UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE PROTECȚIA MEDIULUI

SPECIALIZAREA: INGINERIA SISTEMLOR BIOTEHNICE ȘI
ECOLOGICE

ECONOMIA VERDE ȘI
ECONOMIA ALBASTRĂ

Şef lucr. dr. ing. Pantea Emilia

Oneț Sorina Loredana
An III

4
 Economia verde și albastră

Economia verde este un model de dezvoltare economică ce are ca rezultat

îmbunătățirea bunăstării și echității sociale, o economie bazată pe dezvoltarea
durabilă și o cunoaștere a economiei ecologice. O economie verde înseamnă o
economie cu emisii reduse prin utilizarea eficientă și durabilă a resurselor
neregenerabile și asigurarea incluziunii sociale sporind eficiența energetică și
eficiența resurselor pentru a preveni pierderea biodiversității și a serviciilor
ecosistemelor.

Karl Burkart definește o economie verde ca fiind bazată pe șase ramuri

principale:
1.Energie regenerabilă
(solară, eoliană etc.);
2.Construcţii “verzi" (ex.
construcţii LEED –
Leadership in Energy and
Environmental Design);
3.Combustibili alternativi
(vehicule electrice, hibride sau
combustbili alternativi);
4.Managementul apei
(epurarea apelor, sisteme de
colectare a apei de ploaie etc.);
5.Managementul deşeurilor (reciclare, depozitare etc.);
6.Managementul teritorial (incluzând agricultura organică, conservarea
habitatelor, împăduriri la nivel urban-parcuri, reîmpăduriri şi stabilizarea
terenurilor).
Cea de a 7-a categorie poartă denumirea de "piețe verzi" şi include piețe
precum "green banking and financial investment services" - servicii bancare şi de
investiţii verzi; "carbon trading" - comerţul cu carbon etc.
Economia verde este bazată pe tot ceea ce ajută la conservarea mediului
înconjurător; vorbim despre reducerea la minimum a resurselor limitate(apă,
păduri, minerale și materii prime vegetale), cantități reduse de deșeuri, regenerarea
rebuturilor și a deșeurilor, rezultând impact zero asupra mediului în aer, apă și pe
uscat și prevenind astfel „crizele” ce au apărut în economiile bazate pe energiile
4
fosile și pe utilizarea necorespunzătoare a resurselor naturale, „crize” precum
schimbările climatice, erodarea biodivesității, aprovizionarea cu hrană și
problemele tot mai mari cu privire la accesul la apa dulce.
Acest tip de economie sugerează o lume tristă și pauperismul dominată de
lipsuri, aceasta implică un proces de revizuire majoră și investiții pentru companii
și pentru societatea civilă, implică tehnologii avansate. De fapt, nu prevede
schimbări majore în baza fundamentală a paradigmei economice actuale
degenerative(capitalismul financiar), necesită investiții ridicate (ce nu sunt
accesibile fără măsuri de stimulare) și, mai presus de toate, această economie nu
înțelege sensul a ceea ce înseamnă „sustenabilitatea economică”.

Economia albastră evoluează și

încorporează economia verde. Este utilă și
corectă din punct de vedere al durabilității ,
dar nu este încă suficientă în ceea ce privește
gestionarea culturii corporative. Totuși, este
mai bună decât economia verde, ecologică,
deoarece oferă o economie de regenerare de
abunență și nu deficitul.
Economia albastră nu necesită
subvenţii, lucru foarte important în condiţiile
deficitelor bugetare cu care se confruntă
multe ţări dezvoltate. Mai mult ca atât, ea
propune aplicarea unor preţuri scăzute
pentru produse de calitate superioară. Deoarece preţuri mai mici la bunuri de
calitate sporită se pot obţine doar prin folosirea noilor tehnologii, reprezentanţii
economiei albastre propun folosirea pe scară largă a inovaţiei şi dezvoltării
spiritului antreprenorial.
Economia albastră este filozofia după care se ghidează ZERI (Zero Emissions
Research & Initiatives), adică rezolvarea nevoilor prioritare ale tuturor cu ceea ce
găsește, introducând invovații inspirate din natură, generând multiple beneficii,
inclusiv locuri noi de muncă și capital social, oferind mai mult cu mai puțin.
Soluțiile cu care vin în întâmpinare sunt bazate în primul rând pe fizică, factorii
decisiv fiind presiunea și temperatura; sistemele naturale abundă de nutrienți,
materie și energie, iar aici deșeuri nu există. Natura a evoluat de la câteva specii la
4
o bogată biodiversitate, bogăția însemnând diversitate, pe când industrializarea
standardizată este exact contrarul. Orice produs folosit devenind astfel, sursă
pentru un produs nou.
Principii după care se ghidează economia albastră:
- Gravitația este principala sursă de energie, iar energia solară este al doilea
combustibil regenerabil, pe când apa este solventul primar.
- În natură este constanta schimbarea, inovațiile având loc în permanență.
- Natura funcționează doar cu ceea ce are la dispoziție. Afacerile durabile se
dezvoltă cu respect nu numai față de resursele locale, dar și față de cultură și
tradiție.
- În natură totul este biodegradabil – este doar o chestiune de timp până când
procesul ajunge la bun sfârșit.
- În sistemul natural totul este interconectat și evoluează spre simbioză.
- În natură apa, aerul și solul sunt bunuri comune, libere și abundente.
- Natura este eficientă deoarece printr-un singur proces generează mai multe
beneficii, astfel afacerile durabile pot să maximizeze utilizarea materialelor
disponibile și energia, fapt ce duce la scăderea prețului unitar pentru
consumator.
În concluzie, soluțiile cu care vine economia verde sunt gândite pentru o
economie de viitor, pentru o dezvoltare sigură și durabilă a economiei de azi, dar
costurile pe care le impune sunt foarte mari. Ținând cont de aceste lucruri,
economia albastră ar fi mai utilă și mai practică, cu costuri mult mai reduse, lucru
foarte important în condițiile deficitelor financiare cu care se confruntă multe țări.
Economia albastră vine cu propunerea unor prețuri scăzute pentru produse de
calitate superioară utilizând inovații tehnologice.