Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Specialitatea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor

RELATIA SERVICIILOR CU MEDIUL INCONJURATOR

Lect. Dr. Student ECTS, an III,

Gabriela Liliana Cioban ******
 Cuprins :

1. Fundamentare teoretică
1.1 Introducere
1.2 Factorii degradării mediului
2. Economia depinde de mediu
3. Studiu de caz
3.1 Dezvoltare Rompetrol
4. Bibliografie
1.Fundamentare teoretică

1.1. Introducere
Intr-o economie In schimbare, organizatiile trebuie sa realizeze cat mai multe cu cat mai
putine resurse, cu scopul de a ramane competitive. O componenta critica In acest efort
este proiectarea si coordonarea retelelor de distributie si aprovizionare. Fiecare produs are
un canal special de distributie catre clientul final, acesta fiind de cele mai multe ori lung si
complex. Uneori, acest canal se extinde peste clientul final prin actiuni ca reciclarea sau
returnarea produselor. Acesta cuprinde societatile si activitatile de afaceri necesare pentru
a proiecta, a face, livra si a folosi un produs sau serviciu.

In present se considera calitatea mediului ca reprezentand o parte centrala inseparabila a calitatii

vietii.Alaturi de nevoile de consum individual omul manifesta si o serie de nevoi determinate de
organizarea sociala a existentei lui.
O astfel de nevoie este cea privind calitatea mediului inconjurator si respective cea legata de
protejarea mediului natural.
Referitor la relatia serviciilor cu mediul inconjurator trebuie remarcat pe de o parte complexitatea
acestui tip de relatie iar pe de alta parte desfasurarea ei in dublu sens.
Astfel serviciile incorporandu-se intr-un numar foarte mare de procese si fenomene economico-
sociale isi pun amprenta asupra calitatii si dinamicii mediului fiind totodata implicate atat in
degradarea cat si in protejarea calitatii mediului.
Specialistii apreciaza ca progresul tehnic in ansamblul sau este generator de poluare si pirtator al
unor agenti distrugatoriai mediului.

1.2 Factorii degradarii mediului sunt:

1.Dezvoltarea industriei,agriculturii,transporturilor si activitatilor casnice care pot provoca daune de

tipuri si gravitatii diferite(poluarea apei,aerului,distrugerea fondului forestier,disparitia unor specii
de animale si plante,murdarirea strazilor,tulburarea linistii publice).

2.Urbanizarea mediului,adica transformarea mediului ambient pentru a fi locuit.

3.Activitati legate de petrecerea timpului liber si de prezenta omului in natura,unde avem:

-degradarea peisajului
-poluarea apelor
-deteriorarea monumentelor
-distrugerea faunei si a florei
4.Factori de natura economica,tehnica,factori naturali(cutremure,furtuni).

Protejarea mediului ambiant inseamna prevenirea si combaterea deteriorarii lui prin anumite
actiuni(servicii) specifice:

-imbunatatirile funciare
-amenajari silvice
-servicii de colectare si distrugere a deseurilor
-servicii de gospodarirea apelor si amenajarii

Un rol important in actiunea de protejare a mediului o are desfasurarea unor procese

educative,dezvoltarea si desfasurarea unor atitudini favorabile.
Se poate spune ca serviciile reprezinta o componenta majora a sistemului economiei
contemporane,ca locul si importanta lor se afla intr-o continua crestere si ca intreaga dezvoltare
economica si sociala a omenirii este si va fi influentata de sectorul tertiar,sectorul serviciilor.

Bunăstarea nu este uşor de definit sau de măsurat. Mulţi dintre noi am menţiona ca factori care
contribuie la bunăstarea noastră starea bună de sănătate, familia şi prietenii, securitatea personală,
traiul într-un mediu plăcut şi sănătos, satisfacţia la locul de muncă, un venit care să asigure un nivel
de trai decent.

Deşi pot varia de la o persoană la alta, preocupările de ordin economic – un loc de muncă, un venit
decent, condiţii bune de muncă – au un rol important în bunăstarea noastră. Considerente precum
siguranţa locului de muncă sau şomajul devin deosebit de importante în perioade de criză economică
şi pot afecta moralul şi bunăstarea societăţii în ansamblu.

Este evident că avem nevoie de o economie funcţională care să ne ofere nu doar produsele şi
serviciile de care avem nevoie, ci şi locuri de muncă şi venituri care să ne asigure un anumit nivel de
trai.

Resursele naturale alimentează producţia şi consumul nostru şi creează bogăţie şi locuri de muncă,
contribuind la calitatea vieţii şi la bunăstarea noastră. Dar nivelul nostru de consum al resurselor
subminează capacitatea ecosistemelor noastre de a ne oferi ceea ce vom avea nevoie în viitor.

2.Economia depinde de mediu

O economie funcţională depinde, printre altele, de fluxul neîntrerupt de resurse naturale şi materiale,
precum cheresteaua, apa, recoltele, peştele, energia şi mineralele. Întreruperea aprovizionării cu
materiale-cheie poate determina efectiv stagnarea sectoarelor dependente şi poate obliga companiile
să disponibilizeze lucrători sau să înceteze să furnizeze anumite produse şi servicii.

Un flux neîntrerupt înseamnă să putem extrage atât de mult cât dorim. Dar chiar putem proceda
astfel în realitate? Sau, dacă procedăm astfel, care este impactul asupra mediului? Cât de mult
putem, den fapt, să extragem fără a cauza prejudicii mediului?

Răspunsul simplu este că extragem deja prea mult, mult mai mult decât poate produce planeta
noastră sau poate reface într-o perioadă dată. Unele studii arată că, în ultima sută de ani, consumul
global de materiale pe cap de locuitor s-a dublat, în timp ce consumul de energie primară s-a triplat.
Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi consumă în mare de trei ori mai multă energie şi de două ori mai
multe materiale decât consumau predecesorii noştri în 1900. Mai mult decât atât, în prezent suntem
7,2 miliarde de consumatori, comparativ cu 1,6 miliarde în 1900.

Acest ritm de extracţie şi modul în care utilizăm resursele reduc în realitate capacitatea planetei
noastre de a ne susţine. Să privim, de exemplu, stocurile de peşte. Pescuitul excesiv, poluarea şi
schimbările climatice au afectat grav stocurile de peşte la nivel global. Numeroase comunităţi din
regiunile de coastă care depindeau înainte de pescuit au fost nevoite să investească în alte sectoare,
precum turismul. Cele care nu au reuşit să îşi diversifice economia se confruntă cu dificultăţi.

În fapt, activităţile noastre economice cauzează o mare diversitate de impacturi sociale şi asupra
mediului. Poluarea atmosferică, acidificarea ecosistemelor, pierderea biodiversităţii şi schimbările
climatice sunt toate probleme de mediu care ne afectează grav bunăstarea.

Ecologizarea şi utilizarea eficientă a resurselor

Pentru a conserva mediul şi a continua să ne bucurăm de beneficiile pe care ni le oferă, trebuie să
reducem cantitatea de materiale pe care le extragem. În acest sens, este necesar să schimbăm modul
în care producem bunuri şi servicii şi în care consumăm resurse materiale. Pe scurt, trebuie să
ecologizăm economia.

Deşi termenul are mai multe definiţii, „economia ecologică" se referă, în general, la o economie în
care toate alegerile în materie de producţie şi consum se fac având în vedere bunăstarea societăţii şi
sănătatea globală a mediului. În termeni mai tehnici, este o economie în care societatea utilizează
resursele în mod eficient, sporind bunăstarea oamenilor în cadrul unei societăţi favorabile incluziunii
şi păstrând, în acelaşi timp, sistemele naturale care ne susţin.

UE a adoptat deja obiective strategice, precum şi programe concrete de acţiune pentru ca economia
sa să devină mai durabilă. Strategia Europa 2020 are ca scop creşterea inteligentă, durabilă şi
favorabilă incluziunii sociale. Priorităţile acesteia sunt ocuparea forţei de muncă, educaţia şi
cercetarea, dar şi crearea unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon, cu obiective în ceea
ce priveşte schimbările climatice şi energia.

Strategia identifică iniţiative emblematice pentru atingerea acestor obiective. Iniţiativa emblematică
„O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor" are un rol central în politicile UE
în acest domeniu. De asemenea, se adoptă o serie de pachete legislative pentru punerea în aplicare a
obiectivelor sale.

Dar ce trebuie să facem pentru ca economia UE să devină eficientă din punctul de vedere al utilizării
resurselor? Pe scurt, trebuie să producem şi să consumăm într-un mod în care să fie optimizată
utilizarea tuturor resurselor implicate. Aceasta presupune crearea unor sisteme de producţie care
generează cantităţi din ce în ce mai mici de deşeuri sau care produc mai mult cu un consum mai mic
de materii prime.

Seagulls

(c) Stipe Surac / EEA Waste•smART

Luarea în considerare a sistemelor în ansamblu, şi nu a sectoarelor individuale

Trebuie, de asemenea, să avem în vedere mai degrabă sistemele în ansamblu decât sectoarele
individuale. Un sistem cuprinde toate procesele şi infrastructurile existente în legătură cu o resursă
sau o activitate, care sunt esenţiale pentru activităţile umane. De exemplu, sistemul energetic include
tipurile de energie pe care le utilizăm (cărbune, energie eoliană, energie solară, petrol, gaze naturale
etc.), modul în care extragem sau generăm această energie (centrale eoliene, sonde de petrol, gaze de
şist etc.), scopul pentru care o utilizăm (industrie, transport, încălzirea locuinţelor etc.) şi modul în
care o distribuim. De asemenea, în acest fel ar fi abordate şi alte aspecte, precum resursele de
terenuri şi apă afectate de utilizarea şi producţia energiei.

Materiile prime de care avem nevoie şi produsele şi deşeurile pe care le generăm

Pentru a produce un bun sau un serviciu, avem nevoie de un aport materii prime. De exemplu,
pentru a obţine recolte, pe lângă forţa lor de muncă, agricultorii au nevoie de terenuri, seminţe, apă,
soare (energie), unelte şi, în agricultura modernă, de îngrăşăminte şi pesticide şi de utilaje mai
complexe. Acelaşi lucru este mai mult sau mai puţin valabil în ceea ce priveşte industria
prelucrătoare modernă. Pentru a produce dispozitive electronice, avem nevoie, de asemenea, de forţă
de muncă, precum şi de energie, apă, terenuri, minerale, metale, sticlă, materiale plastice, minereuri
rare, cercetare etc.

Majoritatea materialelor utilizate în producţie în Uniunea Europeană sunt extrase tot în Uniunea
Europeană. În 2011, 15,6 tone de materiale pe cap de locuitor au fost utilizate ca materii prime în
UE, din care 12,4 tone au reprezentat materiale extrase în UE, în timp ce restul de 3,2 tone au fost
importate.

O mică parte din aceste materii prime a fost exportată. Restul – 14,6 tone pe cap de locuitor – s-a
utilizat pentru consum în UE. Consumul de materiale variază considerabil de la ţară la ţară. De
exemplu, în Finlanda s-au consumat peste 30 de tone pe cap de locuitor, în timp ce în Malta s-au
consumat 5 tone pe cap de locuitor în 2011.

În ultimul deceniu, economia UE a creat o mai mare „valoare adăugată" în termeni de produs intern
brut pentru fiecare unitate de materiale (minerale, metale etc.) consumate. De exemplu, utilizând
aceeaşi cantitate de metale, economia a produs telefoane mobile sau laptopuri mai „valoroase" (de
valoare mai mare) decât predecesoarele lor. Aceasta înseamnă productivitatea resurselor. În UE,
productivitatea resurselor a crescut cu aproximativ 20 %: de la 1,34 EUR la 1,60 EUR pe kilogram
de materiale între anii 2000 şi 2011. Economia a crescut cu 16,5 % în această perioadă.

În unele ţări europene, productivitatea resurselor este relativ ridicată. În 2011, Elveţia, Regatul Unit
şi Luxemburg au creat o valoare adăugată de peste 3 EUR pe kilogram de materiale, în timp
Bulgaria, România şi Letonia au creat o valoare de sub 0,5 EUR pe kilogram. Productivitatea
resurselor este strâns legată de structura economică a ţării în cauză. Sectoare puternice ale serviciilor
şi tehnologiei cunoaşterii, precum şi ratele ridicate ale reciclării tind să stimuleze productivitatea
resurselor.

Economia circulară
Procesele actuale de producţie şi de consum nu produc doar bunuri şi servicii. În egală măsură,
produc şi reziduuri. Acestea pot lua forma poluanţilor eliberaţi în mediu, a părţilor de materiale
neutilizate (lemn sau metal) sau a alimentelor care nu sunt consumate dintr-un motiv sau altul.

Acelaşi lucru este valabil pentru produsele aflate la sfârşitul perioadei de valabilitate. Unele ar putea
fi reciclate sau reutilizate parţial, dar altele ajung la gropile de gunoi, la depozitele de deşeuri sau
sunt incinerate. Având în vedere că pentru aceste bunuri şi servicii s-au folosit resurse, orice parte
care nu este utilizată reprezintă în fapt o potenţială pierdere economică, precum şi o problemă de
mediu.

Europenii au generat, în medie, aproximativ 4,5 tone de deşeuri pe cap de locuitor în 2010.
Aproximativ jumătate din această cantitate este reintrodusă în procesele de producţie.

Termenul de „economie circulară" presupune un sistem de producţie şi de consum care generează o

pierdere cât mai redusă cu putinţă. Într-o lume ideală, aproape orice lucru ar fi reutilizat, reciclat sau
recuperat pentru a obţine alte produse. Reproiectarea produselor şi a proceselor de producţie ar putea
contribui la minimizarea risipei şi ar transforma acea parte neutilizată într-o resursă.

În prezent folosim mai multe resurse decât poate produce planeta noastră într-un anumit timp.
Trebuie să reducem cantitatea de deşeuri pe care le producem şi cantitatea de materiale pe care le
extragem.

Oamenii şi ideile de afaceri

Consumatorul şi producătorul sunt actori la fel de importanţi în ecologizarea economiei noastre.
Procesul de producţie este condus în aşa fel încât să livreze ceea ce doresc consumatorii. Însă
întrebarea este dacă noi dorim să deţinem mai multe produse de consum sau dorim doar serviciile pe
care le oferă produsele.

Din ce în ce mai multe companii adoptă abordări de afaceri cunoscute sub termenul de „consum în
colaborare". Această practică le permite consumatorilor să îşi satisfacă nevoile mai degrabă prin
închiriere, sisteme bazate pe serviciile pe care le oferă produsele şi prin acorduri de folosire în
comun decât prin achiziţii. Aceasta ar putea necesita o nouă gândire a marketingului şi proiectării
produselor – cu un accent diminuat pe vânzări şi un accent mai pronunţat pe obţinerea unor produse
durabile şi care pot fi reparate.

Datorită internetului şi platformelor de socializare, aceste produse şi servicii în sistemul de consum

în colaborare sunt mai uşor de găsit şi de utilizat. De asemenea, nu este necesar să se limiteze la
împrumutul de unelte de la vecini, rezervarea unui autoturism printr-un program de folosire în
comun sau contractele de leasing pentru dispozitive electronice. În unele ţări ale UE, există şi aşa-
numitele „biblioteci" de haine, de unde utilizatori pot împrumuta articole vestimentare.

Orice măsură de reducere a ratei de extracţie de materii noi şi a cantităţii de deşeuri, inclusiv
stimularea productivităţii resurselor, a reciclării şi a reutilizării, diminuează presiunile asupra
mediului şi sporeşte capacitatea ecosistemelor noastre de a ne oferi ceea ce avem nevoie. Cu cât
mediul este mai sănătos, cu atât bunăstarea şi sănătatea noastră se vor îmbunătăţi la rândul lor.

3.Studiu de caz

Rompetrol este unul dintre pilonii industriali ai României: operează 2 dintre cele 4 rafinării locale, a
doua cea mai mare reţea de distribuţie de carburanţi şi este un important producător şi furnizor de
produse şi servicii dedicate dezvoltării sectorului industrial al României.

Inovația este esențială pentru a răspunde provocărilor din industrie și de pe piață.

Istoric, Rompetrol a dezvoltat tendințe folosind noile tehnologii care au contribuit la dezvoltarea de
produse și, servicii inovatoare, dar și la menținerea activităților noastre permanent conectate la
ritmul rapid al adopției digitale.

Rompetrol este un furnizor de energie. De la stațiile noastre de distribuție din România și regiunea
Mării Negre până la o rețea eficientă a lanțului de aprovizionare, Rompetrol și-a dezvoltat
activitățile având o experiență pe peste 40 de ani în industria energetică. Brandul Rompetrol este
strâns legat de activitatea de rafinare și petrochimie din România, menținând industria locală la
standarde înalte.

4.1Dezvoltare Rompetrol

Prin eforturile de a ne minimiza impactul asupra mediului și de a crea valoare pentru toți factorii
interesați, urmărim să informăm corespunzător comunitățile în care operăm despre activitățile
noastre și dezvoltarea durabilă.

Acordăm o atenție deosebită respectării celor mai bune practici ale sistemului de management al
calității sănătate-siguranță-mediu (QHSE).

Autorizațiile privind Gazele cu Efect de Seră, valabile până la sfârșitul anului 2020 (faza III), au fost
emise în 2013 pentru ambele rafinării, Petromidia și Vega, efectuându-se audituri externe anuale
pentru a verifica calculele de CO2 pentru anul precedent.

Autorizația pentru Rafinăria Petromidia a fost revizuită în iunie 2019 (integrarea emisiilor GES din
operațiunile de rafinare și petrochimie).

Rata noastră de recuperare a deșeurilor pentru rafinăria Petromidia în 2019 a fost de 77,5%, cu o rată
de producere a deșeurilor de 1,26 kg de deșeuri / tonă de materie primă prelucrată. Rafinăria
Petromidia a continuat activitatea de golire a reziduurilor istorice din Batalul nr.1 (aproximativ
12.800 tone).

Reziduurile au fost co-incinerate la CRH prin Ecomaster, entitatea Grupului specializată în servicii
ecologice integrate pentru gestionarea deșeurilor industriale. Deșeurile totale înregistrate de rafinăria
Vega în 2019 au fost mai mici cu 17%, o scădere de la 736,97 tone în 2018, la 607,46 tone. De
asemenea, rafinăria din Ploiești a început tratarea (stabilizarea și solidificarea tarsurilor acide) în
batalele istorice ale rafinăriei.

Divizia Operațională de Retail din cadrul Grupului a înregistrat o cantitate totală de deșeuri de 8.560
tone. Rompetrol Downstream a înregistrat o creștere față de anul precedent ca urmare a extinderii
rețelei de retail a Grupului (7.388 tone în 2019, față de 5.254 în 2018), în timp ce Rompetrol Gas și-
a menținut deșeurile generate la nivelul anului precedent (1.172 tone).

Reducerea costurilor de operare, în paralel cu creșterea disponibilității mecanice şi a celei

operaționale a permis o îmbunătățire a Indicelui de Intensitate Energetică pentru Rafinăria
Petromidia, acesta situându-se la 97,1 puncte.
O îmbunătățire constantă a indicatorilor energetici poate fi observată începând cu 2012, datorită
unor factori precum creșterea complexității rafinăriei în urma implementării proiectului „Pachet
2010”, a unui randament mai mare (creștere de la an la an) și a măsurilor de eficiență energetică
(cost redus / fără cost), precum și implementarea a numeroase proiecte menite să îmbunătățească
eficiența energetică a rafinăriei.
În anul 2019, la Rafinaria Petromidia s-a înregistrat un consum energetic de 2,99 GJ/tonă raportat la
tona de supus, fiind la același nivel cu anul anterior. Costul cu utilităţile a fost 9,6 USD/mt fiind mai
mare cu 3,6% (~0,34USD/mt) faţă de anul precedent, datorită creșterii prețurilor la utilităţi. Aportul
total de energie pentru Rafinăria Petromidia în 2019 a atins 475.871 MWh, o scădere relevantă în
contextul majorării considerabile a capacității de procesare, generată de îmbunătățirea eficienței
energetice, precum și de concentrarea sa operațională asupra creșterii performanței energetice.
În ceea ce privește rafinăria Vega, consumul de energie raportat la rata de producție a suferit o
scădere cu aproximativ 2% în 2019, rezultat operațional provenit din funcționarea diferită a
instalațiilor, precum și măsurile luate pentru reducerea consumului. Consumul de gaz combustibil
raportat la tonă (GJ / tonă) a scăzut cu 0,2%, în timp ce consumul de curent electric și abur raportat
la tonă (GJ / tonă) a scăzut cu 1,4%. Cu un aport energetic total de 10.940,004 MW în 2019,
consumul energetic al Rafinăriei Vega raportat la tonă de supus a înregistrat o creștere cu 6% față de
anul precedent.
Datorită debitului scăzut al instalației LDPE și conservării unității HDPE pe parcursul întregului an,
Divizia de Petrochimie a înregistrat îmbunătățiri doar la nivelul consumului energetic, de la 5,3 până
la 4,9 GJ / tonă de supus. Deoarece utilitățile consumate pe perioada sistării activității contribuie la
creșterea valorii indicelui energetic (EIP), Divizia de Petrochimie a înregistrat un indice energetic de
18,7, puțin mai mare decât cel de 18,18 din 2018.

Biodiversitate
Conștientizând responsabilitatea pe care o avem în conservarea biodiversității, Grupul acordă o
atenție specială regiunii Mării Negre (unde este situată rafinăria Petromidia) și are grijă de fauna și
flora foarte bogată care populează zona. Ne-am angajat să protejăm mediul și să nu îl afectăm,
ajutând în același timp oamenii să înțeleagă efectele comportamentului neglijent.

Strategia KMG International se bazează pe principiile reducerii impactului asupra mediului:

Unul din proiectele privind protejarea biodiversității regionale este curățarea periodică a iazurilor și
îndepărtarea stufului. Datorită procesului de filtrare în trei etape implementat la rafinăria Petromidia,
apa reutilizată nu prezintă pericol pentru biodiversitatea regională.

Cele două iazuri artificiale de la rafinăria Petromidia, care fac parte din Rezervația Biosferei Delta
Dunării, găzduiesc peste 4.000 de specii diferite.

Stația de epurare a apelor reziduale Rompetrol Rafinare, care preia atât apa uzată de pe platforma
Petromidia, cât și apele menajere ale municipiului Năvodari, include, în plus față de cele două etape
de tratare standard (tratare mecanică-chimică și tratare biologică), o a treia etapă constând în două
iazuri situate în Rezervația Naturală Delta Dunării. În această ultimă etapă se realizează purificarea
naturală a apei înainte de deversarea în Marea Neagră.

Deși inițial au fost create artificial, în timp, datorită condițiilor favorabile (calitatea apei tratate),
această suprafață considerabilă de aproximativ 50 de hectare a devenit habitatul multor specii
faunistice. În timpul iernii, datorită temperaturii ridicate a apei, iazurile devin un adevărat refugiu
pentru păsări.
 5. Concluzii

Dinamica pietei precum si cerintele ridicate ale consumatorilor In termeni de calitate si

disponibilitate a produselor au afectat profund modul de operare al economiei actuale.
Aceste cerinte au dus In final la evolutia (Figura4.1) conceptului de lant de aprovizionare
de la o functionare proactiva, In care se pune baza pe o previziune a cererii si pe fluxuri
materiale standard, la o functionare reactiva. In acest mod de operare firmele /
compartimentele adiacente implicate In lantul de aprovizionare partajeaza informatii In
timp real pentru a creste vizibilitatea cererii si pentru a diminua stocurile. Conform cu ceea
ce a fost prezentat in raport, acest proces de partajare In timp real a informatiilor trebuie
sustinut de un sistem puternic compus din resurse IT, aplicatii dedicate si tenologii de
marcare si urmarire inteligenta (trasabilitate) a produselor. De asemenea, pentru a putea
evolua In mod constant, firmele participante la un lant de aprovizionare, precum si cele
care supervizeaza functionarea acestuia trebuie sa detina unelte de evaluare operationala
si functionala a acestuia.
 Bibliografie

 https://www.eea.europa.eu/ro/semnale/semnale-de-mediu-2014/articole/
economia-eficienta-din-punctul-de

 https://www.rompetrol.ro/personal/oferte-speciale/winter-promo?
utm_source=google&utm_medium=CPC&utm_campaign=winter_promo2
021&utm_term=SRC&gclid=Cj0KCQiA8vSOBhCkARIsAGdp6RQa-
J2uQjOwK1cEJ_kjDi08E_DbItTgTCa9zkG6DCxh7gaS35uUEhsaAqL0E
ALw_wcB