Dimensiunea ecologica a cresterii si dezvoltarii economice

Intre factorii care stau la baza cresterii economice si, pe un plan mai larg, a dezvoltarii,
se afla factorul ecologic sau de mediu. Mediul natural influenteaza dinamica economica, iar
cresterea economica, la randul ei, afecteaza natura cu toate componentele ei.

Desfasurandu-se in conditiile unor resurse limitate si in mare masura neregenerabile si

nerecuperabile, procesul cresterii economice nu este un set continuu de fluxuri circulare, ai
carui poli sunt productia si consumul final. Aceasta inseamna ca, pe de o parte, dezvoltarea
economica este dependenta de mediul natural, de calitatea lui. Pe de alta parte, orice activitate
economica provoaca dereglari intre natura si economie, intre om si mediul sau natural. Acest
raport bilateral intre activitatea economica si mediul natural este pus in evidenta prin notiunile
de entropie, entropic, antientropic.

Entropia reprezinta procesul de degradare a energiei unui anumit sistem al universului.

In plan economic, entropia exprima procesul de degradare a resurselor materiale si energetice,
proces care are loc atat in cadrul activitatilor economice, cat si in afara acestora.

Daca energia dintr-o anumita resursa ar putea fi folosita la infinit, nu ar mai exista
raritatea economica, deci nici economie nu ar mai fi.

Energia libera este energia utilizata pentru obtinerea unui anumit bun economic. In
urma degradarii ei, a transformarii acesteia in deseuri, energia libera devine indisponibila (la
nivelul stiintei si tehnicii din epoca), adica se transforma in energie legata.

Entropia joasa are o structura ordonata si este (poate fi) folosita in procesele
economice. Entropia inalta reprezinta o structura de energie total sau majoritar legata, avand
caracter dezordonat, indisponibil. In univers, inclusiv in procesele economice are loc o
degradare calitativa continua, generala si ireversibila a energiei libere in energie legata, o
transformare a ordinii in dezordine.

Procesele economice au, prin insusi continutul lor, caracter entropic. Ca urmare, oamenii
trebuie sa actioneze in concordanta cu legile naturii, sa dea activitatilor lor un caracter
antientropic. Deci, in natura se produc procese entropice, ca si procese antientropice. De
asemenea, oamenii, prin actiunile lor, indeosebi prin cele economice, provoaca accelerarea unor
procese naturale, ei putand insa actiona si in sensul accelerarii proceselor antientropice.

Procesele social-economice negative si pozitive pentru Terra sunt luate in considerare de

catre oameni in doua feluri:

a) gasirea si folosirea de noi tipuri de energie, gospodarirea cu grija a celor existente,

pastrarea patrimoniului energetic al Terrei;

b) evitarea oricarui fenomen de poluare a mediului natural, de degradare a factorilor de

mediu.

De aceea, una dintre cele mai importante optiuni contemporane este selectarea cu
responsabilitate - pentru specia umana si pentru viitorul ei - a tipului de crestere economica, de
dezvoltare economica.
 Intensitatea cresterii economice depinde de doua mari procese complementare si
contradictorii:

a) unul entropic, prin care potentialul natural este in curs de degradare;

b) altul antientropic, creativ-informational, prin care se deschid noi posibilitati de a

descoperi si de a valorifica resursele, de a folosi noi modalitati de economisire.

Stringenta gasirii si aplicarii tipului de dezvoltare ecologica, antientropica, decurge din

manifestarea tot mai puternica a crizei ecologice (ambientale).

Criza ambientala este un conflict intre societate si mediul natural: doua sisteme cu reguli si
ritmuri proprii de evolutie.

Amploarea crizei ambientale poate fi concretizata prin multiple procese, cum sunt:

- desertificarea unor ample suprafete ale Terrei (anual circa 6 milioane de hectare de
teren cultivabil);

- emisiile de CO2 in atmosfera si 'efectul de sera', ce a dus la secete prelungite in cele mai
diferite colturi ale planetei, precum si la inceperea topirii calotei de gheata din emisfera nordica;

- sporirea emisiilor de bioxid de sulf, ce determina ploi acide;

- disparitia a numeroase specii de plante si animale, fara sa apara altele in loc;

- reducerea stratului protector de ozon nu numai in emisfera sudica, ci si in cea nordica,

cu consecinte catastrofale asupra a tot ceea ce este viu pe Terra.

Unele din efectele aratate sunt datorate caracterului entropic, inevitabil, al proceselor
naturale si economice; altele decurg din proasta gestiune a resurselor naturale, din exploatarea
pradalnica a naturii, fara a i se restitui, intr-o alta forma, bogatia preluata de la aceasta.

Pe baza acestor precizari, se poate spune ca ecosistemul este cadrul de desfasurare a

cresterii economice, si nu invers.

Ecosistemul este definit ca unitate intre biocenoza - totalitatea organismelor vii aflate in
interactiune si legate de un anumit loc de viata, cu o componenta determinata, istoriceste
formata si autoreglabila - si biotop (habitat), care exprima relatiile indisolubile dintre
organismele vii si factorii abiotici; el rezida in interactiunea dintre comunitatea biotica si mediul
fizic (atmosfera, lumina solara, litosfera si hidrosfera).