Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BRAZI
Petrom a preluat din nou, în ianuarie 2006, pachetele de control ale companiilor de
servicii de întreținere în rafinării, Rafiserv Petrobrazi și Rafiserv Arpechim, care au fost
externalizate înainte de privatizarea Petrom, în anul 2004[2]. Prin cele două rafinării
proprii, Petrobrazi și Arpechim, Petrom are o capacitate anuală de rafinare de opt
milioane de tone, ceea ce reprezintă circa 40% din capacitatea totală de rafinare a
țițeiului în România[3].
În anul 2005, Petrobrazi avea o capacitate de rafinare de 4,5 milioane tone anual[4]. În
anul 2006, rafinăria a procesat aproximativ 3,1 milioane de tone de țiței[5].
Cu toate acestea, autoritățile nu pot sancționa în niciun fel rafinăria, cel puțin
deocamdată, deoarece aceasta de află în proces de repornire, după revizia de șase
săptămâni, iar legea spune că, în aceste condiții, nu se pot aplica sancțiuni pentru posibila
depășire a cotelor de poluare admise.
Încă de la apariţia sa pe Terra, homo sapiens a influenţat mediul natural în sensul dorit
de el, pentru a-şi asigura protecţie, hrană, căldură, deci supravieţuirea şi dezvoltarea.
Dacă la început impactul a fost neglijabil, datorită numărului redus de indivizi şi adaptării
cvasianimalice la mediu, treptat, efectele s-au amplificat.
Poluarea, problema a carei solutionare cere atentie, este o stare negativă dintre
mediul creat de om şi mediul natural, ca urmare a acţiunii unor factori poluanţi. Dintre
aceştia se remarcă poluanţii generaţi de consumul crescând de energie al omenirii şi
care provoacă o poluare complexă – chimică, termică şi radioactivă. Există şi factori
poluanţi naturali, precum erupţiile vulcanilor, însă în marea lor majoritate, factorii poluanţi
sunt generaţi de către activităţile umane.
In zonele foarte dezvoltate ale societatii umane, elementele vitale( apa, aerul,
solul) sunt invadate de mase de reziduuri care depasesc puterea naturala de
transformare si de integrare in factorii de mediu, care devin insuficienti si inutilizabili de
catre om.
In atmosfera se revarsa fum, pulberi, gaze nocive din cosurile uzinelor, din tevile
de esapament ale automobilelor, din gurile de ventilatie ale intreprinderilor industriale si,
mai putin neglijabil, din fumatul tutunului.
Pe sol se aduna cantitati uriase de gunoaie provenite din orase sau din deseuri
industriale, care ajung uneori sa aiba consecinte directe asupra asezarilor omenesti.
Procesul de degradare a factorilor de mediu de pe intinsul globului a avut in
ultimele decenii un mers ascendent continuu, o evolutie ingrijoratoare, cantitatea de
poluanti fiind in continua crestere.
Vorbind in caz particular, putem afirma ca tara nostra se afla printre campioanele
Europei in materie de poluare cu reziduuri menajere si industriale detind 100.000 de
hectare de pamant contaminat.
Potrivit datelor existente in evidentele agentiilor regionale si judetene pentru
protectia mediului, la nivel national exista 1.052 de situri contaminate, totalizand o
suprafata de 98.381 hectare. Siderurgia, metalurgia neferoasa si feroasa au generat 8
situri contaminate, pe o suprafata totala de 89.961 hectare.
Acest fenomen de poluare a aerului este intr-o continua crestere. In ultimii 200 de
ani industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul
atmosferic. Arderea carbunelui si gazului metan a dus la formarea unor cantitati enorme
de dioxid de carbon si alte gaze, mai ales dupa sfarsitul secolului trecut, cand a aparut
automobilul. In fiecare an dezvoltarea industriei genereaza miliarde de tone de materiale
poluante.
Poluarea aerului este, incontestabil, cea mai grava problema, pe termen scurt si
mediu, din punct de vedere al sanatatii si, tocmai de aceea, rezolvarea acestei probleme
trebuie sa fie prioritatea de varf pentru politica de protectie a mediului. Aerul poluat este
mai dificil de evitat decat apa poluata. Efectele lui, care patrund peste tot, dauneaza
sanatatii, degradeaza constructiile si mediul natural.
Poluarea aerului poate fi naturala sau fabricata de om. Poluarea naturala poate fi
cauzata de eroziunea solului, eruptii vulcanice, respiratie, biodegradari si altele.
Factorii care contribuie la poluarea naturala sunt : ceata, vaporii, gazele, praful,
fumul, factorii chimici, ploile acide.
Omul este responsabil de poluare prin : arderea combustibililor fosili, arderea
padurilor, emisii datorate motoarelor cu ardere interna, tratarea apelor reziduale, industrie
si altele. Concentratia acestor substante in atmosfera este este determinata de rata
emisiilor si de rata degradarilor pe care aceste substante le suporta in timp. Cresterea
principalelor emisii a determinat pe cercetatori sa prevada o crestere a temperaturii
pamantului cu 3-5° C. Astazi ne gasim intr-o perioada de incalzire care poate duce la
schimbari in distributia precipitatiilor, schimbari in zonele de vegetatie si poate induce
degradari ale solului si micsorarea surselor de hrana.
Contributia majora la efectul de sera o are dioxidul de carbon (circa 50%), urmat
de metan(19%) si clorofluorocarburile (17%). Cresterea emisiilor de dioxid de carbon este
direct legata de cresterea productiei de energie si de trafic.
Aerul respirat de ploiesteni este de cinci ori mai poluat intr-o zi cu trafic fata de
una in care circulatia a fost restrictionata.
Chiar daca in unele zone nu au existat depasiri ale concentratiei maxime admise,
exista mirosuri care creeaza discomfort asupra populatiei.
- dirijate ( evacuate prin cosuri de dispersie, guri de ventilatie, guri de aerisire, tevi
de esapament)
- difuze ( incarcare- descarcare rezervoare, neetanşeitaţi etc). – anexa 7.
Referitor la procesele de combustie putem afirma ca fiecare cuptor dintr-o
instalatie tehnologica este o sursa majora de agenti de poluare care se gasesc in gazele
rezultate prin arderea combustibililor. De asemenea, in rafinarii mai au loc si alte procese
de combustie dintre care se pot mentiona : regenerarea catalizatorilor de cracare
catalitică, operatiile periodice de decocsare a serpentinelor cuptoarelor din diferite
instalatii tehnologice, regenerarea periodica a catalizatorilor din alte procese catalitice,
incinerarea nămolurilor de la epurarea apelor reziduale, arderea gudroanelor acide.
Compozitia gazelor de ardere rezultate din procesele de combustie nu difera
semnificativ, in afara de agentii poluanti rezultati din arderea combustibililor, in gazele de
ardere mai identificandu-se : hidrogen sulfurat, acid sulfuric sub forma de aerosoli etc.
In ceea ce priveste instalatiile tehnologice, unele dintre acestea emit continuu sau
intermitent si alti agenti de poluare, desi in cantitati mici in comparatie cu gazele rezultate
prin combustie.
Efectele poluarii sunt foarte drastice. Inaltele cosuri de fum care sunt folosite in
Ploiesti si filtrele lor nu indeparteaza substantele poluante doar prin propulsarea lor in
straturile inalte ale atmosferei, asa ca se considera posibilitatea sa se reduca
concentratia polarii in arealul respectiv, in locul unde se produc. Poluantii sunt insa
transportati la mari distante de locul emisiei, si produc numeroase efecte in alte areale.
Daca flacarile s-ar fi extins si la cel de-al treilea rezervor ar fi avut loc un dezastru
natural. Explozia care s-ar fi declansat ar fi distrus tot pe o raza de apoximativ 30 km.
In orice caz, incidentul nu a fost lipsit de urmari.