ECONOMIA CIRCULARĂ

1
 CUPRINS

Rezumat .........................................................................................................................................3
Ce este economia
circulară? ...........................................................................................................4
Ce face UE pentru a deveni o economie
circulară? .........................................................................5

Care sunt principalele tipuri de

deșeuri?.......................................................................................10

De ce este foarte importantă gestionarea deșeurilor?........................................................................ 12

Concluzii.......................................................................................................................................13

Bibliografie...................................................................................................................................14

2
 Rezumat
Economia Europei trebuie să fie circulară, sau nu va mai fi. Planeta Pământ nu va mai fi.
Nu ne mai permitem abuzarea mediului înconjurător, resursele naturale sunt limitate și rare iar
ciclul folosim -producem- consumăm- aruncăm al economiei lineare, tradiționale, poate fi
înlocuit de ciclul materii prime- utilizare secundă – risipă zero al economiei circulare.
Parlamentul Europei reglementează comportamentul producătorului și al consumatorului, un
obiectiv major al economiei Europei fiind acela de se ajunge până în 2050 la o economie
complet circulară, neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon, durabilă și fără substanțe
toxice. Se solicită, de asemenea, reguli mai stricte de reciclare și obiective obligatorii pentru
consumul de materii prime până în 2030.

Concepte – cheie:
mediu, economie lineară, economie circulară, resurse, risipă, e-commerce, uzură morală
programată, poluare, reciclare, reutilizare, recondiționare, managementul deșeurilor, educație.
3
 Ce este economia circulară?

În fiecare an, Uniunea Europeană produce peste 2,5 miliarde de tone de deșeuri. În
consecință, în prezent Europa și economia europeană își actualizează legislația referitoare la
gestionarea deșeurilor, pentru a promova o schimbare de curs radicală spre un model mai
durabil, cunoscut sub numele de economie circulară. Prin ce se caracterizează și ce este
economia circulară? Cum putem face posibilă tranziția la un astfel de sistem economic?
Principiul folosim-producem-consumăm-aruncăm nu mai poate fi aplicat, nu ne mai permitem să
programăm uzura morală a mărfurilor noastre. Se impune astfel un model nou de economie, iar
economia europeană l-a identificat în ceea ce poartă numele de economie circulară. Parlamentul
European caută norme prin care economia circulară să fie încurajată, și astfel probleme grave ale
lumii contemporane să fie soluționate -risipa să fie diminuată sau chiar combătută, reciclarea,
reutilizarea, recondiționarea să înlocuiască principiul folosim-producem-consumăm-aruncăm.
Economia circulară este un model de producție și consum, care implică folosirea în
comun, închirierea, reutilizarea, repararea, renovarea și reciclarea materialelor și produselor
existente cât mai mult timp posibil. Astfel, se prelungește ciclul de viață al produselor. În
practică, presupune reducerea la minimum a deșeurilor. Când un produs ajunge la sfârșitul
ciclului său de viață, materialele din care este fabricat sunt păstrate în economia reală, la agenții
economici, consumatori și producători, pe cât de mult posibil. Ele pot fi utilizate în producție
încă o dată și încă o dată, creând și mai multă valoare adăugată. Este o abordare care diferă
radical de modelul economic tradițional, linear, bazat pe principiul „folosim-producem-
consumăm-aruncăm”. Acest model tradițional se bazează pe cantități mari de materii prime și
materiale și de surse de energie ieftine și ușor accesibile. Tot în acest model se înscrie și uzura
morală programată, produsele fiind astfel concepute încât să aibă o durată de viață limitată,
pentru a încuraja consumatorii să cumpere din nou. Deși cumpărăturile online reprezentau un
obicei online extrem de la modă cu mult înaintea pandemiei, acest pericol de sănătate global le-
au făcut să fie o necesitate chiar și pentru cei care erau reticenți. Mai mulți consumatori au
început să facă cumpărături online și au găsit o varietate mare de platforme de e-commerce din
care să aleagă, care îi vor ajuta cu toate nevoile lor. Cu timpul, consumatorii au devenit din ce în
ce mai conștienți de ce înseamnă cumpărăturile impulsive și returnarea produselor pentru mediu.
Parlamentul European a pledat pentru măsuri care să combată această practică. De ce trebuie să
trecem la o economie circulară? Populația lumii crește și, odată cu ea, crește și cererea de materii
prime. Totuși, cantitatea disponibilă de materii prime esențiale este limitată. Cantitatea finită
înseamnă și că unele țări din UE depind de alte țări pentru aprovizionarea cu materii prime. În
plus, extracția și utilizarea de materii prime au un impact major asupra mediului. În plus, măresc
consumul de energie și emisiile de CO2. Cu toate acestea, o utilizare mai inteligentă a materiilor
prime poate reduce emisiile de CO2. Care sunt avantajele? Măsuri precum prevenirea generării
de deșeuri, proiectarea ecologică și reutilizarea ar putea ajuta întreprinderile din UE să-și
economisească banii, reducând, totodată, emisiile anuale totale de gaze cu efect de seră. În
prezent, producția materialelor de uz zilnic generează 45 % din emisiile de CO2.Trecerea la o
economie mai circulară ar putea aduce beneficii precum reducerea presiunii asupra mediului, o
mai mare securitate a aprovizionării cu materii prime, creșterea competitivității, stimularea
inovării, stimularea creșterii economice (cu încă 0,5 % din PIB), crearea de locuri de muncă (700
000 de locuri de muncă doar în UE până în 2030). Consumatorii vor beneficia și ei de produse
mai durabile și mai inovatoare, care le vor mări calitatea vieții și le vor aduce economii pe
termen lung.

4
 Ce face UE pentru a deveni o economie circulară?

În martie 2020, Comisia Europeană a prezentat planul de acțiune pentru economia

circulară ce urmărește o proiectare mai durabilă a produselor, reducerea deșeurilor și înarmarea
cetățenilor cu noi drepturi (cum ar fi „dreptul de a repara”). Se acordă o atenție deosebită
sectoarelor cu consum intens de resurse, cum ar fi electronicele și TIC, materialele plastice,
textilele și construcțiile.
În februarie 2021 Parlamentul a adoptat o rezoluție cu privire la acest plan prin care se
cer măsuri suplimentare pentru a se ajunge până în 2050 la o economie complet circulară, neutră
din punct de vedere al emisiilor de carbon, durabilă și fără substanțe toxice. Se solicită, de
asemenea, reguli mai stricte de reciclare și obiective obligatorii pentru consumul de materii
prime până în 2030.
În martie 20221 Comisia a prezentat un prim pachet de măsuri pentru a accelera tranziția
spre o economie circulară în cadrul planului de acțiune pentru economia circulară. Propunerile
includ promovarea produselor durabile, încurajarea consumatorilor pentru tranziția verde,
revizuirea reglementărilor privind materialele de construcție și o strategie pentru materiale textile
durabile.
Grija pentru mediu, materii prime, utilizare secundă, acesta este, pe scurt, conceptul
economiei circulare.
Modelul de economie circulară conține cele mai bune practici pentru e-commerce.
Economia circulară a devenit un termen extrem de popular în ultimii ani. Este văzută ca o soluție
la criza globală de mediu care afectează întreaga lume și este la fel de severă ca pandemia, deși
poate mai puțin evidentă. Precum sugerează și numele, acest tip de economie necesită un sistem
continuu de producție și reutilizare a resurselor și a deșeurilor care se pot folosi în multe
domenii, de la industria alimentară la modă până la cea a autovehiculelor și la cea a energiei.
Deja există inițiative în acest sens, deși doar la o scară mică sau medie. Scopul economiei
circulare este să întrerupă ciclul clasic de producție – materii prime – procesare – consum –
deșeu. În mod specific, aceasta își propune să ia deșeurile și să le pună înapoi în producție.
Astfel, ciclul arată cam așa: materii prime – procesare – consum – reutilizarea deșeurilor în
producție. Iar apoi, procesul reîncepe. În modelul acesta de economie, în economia circulară,
ceea ce folosești, se reîntoarce refolosit. Resursele limitate și rare se consumă într-un ritm mult
mai lent, (supra)producția și consumul (excesiv) de resurse naturale sunt calibrate astfel încât
omul să-și demonstreze raționalitatea, și nu doar să o revendice, să o pretindă. Economia
tradițională, lineară, non-circulară se caracterizează, conform Eurostat, prin : 90% din materiile
prime folosite în producție în Europa devin deșeuri după ce produsul părăsește fabrica, iar 80%
din produsele fabricate în Europa se aruncă în primele șase luni de la existența lor.
S-ar putea realiza 700 de milioane de euro în reducerea anuală a costului materialelor în
industria accelerată a bunurilor de consum prin implementarea unei noi economii circulare.
Materialele valoroase sunt folosite în pregătirea alimentelor, în construcția
infrastructurilor și a clădirilor, în producția de bunuri de consum sau în furnizarea de energie –
de fapt, peste tot, în întregul lanț economic. Odată ce acestea sunt consumate sau nu mai sunt
necesare, acestea sunt eliminate pe post de deșeuri. Cu toate astea, din cauza creșterii populației
și a bogăției, cererea pentru resursele limitate este mai mare ca oricând și conduce la o degradare
a mediului. Acum este momentul să avem grijă de acele resurse și să echipăm afacerile cu

1
https://s3-eu-west-1.amazonaws.com/europarl/circular_economy/circular_economy_ro.svg;

5
instrumentele potrivite pentru a se alătura modelului de economie circulară. Materii prime,
utilizare secundă, acesta este, pe scurt, conceptul economiei circulare.
Putem înțelege cel mai bine conceptul economiei circulare dacă privim sistemele
naturale, vii care funcționează optim pentru că fiecare bucată a lor este parte a întregului.
Produsele sunt intenționat proiectate pentru a se potrivi într-un ciclu anume de materiale, iar
aceste materiale au un flux care le menține valoarea adăugată pentru cât mai mult timp posibil și
reduce deșeurile reziduale la aproape zero.
Tranziția către o economie circulară necesită implicarea și angajamentul a mai multor
grupuri diferite de persoane. O astfel de tranziție sistemică este ajutată de avansările tehnologice
în domeniul informației și a comunicării și de schimbarea socială. Astfel, economia circulară
poate crea noi piețe ca răspuns la modelele de consum în schimbare, de la dreptul de proprietate
tradițional la utilizarea, reutilizarea și împărțirea produselor și poate ajuta la crearea la locuri de
muncă mai multe și mai bune. Consecințele cumpărăturilor online sunt majore, pe multe planuri-
social, economic, financiar, politic.
Deși cumpărăturile online reprezentau un obicei online extrem de la modă cu mult
înaintea pandemiei, aceasta le-a făcut să fie o necesitate chiar și pentru cei care erau reticenți.
Mai mulți consumatori au început să facă cumpărături online și au găsit o varietate mare de
platforme de e-commerce din care să aleagă, care îi vor ajuta cu toate nevoile lor. Cu timpul,
consumatorii au devenit din ce în ce mai conștienți de ce înseamnă cumpărăturile impulsive și
returnarea produselor pentru mediu.
În afară de acest lucru, ambalajele pe care le oferă afacerile online pentru produsele lor
devin deșeuri și contribuie mai mult la factorii negativi asupra mediului. Acest lucru a condus la
faptul că consumatorii caută activ branduri care adoptă aceleași valori de sustenabilitate ca
ei. Ambalajele mai puțin risipitoare și utilizarea materialelor reciclabile precum și ridicarea
produselor din magazin pot ajuta și sunt o victorie ușoară pentru mulți retaileri. Câteva platforme
de e-commerce se implică în industria second-hand (vintage) și revânzarea articolelor de
îmbrăcăminte. Liderii în acest domeniu includ companii precum Vestiaire Collective, Farfetch și
Depop. Sunt mai mulți factori care pot face un brand mai sustenabil, iar brandurile trebuie să
arate că depun și ele acele eforturi sustenabile. Aceste eforturi pot însemna găsirea modurilor de
a promova produsele învechite, câteodată denumite materiale recuperate în lanțul de
aprovizionare, sau transparența cu privire la procesele lanțului de aprovizionare end-to-end. 
Liviu C. Andrei în lucrarea Economie europeană, analizează motorul progresului social,
dezechilibrul permanent, ineluctabil dintre resursele limitate și nevoile dinamice, nelimitate, ce
se multiplică și se diversifică permanent, arătând astfel necesitatea renunțării la economia
lineară, tradițională, și înlocuirea ei cu economia circulară : Se numeşte funcţie economică ceea
ce caută corespondenţa între două zone ale societăţii, numite astfel şi economice: resursele,
respectiv nevoile materiale. Nevoile materiale se prezintă în număr superior resurselor. Iar
considerate individual, ele prezintă, fără excepţie, limite naturale. Vizavi de nevoi, resursele
materiale – economice – ale societăţii se prezintă într-o capacitate – atât totală, cât şi individuală
– încă mai limitată decât nevoile. Admiţând astfel limitările cantitative existente în ambele zone
(ale funcţiei economice), putem vorbi şi de o limitare relativă a resurselor în raport cu nevoile
economice ale societăţii. Tocmai această subliniere reprezintă piatra unghiulară a înţelegerii
noţiunii de economie. Limitarea resurselor faţă de nevoi aparţine tuturor societăţilor,
comunităţilor sociale şi timpurilor istorice. Ea a determinat şi determină încă o caracteristică
fundamentală – înţelegând aici a determina aspectul tuturor legităţilor şi regulilor nescrise după
care se conduce economia. Descoperirea este, pe cât de logică, pe atât de abisală – oricât de
cinică ar apărea această limitare a resurselor în raport cu nevoile, ea pare a fi impulsionat
activitatea economică, progresul economiei şi, în final, nivelul civilizaţiei, începând, fireşte, cu
cel material.2

2
Liviu, C, Andrei- Economie europeană – p.36;

6
 În 2018, UE a fixat noi obiective ambițioase privind reciclarea, deșeurile de ambalaje și
depozitele de deșeuri.3 Obiectivul acestor noi norme este de a promova trecerea la un model mai
sustenabil, cunoscut sub numele de economie circulară. În martie 2020, Comisia Europeană a
prezentat un plan de acțiune privind economia circulară, care vizează reducerea deșeurilor printr-
o mai bună gestionare a resurselor. Parlamentul urmează să voteze la începutul anului 2021 un
raport din proprie inițiativă privind planul de acțiune.
Din 2005 până în 2018, cantitatea medie de deșeuri municipale 4 măsurate pe cap de
locuitor a scăzut în UE. Cu toate acestea, tendințele pot varia de la o țară la alta. De exemplu, în
timp ce cantitatea deșeurilor municipale pe cap de locuitor a crescut în Danemarca, Germania,
Grecia, Malta și Cehia, ea a scăzut în Bulgaria, Spania, Ungaria, România și Țările de Jos. În
termeni absoluți, cea mai mare cantitate de deșeuri municipale pe cap de locuitor s-a înregistrat
în Danemarca, Malta, Cipru și Germania, și cea mai scăzută în Ungaria, Cehia, Polonia și
România.Statele mai bogate au tendința de a produce mai multe deșeuri pe cap de locuitor.
Turismul a contribuit, de asemenea, la ratele mai ridicate din Cipru și Malta.
Pentru a proteja mediul înconjurător, impactul deșeurilor trebuie redus prin stoparea
producerii lor sau prin tratare.
UE dorește să promoveze cât mai mult posibil prevenirea generării de deșeuri și
reutilizarea produselor. Dacă acest lucru nu este posibil, preferă reciclarea (inclusiv
compostarea), urmată de utilizarea deșeurilor în producerea energiei. Opțiunea cea mai nocivă
pentru mediu și pentru sănătatea oamenilor este eliminarea, pur și simplu, a deșeurilor, de
exemplu în depozitele de deșeuri, chiar dacă este totodată una dintre cele mai ieftine soluții.
Potrivit statisticilor din 2017, 46 % din totalul deșeurilor municipale din UE sunt reciclate sau
compostate. Cu toate acestea, practicile de gestionare a deșeurilor variază foarte mult de la un
stat membru al UE la altul și foarte puține țări depozitează în continuare cantități mari de deșeuri
municipale. De unde provin deșeurile? Datele Eurostat6 din 2016 arată următoarele:

3
Infografic interactiv privind economia circulară;
4
Clip video despre economia circulară
7
 Procentul cel mai mare, 36, 4% îl are domeniul Construcții, urmat de Industria
Mineritului, cu un procent de 25,3 %, în timp ce Agricultura și Pescuitul poluează în procentul
cel mai mic, doar 0,8 %. Concluzia este simplă: necesitatea schimbării modelului economic, de
la unul linear, către cel circular. Ce facem cu deșeurile rezultate?
În țări precum Belgia, Țările de Jos, Danemarca, Suedia, Germania, Austria și Finlanda,
depozitarea deșeurilor nu se mai practică aproape deloc. În aceste țări, incinerarea joacă un rol
important alături de reciclare. Germania și Austria sunt, de asemenea, principalele țări din UE în
care se practică reciclarea. Practica depozitării deșeurilor rămâne populară în Europa de Est și de
Sud. În zece țări, jumătate sau mai mult din deșeurile municipale sunt depozitate la gropi de
gunoi. În Malta, Cipru și Grecia, acest procent depășește 80 %; în Croația, România, Bulgaria și
Slovacia, el este de peste 60 %, în timp ce, în Spania și în Portugalia el este, de asemenea, de 50
% sau mai mult. Și alte țări utilizează incinerarea, iar circa o treime din deșeuri ajung în gropile
de gunoi: Lituania, Letonia, Irlanda, Italia, Franța, Estonia, Slovenia și Luxemburg. Cu excepția
Letoniei și Estoniei, aceste țări au reciclat, de asemenea, peste 40 % din deșeurile menajere. 5 În
perioada 2006-2017, depozitarea gunoiului a scăzut substanțial în Slovenia (69 %), Lituania (65
%), Letonia (64 %), Estonia (60 %) și Finlanda (57 %).
Conform Eurostat7 din aprilie 2022, ponderea UE -27 în comerțul mondial este
reprezentată mai jos.

5
Informare privind economia circulară (martie 2018)

8
 Ponderea UE-27 în comerțul mondial ne arată cât de important este comportamentul
economic al Europei.
Managementul deșeurilor este astăzi una din problemele presante ale lumii
contemporane.
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația în
ceea ce privește colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor, referindu-ne
aici la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății
oamenilor, a mediului sau aspectului unui habitat.
  În România, activitatea de gestionare a deșeurilor este reglementată prin Legea nr.
211/2011, care implementează o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea acestei
activități cade în seama Ministerului Mediului și a Agenției Naționale pentru protecția mediului.
 

9
  Sursă foto: pexels.com

10
Care sunt principalele tipuri de deșeuri?

  Există mai multe tipuri de deșeuri deșeuri: deșeuri municipale și asimilabile, deșeuri
generate în mediul urban și rural. Acestea sunt grupate în:
– Deșeuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri, restaurante, instituții
publice;
– Deșeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze, praf);
– Deșeuri din construcții și demolări, provenite din activitatea de construcții și modernizarea și
întreținerea străzilor;
– Nămol orășenesc, rezultat din stațiile de tratare a apelor uzate și menajere.
A. Deșeuri sanitare provenite din spitale, dispensare și cabinete medicale.
B. Deșeuri de producție, rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole:
1. Deșeuri industriale stocabile, pe care normele europene le clasifică în:
– Clasa 1 Deșeuri industriale periculoase, dar netoxice, de exemplu azbest;
– Clasa 2 Deșeuri industriale nepericuloase și netoxice;
– Clasa 3 Deșeuri inerte, de exemplu cele provenite din construcții;
– Clasa 4 Deșeuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive;
– Clasa 5 Deșeuri industriale produse în cantități foarte mari, de exemplu cenușile produse de
termocentralele care funcționează pe cărbune.
2. Deșeuri agro-zootehnice provenite din agricultură și, în special, din zootehnie.
3. Deșeuri speciale, categorie în care intră explozibilii și substanțele radioactive. 

11
De ce este foarte importantă gestionarea deșeurilor?

Depozitele de deșeuri pot contamina solul și pot polua apa și aerul. Eliminarea
necontrolată a deșeurilor poate duce la eliberarea unor substanțe chimice periculoase, care pot
avea efecte nocive asupra mediului și asupra sănătății noastre.
  Chiar dacă, în mod tradițional, deșeurile sunt considerate o sursă majoră de poluare,
acestea, bine gestionate, pot deveni o sursă importantă de materiale, mai ales în condițiile în care
multe dintre materialele de care avem nevoie sunt din ce în ce mai rare.
 Mai mult decât atât, o gestionare corectă a deșeurilor poate contribui în mod decisiv la
creșterea economică și la crearea de noi locuri de muncă.
  Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente: coșuri de gunoi,
pubele (pentru deșeurile menajere) și containere (pentru deșeurile stradale și cele produse de
agenții economici). Pentru a permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin materiale
refolosibile se face separat în recipiente de culori diferite.
  Colectarea propriu-zisă a deșeurilor din aceste containere este efectuată de către servicii
specializate. Aceste servicii dispun de utilaje speciale pentru colectări.

12
 

Odată colectate, urmează etapa de tratare a deșeurilor. Metodele de tratare ale deșeurilor
sunt variate, la fel ca deșeurile în sine și locul lor de proveniență. În principiu, deșeurile pot fi
scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperate).
Prin recuperare se înțelege extragerea din deșeuri a resurselor care pot fi refolosite.
Recuperarea poate fi făcută prin reciclare, reutilizare, regenerare sau orice alt proces de extragere
a materiilor prime auxiliare. Poate fi recuperată atât partea materială, cât și cea energetică.
Materialele pot fi refolosite pentru a produce noi bunuri, iar energia poate fi convertită în energie
electrică. Ca și în cazul eliminării, recuperarea trebuie făcută fără a periclita sănătatea oamenilor
și fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.

13
 Concluzii

 Uniunea Europeană poate și trebuie să reușească implementarea unei economii

sustenabile, bazată pe o dezvoltare durabilă, economia circulară. Pandemia, războiul Rusia -
Ucraina, scumpirea carburanților și criza materiilor prime generate de acesta, fac și mai urgentă
implementarea economiei circulare- utilizarea rațională a resurselor, reciclarea, reutilizarea,
refolosirea, managementul deșeurilor, educația pentru mediu, educația pentru viață.

Bibliografie:
1. Liviu C. Andrei, Economie europeană, editura Economica;
2. Informare privind economia circulară (martie 2018);
3. https://s3-eu-west-1.amazonaws.com/europarl/circular_economy/circular_economy_ro.svg;
4. Infografic referitor la obiectivele UE privind deșeurile municipale în statele membre, precum
și situația actuală , Infografic interactiv privind economia circulară   , Gestionarea deșeurilor
municipale în țările europene  în Actualitate Parlamentul European ; 
5. Clip video despre economia circulară  ;
6. https://www.europarl.europa.eu/resources/library;
7. https://european-union.europa.eu/principles-countries-history/key-fact.

14