Economia verde – prezent si perspective

1. Generalitati
Economia verde, asa cum este definita de recentul Raport al Programului Natiunilor
Unite pentru Mediu (lansat in februarie 2011), are ca rezultat imbunatatirea bunastarii si
echitatii sociale, concomitent cu reducerea semnificativa a riscurilor de mediu si deficitului
ecologic. Tranzitia spre o economie verde inseamna politici si investitii care vor decupla
cresterea economica de cresterea consumului curent intensiv de materii prime si energie.
O economie verde poate fi gandita ca o economie cu emisii reduse, prin utilizarea eficienta si
durabila a resurselor si asigurarea incluziunii sociale. Intr-o economie verde, cresterea
veniturilor si ocuparea fortei de munca ar trebui sa fie impulsionate de catre investitiile publice
si private ce reduc emisiile de carbon si poluarea, sporesc eficienta energetica si eficienta
resurselor, si previn pierderea biodiversitatii si a serviciilor ecosistemelor.

Karl Burkart defineste o economie verde ca fiind bazata pe sase sectoare principale:
1.Energie regenerabila (solara, eoliana etc.);
2.Constructii “verzi" (ex. constructii LEED – Leadership in Energy and Environmental Design);
3.Combustibili alternativi (vehicule electrice, hibride sau combustbili alternativi);
4.Managementul apei (epurarea apelor, sisteme de colectare a apei de ploaie etc.);
5.Managementul deseurilor (reciclare, depozitare etc.);
6.Managementul teritorial (incluzand agricultura organica, conservarea habitatelor, impaduriri
la nivel urban-parcuri, reimpaduriri si stabilizarea terenurilor).

De asemenea exista si cea de a 7-a categorie ce poarta denumirea de "piete verzi" si

include piete precum "green banking and financial investment services" - servicii bancare si de
investitii verzi; "carbon trading" - comertul cu carbon s.a

2. Economia verde favorabila unui viitor durabil

Daca, in momentul in care iau decizii, cetatenii si intreprinderile s-ar gandi la
impactul acestora asupra resurselor, sanatatii si mediului inconjurator, multe probleme ar
putea fi evitate. Pentru a-i incuraja pe oameni sa protejeze natura, sa evite poluarea, sa elimine
deseurile si sa gestioneze adecvat resursele naturale, o solutie ar fi introducerea unui stimulent
financiar. Acesta este motivul pentru care politica de mediu incearca sa utilizeze stimulente de
natura economica pentru a incuraja schimbarea anumitor comportamente.

Europa continua sa fie, in mare parte, dependenta de modele economice, de o

infrastructura si de un comportament care utilizeaza resursele acordand prea putina atentie
eficientei. Insa lumea se schimba, iar epoca resurselor „inepuizabile” a ajuns la final. Este timpul
sa trecem la o utilizare eficienta a resurselor in toate sectoarele industriale.

Nimanui nu-i plac taxele, dar factorii de decizie politica trebuie sa poata face apel la
ele pentru a ajuta societatea sa intre pe un alt fagas. Prin cresterea impozitelor pe activitatile
care dauneaza mediului si prin reducerea fiscalitatii pe piata muncii, putem imbunatati mediul
si crea mai multe locuri de munca. O serie de tari din UE au introdus deja astfel de reforme.

Politica economica este un promotor puternic al schimbarii. De ce nu avem preturi

care reflecta costurile reale ale utilizarii resurselor? Subventiile par adesea o idee buna pe
termen scurt dar, cu exceptia cazurilor in care sunt atent folosite, ele pot dauna mediului.

Avem, de asemenea, nevoie de o mai buna informare. Trebuie sa schimbam modul

in care masuram factorii economici. Este necesara o modalitate de a intelege valoarea
sistemelor naturale si costurile reale generate de fenomene care au impact asupra mediului,
cum ar fi poluarea aerului, schimbarile climatice, pierderea biodiversitatii si modul in care
utilizam resursele naturale.

Modificarea modului in care masuram cresterea economica ar fi, de asemenea, utila.

Avem nevoie de indicatori diferiti, pe langa PIB, pentru ca acesta, de multe ori, ne poateda o
idee falsa cu privire la situatia in care ne aflam de fapt. In acelasi timp, ne trebuie indicatori care
sa evidentieze utilizarea resurselor.

3. Utilizarea inovarii
Pentru a proteja mediul si pentru a ajuta industria UE sa devina mai competitiva,
avem nevoie de tehnologii, procese si modele economice care sa utilizeze resursele in mod mai
eficient. Numim aceste solutii „ecoinovare”.

UE urmareste sa transforme Europa intr-o economie eficienta din punct de vedere al

utilizarii resurselor, cu emisii scazute de dioxid de carbon. Pentru ca acest obiectiv sa devina
realitate, este nevoie de schimbari fundamentale in modul de productie si consum, care sa
reduca presiunea exercitata asupra mediului.
 Industriile ecologice se dovedesc foarte utile in acest context. Ele
pot preveni si corecta daunele aduse mediului si pot oferi solutii la probleme precum poluarea
fonica si deteriorarea ecosistemelor. Industriile ecologice isi aduc o contributie esentiala in
sectoare cum ar fi gestionarea deseurilor si a apelor uzate, sursele regenerabile de energie,
poluarea aerului si constructiile durabile.

Tehnologiile de mediu sunt o parte importanta a economiei UE. Incepand din 2004,
acest sector a inregistrat o crestere de 8%, iar in prezent cifra sa anuala de afaceri se ridica la
320 de miliarde de euro. UE detine o treime din piata mondiala care, pana in 2020, s-ar
putea dubla, reprezentand peste 2200 de miliarde de euro.

Uniunea Europeana sprijina tehnologiile si produsele ecologice, printr-o serie

de politici si sisteme de finantare. Planul de actiune privind ecoinovarea identifica principalele
motoare ale inovarii si barierele care stau in calea lor. Planul contribuie la finantarea proiectelor
de cercetare si inovare si vine in sprijinul companiilor ecoinovatoare. Programul pentru
competitivitate si inovare prevede accesul la finantare pentru firmele mici, facilitand astfel
cercetarea si inovarea.

Una dintre provocarile cu care se confrunta noile tehnologii este consolidarea

credibilitatii. Sistemul UE de verificare a tehnologiilor de mediu, impreuna cu reteaua sa de
centre, ar trebui sa sporeasca increderea pietei, prin validarea performantei inovatiilor
ecologice. Este disponibil si un sprijin in cadrul programului LIFE, pentru domenii precum
combaterea schimbarilor climatice, reducerea deseurilor si utilizarea mai eficienta a resurselor
naturale, prevenirea poluarii, gestionarea apelor reziduale, a raurilor, marilor si zonelor de
coasta si imbunatatirea mediului urban. Mai mult de 1950 de proiecte au fost cofinantate pana
in prezent, reprezentand o investitie de 3,6 miliarde de euro. Programul LIFE a contribuit cu 1,2
miliarde de euro. In fiecare an se publica o cerere de propuneri.

4. Utilizarea eficienta a resurselor UE

Cresterea economiei globale exercita o presiune mult prea mare asupra resurselor
Terrei. Situatia se va agrava pe masura ce populatia mondiala se apropie de cifra de 9 miliarde
de locuitori. O concurenta mai mare pentru resurse limitate va conduce la cresterea preturilor
si a instabilitatii, tendinte globale care vor avea un impact imens asupra economiei europene.

Din acest motiv, UE depune eforturi pentru utilizarea eficienta si durabila a

resurselor. Materii prime cum ar fi apa, minereurile si lemnul trebuie sa fie gestionate mai
eficient pe intreaga durata a ciclului de viata, din momentul extractiei pana in cel al eliminarii.
 Reducerea dependentei de resurse limitate va ajuta Europa sa devina mai putin
vulnerabila la intreruperile in aprovizionare si la volatilitatea preturilor de pe piata. Tehnologiile
ecologice si energia regenerabila, industriile ecologice si reciclarea isi pot aduce, de asemenea,
contributia. Situatia se va imbunatati pentru toata lumea. Daca vom continua sa utilizam
resursele in ritmul actual, pana in 2050 vom avea nevoie de doua planete.

Trei sferturi din impactul nostru asupra mediului este generat de sectorul produselor
alimentare si al bauturilor, de cladiri si transporturi. Iata de ce avem nevoie de un nou mod de a
produce si consuma alimentele, de o mai buna infrastructura si de sisteme de transport mai
putin poluante. Reproiectarea produselor va fi benefica atat pentru noi, cat si pentru mediu.

Pentru a face tranzitia, trebuie sa punem in aplicare semnalele de pret adecvate.

Europa are nevoie de politici clare pentru a permite aceste transformari. In viziunea UE, este
nevoie de o economie care sa creasca, respectand, in acelasi timp, limitele planetare si
constrangerile in materie de resurse. Pentru ca resursele sa fie utilizate mai eficient, milioane
de intreprinderi si consumatori vor trebui sa isi transforme practicile de productie si consum.
Toate partile implicate vor trebui sa se asigure ca politica, finantarea, investitiile, cercetarea si
inovarea sunt orientate in aceeasi directie.

Europa 2020, strategia de crestere a UE, vizeaza transformarea Uniunii

Europene intr-o economie inteligenta, durabila si favorabila incluziunii. Unul dintre elementele
de baza ale acestei initiative este Foaia de parcurs catre o Europa eficienta din punct de vedere
energetic. Aceasta arata drumul catre o economie mai durabila, cu initiative politice al caror
scop este stimularea inovarii pentru obtinerea de beneficii economice si de mediu, pe termen
scurt si lung.

5. Prevenirea si gestionarea deseurilor

In mod traditional, deseurile sunt considerate sursa de poluare. Insa, bine
gestionate, ele pot deveni o sursa importanta de materiale, mai ales in conditiile in care multe
dintre materialele de care avem nevoie devin tot mai rare. Economia UE foloseste anual 16
tone de materiale pe cap de locuitor. Dintre acestea, 6 tone devin deseuri, jumatate din ele
ajungand la gropile de gunoi. Multe state membre se bazeaza inca pe depozitele de deseuri,
chiar daca acestea nu reprezinta o solutie durabila.

Depozitele de deseuri pot sa contamineze solul si sa polueze apa si aerul. Eliminarea

necontrolata a deseurilor poate duce la eliberarea unor substante chimice periculoase, care pot
avea efecte nocive asupra sanatatii noastre. In plus, materialele valoroase care exista in deseuri
se pierd odata cu acestea.
 Optiunea cea mai buna ar fi sa impiedicam aparitia deseurilor. Atunci cand acest
lucru nu este posibil, alte optiuni ar fi reutilizarea, reciclarea si recuperarea. O buna gestionare
a deseurilor poate contribui in mod decisiv la cresterea economica si crearea de locuri de
munca. Astfel se economisesc resurse valoroase, se evita operatiunile costisitoare de
ecologizare si se previne aparitia unor probleme de sanatate.

Conform unui studiu realizat in 2012, daca legislatia UE in domeniul deseurilor ar fi

pusa pe deplin in aplicare, Europa ar putea realiza economii de 72 de miliarde de euro pe an,
cifra de afaceri a sectorului gestionarii si reciclarii deseurilor ar creste cu 42 de miliarde de euro
si s-ar crea 400 000 de locuri de munca pana in 2020.

De ce nu sunt posibile toate acestea? Deseori, preturile nu includ costul real al

eliminarii bunurilor dupa utilizare. Daca s-ar intampla acest lucru, s-ar preveni producerea de
deseuri. Practicile ilegale sunt larg raspandite, in special in tarile in care deseurile nu se
sorteaza, iar reciclarea, recuperarea si controlul juridic nu sunt practici curente.

UE depune eforturi pentru a imbunatati gestionarea deseurilor in statele membre

care au politici neadecvate in domeniu, recomandandu-le diverse instrumente economice, cum
ar fi impunerea de taxe pe depozitele de deseuri, pentru a-i motiva pe producatori sa
recupereze bunurile la sfarsitul ciclului lor de viata. De asemenea, cetatenii ar putea fi obligati
sa plateasca pentru deseurile pe care le produc.

Legislatia UE privind echipamentele electrice, ambalarea, bateriile si autoturismele

care urmeaza sa fie dezmembrate a adus imbunatatiri evidente in colectarea si gestionarea
deseurilor. In plus, ca urmare a punerii in aplicare a acestei legislatii, numeroase produse contin
acum mai putine substante periculoase. Totusi, se pot aduce in continuare imbunatatiri.

6. Gestionarea resurselor de apa

Oamenii, natura si activitatile economice au nevoie de acces la apa de buna calitate.
Pentru a produce energie si alimente si pentru a fabrica bunurile de care avem nevoie zi de zi
sunt necesare cantitati imense de apa. Reabilitarea cursurilor de apa la starea lor naturala este
esentiala pentru a le asigura pestilor, pasarilor si animalelor hrana si habitatele de care au
nevoie.

Apa urmeaza un ciclu - ea circula continuu intre mari, aer si sol, trece prin rauri,
lacuri, pe sub pamant si apoi se intoarce din nou in mare. Conform actului legislativ principal
existent la nivel european in domeniul apei (directiva-cadru privind apa), bazinele raurilor sunt
sisteme care trebuie gestionate in mod coordonat, chiar daca sunt implicate tari diferite. Scopul
legislatiei este asigurarea, pana in 2015, a unei „stari bune” a apelor in intreaga Uniune.

Un mediu marin sanatos este, de asemenea, vital. Poluarea marina provine de obicei
de pe uscat, dar poate fi provocata si de activitatile maritime sau isi poate avea sursa in
atmosfera. Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” adopta o abordare coordonata a
gestionarii activitatilor umane care au impact asupra mediului marin. Scopul directivei este ca,
pana in 2020, sa asigure imbunatatirea starii apelor marine. Alte acte legislative ale UE prevad
protejarea apei potabile si a apei pentru scaldat.

Pentru a gestiona resursele de apa in mod corespunzator, calitatea trebuie sa fie

monitorizata indeaproape. Statele membre verifica starea apelor lor si intocmesc planuri in care
indica modul in care intentioneaza sa se ocupe de curatarea lor. Aceste planuri sunt stocate
intr-o baza centrala de date numita

WISE
Sistemul de informare privind apa pentru Europa (Water information system for Europe). Odata
cu schimbarile climatice, inundatiile si seceta sunt susceptibile de a deveni tot mai frecvente in
Europa. Ecosistemele acvatice ar putea, de asemenea, suferi schimbari. Prin urmare, va trebui
sa ne adaptam, dobandind noi competente in materie de gestionare a apei. Este clar ca trebuie
sa facem mai mult pentru a imbunatati calitatea si cantitatea resurselor de apa ale Europei si
pentru a ne asigura ca le utilizam in mod adecvat. Masurile de care avem nevoie sunt
prezentate intr-un plan privind protejarea resurselor de apa ale Europei pana in 2020.

Obiectivul este acela de a garanta ca cetatenii europeni vor beneficia in viitor de surse
suficiente de apa de buna calitate.

7. Economia verde – perspective

Transformarea intregii economii mondiale intr-o veritabila “economie verde” care sa
favorizeze cresterea si crearea de locuri de munca, dar care sa si conserve planeta, ar fi posibila
daca s-ar face investitii anuale de 2% din produsul intern brut (PIB) mondial in zece sectoare
cheie, se arata intr-un raport al ONU (Organizatia Natiunilor Unite). “Economia verde” este un
model care ar permite conservarea resurselor naturale si stoparea emisiilor de gaze cu efect de
sera si, in acelasi timp, reducerea saraciei, asigura raportul Programului Natiunilor Unite pentru
Mediu (UNEP).

“Cu 2,5 miliarde de persoane care traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi si cu peste 2 miliarde de
persoane care se vor adauga populatiei mondiale pana in 2050, trebuie sa continuam sa
contribuim la cresterea economiilor”, conform UNEP. Insa aceasta dezvoltare nu se poate face
in defavoarea sistemelor cegaranteaza viata pe Terra, in oceane sau in atmosfera si care ne
sustin economiile.

Raportul, ce are in vedere perioada 2011-2050, compara un scenariu bazat pe

modelul economic actual cu un scenariu “verde”, in care aproximativ 2% din PIB-ul mondial
(1.300 de miliarde de dolari) sunt investiti anual in zece sectoare cheie. In urma acestei simulari,
s-a constatat ca “economia verde” ar genera, pe termen scurt, o crestere economica inferioara
modelului actual, dar ar fi mai performanta incepand cu anul 2020, atat pe plan economic, cat
si pe plan social si al mediului. Scenariul “verde” ar garanta imediat mai multe locuri de munca
in mai multe sectoare (agricultura, transporturi, constructii etc.), desi, in alte sectoare (de
exemplu pescuit), tranzitia ar insemna o reducere a timpului necesar de reconstituire a
stocurilor naturale.

Acelasi scenariu ar oferi, insa, si un raspuns la diferitele “crize” aparute in economiile

bazate pe energiile fosile si pe utilizarea necorespunzatoare a resurselor naturale, crize precum
schimbarile climatice, erodarea biodiversitatii, aprovizionarea cu hrana si problemele tot mai
mari privind accesul la apa dulce. Desi cauzele acestor crize difera, toate au, in principiu, o
caracteristica comuna: impartirea defectuoasa a capitalului.