Ministerul Educaţiei Republicii Moldova

Academia de Studii Economice din Moldova

Facultatea:Business si Administrarea Afacerilor
Specialitatea: Marketing și Logistică

Referat
la disciplina Managementul riscurilor
pe tema “Riscul ecologic”

Realizat de: Goncear Eduard, grupa: Mkl 162

Verificat: Aliona Gusuvati, lect. Superior

0
 1.Analiza definiției de risc ecologic
Riscul de mediu rezultă in urma interacţiunii dintre activităţile umane și mediu.
Managementul riscului ecologic, care tratează problematica riscurilor generate de către
activităţile umane trecute, prezente şi viitoare asupra florei, faunei şi ecosistemelor,constituie
doar o componentă a managementului riscului de mediu. Acest tip de risc admite faptul că
activităţile unei organizaţii pot genera anumite forme de modificare a mediului. Riscul ecologic
poate viza:
- flora şi fauna;
- sănătatea şi bunăstarea economică a oamenilor;
- bunăstarea socială şi culturală a oamenilor;
- resursele de apă, aer şi sol;
- energia şi clima.

2. Managementul riscului ecologic.Importanta

Managementul riscurilor conferă oricărei organizaţii capacitatea de a-şi inţelege mai bine modul
de derulare a operaţiilor şi abilitatea de a răspunde mai eficient la schimbările circumstanţelor
interne şi externe.
Managementul riscului ecologic poate conduce la beneficii directe pentru orice organizaţie, prin
imbunătăţirea informaţiilor disponibile. Astfel, managementul riscului ecologic poate:
-reduce cheltuielile şi adăuga valoare
-minimiza expunerea organizaţiei la riscuri
-creşte probabilitatea continuării in condiţii normale a activităţii şi obţinerii de noi avize şi
autorizaţii
-imbunătăţi imaginea şi reputaţia organizaţiei.

Responsabilitatea şi autoritatea persoanelor implicate in activitatea de management al

riscului, precum şi relaţiile dintre acestea, trebuie să fie stabilite prin documente clare, în special
pentru persoanele cărora le revin una sau mai multe dintre următoarele responsabilităţi:
- iniţierea acţiunilor de prevenire şi reducere a consecinţelor riscurilor
- identificarea şi inregistrarea problemelor legate de managementul riscurilor
- iniţierea, recomandarea sau furnizarea soluţiilor
- verificarea modului de implementare a soluţiilor
- comunicarea şi consultarea internă şi externă

Managementul riscului ecologic ar trebui să constituie o parte integrantă a sistemului

global de management. Stabilirea modalităţilor de integrare sau de interacţiune a sistemului de
management al riscului cu sistemul de management de mediu sau cu alte sisteme de management
implementate de organizaţie nu trebuie să conducă la majorarea resurselor necesare acestui
proces.
Deci riscul ecologic persista in mediu inconjurator atita timp cit omul cauta sa se
perfectioneze si sa creasca pe treptele industrializarii,construind fabrici,uzini,invetind aparate si
noi tehnologii performante.Putem examina mai multe exemple si din Republica Moldova,dar si
din strainatate,care ne demonstreaza faptul ca noi si viata noastra este mereu in pericol si trebuie
sa ne protejam si sa asiguram viata sanatoasa pentru viitor.

3. Studii de caz.Analiza si identificarea riscurilor

Un exemplu poate fi rîul Bîc. Rîul Bîc continuă să prezinte un pericol ecologic pentru
chişinăuieni, iar pe zi ce trece el se transformă într-un depozit de deşeuri menajere. În prezent,
deşi se întreprind acţiuni pentru soluţionarea problemelor salubrizării capitalei, situaţia în
domeniu rămâne a fi alarmantă, iar gunoiştile neautorizate nu reprezintă altceva decât adevărate
focare ale unor eventuale explozii ecologice.

1
 Deseori, în apropierea râului Bâc se
creează adevărate depozite de deşeuri din
sticle şi pungi de plastic, sticle de bere,
anvelope şi legume stricate, lăsate de
agenţii economici care activează în apro-
piere. Toate acestea duc la poluarea albiei
râului Bâc. Potrivit locuitorilor din zona
râului Bâc, deşi sunt revoltaţi de starea
acestui râu, vina pentru situaţia creată
o poartă oamenii şi agenţii economici din preajma râului.

Reprezentanţii Organizaţiei Teritoriale Chişinău a Mişcării Ecologiste din Moldova

(OTCMEM), de asemenea, bat alarma şi susţin că cel mai mare pericol ecologic nu-l reprezintă
deşeurile menajere aruncate în râu, aşa cum pare la prima vedere, ci deşeurile lichide care pot fi
observate doar în urma unei analize a apei. În anul 2003, în râul Bâc au ajuns mai multe deşeuri
toxice şi atunci a pierit tot peştele şi chiar biodiversitatea acestui râu. De atunci Bâcul nu şi-a mai
revenit, ci, din contra, situaţia lui se înrăutăţeşte pe zi ce trece. Una din soluţii ar fi depistarea
surselor de poluare şi întreprinderea măsurilor de lichidare a acestora. Până în prezent rămâne
nesoluţionată problema spălării automobilelor în preajma râului Bâc, care, la fel, cauzează
poluarea mediului ambiant. Deşi în fiecare săptămână muncitorii de la salubritate strâng
gunoaiele de pe albia râului Bâc, acest efort nu soluţionează problema. Starea, de fapt, rămâne
una extrem de alarmantă.
Iazul Valea Morilor nu este o excepţie. Zona unde a fost construit acest corp de apă se
caracterizează prin procese de erodare foarte intensă a solului şi poluare masivă cu diferite
deşeuri lichide şi materiale solide. Curăţarea de nămol a fost făcută mai demult (prin anii 80 ai
secolului trecut) şi doar parţial. Cantitatea mare de nutrienţi din masa organică acumulată şi
temperaturile inalte din vara anului 2006 au condus la dezvoltarea furtunoasă a
fitoplanctonului.Ca rezultat, a scăzut catastrofal concentraţia oxigenului dizolvat şi s-a produs
pierirea in masă a peştelui şi a altor hidrobionţi. Zvonul precum că distrugerea peştilor a fost
rezultatul poluării apei cu substanţe chimice toxice nu s-a adeverit.
O mocirlă care se întinde pe 30 de hectare,
fără viaţă şi care degradează pe zi ce trece.
Aşa arată astăzi lacul din Valea Morilor
din Capitală. În timp ce autorităţile aştea-
ptă investiţii de peste 200 de milioane
de euro pentru reconstrucţia parcului,
locuitorii capitalei şi organizaţiile de me-
diu se arată sceptici faţă de intenţia auto-
rităţilor de a transforma parcul într-o
zonă turistică europeană.

Efectele accidentelor radioactive...

Un alt tip de risc ecologic si destul de periculos,le prezintă accidentele la uzine sau centralele
atomice.Un astfel de incident cu materiale radioactive a avut loc la uzina metalurgică din
Rîbniţa. Uzina Metalurgică Moldovenească (or. Rîbniţa) este cea mai mare întreprindere din
Transnistria. Uzina a fost dată în exploatare în ianuarie 1985. Capacitatea sa de proiect constituia
684 mii de tone de oţel şi 500 mii de tone de laminate pe an. După volumul de producţie UMM a
depăşit considerabil capacitatea iniţială de proiect şi a atins indicele de producere - 1 mln tone de

2
oţel pe an. Pachetul de control de acţiuni ale UMM aparţine la două grupuri de investitori din
Rusia şi Ucraina. Administratorul companiei UMM este holdingul „Metalloinvest” al
antreprenorului rus Alişer Usmanov. Potrivit unui comunicat semnat de directorul general al
uzinei, A. Costin, accidentul a avut loc la 28 octombrie, la 8. 20 a. m.2002, a fost aruncat în
cuptor de topire a metalelor un dispozitiv de cesiu-137 (Cs-137). Creşterea substanţială a
nivelului radioactiv de la uzina a fost stabilită de către un angajat care a informat imediat
conducerea. Potrivit conducerii fabricii,tot praful radioactiv a fost colectat în filtre.O comisie
formată din specialişti în radiologie, de protecţie sanitară şi civilă din Rîbniţa şi Tiraspol, atunci
când analizau incidentul şi consecinţele lui,i-au atribuit al 3 nivel(de la scara internationala de 7
grupe de incidente radioactive).Praf radioactiv de la filtre a fost stocate pe teritoriul uzinei pe o
suprafata de aproximativ 50 de metri.

Potrivit Registrului Cancer al Institutului

Oncologic din Republica Moldova, care serveşte,
de asemenea, raioanele de pe malul stîng al
Nistrului, în 2001, la Rîbniţa au fost înregistrate
204 cazuri de cancer, iar în 2002 - deja 237 de
cazuri. Rata de incidenţă a tumorilor maligne
din Rîbniţa a fost 215. 4 la 100.000 locuitori în
2001, şi deja 250. 3 în anul următor. Pentru
comparaţie, trebuie să menţionăm că, în raioan-
ele de pe malul stâng al Nistrului, conform datelor
de la Institutul Oncologic aceeaşi, rata de incidenţă a tumorilor maligne a constituit 190. 1 în
anul 2002. Rata de incidenţă a tumorilor în Republica Moldova, conform statisticilor de la
Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Sănătate Publică şi Management Sanitar a fost de 167. 8
în anul 2002. În Rîbniţa, conform statisticilor medicale, în structura morbidităţii prin tumori
maligne acolo prevalează de piele şi cancerul de sân. În Rezina primul loc în această structură
este luată de patologia pulmonară (numărul de cazuri descoperite în anul 2002 sa dublat
comparativ cu anul 2001).
Aceste date prezentate de Institul Oncologic sunt doar cifre,insa riscul de a suferi din cauza
bolilor strasnice prevaleaza foarte mult si daca comparam cu alte accidente strasnice din lume
care au avut un impact dezastruos asupra vietii omului...cum ar fi: explozia de la centrala
nucleara din Cernobil 1986,explozia chimica din Fukushima,din anul acesta...sute de cazuri de
rasturnari a tancherilor petroliere in mare si ocean,atunci situatia ecologica din Republica
Moldova este foarte buna,insa riscul mereu exista si daca nu intreprindem nici o modalitate de
combatere atunci acest risc va creste incontinuu.
Bolile determinate de contaminarea apei cu substante chimice cu potential toxic,provenite de la
uzine si fabrici:
• Intoxicatia cu plumb (saturnism), se manifesta prin:
- oboseala nejustificata;
-afecteaza sistemul nervis central, provocand ecefalopatia saturnina si cel perifieric cu
dereglari motorii.
• Intoxicatia cu mercur:
- dureri de cap, ameteli, insomnie, oboseala;
- tulburari vizuale;
- afectiuni ale sistemului nervos;
- afectiuni ale rinichilor;
- malformatii congenitale ale fatului in cazul femeilor insarcinate.
• Intoxicatia cu zinc:
- dureri epigastrice, diaree, tremuraturi, pareze;

3
 - afectiuni ale sistemului nervos central, muschilor si sistemului cardiovascular.
• Intoxicatia cu pesticide:
- alterarea functiilor ficatului pana la formarea hepatitei cronice;
- malformatii congenitale.

4. Concluzie

Păstrarea unui mediu curat şi sănătos este responsabilitatea fiecăruia. În acest context,
realizarea măsurilor de protecţie a surselor de apă potabilă nu ţine numai de Centrele de
Medicină preventivă, ci şi de Administraţia Publică Locală, Inspecţia Ecologică,
instituţiile de învăţământ gospodăriile agricole, agenţii economici, comunitatea în
întregime. In Legea fundamentală a statului – Constituţia Republicii Moldova, art. 37 este
menţionat: “fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct
de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi
obiecte de uz casnic inofensive”. Acest principiu stă la baza politicii de mediu care
poate fi realizat prin:

 prevenirea şi reducerea impactului negativ al activităţii economice asupra factorilor de

mediu, resurselor naturale şi sănătăţii populaţiei în contextul dezvoltării durabile a ţării
 asigurarea securităţii ecologice a ţării.

 Ca o necesitate stringentă se impune informarea şi implicarea populaţiei în activităţile de

protecţie a resurselor acvatice, inclusiv a surselor de apă potabilă.
 Sa se faca un control riguros anual la toate intreprinderile care au efect asupra mediului
inconjurator si sa se implimenteze un management a risculurilor in activitatile agentilor
economici.
 Respectarea protocolului semnat la Kiev din 2008 privind registrul poluantilor emisi si
transferati in mediu. Acesta este un catalog al poluanţilor emişi şi transferaţi dintr-o
varietate de surse care pot avea un efect potenţial dăunator asupra mediului. Acesta este
conceput sub forma unei baze de date electronice accesibile publicului la urmatoarea
adresă: http://prtr.ec.europa.eu/

5. Bibliografie

1. www.ecology.md
2. www.flux.md
3. www.unimedia.md
4. www.google.md
5.”Revista apelor”nr.5 2009
6. Cadrul general al Managementului Riscului de Mediu.
7. www.statistica.md
8. www.media.gov
9. www.voceabasarabiei.net
10.www.mmedia.ro

4
5