig. 5.22
71
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Fig. 5.23
Fig. 5.24
72
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
Graficele de mai sus ne arată o altă caracteristică a fenomenelor termice din jurul
conductelor de transport ţiţei în regim neizoterm, îngropate şi anume nestaţionaritatea
fenomenului.
Acest lucru se datorează volumului mare de sol din jurul conductei, implicat în proces şi
a difuzibilităţii reduse a acestuia.
Se observă că şi la timpi mari de transport, figura 5.24 (24 zile), câmpul de temperatură
nu s-a stabilizat, deci pierderile de căldură sunt variabile funcţie de timpul de pompare.
Deoarece timpul în care se efectuează transportul neizoterm al ţiţeiului prin conducte
îngropate este mic în raport cu timpul de stabilizare al câmpului termic din jurul conductei
fenomenul este nestaţionar deci metodele de proiectare trebuie să ţină seama de acest fapt.
73
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
CONCLUZII
Concluzia parţială pe care o putem trage analizând rezultatele de mai sus este că
procesul de transport în regim neizoterm a ţiţeiului prin conducte îngropate se desfăşoară în
perioada de început de pompare, în care prima tranşă de ţiţei cald străbate conducta, cu
pierderi mari de căldură, de sarcină hidraulică şi generare maximă de entropie. În continuare
procesul de transport prezintă o îmbunătăţire o dată cu trecerea timpului, căldura disipată
scade, pierderile de sarcină hidraulice scad şi generarea de entropie scade.
Proiectarea sistemului de transport şi de depozitare este un calcul complex care are
în vedere realizarea unei scheme tehnice de transport şi depozitare, astfel încat cheltuielele
efectuate pentru aceasta, sa fie cît mai reduse, dar cu un randament maxim.
Unii dintre parametrii care intervin în calcul depind de proprietatile fluidului
transportat, deci de respectivele proprietati (densitate, vâscozitate, ratia gaze-solutie,
presiune, temperatura e.t.c.) şi sunt valabili numai pentru fluidul transportat pentru care s-a
facut calculul.
Calculul variantelor de pompare a necesitat o atentie deosebita din partea
proiectantului deoarece trebuie sa se ajunga la o varianta cat mai eficienta din punct de
vedere economic, cît şi din punct de vedere al timpului de pompare şi evacuare a produselor
petroliere.
Aceasta operatiune se face printr-un sistem de parcuri, conducte de legatura, depozit
şi în cele din urma, rafinarie, acest sistem putand fi adoptat la procesele automatizate,
uşurând în acest fel responsabilitatea personalului angajat.
Tinând cont de faptul ca transportul produselor petroliere prin conducte are costul
cel mai redus, acesta are prioritate fata de alte metode de transport. Întretinerea sistemului
este uşoara, el necesita revizii tehnice periodice de cateva ori pe an de catre persoanele
autorizate.
74
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ
BIBLIOGRAFIE
1. Dragotescu N. - Transportul pe conducte a ţiţeiului, gazelor şi produsului petrolier;

2. Ove Bratland - Pipe Flow 1;
3. Soare. Al., Strătulă C- Transportul şi depozitarea fluidelor –Vol. 1 şi 2, Editura
U.P.G., Ploieşti, 2002;
4. Soare, Al, Bratu, C., Rădulescu, R., - Transportul și depozitarea hidrocarburilor, Editura
U.P.G. Ploiești, 2004;
5. Oroveanu T., Stan Al., Trifan C. : ”Colectarea, transportul şi depozitarea produselor

petroliere şi gazului” , Editura E.T.P. Bucureşti 1985 ;
75
UNIVERSITATEA"
PROIECT DE DIPLOMĂ

Licenta Transport

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licenta Transport

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA"

PETROLGAZE" DIN PLOIEȘTI

CAPITOLUL I. FLUIDELE NENEWTONIENE ............................................................................................... 5

2.1 GENERALITAȚI CU PRIVIRE LA TRECEREA CĂLDURII PRIN IZOLAȚIE STRATIFICATĂ .................... 15

CAPITOLUL IV. PROIECTAREA CONDUCTEI DE TRANSPORT DE LA DEPOZITUL CENTRAL LA

CAPITOLUL V. ANALIZA DINAMICII VARIAŢIEI TEMPERATURII ÎN PROCESUL DE TRANSPORT….……..59

5.1 ANALIZA DINAMICII PROCESULUI DE TRANSPORT………………………………………………………………...62

5.2 ANALIZA VARIAŢIEI PROPRIETĂŢILOR TERMODINAMICE ALE ŢIŢEIULUI ÎN LUNGUL

5.3 ANALIZA PROCESULUI DE TRANSFER DE CĂLDURĂ……………………………………………………………..…70

"Transportul este un cărăuș

cu atât mai eficient cu cât va câștiga

Activitatea de colectare, transport, depozitare şi distribuţie a petrolului, produselor

necesităţile de extracţie, prelucrare şi consum, transportul hidrocarburilor fluide continuă să se

"Sângele este un fluid nenewtonian; este vâscos și se adaptează imediat în

Fluidele nenewtoniene difera de alte tipuri:

Unde μ este viscozitatea dinamică și y se referă la direcția gradientului de viteză

Figura 1.1. Diferite tipuri de fluide, independente de timp.

Plasticitatea Birminghamiana a fluidelor are nevoie de un stres minimal a

care, de asemenea, se potrivește

Profilele de viteză pot fi integrate pentru a ne da viteza medie v. Ca o condiție de

Acest lucru conduce la factorul de frecare Darcy-Weisbach

Următoarea lege definește

În cazul în care lichidul este newtonian, n = 1 și = μ, și vom vedea că ecuația 1.1.7

Mai târziu Mishra și Tripathi (1971) oferă un alt criteriu:

Când am înscris aceste două criterii în aceeași

Figura 1.2.1. Lege de variatiea numărului Reynolds în funcție de n.

Pentru a estima factorul de frecare Darcy-Weisbach pentru curgerea turbulentă, se

Folosind aceste formule, rezultate au coincis cu varianta propusa de Prandtl-Von

1.2. FRECAREA DIN ȚEVI ȘI PLASTICITATEA FLUIDULUI BIRMINGHAM

Pentru plasticitatea fluidului Birmingham, avem:

Pentru fluidele Birmingham turbulente avem:

= −4.53 1− + 4.53 ( ) − 2.3 (1.2.5)

Conform Hanks (1963), curgerea laminara poate fi atinsă în cazul:

< 2,100 (1.2.6)

1.3 REDUCEREA FRECĂRII FLUIDELOR

Anumiți polimeri cu lanț lung, au proprietatea remarcabilă de a reduce frecarea pentru

Acest capitol se referă la schimbul de căldură între lichidul și mediul conductei:

• Căldură prin mai multe straturi radiale de izolare

2.1 GENERALITAȚI CU PRIVIRE LA TRECEREA CĂLDURII PRIN IZOLAȚIE

Figura 2.1.1. Straturi de conducte.

Unde Uo este coeficientul global de transfer de căldură în func

țiune de conductă de lungime Δx, zona exterioarăă este π Δx, și ecuația

unde d este diametru interior al conductei. Introducerea ecuația

În cazul în care trebuie calculată prin ecuația 2.1.4.

Să examinăm acum modul de estimare a coeficientului de transfer de căldură

2.2 COEFICIENTUL DE TRANSFER TERMIC INTRE PERETE SI FLUIDUL

Atunci când vine vorba de estimarea coeficientului de transfer de căldură pentru

corela între Nu, Pr și Re

Acesta este un rezultat uimitor de simplu, deoarece coeficientul de transfer termic se

0.48 ≤ ≤ 16700 (2.2.5)

Vedem că ecuația 2.2.6 conține Darcy-Weisbach factor de frecare f. Petukhov și

Valabilitatea declarată al ecuației 2.2.7 este:

Proprietățile fluidelor implicate în calcule, cum ar fi Pr, ν și k, variază în funcție de

Unde Uj este coeficientul

2.4 COEFICIENT DE TRANSFER TERMIC PENTRU STRATUL EXTERIOR

Figura 2.4.1.1Straturi de conductă

În caz de conducte supraterane înconjurat de aer, conducta este comparabil cu un

Indicele "0" vine de la exterior, care indică toți

= 6.55 ∙ 10 + 0.0059 (2.4.2.2)

= 0.0818 ∙ 10 − 8.6471 ∙ 10 (2.4.2.3)

= −1.587 ∙ 10 + 0.759 (2.4.2.4)

ă = −2.5 ∙ 10 + 0.0166 − 2.1136 (2.4.2.5)

În cazul în care este "viteza in conducta înainte de a fi întârziat , iar