Tematică pentru practica online

https://insse.ro/cms/ro/tags/anuarul-statistic-al-romaniei
http://www.fao.org/countryprofiles/index/en/?iso3=ROU

http://www.fao.org/3/cb1329en/online/cb1329en.html

1.Analiza situația sectorului agroalimentar din România pe baza datelor

din anuarele statistice regăsite la link-urile de mai sus.
Caracterizare pe baze statistice
 Comparatie cu media europeana
 Sa ne axam pe dimensiune,importuri,exporturi
 http://www.fao.org/3/cb1329en/online/cb1329en.html

2. Exprimați-vă punctul de vedere cu privire la posibilitatea dezvoltării
unui sistem agroalimentar circular la nivelul României.
Viziunea nostra asupra sistemului agroalimentar circular.( un fel de mic
referat pe acest subiect)

Dosarul de practica se incarca pe Moodle pana in data de 31 MAI 2021.

Cei care aleg modalitatea de studiu online pentru practica NU trebuie sa
incarce CONVENTIA SI ACORDUL DE PRACTICA.
INFORMATIILE SE GASESC PE MOODLE!!!!
2. Exprimați-vă punctul de vedere cu privire la
posibilitatea dezvoltării unui sistem agroalimentar
circular la nivelul României.

ECONOMIERURALA.pdf

Agricultura reprezintă în ansamblul economiei naţionale una din ramurile de mare importanţă,
menită să contribuie într-o măsură covârşitoare la relansarea creşterii economice a ţării noastre. Este
necesar să se petreacă transformări fundamentale în structura agrară, în baza tehnicomaterială, în
organizarea exploataţiilor agricole, care să asigure practicarea unei agriculturi moderne şi înscrierea
ei în strategia generală de trecere a întregii economii româneşti la economia de piaţă. Agricultura se
bucură astăzi de o deosebită atenţie în toate ţările lumii, indiferent de nivelul de dezvoltare
economică. În lumea contemporană ţările cele mai dezvoltate din punct de vedere economic sunt şi
cele mai mari producătoare şi exportatoare de produse agricole. Ca ramură de bază a economiei
noastre naţionale agricultura se afirmă ca un domeniu de activitatea deosebit de complex şi
complicat. Complexitatea agriculturii, ca ramură a producţiei materiale, a economiei naţionale, este
determinată de rolul agriculturii în dezvoltarea economică şi de particularităţile ei tehnice,
economice şi sociale, care imprimă legităţilor economice generale o manifestare specifică în
agricultură

În prezent, există un consens general cu privire la faptul că o dezvoltare economică și socială

sustenabilă impune o gestionare adecvată a materiilor prime, a deșeurilor, a produselor secundare, a
energiei, etc. care să permită conservarea resurselor naturale limitate ale planetei și protejarea
mediului. Tranziția către o economie circulară, în cadrul căreia valoarea produselor, a materialelor și
a resurselor este menținută în economie cât mai mult timp posibil, iar producerea de deșeuri este
redusă la minimum, a câștigat o atenție deosebită, regăsindu-se pe agenda autorităților publice, a
mediului de afaceri, a institutelor de cercetare și organizațiilor non-guvernamentale. În ultima
perioadă, conceptul de economie circulară a cunoscut o dezvoltare exponențială prin implicarea
activă a tuturor factorilor interesați. Astfel, în literatura de specialitate se regăsesc peste 100 de
definiții cu privire la economia circulară, concentrate în jurul unor concepte cheie precum: dezvoltare
durabilă, cadrul celor 4R (Reduce, Reuse, Recycle, Recover), abordarea sistemică (micro, mezo,
macro), ierarhia deșeurilor (Kirchherr et al., 2017).

Economia circulară nu se aplică unui singur domeniu de activitate sau unor resurse singulare, ea
poate să fie extinsă la nivelul tuturor sectoarelor de activitate prin intermediul diferitelor tipuri de
sinergii, care pot genera prin asociere efecte cumulate de tip pozitiv sau negativ. Considerăm că
procesele de anticipare și adaptare pot fi abordări utile pentru minimizarea riscurilor asociate
sinergiilor negative la nivel economic, social și de mediu. Identificarea aspectelor emergente ale
economiei circulare reprezintă primul pas în stabilirea tipurilor de sinergii și a măsurilor asociate ce
se impun. Provocările asociate economiei circulare aduc în prim-plan necesitatea unui angajament
politic în direcția economiei circulare, de dezvoltare a standardelor de utilizare eficientă a resurselor
pe fiecare flux de deșeuri sau pe alte tipuri de resurse, de finanțare a inovației și cercetării 24 în
dezvoltarea de noi tehnologii, dar și de promovare a inițiativelor din zona tehnologiei informației.

Realizarea unei economii circulare, care să se îmbine armonios cu o creștere verde, aduce în prim
plan necesitatea implementării unei abordări durabile la nivelul activităților economice. Tranziția
către o economie circulară promovează modele de producție și consum durabile, care să poată fi
implementate într-o societate aflată într-o continuă căutare de noi surse pentru autosusținerea
creșterii economice. Procesul de transformare a modelului clasic - linear către unul circular implică
reconsiderarea aspectelor nesustenabile în vederea identificării oportunităților viitoare de
dezvoltare. Obiectivul decuplării creșterii economice de consumul de resurse naturale reprezintă un
demers important în continuarea eforturilor de promovare a unor economii eco-eficiente, cu un
accent crescut pe utilizarea eficientă a resurselor naturale. În acest sens, abordarea propusă de
economia circulară vizează reducerea consumului de surse primare în procesul de producție prin
refolosirea produselor, respectiv prin extinderea ponderii materialelor reutilizate și reciclate. Un rol
important îl are procesul de eficientizare a utilizării resurselor astfel încât să se producă mai multă
valoare economică cu aceleași sau cu mai puține resurse. Totodată, folosirea durabilă a resurselor
naturale este strâns legată de identificarea nișelor, care pot aduce valoare adăugată la nivelul lanțului
valoric. Economia circulară este parte componentă a dezvoltării durabile, aducând în prim plan
nevoia de optimizare a consumurilor de resurse pentru a preveni, a reduce risipa și a se promova
reutilizarea. Dezvoltarea unei economii circulare are nevoie de noi abordări ale ciclului de viață, care
să permită depășirea barierelor asociate preluării la nivelul pieței de consum a ultimelor inovații
tehnologice în acest domeniu. Realizarea unui progres în această direcție trebuie să ia în considerare
modelele actuale în care „bunurile de astăzi sunt resursele de mâine la prețurile de ieri” (Stahel,
1977), precum și necesitatea creșterii gradului de conștientizare, de informare și de pregătire a
publicului. În acest sens, Stahel1 susține în mod activ ideea implementării de strategii de prevenire a
deșeurilor prin extinderea duratei de viață a bunurilor prin reutilizare, reparare, modernizare
tehnologică. Ideea de circularitate, respectiv de închidere a buclei economice, apare schițată în 1976
în cadrul raportului „Potențialul de a substitui forța de lucru umană pentru energie" (Stahel și
RedayMulvey, 1977), fiind prezentată viziunea unei bucle economice în relație cu crearea de noi
locuri de muncă, creșterea competivității economice, a economisirii resurselor și a prevenirii risipei.

Aspectele care sunt interconectatate cu abordarea propusă de economia circulară se referă, în

special, la managementul deșeurilor, la promovarea eficienței utilizării resurselor și, implicit, la
atingerea unui grad crescut de bunăstare socială.

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52015DC0614&from=ES

Tranziția către o economie mai circulară, în care cadrul căreia valoarea produselor, a materialelor și a
resurselor este menținută în economie cât mai mult timp posibil și generarea de deșeuri este redusă
la minimum, reprezintă o contribuție esențială la eforturile UE de dezvoltare a unei economii
durabile, cu emisii scăzute de dioxid de carbon, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor
și competitivă. O astfel de tranziție constituie oportunitatea de a transforma economia noastră și de
a genera avantaje competitive noi și durabile în Europa.

Economia circulară va stimula competitivitatea UE prin protejarea întreprinderilor împotriva penuriei

de resurse și a prețurilor volatile, contribuind la crearea unor noi oportunități de afaceri și a unor
modalități inovatoare și mai eficiente de producție și consum. Aceasta va crea locuri de muncă la
nivel local pentru toate nivelurile de calificări și oportunități pentru integrarea și coeziunea socială. În
același timp, va permite economisirea de energie și va contribui la evitarea daunelor ireversibile în
ceea ce privește clima și biodiversitatea, precum și poluarea aerului, a solului și a apei, cauzate de
utilizarea resurselor într-un ritm care depășește capacitatea Pământului de a le reînnoi. Un raport
recent subliniază, de asemenea, beneficiile mai ample ale economiei circulare 1 , inclusiv în ceea ce
privește reducerea nivelurilor actuale ale emisiilor de dioxid de carbon. Prin urmare, măsurile privind
economia circulară se află în strânsă legătură cu priorități-cheie ale UE, printre care se numără
ocuparea forței de muncă și creșterea, agenda în materie de investiții, combaterea schimbărilor
climatice și energia, agenda socială și inovarea industrială, precum și cu eforturile depuse la nivel
mondial în domeniul dezvoltării durabile.

Actorii economici, cum ar fi întreprinderile și consumatorii, au un rol esențial în impulsionarea

acestui proces. Autoritățile locale, regionale și naționale facilitează tranziția, însă și UE îi revine un rol
esențial în sprijinirea acesteia. Obiectivul este de a asigura instituirea cadrului de reglementare
adecvat pentru dezvoltarea economiei circulare pe piața unică și de a transmite semnale clare
operatorilor economici și societății în general cu privire la calea de urmat, cu obiective pe termen
lung în domeniul deșeurilor, precum și cu un set de măsuri concrete, ample și ambițioase care să fie
realizate înainte de 2020. Acțiunea la nivelul UE va impulsiona investițiile și va crea condiții de
concurență echitabile, va înlătura obstacolele generate de legislația europeană sau de o aplicare
inadecvată a normelor, va aprofunda piața unică și va asigura condiții favorabile pentru inovare și
implicarea tuturor părților interesate.

Propunerile legislative privind deșeurile, adoptate împreună cu prezentul plan de acțiune, cuprind

obiective pe termen lung ce vizează reducerea ratelor de stocare a deșeurilor în depozite de deșeuri
și a creșterii ratelor de pregătire pentru reutilizare și reciclare a fluxurilor de deșeuri principale, cum
ar fi deșeurile municipale și deșeurile de ambalaje. Obiectivele ar trebui să determine treptat statele
membre să ajungă la convergență în ceea ce privește nivelurile celor mai bune practici și să
încurajeze investițiile necesare în materie de gestionare a deșeurilor. Se propun măsuri suplimentare
menite să clarifice și să simplifice punerea în aplicare, să promoveze stimulentele economice și să
îmbunătățească schemele de răspundere extinsă a producătorilor.

Gestionarea deșeurilor joacă un rol central în economia circulară: aceasta determină modul în care
ierarhia deșeurilor stabilită de UE este pusă în practică. Ierarhia deșeurilor stabilește o ordine de
prioritate, de la prevenire, pregătire pentru reutilizare, reciclare și valorificare energetică până la
eliminare, cum ar fi stocarea în depozite de deșeuri. Acest principiu este menit să încurajeze opțiunile
care duc la obținerea celor mai bune rezultate globale în materie de mediu. Modul în care colectăm și
ne gestionăm deșeurile poate duce fie la rate ridicate de reciclare și la reintroducerea în economie a
materialelor valoroase, fie la un sistem ineficient în care cea mai mare parte a deșeurilor reciclabile
sfârșesc în depozite de deșeuri sau sunt incinerate, acest fapt putând avea efecte dăunătoare asupra
mediului și generând pierderi economice semnificative. Pentru a atinge niveluri ridicate în materie de
valorificare a materialelor, este esențial să se trimită semnale pe termen lung autorităților publice,
întreprinderilor și investitorilor, precum și să se instituie la nivelul UE condițiile propice
corespunzătoare, inclusiv aplicarea consecventă a obligațiilor existente. Toate deșeurile ar trebui să
fie luate în considerare, indiferent dacă sunt generate de gospodării, de întreprinderi, de industrie și
de sectorul minier (a se vedea secțiunea 1.2) sau dacă sunt generate de sectorul construcțiilor (a se
vedea secțiunea 5.4).

În prezent, numai aproximativ 40 % din deșeurile produse de gospodăriile din UE sunt reciclate.
Această medie ascunde diferențe importante între statele membre și regiuni, cu rate de până la 80 %
în unele domenii și de mai puțin de 5 % în altele. Comisia prezintă noi propuneri legislative privind
deșeurile care vizează să ofere o viziune pe termen lung pentru creșterea ratei de reciclare a
deșeurilor municipale și reducerea stocării acestora în depozite de deșeuri, ținând seama, în același
timp, de diferențele dintre statele membre. Aceste propuneri încurajează, de asemenea, utilizarea în
mai mare măsură a instrumentelor economice pentru a asigura coerența cu ierarhia deșeurilor
stabilită de UE.

Propunerile revizuite privind deșeurile includ, de asemenea, obiective mai ambițioase de reciclare a
materialelor utilizate pentru ambalaje 27 , care vor consolida obiectivele în materie de deșeuri
municipale și vor îmbunătăți gestionarea deșeurilor de ambalaje în sectorul comercial și în cel
industrial. În UE s-a reciclat un volum mai mare de deșeuri de ambalaje (provenite din gospodării și
din surse industriale/comerciale) de la introducerea obiectivelor la nivelul UE privind ambalajele de
hârtie, de sticlă, de plastic, de metal și de lemn 28 și există potențial pentru a recicla mai mult, ceea
ce implică deopotrivă beneficii economice și ecologice.

Pentru a crește nivelurile reciclării de înaltă calitate, sunt necesare îmbunătățiri în materie de
colectare și sortare a deșeurilor. Sistemele de colectare și sortare sunt adesea finanțate parțial prin
scheme de răspundere extinsă a producătorilor, în cadrul cărora fabricanții contribuie la costurile
aferente colectării și tratării produselor. Pentru a spori eficacitatea acestor scheme, Comisia propune
condiții minime privind transparența și eficiența din punctul de vedere al costurilor. Statele membre
și regiunile pot, de asemenea, să utilizeze aceste scheme pentru fluxuri suplimentare de deșeuri, cum
ar fi textilele sau mobila.

Propunerile revizuite privind deșeurile vor aborda și aspecte-cheie referitoare la calcularea ratelor de
reciclare. Acest aspect este esențial pentru a asigura statistici comparabile și de înaltă calitate pe
întreg teritoriul UE, pentru a simplifica sistemul actual și pentru a încuraja rate mai ridicate ale
reciclării eficace în cazul deșeurilor colectate separat.

De asemenea, este important să se remedieze obstacolele de pe teren. Adesea, creșterea ratelor de

reciclare este limitată de capacitatea administrativă, de lipsa de investiții într-o infrastructură de
colectare separată și de reciclare, precum și de utilizarea insuficientă a instrumentelor economice (de
exemplu, taxele de stocare a deșeurilor în depozite de deșeuri sau schemele de plată în funcție de
deșeurile generate); crearea de supracapacități în infrastructură pentru a trata deșeurile reziduale
(inclusiv cele mixte) generează, de asemenea, provocări majore. Noile propuneri legislative privind
deșeurile țin seama de aceste obstacole prin combinarea obiectivelor pe termen lung și a celor
intermediare cu posibilitatea prelungirii termenelor pentru țările care se confruntă cu cele mai mari
provocări în ceea ce privește intensificarea colectării separate și a reciclării, impunând în același timp
obligația de a elabora o strategie de punere în aplicare menită să asigure realizarea de progrese și
remedierea în timp util a lacunelor în materie de punere în aplicare. Comisia s-a angajat, de
asemenea, să acorde asistență tehnică statelor membre care se confruntă cu dificultăți în materie de
punere în aplicare și să faciliteze schimbul de cele mai bune practici cu țările și regiunile care au
reușit să își îmbunătățească gestionarea deșeurilor. Comisia a lansat deja o serie de inițiative de
promovare a conformității pentru a asigura o mai bună punere în aplicare a legislației UE în domeniul
deșeurilor, inclusiv în ceea ce privește deșeurile municipale, deșeurile periculoase și colectarea
separată, și pentru a crește gradul de sensibilizare la nivel național. Actuala cooperare strânsă cu
statele membre va fi intensificată în viitor și va realiza o corelare mai bună între legislația privind
deșeurile și măsurile mai ample în sprijinul economiei circulare.
Module_4_ro_IO4.pdf

Într-o economie circulară, pe termen lung, se încurajează aplicarea conceptelor

de sustenabilitate și competitivitate. Economia circulară este un nou model de
afacere (sistem nou de operare), care urmărește să "închidă bucla" și să
reintroducă în circuitul de fabricație deșeurile din sistem. În cadrul acestui nou
model de afacere se impune tranziția de la principiile de "a lua, a face, a dispune
de" specifice modelului liniar, care este extrem de risipitor și în detrimentul
mediului, la un sistem care să permită și să impună gestionarea rațională și
responsabilă a resurselor. În cadrul modelului actual de business/afacere (model
liniar), în procesul de fabricație al unui nou produs se folosesc diferite materii
prime și materiale; după fabricarea produsului se obțin deșeuri. Deșeurile de
materii prime și materiale sunt depozitate sau incinerate, ceea ce înseamnă
pierderi și un consum mare de resurse fie pentru depozitarea sau pentru
eliminarea lor. Pe de altă parte, în cadrul economiei circulare, se realizează o
buclă, prin utilizarea materiilor prime și materialelor considerate deșeuri, pentru
realizarea de noi produse, evitându-se astfel depozitarea sau incinerarea lor.
Potrivit Comisiei Europene, într-o economie circulară, valoarea produselor și a
materialelor este menținută cât mai mult timp posibil. Utilizarea deșeurilor și a
resurselor este minimizată, iar atunci când un produs ajunge la sfârșitul duratei
sale de viață, acesta este din nou folosit pentru a crea o valoare suplimentară.
Fundația Ellen MacArthur prezintă cea mai cunoscută definiție a economiei
circulare (CE) ca fiind "o economie industrială care este regenerativă sau
restaurativă prin intenție și design. Aceasta înlocuiește conceptul de "sfârșit de
viață" cu restaurarea, energia necesară fiind obținută din surse regenerabile, se
elimină utilizarea substanțelor chimice toxice, care afectează reutilizarea și
urmărește eliminarea deșeurilor prin proiectarea superioară a materialelor,
produselor, sistemelor și, în final noi modele de afaceri "(Fundația Ellen
MacArthur, Spre economia circulară, Volumul 3, 2013)

Importanța economiei circulare Economia circulară urmărește să reducă la

minimum deșeurile și să extindă ciclul de viață al unui produs. Pentru a realiza
acest lucru, produsele sunt proiectate să dureze și sunt optimizate pentru un
ciclu/proces de desfacere și refolosire. Atunci când produsul ajunge la sfârșitul
ciclului său de viață, într-o economie circulară se păstrează materialele cât mai
mult timp posibil. Procesul de tranziție de la modelul tradițional liniar, bazat pe
fabricație – consum - aruncare la un model circular (a se vedea figura 2), se
creează o valoare suplimentară. Modelul de producție și consum în cadrul
economiei circulare se bazează pe două bucle complementare, inspirate din
ciclurile biologice: una pentru materiale "biologice" (care pot fi descompuse de
organisme vii) și a doua pentru materiale "tehnice" (care nu pot fi descompuse
de organisme vii).
Subiect 4.1.3.3 Beneficiile economiei circulare Implementarea modelului de
economie circulară ar putea aduce anumite beneficii, cum ar fi:
 protejarea mediului înconjurător,
 reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră,
 transparența procesului de aprovizionare cu materii prime,
 eliminarea efectelor nocive ale procesului de extracție a resurselor asupra
mediului înconjurător,
 reducerea poluării,
 stimularea inovării,
 creșterea competitivității.
Economia circulară în cadrul sistemului agroalimentar
https://bioresurse.ro/blogs/media/economia-circulara-in-cadrul-sistemului-
agroalimentar

Tranziția către economia circulară este o oportunitate de a transforma economia

și de a o face mai durabilă, de a contribui la realizarea obiectivelor privind clima
și a conserva resursele lumii, de a crea locuri de muncă locale și a genera
avantaje concurențiale pentru Europa într-o lume aflată în profundă schimbare.
Importanța economiei circulare pentru industria europeană a fost subliniată
recent în strategia reînnoită privind politica industrială a UE. Tranziția către
econimia circulară va contribui, de asemenea, la îndeplinirea obiectivelor
Agendei 2030 pentru dezvoltarea durabilă. În planul de acțiune al Comisiei
Europene pentru economia circulară, aceasta este denumită ca fiind o economie
în care „valoarea produselor, a materialelor și a resurselor este menținută în
economie cât mai mult timp posibil, iar generarea de deșeuri este redusă la
minimum.”
Economia circulară (EC) în cadrul sistemului agroalimentar se bazează pe 3
principii majore:
1. Biomasa vegetală care este elementul principal al industriei agroalimentare
și motorul formării ciclului carbonului. Circularitatea în acest caz se referă
la recuperarea decalajelor de productivitate, diversificarea sistemelor de
culturi, folosirea îngrășămintelor organice. Recuperarea decalajelor de
productivitate pe baza EC pune accent pe folosirea aportului de nutrienți
prin reciclarea gunoiului de grajd, reziduurilor din culturile vegetale și a
reutilizării fluxurilor de deșeuri (deșeuri menajere organice) sau specii de
leguminoase care fixează azotul atmosferic în sol.
2.  Cel de al doilea principiu de bază se referă la folosirea produselor
secundare din agricultură, procesare și consum care ar trebui reciclate în
cadrul sistemului agroalimentar. Aceasta se referă, printre altele, la calitatea
solului, sechestrarea carbonului în sol, folosirea producției agricole la
producerea de energie regenerabilă, producția de îngrășăminte organice și
biomateriale.
3. Cel de-al treilea principiu se referă la folosirea la maxim a potențialui oferit
de efectivele de animale. Dezvoltarea tehnologica și schimbările culturale în
obiceiurile de consum pot avea un efect substanțial asupra disponibilității și
producerii de furaje de calitate cu costuri reduse destinate furajării
animalelor. Administrarea acestor furaje poate contribui la obținerea unor
alimente superioare calitativ și cantitativ în cadrul unui sistem
agrioalimentar circular.
Cele trei principii prezentate sunt principii de acțiune. În concluzie, economia
circulară este descrisă de următoarele caracteristici fundamentale: - Deșeurile
sunt "proiectate" – într-o economie circulară, deșeurile sunt proiectate cu
intenție. Materialele biologice pot fi ușor returnate solului, în timp ce
materialele tehnice sunt proiectate pentru a fi recuperate. - Diversitatea
construiește putere - pentru diferite sisteme, diversitatea este un factor cheie de
versatilitate și rezistență. - Sursele regenerabile de energie alimentează
economia, reduc dependența de resurse primare, determină creșterea rezistenței
și independenței sistemelor necesare pentru alimentarea și funcționarea
economiei circulare. - Prețurile sau alte mecanisme de feedback ar trebui să
reflecte costurile reale – într-o economie circulară, eficiența este exprimată prin
preț, care la rândul său este determinat de costul integral.
Pentru a susține creșterea sustenabilității și inovației în viitor, pentru o economie
circulară eficientă a resurselor în industria alimentară și a băuturilor, politicile
Comisiei Europene, recomandă urmatoarele:
 Luarea măsurilor de prevenire a risipei de alimente care se adresează
întregului lanț alimentar; 
 Implementarea obiectivului ONU pentru Dezvoltarea durabilă privind
risipa de alimente la nivelul UE;
 Dezvoltarea unei metodologii comune de măsurare a deșeurilor alimentare
din UE, aliniată la standardele globale; 
 Crearea unei platforme de ”stakeholderi” în materie de deșeuri alimentare
cu implicarea tuturor actorilor din lanțul alimentar și a statelor membre;
 Clarificarea legislației UE pentru facilitarea donării de alimente;
 Căutarea de opțiuni pentru a îmbunătăți înțelegerea datelor marcate, fără a
compromite siguranța și calitatea alimentelor; 
 Maximizarea valorii materiilor prime, permițând mai multor materiale să
ramână produse sau să fie clasificate ca sub-produse; 
 Promovarea îmbunătățirii continue a performanței de mediu a produselor
alimentare și băuturilor pe tot parcursul ciclului lor de viață; 
 Stabilirea criteriilor de achiziții publice ecologice, care respectă
performanța generală a durabilității ciclului de viață a produselor
alimentare și băuturilor pe o bază consistentă, obiectivă și fiabilă
științific; 
 Menținerea deșeurilor ca sursă de energie, fiind o opțiune de gestionare a
deșeurilor, acolo unde este justificată de proiectarea ciclului de viață; 
 Promovarea investițiilor în cercetare și dezvoltare;
 Concentrarea pe educația consumatorilor și schimbarea atitudinilor
publice față de diminuarea cantității de deșeuri.