Sunteți pe pagina 1din 68

Cuprins

Capitolul 1 Sisteme ecologice..........................................................................................................2

Capitolul 2 Mediul şi activităŃile antropologice...............................................................................7

2.1 Ecologia și sistemele de producție.................................................................................7


2.2 Turismul.......................................................................................................................11
2.3 Managementul mediului..............................................................................................12

Capitolul 3 Dezvoltarea durabilă: concepte, strategii....................................................................21

3.1 Combustibili ecologici.................................................................................................21


3.2 Reciclarea.....................................................................................................................25
3.3 Voluntariat. Comunitățile ecologice............................................................................30
3.4 Ecoturismul. Implementare în societățile economice..................................................35
3.5 Convenții. Legislație....................................................................................................38

Capitolul 4 comunitatea ecologică în Timişoara...........................................................................45

4.1 Proiecte anterioare.......................................................................................................45


4.2 Proiectul ECO3 – Prinde Ritmul Naturii.....................................................................53
4.3 Concluzii și propuneri pentru ECO 3...........................................................................65

Bibliografie....................................................................................................................................68

Anexa 1
Capitolul 1. Sisteme ecologice

Problematica mediului prin natura, caracterul şi implicaŃiile ei se dovedeşte a fi o


problematică globală.
Mediul, protecŃia acestuia, pretinde din ce în ce mai mult gestionarea coerentă,
capacitivă, o mare varietate de instrumente de intervenŃie, precum şi o comunicare continuă cu
„actorii” socio-economici în vederea reducerii la minimul a fenomenelor de poluare şi de
utilizare raŃională a resurselor planetei.
Dată fiind evoluŃia socetăŃii umane, opinia publică a sesizat degradarea şi regresul
componentelor mediului, dându-le importanŃa cuvenită, obligând astfel actorii politici şi pe cei
socio-economici la participarea efectivă în vederea conservării şi dezvoltării de o manieră
durabilă a tot ceea ce ne înconjoară. ConştiinŃa faptului că intensitatea activităŃii umane sporeşte
presiunea asupra mediului, fie prin consumul necontrolat de resurse şi spaŃiu, fie prin producerea
unor deşeuri pe care natura nu le poate absorbi fără consecinŃe negative a determinat comunitatea
internaŃională să treacă la iniŃierea şi susŃinerea unor acŃiuni concrete precum preîntâmpinarea,
contracararea şi eliminarea repercursiunilor factorilor perturbatori ai echilibrului ecologic.
Dezvoltarea economică s-a făcut într-un ritm accelerat, fără să se țină cont că anumite
activități distrug natura, mediu înconjurător. Viitorii 15-20 de ani vor reprezenta etapa crucială în
dezvoltarea omenirii, materializată în măsuri referitoare la apărarea pămîntului. Propaganda
realizată pînă acum a contribuit la sensibilizarea locuitorilor planetei. Oamenii au aflat mai multe
despre complexitatea biosferei, despre accentuarea fenomenului de regresevitate a acestuia, ca și
despre căile și modilatitățile de utilizare și administrare a ecosistemelor.
Efectul de distorsionare a relaŃiei omului cu mediul, efort ce a apărut în ultimele decenii,
determinat de intensificarea eforturilor productive, se manifestă din ce în ce mai puternic, ducând
la adâncirea stării conflictuale dintre Societate şi Natură. Sfera economicului fiind cea care
motivează oricare dintre acŃiunile umane, se impune o reformulare a teoriei economice. Acest
demers reprezintă, în fapt, o analiză a fenomenului de obŃinere a valorii în care să se asigure
abordarea legilor naturii în ierarhia lor cuvenită de principii universale, asupra cărora omul nu
poate acŃiona. [11]
Criza ecologică pe care o traversează omenirea în prezent, agravată de izbucnirea crizei
energetice şi de materii prime în anii '70, a condus la sporirea gradului de conştientizare a
2
societăŃii în ceea ce priveşte pericolul exploatării neraŃionale a resurselor naturale. Acestea au
jucat întotdeauna un rol important în dezvoltarea societăŃii, dar gradul în care şi-a exercitat
influenŃa a variat de la o perioadă istorică la alta.
Din punct de vedere economic, resursele naturale se pot grupa în două categorii
principale: prima este reprezentată de avuŃia naturală, sub forma instrumentelor de lucru
(minerale metalifere şi nemetalifere, combustibili solizi, lichizi, gazoşi, energie eoliană, energie
hidrautică, energia aburului, energia electrică, nucleară etc). Aceasta a polarizat interesul
membrilor societăŃii şi a jucat un rol esenŃial încă de la începutul civilizaŃiei. În ceea ce priveşte a
doua categorie de avuŃie naturală, informaŃia, aceasta a început să se bucure de o atenŃie
crescândă numai pe măsura descoperirii modului său de utilizare, ajungănd să capete o
importanŃă determinantă pe treptele mai recente ale civilizaŃiei. Deoarece dezvoltarea economică
are loc în cadrul unor sisteme ecologice, pe parcursul anilor a început să se vorbescă tot mai mult
de o ecodezvoltare ca fiind o relaŃie complexă între dezvoltarea economică şi mediul natural.
Progresul tehnico-ştinŃific a înregistrat de asemena performanŃe încât, pentru realizarea
obiectivelor sale esenŃiale, omul poate transforma substanŃial mediul său natural. Pe parcursul
dezvoltării societăŃii omeneşti, influenŃată fiind de izbucnirea crizei energetice şi de materii
prime, societatea a început să se preocupe de faptul că exploatarea neraŃională a naturii şi
utilizarea acesteia fără discernământ poate avea, pe lângă efecte benefice asupra bunăstării pe
ansamblu, consecinŃe nefaste asupra echilibrului ecologic.
În ultimele decenii introducerea şi răspândirea diferitelor procese entropice, adică rispirea
energiei şi a resurselor materiale, a dus la o reală criză a mediului exprimată printr-un
antagonism între societate şi mediu văzute ca două sisteme, având legi şi ritmuri proprii de
dezvoltare. Dimensiunea ecologică a creşterii economice şi dezvoltării a fost conştientizată mai
târziu din mai multe cauze, dintre care cele mai importante sunt următoarele:
- existenŃa pe o perioadă îndelungată, a unei concepŃii false, mecanicistice, de atribuire a
rolului exlusiv şi determinant în evoluŃia avuŃiei naŃionale, unui factor cu acŃiune cantitativă
imediată (resursele financiare), neglijându-se ori minimalizându-se influenaŃa calitativă de durată
a condiŃiilor de mediu
- carcaterul mai lent, mai greu perceptibil şi, aparent, mai puŃin periculos al producerii
dezechilibrului ecologic şi al degradării medului în comparaŃie cu problema înarmării, a

3
decalajelor economice existente în lume, a foametei, a sărăciei, a lipsei asistenŃei medicale, etc.
care au atras mai rapid atenŃia opiniei publice mondiale
- apariŃia unei anumite contradicŃii între conceptul de dezvoltare economică şi cel de
mediu în cadrul unor teorii economice vehinculate până acum câŃiva ani [4]
Impacul marketingului asupra ambianței îmbracă o diversitate de forme. Creearea
continuă de produse noi accelerează procesul de industrializare cu tot efectul său negativ asupra
aerului, apei, solului ca și asupra încălzirilor climei. Multe din temele macromarketingului au
caracter social-ambiental. Analiștii de marketing abordează aceste teme comune utilizînd analize
economice, statistice, sociale. În cercetarea de macromarketing social sunt aplicate analize de
cost-avantaje. O analiză pertinentă este ceea efectuată de Peterson care subliniază modul în care
specialistul de marketiing poate aborda problemele ecologice. Aceasta presupune o combinație
de strategii implicînd "schimbarea stilurilor de viață ala consumatoilor și practicile instituționale,
legislația, inovația tehnologică și internalizarea sau atribuirea unor costuri de utilizare
consmatorilor". Inovația marketingului ecologic este mare dacă luăm în considerare că
organizațiile economice au nevoie să cunoască în ce măsură produsele și serviciile lor, adaptare
cerințelor ecologice, satisfac nevoile consumatorilor cît și reabilitarea activităților societății
respective. De asemenea, guvernele și conducerile locale trebuie să cunoască dacă piața
funcționează corespunzător și măsura în care este necesară intervenția directă și imediată din
partea acestora pentru protecția mdiului ambiant, strîns legată de protecția consumatorului. [4]
Din punct de vedere al marketingului ecologic al întreprinferii putem definii patru tipuri
de politic de organizare a marketingului: cu orientare funcțională, productivă, spre clientelă și
spre teritoriu. Trebiue numită și concepția merketingului care, în opoziție față de concepția
vînzării, se orientează în comformitate cu dorințele grupuilui vizate și dezvoltă produse
corespunzătoare acestor cerințe. Dacă se menține tema dezvoltării economice în condițiile
protejării naturii și a madiului ambiant, adică o dezvoltare în sens ecologist a întreprinderii,
atunci concepția marketingului ar deveni veriga de legătură între acțiunile private, necesitatea
unei tehnologii ecologicste și interesul public. Astfel apare conceptul de eco-marketing, încă
foarte slab dezvoltat în Romînia, dar care există în alte țări precumm Germania încă din anul
1978. Astfel o definiție a eco-marketingului ar fi "toate măsurile care sunt menite să ofere o
maximă contribuție la funcționarea unei întreprinderi și a întregului ei sistem fără, sau cu o
minimă, afectare a sisteuli ecologic". În acest fel noțiunea de marketing clasic este transpusă din
4
planul și intersul întreprinderii în planul național (interes social). Astfel socotățile economice
care adoptă o asemenea strategie ecologică trebuie să acorde o importanță deosebită calculului
dimensiunilor costurilor noilor strategii. O posibilitate de verificare concretă a acestor eforturi o
reprezintă analiza cost-avantaje. Astfel apare o categorisire a acestor costuri în 4 categorii:
- costuri prin pagube
- costuri prin deviere
- costuri de planificare și supreveghere
- costuri de evitare și îndepărtare
Realizarea de noi produse se va înscrie în aceleași coordonate, experimenarea lor și apoi
introducerea în faza de producție de serie, dar va trebui să țină cont de fazele de producție,
utilizare și abandonarea produsului. De asemenea, se pune problema tot mai pregnant în ceea ce
privește posibilitate de asigurare continuă cu resursele necesare, de caracteristicile care vizează
siguranța produsului, de modalitățile și posibilitățile de întreținere precum și de posibilitățile de
reutilizare ale acestuia. Inscripționarea produselor comform standardelor recunoscute reprezintă,
de asemenea, cerințe pentru viitor, mai ales în industria ambalajelor, unde se mai pune problema
ambalajelor de unică folosință sau folosință multiplă. Creșterea nejustificată a prețurilor se poate
evita dacă la prețul produsului sau serviciului respectiv se adaugă costul necesar pentru protecția
mediului, ca de exemplu cheluielile pentru îndepărtarea deșeurilor. Avînd în vedere că nivelul
costurilor interne afectează nivelul prețului produsului, este necesară efectuarea unor calcule
privind valorile materiale și nemateriale. Valorile respective vor fi utilizate în calcule de evaluare
și cuantificare a unor proiecte alături de datele economice și efectele ecologice. Astfel unii
economiști chiar recomandă folosirea unei contabilități ecologice. Mai mult de atât, politica de
marketing presupune și distribuția produselor, ceea ce presupune furnizarea de către producători
doar a acelor produse care respectă cu strictețe normele ecologice stabilite. Un alt cost care
trebuie avut în vedere se referă la costurile comunicării care trebuie realizată. Alături de
conștientizare și informații despre produse, ca și despre componentele și efectele ecologice
înregistrate, activitatea de reclamă va defini cotribuția agențiior de publicitate în implementarea
programului întreprinderii respective.
Ecomarketingul nu trebuie doar să ofere posibilități de dialog dintre domeniul ecologic și
cel economic, ci să ofere noi abordări în domeniul de influență pentru a realiza un echilibru între
voluntariat și obligativitate, între responsabilitate socială și decizii politice necesare. Este însă
5
necesară o modificare a modului de gîndire linear, în așa fel încît concepția de ecomarketing să
devină un mijloc de soluționare a problemelor ecologice și a celor economice.

6
Capitolul 2 Mediul şi activităŃile antropologice

2.1 Ecologia şi sistemele de producŃie

PopulaŃia şi mediul. ColectivităŃile umane, ca parte integrată a mediului, acŃionează pe


două căi principale în influenŃa acestuia: prin activităŃi biologice, naturale, legate de viaŃa propriu
zisă a oamenilor şi prin activităŃi de modificare a factorilor de mediu ca urmarea totalităŃii
acŃiunilor de prelucrare şi transformare. La începutul secolului XX totalul populaŃiei mondiale
era de 1,6 miliarde, ajungând în anul 2000 la 6,3 miliarde, trendul fiind în continuare crescător.
În decursul ultimelor 3 decenii Ńările în curs de dezvoltare au contribuit în proporŃie de 80% la
creşterea populaŃiei mondiale.[10] La problema relaŃiei poulaŃie-mediu trebuie manŃionat că
sporirea numărului de locuitori nu constituie cauza deteriorării mediului şi a factorilor acestuia,
ci modul de abordare simplist care pretinde că între creșterea populației și deteriorarea mediului
există o relație de cauzalitate directă este treptat abandonat în studiile și cercetăriile serioase
întreprinse pe plan național, în diverse țări și pe plan internațional. Creșterea numărului
populației nu trebuie să însemne neapărat o scădere a nivelului de trai și o deteriorare a mediului.
Dacă în unele zone ale globului acest lucru se petrece din păcate și s-a accentuat, în ultimul
deceniu, degradarea mediului are drept cauză un complex de situații și procese economice și
sociale legate de dezvoltarea generală a zonelor respective și de dificultăți existente în relațiile
internaționale, între țările bogate și cele sărace.
Industria şi mediul. ActivităŃile industriale sunt, sau devin, în cea mai mare parte a
Ńărilor un element esenŃial al economiei, valorificarea superioară a resurselor naturale se
realizează aproape în totalitate prin utilizarea de tehnologii şi procede ştiinŃifice bazate pe
mecanizare şi automatizare. În perioada 1970-1985 în diferite Ńări au fost realizate un important
număr de inovaŃii şi descoperiri ştiinŃifice; utilizarea unor tehnologii noi, caracterizate prin
consum redus de materii prime şi de energie şi progresul realizat în automatizare, robotizare,
microelectronică, informatică şi biotehnologie a determinat dezvoltarea şi unor ramuri industriale
care se bazează pe tehnică de vârf şi sunt mai puŃin poluatoare pentru mediu decât
predecesoarele lor. În prezent sectorul industrial înglobează un mare număr de activităŃi în ceea
ce priveşte extreacŃia, prelucrarea şi sinteza diferitelor materiale pentru a produce produse finite,
piese şi subansambluri. Ca urmare a acestui fapt, consecinŃele acestor activităŃi industriale asupra
stării de sănătate a oamenilor şi mediului s-au diversificat şi multiplicat, cele mai diferite tipuri
7
de emisii gazoase, lichide şi solide pot fi considerate deşeuri vătămătoare şi chiar toxice. Acest
gent de poulări sunt denuimte în general „catastrofe antopice”. Însă cea mai acută problemă a
relaŃiei industrie-mediu o constituie deşeurile toxice periculoase. Potrivit OrganizaŃiei Mondiale
a SănătăŃii aceste sunt „acele deşeuri care posedă caracteristici fizice, chimice sau biologice care
impun măsuri de manipulare speciale şi procede de eliminare capabile să evite orice risc pentru
sănătatea populaŃiei şi orice efect nociv asupra mediului”. Ca urmare a preocupărilor de
schimbare, în unele Ńări din Europa şi America de Nord s-au realizat progrese considerabile în
reciclarea sticlei, a cutiilor de conserve de aluminiu, a deşeurilor din industria chimică,
farmaceutică, alimentară, a hârtiei chiar a industriei extracive. Sub aspect strict economic, noile
tehnologii sunt eficiente în sensul că reduc, pe global, preŃurile de cost a unor produse incluzând
şi costurile referitoare la protecŃia mediului, preocupare care se află încă la începutul
drumului.[12]
Aşezările populate şi mediul. Nu există o definiŃie clară asupra aşezărilor populate, o
delimitare între aşezările urbane şi rurale. Dar deosebirile clare între aceste se referă la:
- numărul relativ mare de locuitori, deşi există localităŃi rurale uneori de zeci de mii de
locuitori, aceste sunt numai excepŃii
- densitatea populaŃiei este net superioară în oraşe faŃă de localităŃile rurale
- toate tipurile de servicii sunt mai dezvoltate în mediul urban
- sistemul de transporturi şi cele de comunicaŃii sun mai dezvoltate în mediul urban
Din punct de vedere al relaŃiei mediu-localităŃi, satele nu reprezintă cauze generatoare de
deteriorări ale mediului, spre deosebire de oraşe. Numărul mic de locuitori, densitatea redusă şi
dispersarea noxelor pe care eceste localităŃi le produc au drept rezultat în majoritatea cazurilor
menŃinerea a echilibrului ecologic natural. În consecinŃă factorii de mediu, în etapa
contemporană a dezvoltării a civilizaŃiei umane, sunt afectate de oraşe şi de modul de viaŃă
urban. Problemele ce apar sunt în primul rând legate de de factorii de mediu natural (apă, aer,
sol) dar la ele se adaugă, cu pondere sporită, factorii mediului antropic (alimentarea cu apă
potabilă, neutralizarea deşeurilor, asigurarea locurilor de muncă şi a locuinŃelor, desfăşurarea
normală a transportului). Aceste probleme sunt agravate de creşterea concentrării urbane,
fenomen ce se manifestă puternic în zone în curs de dezvoltare. O mare problemă o reprezintă
depozitare resturilor menajere. Colectarea, neutralizarea şi depozitarea deşeurilor solide se face
în prezent prin transport şi depozitare în zone din afara oraşului, sub control sanitar. Nici sub
8
aspect economic nici sub aspect funcŃional, al asigurării protecŃiei mediului, practicarea în
continuare a „depozitării de gunoi” nu este eficientă; sunt necesare mari suprafeŃe de teren
amplasate în afara oraşelor dar nu prea departe deoarece ar creşte excesiv costurile transportului.
SoluŃia constă în reciclarea şi recuperarea de materiale (sticlă, hârtie şi carton, textile) şi
producerea de energie prin arderea celorlalte. Problemele cele mai dificile se pun în oraşele în
curs de dezvoltare unde principala problemă constă în colectarea şi transportul acestor deşeuri,
lipsa unui sistem de evacuare la maximum 2-3 zile, pentru a evita orice situaŃie în care ar putea
apărea un pericol pentru sănătatea publică.[10]
Transporturile şi mediul. Aşezările populate, şi în primul rând oraşele, sunt acelea în care
densitatea mijloacelor de transport şi infrastructurilor acestora sunt din ce în ce mai dense, ca
urmare şi efectele asupra mediului se concentrează şi se cumulează, în mod deosebit în zona
urbană. Efectele negative generate de transporturi pot fi grupate în 2 categorii:
- cele generate de vehicule şi de sistemele lor de tracŃiune, inclusiv energia electrică
utilizată
- cele determinate ca urmare a dezvoltării transporturilor de toate categoriile, în zonele
cele mai dense şi mai aglomerate ale oraşelor prin reducerea accesibilităŃii, creşterea duratei de
deplasare, aglomerări
Numărul total al vehiculelor a ajuns să fie la 1 miliard de autoturisme. Valorile medii ale
motorizării şi sporurile acestora se repartizează neuniform între Ńări dezvoltate şi cele în curs de
dezvoltare; 80% din vehicule fiind în Ńări paraŃinând OCDE (OrganizaŃia pentru Cooperare şi
Dezvoltare Economică), iar doar 20% în restul lumii. Dar şi alte tipuri de transporturi au
cunoscut dezvoltări, şi anume transporturile maritime care au avut un ritm de creştere anual de
5% din anul 1984, transporturile aeriene, feroviare şi cele prin conducte au avut şi ele parte de
creşteri.
Cel mai periculos efect al transporturilor rutiere asupra mediului îl constituie poluarea
aerului. În afară de oxid de carbon, motoarele cu ardere internă mai elimină în atmosferă
hidrocaburi parŃial arse sau nearse; rezervoarele de benzină, carburatoarele, conductele de
dlegătură nu sunt etanşe şi cel puŃin 10% din consumul de carburanŃi se evaporă direct în aer;
particulele în suspensie şi metale în cantităŃi mici sunt consideraŃi de asemenea factori de
poluare. Eliminarea totală a noxelor datorită motoarelor cu ardere internă se conturează prin

9
înlocuirea acestora cu motoare electrice care ar urma să echipeze în totalitate sau cel puŃin marea
majoritate a vehicolelor urbane.
Transporturile sunt responsabile şi în cea mai mare măsură de creşterea nivelului de
zgomote în oraşe Ńi în zonele imediat adiacente acestora. În Ńările OCDE se apreciază că cel puŃin
110 milioane de locuitori sunt expuşi unor zgomote generate de traficul aerian şi terestru la
nivele e peste 65 de dB, adică peste liimita superioară acceptată de sistemul auditiv uman.[9]
Energia şi mediul. Este foarte greu de a separa producŃia, transportul şi principalele tipuri
şi metode de utilizare a energiei, din punct de vedere al consecinŃelor asupra mediului, de
industrie, de transporturi de exemplu. Mai întâi deoarece producŃia de energie este ea însăşi o
ramură a industriei, dar şi datorită specificului tehnic (utilizează materii prime, realizează
produse şi subproduse pe care le transportă, foloseşte diferite tipuri de tehnologii pe care le
perfecŃionează, generează deşeuri şi elimină noxe). Industria la rândul ei este una din principalele
consumatoare de energie, între 33 şi 50% din energia produsă anual este consumată de industrie.
În studiile care de elaborează în acest domeniu se utilizează frecvent termenul de energie
comericală, aceasta fiind catitatea de energie livrată tuturor sectoarelor de activitate, industriale,
agricole, aşezările populate, transporturi, infrastructură. Consumul propriu de energie al
instalaŃiilor de toate tipurile producătoare de energie este dedus din producŃia totală de energie
pentru a rezulta energia comercială.[12]
Energia privită ca activitate antropică, la fel ca orice altă ramură de producŃie, are
următoarele efecte asupra mediului:
- producŃia de energie, în special prin utilizarea masivă a materialelor energetice fosile
este producătoare, cel puŃin în prezent, de poluare
- dezvoltarea economică şi socială necesită creşterea rapidă a cantităŃilor de energie
produse şi consumate; Ńările în curs de dezvoltare sunt în prezent subconsumatoare de energie
Modul de repartiŃie a consumului de enrgie comercială este extrem de disparat. Zonele
dezvotalte care cuprind 30% din populaŃie consumă 85% din totalul energei produse, iar zonele
sărace şi cele în curs de dezvoltare care cuprind 70% din populaŃie consumă resul de 15% de
energie.
În anii '70 ca urmare a complicaŃiilor economice şi politice generate de „criza petrolului”,
s-a constatat apariŃia şi consolidarea unei atitudini contrare utilizării neraŃionale şi risipei
combustibililor fosili. Această atitudine a fost însoŃită de voinŃa de a reduce dependenŃa
10
econimcă de importul de petrol şi gaze naturale. Drept urmare s-au conturat mai multe scenarii
de acoperire a necesarului de materii prime energetice, menŃionând:
- creşterea consumului de cărbune în special pentru producerea de electricitate;
dezavantajul principal pentru mediu ar constadin sporirea poluanŃilor produşi de actualele
tehnologii utilizavile în acest scop
- exploatarea masivă a unor combustibili fosili neconvenŃionali ca şisturile bituminoase
şi nisipurle asfaltice, aflate în mari cantităŃi şi mai bine distribuite pe plan mondial; dar nu au fost
încă elaborate tehnologii industriale de utilizare a acestor resurse iar impactul lor asupra
mediului nu au fost estimate în mod real
- dezvoltarea energiei nucleare
- valorificarea la scară largă a resurselor energetice neconvenŃionale (vânt, soare, biogaz,
geotermie), al căror avantaj este că sunt nepoluante dar pentru care nu sunt încă tehnologii de
valorificare competitiv.

2.2 Tursimul

Sub aspect economic şi social, turismul reprezintă o activitate aparte cu numeroase


implicaŃii asupra mediului. Principala influenŃă negativă aeste dată de deplasările în masă ale
populaŃiei, uneori pe distanŃe mari, ce duce la intensificarea şi concentrarea transporturilor în
anumite perioade de timp. În ultimi ani au fost întreprinse studii serioase şi de amploare în
legătură cu dezvoltarea şi extinderea teritorială a activităŃilor turistice şi impactul lor asupra
mediului. Turismul internaŃional, dar şi cel intern, a evoulat în ultimul deceniu în direcŃia
extinderii rapide în Ńări în curs de dezvoltare, principala consumatoare de turism fiind populaŃia
urbană. În acelaşi timp s-au produs mutaŃii importante în direcŃia accentuării caracterului de
masă a turismululi, realizat în condiŃii mai modeste dar la preŃuri accesibile.
Degradarea ecosistemelor prin activităŃile turistice
Problema de bază care se pune în legătură cu protecŃia mediului ca urmare a dezvoltării
turismului de masă, intern şi internaŃional, este respectarea principiului esenŃial al echilibrului
între solocitarea turistică şi capacitatea de absorbŃie a acesteia de către mediu. Amenajarea
turistică necorespunzătoare a teritoriului reprezintă un factor de degradare, atât a mediului fizic
căt şi a mediului economic. NeconcordanŃa calitativă şi cantitativă dintre resursele turistice şi

11
dotările aferente duce la disfuncŃionalităŃi în exploatrea, cu repercursiuni în eficienŃa economică
şi starea fizică, corporală a dotărilor şi resurselor.
NeconcordanŃa calitativă dintre resurse şi dotări comportă două situaŃii:
- dotarea la un nivel inferior de confort a unor zone turistice care dispun de resurse
excepŃionale oferă produse turistice la calitate necorespunzătoare. Este cazul turismului
românesc în general, majoritatea hotelurilor fiind cotate la categoria două stele, în timp ce
cererea turistică externă se manifestă pentru categorii de confort superioare
- o altă situaŃie este când se realizează dotări superioare pentru resurse inferioare. Aici se
poate interveni, în sensul diversificării serviciilor oferite, introducând resurse atractive artificiale
(cazul Las Vegas) [5]
NecorelanŃa între resurse şi dotări prezintă două situaŃii care vizează turismul:
- insuficienŃa dotărilor în raport cu capacitatea de absorbŃie a resurselor, imposibilitatea
dotărilor de a satisface fluxul turistic, ceea ce duce, fără îndoială, la degradarea fizică a
resurselor. Este cazul amenajării parŃiale din zona mănăstirilor şi a peşterilor
- excesul de amenajare, supradimensionarea cantitativă a dotărilor în raport cu resursele
existente constituie cealaltă situaŃie. Este cazul unor zone de pe litoral.

2.3 Managementul mediului

Pădurile
Pădurea impresionează prin dimensiunea şi forma arborilor răspândiŃi pe vaste teritorii,
cât şi prin divesitatea şi bogăŃia elementelor care o compun. Ea îndeplineşte un rol de importanŃă
deosebită în viaŃa omenirii, atât ca resursă naturală regenerabilă de lemn şi alte produse vegetale
şi animale, cât şi ca parte de neînlocuit a mediului de viaŃă. Din păcate omenirea nu sesizează ce
impact are pădurea asupra tuturor aspectelor vieŃii, recurgând astfel de defrişări masive şi
necontrolate, realizând dezastre inimaginabile.
Cele mai mari păduri ale lumii sunt în grav pericol. Jumătate din suprafaŃa originală de
pădure a fost distrusă şi lucrurile sunt pe cale să se inrăutăŃească dacă rata actuală de deforestare
nu este încetinită. În fiecare minut 26 de hectare de pădure sunt pierdute – şi nu e greu de văzut
că dacă continuăm vom avea o planetă lipsită de pădure. Acest lucru ar fi catastrofic nu numai
din pricina faptului că multe specii de animale îşi au habitatul în pădure ci şi deoarece pădurile
joacă un rol important în reglarea climei planetei. Pădurea tropicală a avut de suferit mai ales
12
secolul trecut, la începutul sec. 20 era 1,5 miliarde de hectare faŃă de cele 700 de milioane
ramase. Rata de deforestare în Africa este foarte îngrijorătoare: 4 milioane de hectare pe an, iar
45% din pădurea originală a disparut. [3]
 Cauzele defrişării
Nevoia de lemn, defrişarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri şi căi ferate,
incendii, mine, combustibili sunt toate cauze legate de deforestare. Oamenii au trăit în preajma
pădurilor ecuatoriale de mii de ani, luând ce era necesar de la natură fără să intervină în
echilibrul natural. Însă, în ultimele două secole populaŃia s-a înmulŃit fiind din ce în ce mai multă
nevoie pentru spaŃiu de construit şi agricultură. Împreună cu comerŃul de lemn care s-a
intensificat în ultimii ani, au adus o degradare fără precent asupra padurii.
Cele mai importante cauze ale deforestarii sunt mutarea culturilor şi comerŃul cu lemn. În
trecut indigenii practicau agricultura în pădure dobarând copaci pentru a face loc culturilor şi
pajiştilor pentru animale şi mutându-se când solul devenea nefertil. Acest proces nu e un pericol
pentru pădure dacă este făcută cu grijă şi pădurii îi este dat suficient timp pentru a-şi regenera
spaŃiile defrişate. Probleme apar când solului nu-i este oferit destul timp de regenerare şi
agricultura intensivă duce la degradarea definitivă a acestuia. Aceasta este situaŃia prezentă, din
cauza creşterii populaŃiei – unele surse spun că mutarea culturilor este cauza a peste 70% din
defrişările pădurii.
La fel ca şi mutarea culturilor tăierea copacilor pentru folosirea lemnului în scopuri
comerciale poate fi implementată cu deranjări minore asupra mediului. Atunci când numarul
copacilor căzuti este mai mare decât al celor produşi, tăierea lemnului devine o problemă
serioasă. Înainte ca tăierea intesivă să ia locul celei vechi cu topoare şi animale comerŃul cu lemn
avea o influentă nesemnificativă asupra pădurii, însă apariŃia drujbelor, tractoarelor, drumurilor
şi căii ferate au avut un impact mult mai mare. Zone înainte inaccesibile au devenit principalele
Ńinte pentru companiile de tăiere, iar managementul prost a dus la pierderi fără precedent.
 Efectele defrisarii
O dată distrusă pădurea, solul, care se acumulează în peste 1000 de ani, ar dispărea într-o
singură decadă ducând la inundaŃii nemaiîntâlnite din pricina faptului că nu mai exista sol sa
acumuleze apa.
Defrişarea pădurii îi lasă pe oamenii care trăiesc în pădure fără adăpost şi fără hrană, şi
duce la dispariŃia unui stil de viaŃă care a existat neschimbat pentru mii de ani. Însă efectul cel
13
mai dezastruos pe care l-ar putea avea defrişarea este impactul asupra climei planetei. Cu toŃii am
auzit de pericolele încalzirii globale şi a efectului de seră, cauza principală a acestor fiind
acumulrea de dioxid de carbon în atmosferă. Copacii şi alte plante verzii absorb dioxidul de
carbon şi produc oxigen prin fotosinteză, în timp ce animalele consumă oxigenul şi expiră dioxid
de carbon. Distrugerea pădurii ecuatoriale ar produce un imens dezechilibru în cantitatea de
dioxid de carbon produs şi reciclat, lucru care ar duce la acumularea acestuia în atmosferă şi
schimbarii majore de climă. În plus mulŃi copaci tăiaŃi pentru a face loc agriculturii au fost arşi
sau lăsaŃi să putrezească eliberând astfel mult mai mult dioxid de carbon în atmosferă.
O altă consecinŃă a defrişării are legatură cu posibilităŃiile ştiinŃifice care ar putea fi
pierdute o data cu pădurea. Este estimat că doar o mică parte din plantele şi animalele care
trăiesc în pădurea ecuatorială au fost identificate iar majoritatea cercetătorilor sunt de acord că
acestea ar putea reprezenta cheia descoperiri unor leacuri pentru unele dintre cele mai mortale
bolii cunoscute omului. De exemplu, Institutul American al Cancerului a catalogat peste 3000 de
plante cu proprietăŃi anti-cancer, 70% dintre care se găsesc în pădurile tropicale. [18]
 SoluŃii împotriva defrişării
SoluŃia evidentă ar fi oprirea defrişării pădurilor şi astfel oprirea deteriorării. ComerŃul
mondial cu lemn a ajuns o afacere de 5 miliarde dolari aşa că oprirea acesteia ar fi întâmpinată cu
multă ostilitate. Dar poate că nu e nevoie oprirea completa a tăierii. Scheme pentru defrişarea
pădurilor cu un plan se desfăşoară în toată lumea cu accent pentru păstrare. Acestea permit
desfăşurarea defrişărilor însa urmărind un plan astfel încat efectele negative asupra mediului să
fie minimalizate.
Probabil însă că cel mai important pas este educarea şi informarea acelor oameni a caror
decizii influenŃează direct sau indirect soarta padurilor. Indigenii pot fi ajutaŃi de organizaŃii de
conservare pentru a face cel mai bine uz de resursele lor naturale. La celălalt capăt al firului,
consumatorii din Ńările dezvoltate trebuie să înŃeleagă impactul negativ pe care îl are cumpărarea
produselor din pădurile ecuatoriale. De aceea organizaŃiile de conservare încearcă să-i educe să
cumpere alternative asupra acestor produse şi îi incurajeaza să facă decizii informate asupra
stilului lor de viaŃă. Numai în acest fel putem opri şi eventual întoarce degradarea pădurilor
ecuatoriale.

14
Agricultura
Agricultura reprezintă cea mai veche ocupaŃie de masă a oamenilor. De semenea
agricultura furnizează şi o parte importantă a materiilor prime nu numai pentru industria
alimentară ci şi pentru alte ramuri ale industriei. Creşterea permanentă a producŃiei agricole
A devenit de mult timp o necesitate stringentă ca urmare a mai multor factorin inevitabili:
- creşterea populaŃiei;
- îmbunătăŃirea cantitativă şi calitativă a hranei populaŃiei
- ameliorarea distribuŃiei spaŃiale, pe regiuni ale globului, a produselor agricole pentru
consum şi producŃie
În ultimii ani se manifestă o tot mai mare nevoie a oamenilor pentru produse agricole și
alimentare de calitate. În categoria produselor de calitate pot fi introduse și cele rezultate din
agricultura ecologică. Utilizarea intensivă în sectorul agricol a unor substanțe chimice a dus la o
cerere crescîndă pentru produse curate din partea unui număr sporit de consumatori. Agricultura
biologică ar putea fi soluția la aurmătoarele două probleme: satisfacerea cererii pentru produse
naturale obținute prin metode care nu presupun utilizarea substanțelor chimice și contribuția
acestui tip de agricultură la diversificarea sectorului în contextul genral al protecției mediului.
Bazată pe sisteme de producție agricole durabile, agricultura biologică vizează asigurarea
producerii de bunuri alimentare în cadrul exploatațiilor agricole prin reducerea intrărilor, în mod
deosebit a pesticidelor și îngrășămintelor chimice.
O problemă practică care intervine este transformarea unei exploatații agricole
tradiționale înr-o exploatație care practică o agricultură biologică complexă care comportă o serie
de riscuri, atît din punct de vedere tehnic, cât și economic. În perioada de converise agricultorul
nu poate compensa pierderea de productivitate, pentru că produsele cu adevărat ”curate” se obțin
pe un interval de timp relativ îndelungat; cu cât intnsivitatea practicilor tradiționale a fost mai
ridicată, cu atât perioada de conversie este mai îndelungată. De asemeneaa se consideră că
agriculturile biologice presupun costuri mai mari dacât agriculturaa tradițională, costuri datorate
în principal utilizării unor forțe de muncă mai numeroase și randamente scăzute ale culturilor.
Mai trebuie avut în vedere și că numărul consumatorilor de produse exclusive curate nu este atât
de important ca și numărul nonconsumatorilor, fapt ce duce la prețuri mari a produselor
ecologice. [3]

15
Obiectivele agriculturii biologice sunt multiple, din care se amintesc: obținerea unor
produse agricole de calitate, care sî nu conțină reziduuri ale unor produse chimice; uilizarea unor
metode de producție care să protejeze mediul; practicarea unor tehnologii care să păstreze
fertiitateaa solului; etc.
Produsele rezultate în urma pacticării unei agriculturi biologice pot fi ușor recunoscute
prin intermediul etichetelor specifice. Prin intermediul etichetării se asigură și garantarea calității
produselor.
Agricultura biologică diferă în multe privințe de agricultura convențională. Avantajele
majore ale acesteia sunt:
- nu poluează solul și apele subterane cu pesticide
- păstrează structura solului și echilibrul microorganismelor din el
- reduce spălarea mineralelor datorită utilizării sporite a materiilor organice
- depinde foarte mult de echilibrul natural pentru protejarea culturilor, ea înlocuiește
aplicarea regulată da pesticide prin metode naturale de apărare
- utilizează, pedeplin, resursele natural, locale și regenrabile
- utiliează mijloace de producție cu consum mic de energie și reduce dependeța externă a
agriculturii.
Obținerea de produse ecologice este necessară în România, mai ales în contextual aderării
Romîniei la UE. Produesele cu performață ecologică vor fi rezultatul unui process integrat, în
sensul că, încă din faza de concepere vor fi incluse criteriile ecologice pe care le va satisface noul
produs. Evident, includerea anumitor restricții încă din faza de conceperea unui produs
presupune o cheltuială suplimentară. Dacă însă această cheltuială nu este făcută, consecințele vor
fi mult mai costisitoare, atât pe termen scurt, cât mai ales pe termen lung. În realitare, firmele
produscătoare reușesc desul de greu să scoată pe piață produse absolute "curate", în cele mai
multe cazuri preocupările sunt îndreptate către obținerea unor servicii/produse care să polueze
cât mai puțin mediul.

Resursele naturale
Mediul geografic determină condiŃiile naturale în care omul îşi desfăşoară întreaga
activitate, dar şi resursele de care are nevoie societatea. Conceptul a fost definit numeroşi
specialişti din domeniul economiei, ecologiei, geografiei şi istoriei, ceea ce a imprimat o
16
nuanŃare a semnificaŃiei de bază, conform căreia, prin resursă naturală se înŃeleg acele elemente
ale naturii care sunt folosite pentru satisfacerea necesităŃilor materiale şi spirituale ale omului.
Structura şi varietatea resurselor folosite în economie s-a modificat esenŃial pe parcursul
secolelor. Astfel de la piatră sau lemn, fructe şi animale sălbatice, din perioada preistorică,
societatea a trecut, odată cu dezvotarea rapidă a tejnicii şi tehnologiilor, la metale, combustibili
minerali transforamŃi sau nu în energie electrică şi apoi la cea mai „productivă” resursă- cea
informaŃională, resursă specifică perioadei acutale. Astfel, calitatea resurselor şi gradul de
accesibilitate a lor influenŃează direct productivitatea muncii în toate ramurile activităŃii. În acest
timp, nivelul general de dezvoltare economică şi, implicit, progresul tehnico-ştiinŃific
influenŃează accesibilitatea. łinând seama de acestea se consideră ca factori de influenŃă ai
gradului de valorificare a resurselor naturale, următoarele elemente: posibilitatea tehnică a
societăŃii; cererea economică pentru resurse şi gradul de cunoaştere a lor. [2]
Dar utlilizarea resurselor naturale ridică două probleme importante:
- necesitatea identificării celor mai eficiente căi de utilizare şi a posibilităŃilor de
substituire a resurselor epuizabile
- diminuarea dezechilibrelor de mediu determinate de exploatarea, condiŃionarea,
prelucrarea şi utilizarea resurselor şi, respectiv, a materialelor/energiei obŃinute
Resursele naturale se pot clasifica după numeroase criterii:
 după locul din spaŃiu pot fi provenite din: atmosferă, hidrosferă, litosferă, biosferă
 după modul de utilizare în faza de prelucrare pot fi cele care: devin materii prime;
cele care priduc energie; informaŃionale
 după gradul de cunoaştere pot fi: identificate şi exploatabile (rezerve); cunoscute dar a
căror exploatare nu este economică în condiŃiile tehnologice curente (resurse
subeconomice), presupuse exploatabile (necunoscute)
 după durabilitatea exploatării şi a particularităŃilor de refacere a resurselor pot fi:
inepuizabile, epuizabile
Evaluara economcă a resurselor se poate face după aprecierea:
- valorii absolute - se realizează în conformitatecu mărimea cheltuielilor realizate pentru
cercetarea, valorificarea şi exploatarea resurselor date. Se Ńine cont de asemenea de cheltuielile
necesare pentru refacerea calităŃolor pierdute ca rezultat al unor acŃiuni ale omului - eroziunea
solului, tăierea intensivă a pădurilor. Tot în acestă accepŃiune se foloseşte şi metoda evalării prin
17
cheltuielile comensatorii, adică cheltuielile pe care societatea la va suprta dacă va fi lipsită de
aceste resurse. Metoda poate fi aplicată atât pentru o perioadă scurtă, exprimându-se eficenŃa
anuală a reproducerii resurselor, cât şi pe o perioadă mai lungă.
- valorii relative - se determină eficienŃa suplimentară a producŃiei care se obŃine în urma
folosirii unor resurse mai valoriase în comparaŃie cu cele mai puŃin valoroase. O astfel de
evaluare are un caracter geografic, întrucât se bazează pe influenŃa factorilor naturali şi serveşte
la identificarea variantei optime de utilizare a resurselor, care prin cheltuieli minime pot asigura
un profit mai mare.
Caracterizarea utilizării raŃionale, reproducerii şi protecŃiei resurselor naturale se
realizează cu ajutorul unui sistem de indici economici. Aceştia servesc ca o argumentare
ştinŃiifică a amplasării raŃionale a obiectivelor economice în deoendenŃă de resursele naturale pe
care le folosesc pentru determinarea celei mai aventajoase tehnologii de extragere şi prelucrare a
resurselor, precum şi a complexului de măsuri necesare pnetru protecŃia mediului. Aceşti indici
pot fi grupaŃi astfel:
- indici economici, care caracterizează starea fiecărei resurse naturale
- măsurile orientative, spre neutralizarea acŃiunilor negative ale omului asupra mediului
- indici care reflectă cheltuielile legate de realizarea măsurilor de redresare a mediului
- eficienŃa economică a măsurilor de prevenire a degradării mediului înconjurător
În afară de aceşti indic cu carcter general, mai există şi cei care carecterizează ficare
resursă în parte. Dintre aceştia se exemplifică prin indicatorii care caracterizează resursele
funciare, de apă şi pe cele forestiere.
Astfel, pentru resursle funciare se folosesc următorii indici economici:
- suprafaŃa ternurilor agricole, care la rândul ei include suprafeŃe arabile, cele cu culturi
multianuale, păşune, livezi, etc
- suprafaŃa terenurilor neagricole, cele care se află sub construcŃii, cariere de extragere a
minereurilor, sub magistrale de transport terestru, rezervaŃii naturale, etc
- măsurile de îmbunătăŃire funciare, irigaŃii, combaterea eroziunii solului
- consumul, care se apreciază prin: valorificarea terenurilor agricole, ca unul din indicii
de antrenare a suprafeŃelor în circuitul economic (suprafaŃă agricolă totală/total suprafaŃă);
suprafaŃa arabilă/total suprafaŃă; suprafeŃe împădurite; păşuni; fâneŃe; raportate fiecare la
suprafaŃa totală.
18
Indicii economici ai resurselor de apă carcterizează consumul de apă prin prisma:
- sursei de captare a apelor
- tipului de consum, având în vedere necesarul de consum; volumul consumului
tehnologic de apă; necesarul de apă în irigaŃiile gospodăriei Ńărăneşti; necesarul de apă potabilă şi
menajeră pentru populaŃie [8]
Resursele forestiere sunt evaluate prin indici care se referă la suprafaŃa totală a fondului
silvic, inclusiv a celui ocupat nemijlocit de păduri; suprafeŃe reâmpădurite în decursul unui an;
plantarea perdelelor forestiere de protecŃie; cantitatea de lemn tăiată; pierderea de suprafeŃe
forestiere în urma incendiilor şi inundaŃiilor, investiŃiile necesare pentru realizarea măsurilor de
protecŃie a pădurilor.
Folosirea raŃională a resurselor naturale este cale principală spre sporirea eficientă a
producŃiei, care poate fi obŃinută prin economisirea factorilor de producŃie în procelus extragerii
şi prelucrării lor. În acest sen progresul tehnico-ştiinŃific devine principalul instrument în
rezovarea contradicŃiilor dintre sporirea necontenită a cerinŃelor sociale de resurse şi posibilităŃile
limitate care le oferă mediul înconjurător. Tehnologiile actuale nu permit valorificarea integrală a
numeroase resurse. Astfel, la extragerea cărbunelui rămâne în rocă aproximativ 30% de material
util; la minereurile de fier 20%, iar la cel de fosfor 30%. PerfecŃionarea tehnologiilor trebuie să
conducă la eliminarea acestor pierderi, pe de o parte, şi la rentabilizarea exploatării unor resurse
potenŃiale, cum sunt de exemplu rezervele de hidrocarburi din platformele continentale sau de
mare adâncime. În statele dezvotate se extrage deja petrol la adâncimi mai mari de 5000 m.
De asemenea orice inovaŃie tehnologică trebuie evaluată în dimensiunea ei ecologică,
analiza plecând de la consumul de energie, continuând cu randamentul de valorificare a materiei
prime şi finalizându-se cu evaluarea impactului utilizării produsului finit, precum şi după
scoaterea din uz a acestuia. Progresul tehnico-ştiinŃific aduce o contribuŃie importanta la
raŃionalizarea consumului de resurse pe mai multe căi, cum ar fi:
- extragerea cât mai completă a resurselor minerale
- prelucrarea completă a materialelor extrase şi utilizarea tuturor componentelor care se
obŃin
- reducerea pierderilor în cursul transportului
- valorificarea deşeurilor care rezultă în procesele de producŃie şi consum
- diversificarea surselor de energie utilizate
19
În general este necesară o apreciere preventivă vizavi de mediu, încă din faza de
proiectare a oricărui bun/serviciu şi, implicit, a tehnologiei care permite producerea acestuia.

20
Capitolul 3. Dezvoltarea durabilă: concepte, strategii

3.1 Combustibili ecologici

BiocarburanŃi
În Uniunea Europeană carburanŃii utilizaŃi în transporturi sunt la originea a aproximativ
21% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră care contribuie la încălzirea globală şi, în
conformitate cu prevederile Protocolului de la Kyoto, este esenŃială reducerea acestor emisii.
Rezervele cunoscute de petrol sunt limitate cantitativ şi se găsesc în câteva regiuni
ale lumii, iar noile rezerve existente sunt dificil de exploatat; preŃurile ridicate ale petrolului
conduc la dezechilibre în balanŃa de plăŃi a Ńărilor importatoare. La întâlnirile informale ale
şefilor de state şi de guverne din Uniunea Europeană s-au făcut propuneri pentru elaborarea unei
politici europene de revigorare a energiei alternative. Un element important constă în găsirea
modalităŃilor de reducere a dependenŃei excesive a Europei faŃă de importul de petrol şi gaze,
concomitent cu dezvoltarea unei abordări coerente bazate pe o analiză solidă a aspectelor
economice, de mediu şi sociale, în vederea reducerii graduale a acestei dependenŃe.
BiocarburanŃii obŃinuŃi din biomasă, ca resursă regenerabilă, constituie înlocuitori direcŃi ai
combustibililor fosili şi pot fi integraŃi în circuitul de aprovizionare cu carburanŃi. Transformarea
biomasei în biocarburanŃi constituie premisele abordării şi găsirii altor soluŃii tehnologice
avansate (cum ar fi, de exemplu, cea referitoare la hidrogen). Pentru Ńările în curs de dezvoltare,
producŃia de biocarburanŃi va conduce la crearea de locuri de muncă, reducerea facturilor pentru
importul de energie şi deschiderea unor potenŃiale pieŃe pentru export. ProducŃia de bioetanol, în
particular, poate oferi o alternativă viabilă pentru cultivatorii şi producătorii de zahăr după
reforma Politicii Agricole Comune privind regimul zahărului.
Directiva 2003/30/CE se referă la promovarea utilizării biocarburanŃilor şi a altor
carburanŃi regenerabili în transporturi (JO L 123 din 17 mai 2003) şi a fost reexaminată recent în
funcŃie de raportul cost – eficacitate, nivelul prognozei după 2010, evaluarea şi controlul tuturor
incidentelor ale biocarburanŃilor şi efectele lor asupra mediului. [1]
Abordarea UE privind exploatarea potenŃialului biocarburanŃilor se referă la:
- continuarea promovării biocarburanŃilor în UE şi în Ńările în curs de dezvoltare astfel
încât producerea şi utilizarea lor să aibă efecte pozitive asupra mediului şi, pe consideraŃii de tip
concurenŃial, să contribuie la obiectivele stategiei de la Lisabona;
21
- pregătirea folosirii pe scară largă a biocarburanŃilor şi ameliorarea rentabilităŃii lor
graŃie cultivării optime a materiilor prime specializate, a cercetării biocarburanŃilor din a doua
generaŃie, pătrunderii pe piaŃă a proiectelor demonstrative şi înlăturării obstacolelor de ordin
tehnic;
- explorarea posibilităŃilor pentru Ńările în curs de dezvoltare, înŃelegându-se: limitările
datorate reformei zahărului în UE, producŃia de materii prime pentru fabricarea biocarburanŃilor,
producŃia de biocarburanŃi şi definirea rolului UE în susŃinerea unei producŃii durabile de
biocarburanŃi.
În momentul de faŃă sunt trei categorii de biocarburanŃi:
A) BiocarburanŃii din prima generaŃie. Sunt biocarburanŃii ce pot fi utilizaŃi în amestec cu
carburanŃii clasici şi pot fi distribuiŃi prin infrastructura existentă. Actualmente, în numeroase Ńări
sunt atât vehicule diesel care pot rula cu biodiesel 100% cât şi vehicule cu carburanŃi substituiŃi
în diferite concentraŃii. BiocarburanŃii din prima generaŃie sunt: biodieselul (obŃinut din plante
oleaginoase, ulei rezidual); bioetanolul (obŃinut din sfeclă de zahăr, cereale); biogazul; bio-
ETBE-ul; uleiurile vegetale pure. BiocarburanŃii pot fi utilizaŃi ca şi carburanŃi de înlocuire în
transporturi, în aceleaşi condiŃii ca şi gazul natural lichefiat, gazul natural comprimat, gazul de
petrol lichefiat şi hidrogenul. ConstrucŃia instalaŃiilor destinate producerii de carburanŃi de
înlocuire, introducerea de noi tipuri de motoare şi adaptarea sistemului de distribuŃie implică
investiŃii pe termen lung care necesită perspective stabile a cererii de piaŃă.
B) BiocarburanŃii din a doua generaŃie. O tehnologie avansată, dintre cele mai
promiŃătoare în materie de biocarburanŃi din generaŃia a doua, este tratamentul ligno-celulozic
care stă la baza obŃinerii de bioetanol celulozic, biocarburanŃi sintetici, biogaz, biohidrogen şi
NExBTL, obŃinut din uleiuri vegetale şi grăsimi animale. Sunt trei astfel de instalaŃii pilot în UE,
în Suedia, Spania şi Danemarca.
Printre alte tehnologii care vizează transformarea biomasei în biocarburanŃi lichizi
figurează şi cea privind biodieselul Fischer-Tropsch şi bio-DME (eter dimethylique), instalaŃii
demonstrative în acest sens fiind în Germania şi Suedia. Gazul natural sintetic (GNS) poate fi
produs din resurse fosile sau regenerabile. Cel obŃinut din materiale regenerabile are avantaje
importante pentru reducerea dioxidului de carbon şi poate constitui o etapă decisivă pentru
dezvoltarea altor combustibili gazoşi. Grupul la înalt nivel CARS 21 estimează că iniŃiativele
politice viitoare trebuie să fie luate în considerare şi să reflecte avantajele diferitelor tehnologii şi
22
procedee de producere a biocarburanŃilor pentru a avea grijă de schimbarea climatică.
Un parteneriat între toate părŃile interesate va fi necesar pentru promovarea celor mai bune
practici şi facilitarea investiŃiilor pe termen lung ale sectorului privat. Astfel, Banca Europeană
de InvestiŃii poate contribui la susŃinerea proiectelor şi tehnologiilor economico-viabile.
C) BiocarburanŃii în Ńările în curs de dezvoltare. ProducŃia de biomasă în mediul tropical
este cea mai ridicată şi costurile de producere a biocarburanŃilor, numind bioetanolul, sunt
comparabile în Ńările în curs de dezvoltare. Bioetanolul produs din tulpinile de zahăr în Brazilia
(prim producător mondial de bioetanol) este competitiv cu combustibilii fosili. Alte Ńări precum
Malaezia, Indonezia şi Filipine produc biodiesel numai pentru consumul intern. Uniunea
Europeană este primul producător de biodiesel din lume, dar acest produs nu face încă obiectul
unui comerŃ semnificativ.
Pentru dezvoltarea producŃiei biocarburanŃilor, preŃul petrolului pe plan mondial este un
element determinanat, alături de alŃi factori perecum:
- nivelul potenŃialului de producŃie
- dimensiunea pieŃei naŃionale şi regionale
- investiŃiile în infrastructură
- suportul regimului politic
- opŃiunile pentru export (UE, Statele Unite, Japonia, China)
- preŃul pe piaŃă al materiilor prime utilizate pentru biocarburanŃi

Biomasa
Biomasa însumează totalitatea resturilor vegetale şi este considerată una dintre cele mai
populare resurse de pe Glob. Combustibilii de tip biomasă includ:lemn şi deşeuri din lemn
(butuci, rumeguş, palete, aşchii), deşeuri agricole (paie, balega animalelor, coji de toate felurile,
de struguri, de nucă etc), recolte energetice (plopi, răchită, sălcii, sămânŃă de rapiŃă) şi deşeuri
solide ale municipalităŃii. Unele dintre acestea sunt excelente pentru încălzire, altele pentru
obŃinerea curentului electric (s-a descoperit, de pildă, că se poate produce electricitate din… coji
de struguri), iar altele sunt folosite ca biodiesel.
Avantajele încălzirii cu biomasă: nu se elimină gaze cu efect de seră, au un conŃinut redus
de sulf, ceea ce elimină formarea ploilor acide, factură mai mică la întreŃinere, deşi iniŃial
investiŃiile sunt mai mari decât în cazul unui sistem de încălzire clasic. Se apreciază că
23
biocarburanŃii pot aduce curent electric în 1,6 miliarde de case din întreaga lume şi pot încălzi
alte 2,4 miliarde de case, dintre cele care acum folosesc paie ori cărbune.
Dezavantaje: pentru obŃinerea biocombustibilului din ulei de palmier, s-au tăiat imense
suprafeŃe de pădure.
Biomasa reprezintă 4% din întregul necesar de energie asigurat de Uniunea Europeană,
iar în următorii ani se aşteaptă ca procentul să crească şi mai mult. Dacă ne gândim că din ce în
ce mai multe state includ în strategiile lor valorificarea la scară cât mai largă a resturilor
vegetale, ca sursă de energie, putem deduce că exploatarea biomasei devine un adevărat trend.
Eexemple : Guvernul Marii Britanii a dispus crearea unui organism special pentru a impulsiona
folosirea biomasei, Suedia caută soluŃii pentru a înlocui centralele care folosesc combustibil
fosili, cu tehnologii bazate pe biomasă. Austria, Germania şi Slovenia au planuri care arată că
sunt foarte interesate de această resursă. Şi SUA exploatează biomasa într-o proporŃie
importantă, pentru a obŃine energie, Canada îşi încălzeşte instituŃii, magazine şi garaje astfel, iar
Brazilia şi Hawaii au descoperit şi ele beneficiile biomasei. Unele studii arată că există Ńări care
folosesc la scară largă resturile vegetale: astfel, în Nepal şi Malazia, cota parte a biomasei în
volumul total a energiei folosite este de 94%, în Kenia – de 95%, în India - 50%, în China - 33%,
în Brazilia - 25%, iar în Egipt, 20%.
Marii producători americani muncesc deja pentru a scoate pe piaŃă motoare adaptate
funcŃionării cu biocarburanŃi. Pe de altă parte, Europa oferă subvenŃii importante producătorilor
de etanol, un biocombustibil făcut pe bază pe porumb. Iar acesta este numai începutul.
Rapoartele ONU prognozează că în maxim 20 de ani, 25% din energia şi combustibilii folosiŃi la
nivel mondial vor proveni atât din biomasă, cât şi din alte resurse regenerabile. Teoria este
plauzibilă, cu atât mai mult cu cât foarte multe guverne nici măcar nu sunt conştiente pe deplin
de potenŃialul de biomasă al propriilor Ńări. Dar, pentru ca biomasa să şi producă, este nevoie de
strategii pe zeci de ani, de subvenŃii şi de legi clare, în favoarea resurselor regenerabile.
Dintre toate resursele regenerabile ale României, biomasa are cel mai mult potenŃial. Cu
toate acestea, este exploatată foarte puŃin. Printre pionierii români care au folosit biomasa este
municipalitatea Vatra Dornei, unde se află prima centrală de la noi alimentată cu rumeguş, şi
care încălzeşte un oraş întreg. Astfel, firmele care debitează lemn pentru mobilă, nu mai aruncă
rumeguşul în râu, aşa cum făceau până acum, ci îl dau gratis primăriei Vatra Dornei. Din 2004,
de când s-a înfiinŃat centrala, şi până acum, aceasta n-a intrat niciodată în criză de rumeguş, ba
24
chiar a avut şi de prisos. Iar în ultima vreme, ca urmare a tăierilor de păduri, a început să
înflorească comerŃul cu peleŃi şi brichete. Să te încălzeşti cu aşa ceva este într-adevăr mai
ecologic şi mai eficient, dar silvicultorii se plâng că un asemenea mod de încălzire nu este bun
fiindcă se alimentează din defrişări. Pe de altă parte, nimic nu ne împiedică să culegem surcelele
aruncate prin văi şi prin păduri, sau să ne încălzim cu… excremente presate, rezultate de la
fermele de animale. Chiar şi zerul de la fabricile de lapte poate fi o foarte bună sursă de energie.
La fel, nimic nu ne împiedică să se cultive rapiŃă ori să se folosescă paie şi coceni pentru
a produce biodiesel. Lukoil şi Petrom au făcut paşi concreŃi în acest sens, planificându-şi să
construiască fabrici de biodiesel. Nu neapărat de dragul ecologiei, ci pentru a nu fi închişi.
O Hotărâre de Guvern deja intrată în vigoare de jumătate de an impune ca toŃi carburanŃii
să aibă în componenŃă minimum 2% biodiesel. Iar până în 2010, procentul trebuie să se dubleze.
Cel mai bun biocombustibil din lume este cel obŃinut din trestie de zahăr sau din ulei de palmier,
produs în Asia, America de Sud şi Africa.

Cum ar putea deveni biomasa din ecologică, neecologică:


Un studiu ONU demonstrează că supraexploatarea biomasei poate să bage omenirea în
foamete, şi nu numai. Pe plan mondial, deja a apărut fenomenul “alergătura după energie
regenerabilă”. Multe Ńări sărace cheltuiesc de vreo cinci ori mai mult pentru combustibil, decât
pentru sănătate. Altele cheltuiesc de două ori mai mult pentru energie decât pentru limitarea
sărăciei. łările puternic industrializate au găsit soluŃii de fabricare a biocombustibilului, dar
pentru asta trebuie să elimine din circuitul agricol o grămadă de terenuri care până acum asigurau
hrană populaŃiei. În lume, comerŃul cu energii bio este pe cale de a deveni cu mult mai profitabil
decât cel cu alimente.

3.2 Reciclarea

Reciclarea materialelor plastice s-a dezvoltat constant şi se realizează într-o gamă largă
în multe Ńări. Există încă probleme tehnice, economice şi structurale de depăşit, dar posibilităŃile
sunt vaste. Cu toate că unele mase plastice pot părea identice, de fapt sunt grupe pe materiale
diferite cu o structură moleculară diferită. Reciclarea depinde de procesul de a le separa pe
fiecare in parte. Aceasta poate fi obŃinută în mod eficient în fabricile unde materialele reciclabile
generate în procesul de producŃie sunt uşor de separat.
25
Utilizarea materialelor plastice prezintă probleme de identificare, separare şi de
contaminare. Dar acolo unde sunt suficiente cantităŃi de materiale reciclabile clasificabile, de
exemplu ambalaje de paleŃi sau saci utilizaŃi în industrie sau agricultură, reciclarea este realizată
cu succes. Cele mai scumpe produse secundare din plastic, precum cele ce provin din
calculatoare, fotocopiatoare şi o gamă largă de echipamente electronice similare, sunt foarte
solicitate. Spectrometrul este una din tehnicile utilizate pentru a asigura precizia identificării
acestor materiale care, dupa procesare, sunt deseori folosite în manufacturarea echipamentelor
electronice şi electrice noi.
Reciclarea schimbă proprietăŃile mecanice ale maselor plastice, astfel încat nu poate fi
posibilă reciclarea unor cantităŃi mari de un anumit tip reintegrându-le imediat în acelaşi proces
de producŃie. În unele sectoare, prejudecăŃile împotriva materialelor secundare raman un obstacol
important în reciclarea plasticului, dar această atitudine se schimbă rapid o dată cu luarea în
considerare a protecŃiei mediului şi a altor influenŃe. Recuperarea ambalajelor de plastic
reprezintă cea mai mare provocare, şi nu doar în realizarea economică privind colectarea de
material suficient segregat pentru a face reciclarea viabilă. Sticlele PET, care sunt utilizate în
cantităŃi mari în multe Ńări pentru băuturi, este un excelent exemplu de reciclare a ambalajelor .
Polyethylene terephthalate - numele complet al cuvantului PET- este un material sofisticat de o
rezistenŃă mare care este utilizat cu foarte mare eficienŃă ca recipient pentru băuturi. Avantajul
reciclării ambalajelor PET este enorm, dată fiind numarul mare de sticle folosite care pot fi
exploatate la un cost acceptabil.
Costul de colectare a materialelor în cantităŃi mici de la o multitudine de surse este
principalul obstacol în dinamizarea progresului în reciclarea multor polimeri. În unele Ńări,
politicile administrative îşi asumă o mare responsabilitate în recuperarea de ambalaje şi alte
produse. Această "responsabilitate" presupune dezvoltarea reciclarii maselor plastice prin
acoperirea unor elemente ale costurilor comerciale tradiŃionale - iniŃial prin manufacturare şi
distribuire, şi în final de către consumator prin preŃurile de producŃie uşor crescute. [13]
Reciclarea diferitelor tipuri de plastic prezintă o problemă în ceea ce priveste
incompatibilitatea polimerilor. Oricum, introducerea aşa - numiŃilor "compatibilizatori" care
crează stabilitate polimerică între legăturile dintre structura diferită a moleculelor şi a maselor
plastice, facilitează utilizarea de combinaŃii. Compatibilizatorii pot face deja posibila producerea
unui tip de aliaje din plastic din materiale de calitate inferioară. Procesele continuă sa se dezvolte
26
pentru a obŃine substanŃele utilizate în producerea maselor plastice, şi pentru a folosi aceste
materiale ca materie primă în producerea unor substanŃe diferite. Gunoiul, plasticul nereciclabil,
au valoare calorică şi pot fi utilizate prin urmare drept combustibil. [7]
Există şapte tipuri diferite de materiale plastice. PuteŃi determina gradul plasticului
privind aproape în partea de jos a recipientului. Acest numar corespunde gradului materialului
din plastic, conform tabelului de mai jos. Nu sunt incluse toate exemplele posibile. Gruparea
separată pe tip de material este obligatorie înainte de a recicla.

Reciclarea maselor plastice

Material / Proprietati Aplicatiile produsului Produse cu continut de material


Simbol material reciclat
reciclare
PET Claritate Butelii (sticle) plastic Fibre, saci pentru pastrare şi
/PETE/PETP/ (transparenta), bauturi nealcoolice, transport imbracaminte, folie şi
rezistent, durabil, apa, suc, bere, sifon placi, containere pentru alimente şi
Polietilen solid, bariera (apa carbogazoasa), sos bauturi, covoare, curele (benzi,
tereftalat pentru gaz şi picant (ketchup) şi ulei. chingi) de legat, lana tocita, butelii
umiditate, retine Borcane unt de arahide, (sticle, flacoane), jachete scamosate,
carbonatarea, muraturi, jeleu şi gem folie pentru retentia solului, filtre.
rezistent la caldura. (dulceata). Film (folie) Observatii: Pentru reciclarea
şi tavi pentru alimente containerelor din PET:
preparate la cuptor, - spalati şi aplatizati; puteti lasa
curele (benzi, chingi) etichetele, nu insa capacele (sigiliile
de legat şi containere de la capace);
alimentare sau - nu puneti sticle de produse
nealimentare. petroliere (ex.: ulei de motor), de
pesticide sau ierbicide.

27
HDPE Proprietati bune de Butelii (sticle) de lapte, Butelii (sticle, flacoane) colorate de
bariera pentru apa, suc, cosmetice, detergent lichid pentru vesela si
Polietilena de umiditate, sampon, detergent lenjerie, balsam de rufe, sampon,
mare rigiditate, lichid pentru vesela şi ulei de motor şi butelii (sticle,
(inalta) rezistenta, lenjerie, inalbitor, flacoane) transparente de lapte si
densitate durabilitate, recipiente iaurt şi apa; tevi, cosuri, navete, ghivece de
rezistenta la margarina, cutii flori, margini (borduri) de gradina,
chimicale, cereale, carne, navete, folie şi placi, lazi de gunoi
permeabil la gaz, pungi, saci şi sacose. (reciclare), mobilier din plastic
usor de procesat şi (scaune, banci), casute pentru caini,
usor de format produse lumber (compozit
(prelucrat). plastic+lemn), dale, masa picnic,
cutie postala, garduri, containere,
lazi pentru compost, granule.
Observatii: Rezistenta chimica face
sa fie bun pentru ambalaje casnice
şi produse chimice industriale ca
detergenti şi inalbitori.
Butelia (sticla) cu pigment
(colorant) are o mai buna rezistenta
la crapare decat sticlele fara
pigment (colorant).
PVC Versatilitate, Ambalaje transparente Ambalaje, legatura pentru foi
claritate alimentare şi detasabile (sina plastic indosariere),
/V/ (transparenta), usor nealimentare, tuburi pardoseli, panouri (casete),
Policlorura de de amestecat, medicamente, izolatii lambriuri, rigole, flaps noroi, folie si
vinil rezistenta, fire şi cabluri, folie şi placi, dale si rogojini, stergatoare de
durabilitate, placi, produse din picioare, dusumea elastica, tava
rezistent la grasimi, industria constructiilor (suport) casete si CD-uri, cutii
ulei şi chimicale, ca tevi, fitinguri, electrice, izolatii cabluri, semnale
caracteristici de aparatori, dale, benzi de trafic, furtun de gradina, liziera
curgere şi transportoare şi mobila pentru casa, butelii (sticle,
proprietati electrice ferestre; butelii (sticle, flacoane) pentru detergent vase,
stabile. flacoane), pungi pentru geamuri; dale, tigle, articole
sange, produse din instalatii (tevi, fitinguri), denivelari
piele sintetica. pentru viteza, capace (canale)
pentru drumuri de acces industriale.
LDPE Usor de procesat, Pungi (sacose) Invelitori de transport, cutii de
rezistent, durabil, alimentare pentru paine gunoi, dale, mobilier, folie si placi,
Polietilena de flexibil, usor de si produse congelate, containere compost, butelii (sticle,
mica lipit (la cald), pungi (sacose) pentru flacoane) de suc natural de lamaie,
(joasa) bariera pentru lazi/cutii haine, butelii cutii de mustar, articole plastic-
densitate umezeala. (sticle, flacoane) lemn (cherestea gard, etc.).
comprimate pentru
miere, mustar.

28
Deasemeni este folosita
pentru producerea
capacelor flexibile şi
este folosita in aplicatii
cu fire şi cabluri
electrice. Fibre,
covoare, mobilier,
caserole şi tavi pentru
alimente, Ńevi şi
canalizari (rigole).
PP Rezistent, durabil, Butelii (sticle, Carcase baterii auto, semnalizari
rezistent la caldura, flacoane) pentru lumina, cabluri baterii, perii maturi,
Polipropilena chimicale, grasimi ketchup, containere stergatoare gheata, palnie ulei, rastel
(unsori) si ulei, iaurt si margarina /unt, pentru biciclete, greble, benzi de
bariera umezeala. tuburi, flacoane de legat, granule, placi, tavi, recipiente
Punctul inalt de medicamente, aplicatii pentru iaurt siropuri.
topire face ca textile ca covoare,
produsele sa fie sfoara, snur, franghie
rezistente pentru (funie, corzi), navete
umplerea cu lichide rigide si componente
calde. auto.
PS Versatil, izolator, Ambalaje de protejare, Termometre, comutatoare lumina,
claritate containere, capace, izolatii termice, cartoane oua,
Polistiren (transparenta), usor pahare, sticle (butelii, orificii de ventilatie, tavi, rigle,
de format, punct flacoane) si tavi, rame, ambalaje, cesti, farfurii
relativ scazut de carcase CD, aplicatii de (castroane), pahare expandate,
topire. servire a alimentelor, ustensile (unelte) diverse.
tavi de expunere a
carnii, cartoane oua,
flacoane aspirina,
pahare, castroane,
cutite.
Altele Depinde de Butelii (sticle) Butelii (sticle, flacoane), pentru
material sau reutilizabile de apa de mancare si sucuri, sirop, aplicatii
PC /Acrilic combinatia de trei sau cinci galoane (, plastic-lemn.
/ABS/ Plastic materiale. suc de lamaie si Observatii: Indicatiile acestor
amestecat / ketchup. simboluri se foloseste atunci cand
Poliester si este folosit un alt material altul
fibre de decat cele 6 tipuri prezentate mai
poliester sus sau este facut din mai multe
(PBT, PCTA, materiale prezentate mai sus sau
PCTG, PETG) este folosit intr-o combinatie de
/ Nylon si straturi de materiale.
fibre de Nylon
(PA 6, 6.6, 11,
29
12, 6.10, 6.12)
/ Poliuretan /
...

Tabel 3.1 Tipuri de mase plastice reciclabile

3.3 Voluntariat. ComunităŃi ecologice

Adevărate locuri „verzi", satele ecologice din reŃeaua „Living Routes" demonstrează că
oamenii pot trăi în mod natural. În multe dintre acestea sunt folosite panourile fotovoltaice
pentru electricitate. Sunt sate ecologice construite cu ajutorul orăşenilor care învaŃă cum să
trăiască natural în medii străvechi şi pline de istorie. Răspândite în toate colŃurile lumii, satele
ecologice sunt exemple vii care arată că omul poate să trăiască în confort şi să protejeze mediul
în acelaşi timp. [10]
„Auroville" în India, „Findhorn" în ScoŃia, „Kibutz Lotan" în Israel, „High Amazon" în
Peru, „Eco-Yoff" în Senegal, „Huehuecoyotl" în Mexic, „Ecoversidade" din Brazilia, „Sirius
Community" în Statele Unite ale Americii fac parte din „Living Routes", reŃea internaŃională de
adevărate laboratoare vii.
Satele ecologice sunt comunităŃi rurale în care oamenii se străduiesc să trăiască în acord
cu mediul înconjurător şi să-l agreseze cât mai puŃin. Pentru a reuşi acest lucru, ei combină mai
multe aspecte precum designul ecologic, clădirile ecologice, producŃia verde, energia alternativă.
IniŃiatorii programului spun că principala motivaŃie pentru construirea unor sate ecologice este
alegerea şi angajamentul oamenilor pentru a stopa practicile ce distrug mediul şi în acelaşi timp
planeta. Ei spun că oamenii trăiesc de milenii în comunităŃi aşezate în apropierea naturii, în
structuri sociale. Multe dintre aceste „ecovillages" au existat dintotdeauna şi mai există şi astăzi,
luptând pentru supravieŃuire. Ecologiştii spun însă că acum satele ecologice sunt create special
pentru ca oamenii să poată trăi în continuare în comunităŃi legate de pământ, într-un mod care să
asigure în viitor supravieŃuirea tuturor formelor de viaŃă.
Satele ecologice sunt soluŃia pentru una dintre problemele majore ale timpului nostru -
creşterea fără precedent a ratei demografice. Pentru a supravieŃui, rasa umană trebuie să înveŃe să
trăiască ecologic, sunt de părere tot mai mulŃi oameni de ştiinŃă.

30
Primele sate ecologice au fost recunoscute în 1998 ca bune practici de supravieŃuire de
către NaŃiunile Unite. Atunci au fost incluse pe lista primelor 100 de practici de supravieŃuire din
lume. Satele ecologice, prin susŃinerea modurilor de viaŃă care pot fi continuate şi în viitor, sunt
modele ce pot fi puse în practică imediat. Traiul într-o comunitate ecologică e un mod simplu
prin care se combate degradarea mediului, dar în acelaşi timp se păstrează şi un anume grad de
confort. Ele ne arată cum putem supravieŃui în secolul XXl.

„Kibutz” din Israel


Aşezat aproape de deşertul Negev, în sudul văii Arava,
Kibutz Lotan e un experiment ce pune alături palestinieni,
beduini şi evrei, care depun eforturi pentru o pace reală şi de
durată. Aceştia aduc în acelaşi loc experienŃa lor în design ecologic, clădiri ecologice şi
agricultură verde. Sătenii din Kibutz vor să restabilească habitatul natural prin folosirea hranei
ecologice şi a unei tehnici „bio" pentru construcŃii precum folosirea chirpiciului ori balegă
amestecată cu paie şi resturi menajere. Atunci când a fost conceput, programul a avut în vedere
ca „sătenii" să folosească gândirea critică şi luarea deciziilor de comun acord. Satul e situat la
distanŃă egală de Ierusalim şi Tel Aviv. Locuitorii au în derulare câteva proiecte educaŃionale,
inclusiv o Şcoală pentru pace, unde predarea să se facă în limbile arabă şi idiş.

„Findhorn" din nordul Europei


„Comunitatea Findhorn a luat naştere în 1962, când familia Peter şi Eillen Caddy
împreună cu Dorothy Maclean au construit un hotel. După scurt timp, acesta a fost mistuit de
flăcări, fapt care i-a determinat pe cei trei prieteni să se mute într-o mică rulotă de lângă Marea
Nordului.
Aici, Peter a construit o grădină, ceea ce a făcut ca Dorothy să-şi descopere abilitatea de a proteja
şi a îngriji plantele. În timp, au venit şi alŃi oameni să locuiască în această regiune, iar în 1972 a
fost înregistrată ca FundaŃia Findhorn. Astăzi, comunitatea este în creştere şi e cunoscută ca fiind
vegetariană. Are aproximativ 40 de membri din 40 de Ńări care de străduiesc să creeze un model
pozitiv de supravieŃuire pentru umanitate şi planetă. Membrii comunităŃii au grădini ecologice,
cu o agricultură ce foloseşte puterea vântului ca resursă energetică, plus un sistem de canalizare

31
ecologic . Acum, oraşul are 30 de clădiri „verzi" şi un plan pentru construirea altor 40 în
următorii ani.
Findhorn e membru fondator al reŃelei „Global Ecovillage", iar în 1997 a primit
recunoaşterea din partea NaŃiunilor Unite pentru model de bună practică al unei organizaŃii
nonguvernamentale. În 2001 a fost creat un colegiu, denumit după numele fundaŃiei, unde se Ńin
cursuri şi traininguri despre dezvoltarea personală.

„EcoYoff" din Senegal

Satul ecologic din vestul Segenalului a fost creat într-o


zonă unde bogăŃia naturală n-a fost distrusă deloc. Aici, studenŃii
din mai multe Ńări vin şi cercetează alături de cei senegalezi ce
metode să folosească pentru a îmbunătăŃi viaŃa sătenilor din zonă.
Tinerii îşi încep programul cu un tur prin EcoYoff. Apoi sunt
duşi să viziteze un sat pescăresc vechi de 600 de ani - Dakar, unde sunt iniŃiaŃi în cultura
senegaleză. StudenŃii învaŃă cum să folosească hrana în mod natural şi cum să protejeze pădurile
de Acacia.

„Ecoversidade" din centrul Braziliei


A fost construit în 1998 pe o zonă defrişată. Cei care au participat la construirea lui s-au
gândit la un prototip de sat ecologic, unde să poată învăŃa şi locui inclusiv studenŃii. De aici şi
denumirea de Ecoversidade. Localitatea mai e cunoscută şi sub numele de Ecocentro IPEC şi e
situată în centrul Braziliei, în apropierea oraşului Piren, din regiunea Goias.
Satul ecologic Ńine legătura atât cu Universitatea naŃională din Brazilia, dar şi cu
ministere, şcoli şi organizaŃii nonprofit. El funcŃionează ca un model de aşezare rurală, în care
sunt folosite tehnologii moderne. Specialiştii consideră că Ecocentro IPEC a devenit cel mai
important centru de acest fel din America Latină, care demonstrează ca viitorul ecologic e
posibil. Cei care merg în Brazilia vor vedea că în Ecoversidade există 15 construcŃii bio, cu
toalete construite cu un amestec de bălegar, cu sisteme de tratare a apei, cu grădini şi mâncare
ecologică şi cu un sistem propriu de producere de energie regenerabilă.

32
„Sirius" din Massachusetts
Foştii membri ai comunităŃii Finhorn din ScoŃia au pus bazele unei comunităŃi ecologice
şi în Statele Unite ale Americii. După ce au căutat un loc potrivit, membrii de la Finhorn s-au
stabilit în vestul statului Massachusetts, unde odată trăiau triburile de indieni americani. Satul a
fost numit după cea mai strălucitoare stea - Sirius. Astăzi, comunitatea are 30 de membri care
trăiesc în armonie cu pământul. Ei folosesc ca surse de energie puterea vântului şi pe cea
fotovoltaică. Locuiesc în case construite ecologic şi se hrănesc din grădini, unde totul se cultivă
natural.

„High Amazon" în Peru


Satul ecologic din Peru e aşezat lângă apele Amazonului. E destinat taberelor studenŃeşti,
în care tinerii vin şi fac practică în timpul vacanŃelor. StudenŃii ajută comunităŃile locale prin
târgul „Oro Verde", un târg prin care e promovată, printre altele, cafeaua produsă în condiŃii
ecologice.

„Auroville", construit pe principii filosofice


Bazat pe principiile filosofului indian Sri Aurobindo şi a Mirei a Alfalssa, Auroville e un
experiment uriaş pentru crearea unui oraş internaŃional în care să locuiască 50.000 de persoane.
Situat în sudul Indiei, Auroville a fost conceput după viziunea franŃuzească „The Mother", care
propovăduieşte folosirea energiei solare pentru viaŃa de zi cu zi. Oraşul a fost inaugurat pe 28
februarie 1968, când peste 5.000 de oameni din 124 de Ńări s-au adunat pentru a celebra
deschiderea porŃilor sale. După ce festivităŃile s-au încheiat, o mare parte din cei prezenŃi au
început reconstruirea peisajului devastat într-un ecosistem viu în care să convieŃuiască o
comunitate internaŃională.
Astăzi, Auroville se întinde pe o suprafaŃă de 3.218 metri şi e locuit de 1.900 de persoane
din 40 de naŃiuni. În primii 10 ani de existenŃă, acolo au fost plantaŃi un milion de copaci, ceea ce
a dus la refacerea treptată a pădurilor şi la recuperarea faunei pierdute. Unele specii de păsări s-
au reîntors în acest habitat natural. În prezent, în oraş există 150 de case alimentate cu
electricitate de la panourile fotovoltaice şi 15 ferme ecologice. Auroville este considerat pe plan
internaŃional „oraşul de care pământul are nevoie".

33
Analiza şi înŃelegerea tendinŃelor actuale în ceea
ce priveşte starea mediului în raport cu
dezvoltarea sistemelor socio-economice a
condus la concluzia că civilizaŃia modernă
urmează un curs ce nu are durabilitate din punct
de vedere economic şi ecologic. Se consideră că
specia umană nu-şi mai poate continua
dezvoltarea pe bazele actuale fără a fi expusă
unor severe perturbări sociale, economice şi ecologice. [14]

De aceea sunt necesare măsuri pe termen lung care să asigure atât ameliorarea,
conservarea şi protejarea tuturor formelor de viaŃă existente cât şi dezvoltarea, concomitentă, a
societăŃii umane. Aceste măsuri trebuie să determine încadrarea civilizaŃiei moderne pe o
traiectorie de dezvoltare care să-i asigure durabilitatea în timp.
Durabilitatea reflectă interrelaŃia dintre dinamica sistemelor socio-economice umane şi cea a
sistemelor ecologice naturale şi seminaturale, care permite ca viaŃa omenirii să continue
indefinit, oamenii ca indivizi să prospere, cultura să se dezvolte şi activitatea umană să nu
diminueze diversitatea şi complexitatea sistemelor ecologice suport al vieŃii. Dezvoltarea
durabilă trebuie înŃeleasă ca strategia de dezvoltare a sistemelor socio-economice umane pe baza
menŃinerii complexităŃii, diversităŃii şi funcŃionalităŃii sistemelor ecologice naturale şi
seminaturale, care furnizează umanităŃii o gamă largă de resurse şi servicii şi asigură bunăstare
socială, securitate ecologică şi prosperitate economică.
Pentru ca acŃiunile umane să fie durabile este necesară respectarea unor condiŃii, ca de
exemplu: să se asigure un echilibru între rata cu care resursele sunt preluate de către sistemele
socio-economice umane şi rata lor de regenerare în ecosistemele naturale; tehnologiile utilizate
să fie nepoluante şi să asigure reciclarea produşilor secundari şi finali din diferite industrii; să fie
menŃinută sau refăcută viabilitatea, intregritatea şi diversitatea sistemelor ecologice naturale; să
se acorde sprijin menŃinerii comunităŃilor umane şi tradiŃiilor locale; fiecare generaŃie să asigure
succesiunea generaŃiei viitoare. [Anexa 1]

34
3.4 Ecoturismul. Implementare în societatea economică

ExperienŃa multor Ńări a demonstrat că, pe termen lung, o abordare planificată a


dezvoltării turistice pentru a aduce benficii atât pentru cei care prestează serviciile cât si pentru
benficiari, turişti. Lipsa planificării conduce la apariŃia problemelor sociale şi ecologice, la
degradarea resurselor turistice naturale şi antropice, adică la diminuarea competitivităŃii
internaŃionale a serviciilor turistice pentru revitalizare, dar şi pentru asigurarea unei utilizări
durabile.
Strategia planificării turismuli durabil presupune:
- conservarea resurselor turistice naturale şi antropice
- creşterea nivelului de trai al comunităŃii locale
- cunoaştetrea mai bună şi conştientizarea de către populaŃie şi vizitatori a ideii de
conservare
Integrarea managemetului ecoturistic în unităŃile economice
Fiecare unitate economică din turism trebuie să-şi creeze propriile politici de protecŃie
pro-activă a mediului. Politicile corporativenu pot să nu Ńină seama de zona de localizare a
unităŃii de cazare sau de alimentaŃie, de climatul, de condiŃiile specifice de operare, constângerile
legate din punct de vedere al politicilor de mediu din Ńara respectivă. Politica fiecărei unităŃi
trebuie să se bazeze pe cererea reală a consumatorilor de servicii turistice. Politica ecologică
urmată de un hotel sau restaurant trebuie supravegheată în permanenŃă alături de realizarea
indicatorilor dr încasări sau gradul de ocupare, sau de exploatare.
Integrarea managemetului ecoturistic intr-o unitate hotelieră sau de restaurante presupune
parcurgerea a patru etape cheie:
 motivarea - etape în care se începe integrarea iniŃiativei în companie, numind un
„susŃinător” care să coordoneze şi să comunice personalului obiectivele
 planificarea - în cadrul căreia se analizează domeniile prioritare pentru identificarea
măsurilor care trebuie luate şi se pregăteşte un plan de acŃiune şi un grafic de realizare a
obiectivelor
 acŃiunea propriu-zisă - în cadrul căreia de obŃine angajamentul personalului faŃă de planul
de acŃiune, se stabilesc responsabilităŃile şi se implementează planul

35
 analiza progresului înregistrat - în cadrul căreia se realizează analiza progresului, în
comparaŃie cu obiectivele stabilite şi se stabilesc măsurile necesare pentru remedierea
eventualelor diferenŃe.

MOTIVAREA
Numirea responsabilului
Motivarea
responsabilului

PLANIFICAREA ACłIUNILOR
Revizuirea domenilor prioritare
Pregătirea planului
Stabilirea obiectivelor

ANALIZA PROGRESULUI REALIZAT REALIZAREA PROPRIU-ZISĂ


Monitorizarea progresului Pregătirea planului de acŃiune
Analiza anuală Acordarea de sprijin
Publicarea rezultatelor
Managerul trbuie să acŃioneze primul

Figura 3.1 Integrarea managemetului ecoturistic

Aceste măsuri formează un ciclu anual al managemetului ecoturistic, ciclul fiind parcurs
în fiecare an.
Motivarea. O condiŃie importantă o reprezintă motivarea personalului. Întotdeauna
trebuie comunicate obiectivele, pentru a obŃine sprijinul echipei şi pentru a valorifica
eventualele sugestii.
Planificarea acŃiunilor. Stabilirea modului de acŃiune ecologică în ecoturism presupune
parcurgerea a trei etape bine conturate:
1) determinarea ordinii priorităŃii. Ordinea în care vor fi abordate problemele de
mediu este următoarea: impactul asupra sănătăŃii oamenilor (poluarea atmosferei, a apei),
scăderea productivităŃii ecosistemelor naturale (poluarea acidă afectează ecosistemele forestiere)

36
şi deteriorarea sau ameninŃarea cu daune ireversibile a diversităŃii biologice conduce la
diminuarea potenŃialului turistic al ecosistemelor naturale bogate în faună. În urma ierahizării
rezultă şi etalonul de evaluare a progresului. În acelaşi timp identificarea opŃiunilor de
îmbunătăŃire presupune cunoaşterea progreselor deja realizate în domeniu şi, în general, a
nivelului calităŃii factorilor de mediu. În acest sens, trebuie întocmite liste de vreificare ecologică
a acŃiunilor din departamentele cheie şi trebuie prezentate idei pe care managerii şi personalul să
le poată folosi. Eforturile se vor concentra pe şase domenii majore a protecŃiei mediului: energia,
deşeuri solide, resursele de apă, apele uzate, emisii de gaze şi aprovionarea cu materii prime.
2) pregătirea planului preuspune parcurgerea a 4 etape: luarea deciziei privind
prioritatea măsurilor necesare a fi plicate; definirea etapelor implementării fiecărei măsuri;
numirea responsabililor; stabilirea termenului de realizare a obiectivelor.
3) stabilirea obiectivelor urmăreşte crearea de etaloane faŃă de care se va face
raportarea. [6]
Relizarea propriu-zisă. Îndeplinirea cu succes a obiectivelor propuse depinde de patru
factori:
1) pregătirea planurilor de acŃiune personale. Alegerea acestui obiectiv este
transpunerea planului general de acŃiune în planuri pentru personal, detaliindu-se acŃiunile
generale şi specifice aşteptate de la ei
2) acordarea de sprijin. Atunci când unităŃile din turism abordează pentru prima
dată problemele de mediu, de regulă, se fac foarte multe greşeli. Trebuie acordat sprijin
personlalului în privinŃa întocmirii planurilor personale.
3) publicarea rezultatelor. Trebuie monitorizate şi afişate toate rezultatele. Se vor
acorda recompense pentru cei cu rezultate deosebite.
4) managerul trebuie să acŃioneze primul. Pentru obŃinerea unor rezulate bune ale
personalului trebuie să existe o permanentă informare a acestuia asupta obiectivelor. O bună
practică ecologică trebuie să devină parte a culturii manageriale şi a companiei, aşa cum este
grija pentru client. [5]
Analiza progresului înregistrat. Această activitate implică realizarea a două sarcini:
 Monitorizarea progresului.
 Analiza anuală. O dată pe an trebuie analizat progresul înregistrat.

37
3.5 ConvenŃii. LegislaŃie

Procesul de conştientizare a crizei în relaŃiile dintre oameni şi natură a fost generalizat


prin publicarea de către Rachel Carson (1968) a cărŃii “Primăvara tăcută” ("Silent spring") care a
condus la creşterea atenŃiei şi interesului factorilor politici, de decizie şi a publicului larg pentru
problemele de mediu. În concepŃia ei, ”controlul naturii de către om” exprimă aroganŃa speciei
umane şi este născut în perioda de Neandertal a biologiei şi filozofiei. Autoarea prezintă o gamă
largă de rezultate ce demonstrează efectele epidemiologice şi ecologice ale unor compuşi chimici
toxici, în special, pesticide. Aproape în aceeaşi perioadă o serie de organisme internaŃionale au
lansat proiecte de cercetare pentru identificarea şi înŃelegerea mecanismelor procesului global de
deteriorare a naturii. Acestea au evidenŃiat corelaŃia dintre creşterea economică şi cea a
efectivelor populaŃiilor umane, pe de o parte şi deteriorarea naturii, pe de altă parte. Rezultatele
obŃinute au fost analizate de către membrii Clubului de la Roma şi concluziile au fost publicate
în 1972 într-un raport intitulat sugestiv “Limitele creşterii” ("Limits of growth"). Aceasta a fost
prima încercare de a dezvolta şi analiza scenarii pe termen lung referitoare la mărimea
efectivului speciei umane, accesibilitatea şi ratele de utilizare ale resurselor naturale, progresul
tehnologic, producŃia industrială şi impactul asupra naturii.
Astfel, în contextul în care se acumulau probe care demonstrau legătura dintre
deteriorarea naturii la scara globală şi dezvoltarea socio-economică, în 1972, a avut loc la
Stockholm prima ConferinŃă mondială a NaŃiunilor Unite consacrată problemelor protecŃiei
mediului. ConferinŃa s-a desfăşurat sub deviza "O singură planetă" şi a reunit un număr
impresionant de participanŃi, 113 naŃiuni reprezentate prin foruri politice, ştiinŃifice, tehnice,
culturale, guvernamentale şi neguvernamentale care au adus în discuŃie fapte, probleme, idei,
soluŃii.
ConferinŃa de la Stockholm a dovedit că omenirea a început să-şi dea seama de pericolul
prejudicierii mediului şi este hotărâtă în principiu să ia măsuri. Este considerată astfel o etapă
importantă în dezvoltarea mişcării globale de protecŃie a mediului, începutul cooperarii
internaŃionale în acest domeniu. Dintre realizările acestei conferinŃe trebuie menŃionate
înfiinŃarea Programului NaŃiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), cu sediul la Nairobi, şi
adoptarea primului plan de acŃiune pentru protecŃia mediului.
Un alt document important semnat la Stockholm, a fost DeclaraŃia comună care cuprinde
un set de 26 de principii. Primul principiu statuează că “Omul are dreptul fundamental la
38
libertate, egalitate şi condiŃii corespunzătoare de viaŃă într-un mediu de o calitate ce permite viaŃa
demnă şi bunăstarea şi poartă responsabilitatea solemnă de a proteja şi îmbunătăŃi mediul pentru
generaŃiile prezente şi viitoare”. Atunci a fost declarată ziua de 5 iunie ca "Zi Mondială a
Mediului".

ConferinŃa de la Rio
În perioada ce a urmat, conservarea naturii a avut un caracter curativ, concentrându-se
asupra identificării şi reparării daunelor produse acesteia. InvestiŃiile necesare pentru a susŃine
programele curative au crescut aproape exponenŃial odată cu exacerbarea procesului de
deteriorare, transformându-se într-o restricŃie majoră pentru creşterea economică în Ńările în curs
de dezvoltare şi chiar în cele dezvoltate. Astfel, într-un interval relativ scurt conservarea
mediului a fost percepută de către politicieni şi populaŃiile umane ca un factor limitant pentru
dezvoltarea socială şi economică şi pentru îndeplinirea aspiraŃiilor lor pe termen scurt. În aceste
condiŃii s-a formulat şi răspândit cu uşurinŃă idea conform căreia investiŃiile destinate protecŃiei
mediului ar fi posibile numai în Ńările dezvoltate şi bogate şi s-au neglijat aproape complet
acŃiunile preventive de protejare a mediului.
Următoarea manifestare importantă în domeniul protecŃiei mediului s-a desfăşurat în
iunie 1992 la Rio de Janeiro. Este vorba despre ConferinŃa ONU privind Mediul şi Dezvoltarea.
La această manifestare a căpătat o recunoaştere universală conceptul dezvoltării durabile, ca o
dezvoltare echilibrată atât din punct de vedere sectorial (între dezvoltarea economică, problemele
sociale şi cele de protecŃie a mediului), cât şi din punct de vedere temporal (între generaŃia
actuală şi generaŃiile viitoare) sau spaŃial (între toate Ńările lumii). ConferinŃa de la Rio reprezintă
evenimentul de referinŃă, faŃă de care se evaluează progresele înregistrate în domeniul dezvoltării
durabile.
Documentele care au fost aprobate de către participanŃii la lucrările acesteia sunt:
DeclaraŃia de la Rio, Agenda 21 şi primul set de convenŃii internaŃionale care vizează
conservarea biodiversităŃii şi controlul modificărilor climatice (ConvenŃia cadru privind clima,
ConvenŃia privind diversitatea biologică şi ConvenŃia privind combaterea extinderii deşerturilor).
DeclaraŃia de la Rio exprimă fără echivoc voinŃa politică a tuturor statelor membre ONU de a lua
parte la tranziŃia globală către un model de dezvoltare durabilă. DeclaraŃia include 25 de principii
fundamentale pe care se bazează dezvoltarea durabilă. Nerespectarea acestor principii a generat
39
şi continuă să genereze efecte care pun sub semnul întrebării însăşi persistenŃa speciei umane.
Agenda 21, un program extrem de cuprinzător privind dezvoltarea durabilă în secolul XXI,
tratează aproape toate aspectele relevante din punctul de vedere al dezvoltării: combaterea
sărăciei, egalitatea între sexe, respectarea intereselor popoarelor indigene, participarea grupărilor
sociale la procesul politic, protejarea climei, protejarea speciilor, protejarea rezervelor de apă
potabilă etc. Capitolul 28 este dedicat nivelului regional: Agenda 21 Locală, care promovează
principiile dezvoltării durabile la nivel local cu participarea activă a societăŃii civile,
organizaŃiilor non-guvernamentale şi a sectorului privat la procesul de planificare şi
implementare a activităŃilor pe termen scurt, mediu şi lung. Proiectul promovează participarea
tinerilor în procesul de dezvoltare durabilă şi consolidarea capacităŃii lor de a se implica la
procesul decizional la nivel local şi naŃional.
Principii fundamentale pentru dezvoltarea durabilă, incluse în DeclaraŃia de la Rio de
Janeiro, 1992:
- Economia umană este dependentă de Terra şi de ecosistemele sale care-i furnizează
resurse.
- Omul este dependent de natură şi creşterea economică este dependentă de sistemele
ecologice.
- Resursele şi serviciile oferite de mediu sunt “gratis”, dar costul înlocuirii sistemelor
ecologice naturale este enorm.
- Resursele planetei sunt limitate, calitatea bunurilor şi a servicilor oferite de mediu pot fi
afectate cu uşurinŃă.
- Mediul are dreptul de a fi protejat, conservat, ameliorat.
- Omul trebuie să-şi organizeze activităŃiile în armonie cu legităŃiile naturale care
guvernează mediul înconjurător.
- Cheia succesului sistemelor socio-econogice umane constă în adaptarea la ciclurile
naturale şi nu în încercarea de a domina natura.
- Succesul pe termen lung se asigură prin modificarea structurii şi funcŃionării sistemului
socio-economic în concordanŃă cu legile generale ce guvernează buna desfăşurare a proceselor
naturale din mediu şi nu prin modificarea mediului pentru a-l face să corespundă sistemului
socio-economic.

40
- Protejarea sistemelor ecologice şi dezvoltarea durabilă reprezintă în ultimă instanŃă o
autoprotecŃie ce asigură supravieŃuirea speciei umane pe termen lung.
- Specia umană a atins deja multe dintre limite capacităŃii de suport.
- Efectele activităŃii omului (încălzirea globală, ploile acide, distrugerea stratului de ozon,
eroziunea solului, deşertificarea etc.) acŃionează sinergic având consecinŃe mult mai grave decât
cele descriese prin însumarea impactului lor separate.
- Există un decalaj în timp şi spaŃiu între cauze (activităŃile socio-economice) şi efecte
(reducerea biodiversităŃii).
- ActivităŃile economice trebuie să satisfacă cerinŃele generaŃiilor prezente fără a
compromite posibilitatea generaŃiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităŃi (echitatea
intergeneraŃii).
- Fiecare generaŃie are anumite obligaŃii. GeneraŃia actuală are dreptul de a beneficia de
profit, dar, în acelaşi timp, are şi obligaŃia de a administra moştenirea pe care a primit-o şi de a o
transfera în cele mai bune condiŃii generaŃiei viitoare.
- Participarea echitabilă la utilizarea bunurilor şi satisfacerea necesităŃiilor tuturor
oamenilor ce trăiesc astăzi pe Pământ (echitatea intrageneraŃie).
- Pământul este proprietate de drept a tuturor speciilor (echitatea interspecifică).
- Răspunderea contravenŃională, materială sau penală, dar şi înlăturarea prejudiciului
produs (refacerea mediului deteriorat, deci reconstrucŃia ecologică).

Exemple de încălcare a principiilor durabilităŃii:


Principiul încălcat Efectele produse
 Principiul echităŃii intrageneraŃii
- poluarea
- supraexploatarea pădurilor, păşunilor, solului, speciilor, combustibililor fosili,
minereurilor
- dereglările circuitului hidrologic
- deşertificarea
- creşterea concentraŃiei gazelor de seră
- efectul toxic, cancerigen, mutagen, teratogen al creşterii nivelului poluării chimice
asupra generaŃiilor viitoare
41
- epuizarea resurselor neregenerabile (combustibili fosili, minereuri)
- efectul distrugerii stratului de ozon
- dispariŃia unor specii şi a resurselor şi serviciilor generate de ele
- efectul ploilor acide
- efectul de seră
- supraexploatarea păşunilor, pădurilor, solului
- dereglările circuitului hidrologic
 Principiul echităŃii interspecifice
- cultivarea în agrosisteme a doar câteva zeci de speci din cele circa 250.000 de plante cu
flori din natură
- utilizarea de substanŃe chimice toxice (pesticide) pentru distrugerea speciilor fitofage
considerate de om “dăunătoare” pentru că se hrănesc cu plantele de cultură
- utilizarea de către civilizaŃia umană a circa 40% din biomasa terestră produsă prin
fotosinteză (pentru hrană, fibre, combustibil, lemn de construcŃie, medicamente etc.), biomasă
care ar trebui să constituie sursă de hrană pentru toate organismele
- extinderea ecosistemelor rurale şi urbane (circa 3.000 km2 anual), a suprafeŃelor
destinate pentru forări petroliere, construirea de drumuri, depozite, exploatări miniere de
suprafaŃă, cu eliminarea majorităŃii speciilor de plante şi animale de pe suprafeŃele respective
- reducerea suprafeŃele pădurilor şi extincŃia speciilor conŃinute
SuprafaŃa, numărul de locuitori şi densitatea populaŃiei umane în megalopolisuri:

Oraşul łara SuprafaŃa în Număr de Densitate/ km2


Km2 locuitori
Tokyo Japonia 13.500 35.197.000 2.610
Seul Corea de Sud 11.790 22.770.000 1.996
Mexico City Mexic 4.980 19.411.000 3.898
New York SUA 17.405 18.743.000 1.077
Sao Paolo Brazilia 8.050 18.333.000 2.277
Bombay India 4.360 18.196.000 4.206
Delhi India 1.480 15.048.000 10.360
Shanghai China 3.920 14.503.000 3.700
Calcuta India 1.780 14.277.000 8.033
Moscova Rusia 2.150 13.400.000 6.232
42
Jakarta Indonezia 1.360 13.215.000 9.701
Los Angeles SUA 12.562 12.923.000 1.028
Buenos Aires Argentina 3.680 12.550.000 3.627
Dhaka Bangladesh 1.600 12.430.000 7.850
Londra Anglia 8.920 11.630.000 1.303
Paris FranŃa 12.012 11.491.000 957

Notă: Oraşele sunt trecute în ordinea numărului de locuitori.

ConvenŃie pentru reducerea emisiilor de gaze de seră


ConvenŃia cadru privind clima a fost adoptată de 160 de state, cu scopul de a reduce
emisiile de gaze de seră. ConvenŃia a intrat în vigoare în 1994, fiind ratificată de 50 de state.
Ulterior, pe această temă au avut loc numeroase conferinŃe internaŃionale, dintre care cea mai
importantă este cea de la Kyoto din 1997. La această conferinŃă a fost emis Protocolul de la
Kyoto, un protocol suplimentar la convenŃia-cadru privind clima. ContribuŃia decisivă a acestuia
constă în faptul că specifică obiective cu caracter obligatoriu pentru reducerea emisiilor
următoarelor gaze de seră: dioxid de carbon (CO2, folosit şi ca valorare de referinŃă), gaz metan
(CH4), protoxid de azot (gaz ilariant, N2O), hidrocarburi fluorurate halogenate parŃial şi
hexafluorura de sulf (SF6).
Statele semnatare ale protocolului se obligă ca până în 2012 să reducă emisiile sub
nivelul atins în 1990. Există specificaŃii individuale pentru fiecare Ńară, în funcŃie de nivelul de
dezvoltare economică. În ceea ce priveşte statele Uniunii Europene este prevăzută o reducere a
emisiilor cu 8%, Rusia şi Ucraina s-au obligat să nu depăşească nivelul atins în 1990, iar pentru
Republica Populară Chineză, India şi Ńările în curs de dezvoltare, nu există nici un fel de limitări.
Protocolul a intrat în vigoare la 16 februarie 2005, după ce 55 de state, care, în total, au cauzat
peste 55% din emisiile de dioxid de carbon înregistrate în 1990, au ratificat acordul.
România a ratificat Protocolul de la Kyoto prin Legea nr. 3/2001. Odată cu intrarea în
vigoare a acestui protocol, România poate vinde altor state semnatare dreptul de a emite gaze cu
efect de seră în limita cotei alocate Ńării noastre. România are repartizată o cotă de 250 milioane
tone gaze echivalent dioxid de carbon, faŃă de 147 de milioane de tone cât poluează în prezent.
DiferenŃa de 103 milioane tone echivalent dioxid de carbon poate însemna peste un miliard de
euro. Vânzarea diferenŃei va trebui să Ńină cont însă de dezvoltarea ulterioară a economiei
româneşti şi de posibilele incertitudini asociate inventarelor efectuate. Pentru emisiile vândute
acum cu mai puŃin de 10 euro pe tonă, companiile româneşti ar putea plăti în viitor penalizări de
43
peste 10 ori mai mari. Ca urmare, beneficiul de a obŃine în acest moment o sumă considerabilă
din vânzarea de emisii de gaze ar putea costa scump în viitor.
State precum SUA (responsabile pentru 25% din emisiile de dioxid de carbon la nivel
mondial şi cel mai mare consumator de combustibili fosili), Australia, CroaŃia nu au ratificat
acest Protocol, iar unele state semnatare nu numai că nu au redus, dar şi-au crescut emisiile de
dioxid de carbon, aspecte care fac să existe îndoieli serioase cu privire la realizarea obiectivelor
de la Kyoto.

Summit-ul implementării
În 2002, Summit-ul NaŃiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă, desfăşurat la
Johannesburg a avut scopul de a evalua progresele înregistrate în deceniul care a trecut de la
conferinŃa de la Rio şi de a stabili planul de acŃiune pentru viitor, fapt pentru care a fost declarat
"summit-ul implementării”. Principalele rezultate au fost:
DeclaraŃia oficială a şefilor de state şi de guverne privind dezvoltarea durabilă;
Planul de implementare, negociat de guverne, care detaliază acŃiunile necesare în domenii
precum eradicarea sărăciei extreme şi a foamei, realizarea accesului universal la educaŃia
primară, îmbunătăŃirea sănătăŃii şi reducerea mortalităŃii infantile, combaterea HIV/SIDA,
asigurarea durabilităŃii mediului şi crearea parteneriatelor globale pentru dezvoltare.
Pentru fiecare din aceste obiective au fost stabilite sarcini concrete şi indicatori de monitorizare.
Evident, obiectivele, sarcinile şi indicatorii respectivi trebuie adaptaŃi la priorităŃile şi
contextul concret al fiecărei Ńări şi nu utilizaŃi ca o directivă rigidă.

44
Capitolul 4. Comunitatea ecologică în Timişoara

Eco Club Timişoara – proiectul ECO 3

Eco Club Timişoara a luat naştere ca şi un grup la iniŃiativa a AsociaŃiei Leaders


Timişoara. Membrii săi sunt tineri din comunitatea timişoreană preocupaŃi de ecologie, din
diverse domenii, atât studenŃi cât si absolvenŃi de facultate. Eco Club TM există pentru a crea o
Timişoară mai curată, pentru îmbunătăŃirea atitudinii şi schimbării comportamentului cetăŃenilor
prin atragerea atenŃiei şi schimbarea mentalităŃii asupra relaŃiei om-mediu şi conştientizarea
efectelor negative ale acŃiunii fiecăruia dintre noi asupra mediului.
ActivităŃile avute în vedere de Eco Club sunt: campanii de informare, activităŃi outdoor
(acŃiuni de ecologizare şi amenajare de spaŃii), educaŃie ecologică pentru elevii din ciclul primar
şi gimnazial şi nu în ultimul rând derularea diverselor proiecte pe teme ecologice.
AsociaŃia Leaders Timişoara recunoaşte importanŃa unui leadership veritabil, leadership
ce poate fi atins prin implicare şi puterea exemplului. Dezvoltarea comunităŃii de societate civilă
şi responsabilitatea socială a AsociaŃiei Leaders Timişoara s-a materializat în grupul de iniŃiativă
Eco Club TM. În vederea promovării dezvoltării sociale în Romania, Leaders Timişoara sprijină
îmbunătăŃirea nivelului calităŃii educaŃiei civice şi a educaŃiei ecologice, atât de necesară la acest
moment. Eco Club TM va încerca să furnizeze exemple de comportament ecologic, oferind în
acelaşi timp posibilitatea creării unui leadership veritabil şi în domeniul educaŃiei ecologice.
EcoClub are o viziune unică, ei doresc transformarea Timişoarei într-un oraş ecologic
prin implicare, dedicare şi stil de viaŃă. Deci ei caută cooperarea cetăŃenilor pentru a face o
schimbare reală, nu una care se poate vedea numai o dată pe an, când se organizează ziua de
ecologizare. Aceea atmosferă prezentă din aceea zi trebuie păstrată şi de-a lungul celorlalte 364
de zile. Misiunea clubului are în vedere următoarele lucruri:
- A informa şi a educa cetăŃenii din comunitatea Timişoara, cu focalizare pe segmentul
tânăr al populaŃiei
- A colabora cu organismele şi autorităŃile locale
- A contribui la reducerea poluării-deşeuri la nivel de oraş prin activităŃile de informare şi
conştientizare, precum şi prin diverse proiecte şi evenimente în cadrul comunităŃii
Obiectivele propuse pentru realizare sunt:

45
- creşterea gradului de informare a cetăŃenilor cu privire la necesitatea unui
comportament civil ecologic
- derularea a cel puŃin patru proiecte pe parcursul unui an
- creşterea notorietăŃii în rândul comunităŃii timişorene şi la nivel naŃional
- organizarea de proiecte şi activităŃi menite să implice atât cetăŃenii, tinerii, instituŃiile
locale şi companiile preocupate de problemele mediului ale comunităŃii locale şi nu numai
Grup Ńintă:
- elevi de gimnaziu şi de liceu
- studenŃii din centrul universitar timişorean
- adulŃii şi comunitatea locala în general

4.1 Proiecte anterioare

ECO 1
Numele organizaŃiei: FundaŃia LEADERS Romania
Perioada desfăşurării: 07.04.2005 - 26.05.2005
LocaŃia: Timişoara

Prezentarea pe scurt a proiectului:


EcoClub a oferit posibilitatea ca 30 de studenŃi să beneficieze de sesiuni de pregătire pe
tematică de ecologie şi dezvoltare personală, având posibilitatea ca în a doua parte a proiectului
să-şi dezvolte propriile proiecte pentru ziua finală Eco Day, zi în care au lucrat la ecologizarea
unei zone din Timişoara.

Persoane oficiale participante:


1. Leo van Doesburg: Coordinator CSR network Banat Business for the Community (BB4C)
2. Marin Popescu, Inspectorat şcolar Timiş
3. Marius Popa, Consul Onorific al Tărilor de Sus
4. Dragoş Cojan, Risk, Safety and Health manager Nestle Timişoara,
5. Ildiko Kovacs, external affairs specialist Continental Automotive
6. Geta Zimmermann, External Affairs Specialist Coca Cola HBC
46
7. Roxana Feregan, Human Resources Specialist Begagrup
Sponsori:
- parteneri : Alcoa, Banat Business for Community, Begagrup, Druginfoline
Forward, Muller Guttenbrun Recycling, Primăria JudeŃului Timiş, Regia Autonomă de transport
Timişoara, Universitatea Politehnica Timişoara, Universitatea de Vest Timişoara, Uniconnect
- sponsori : Coca Cola HBC, Continental Automotive Products, Ecoconstruction,
Kathrein Romania, Nestle, Procter & Gamble, Romkatel.

ActivităŃi:
- traininguri pe tematică de mediu şi dezvoltare personală În intervalul 07.04 - 11.05. 2005,
pentru aproape o lună, cei 30 de studenŃi selectaŃi, aparŃinând UniversităŃii de Vest şi
UniversităŃii Politehnica din Timişoara au avut parte de pregătire pe dezvoltare personală,
învăŃând noŃiuni despre lucrul într-o echipă, managementul conflictelor, abilităŃi de comunicare
şi management de proiect. De asemenea, în aceeaşi perioadă, au avut loc vizite la companii, unde
studenŃii au putut să vadă ce înseamnă ecologia în practică şi cum sunt tratate aceste probleme.
- pregătirea pentru ECO Day şi implicarea în rezolvarea problemelor inundaŃiilor din Banat În
perioada care a urmat, 11.05 - 25.05.2005, 20 de studenŃi au fost aleşi, bazat pe implicarea lor în
proiect, formând trei echipe. Scopul este punerea în aplicare a abilităŃilor dobândite pe parcursul
trainigurilor şi încurajarea muncii în echipă. Cele 3 echipe se pregătesc pentru ziua finală a
proiectului E.C.O. Day. ParticipanŃii la proiectul E.C.O. au decis să îi ajute pe sinistraŃi prin
sortarea ajutoarelor aflate în centrele de colectare. Una din cele trei echipe a făcut acest lucru.
Celelalte două echipe au continuat proiectul ECO prin motivarea elevilor din trei şcoli timişorene
în ecologiza (curăŃa) două locaŃii din Timişoara.
- ECO Day 26.05.2005 În cadrul evenimentului din 26.05.2005, studenŃii şi elevii, care au
ecologizat zona Lipovei şi zona Padurea Verde (Muzeul Satului) au colectat şi sortat în jur a 60
de saci de deşeuri. SelecŃia deşeurilor s-a făcut pe categorii:plastic, hârtie etc. În plus
participanŃii au vopsit, cu sprijinul primăriei o serie de banci. Proiectul ECO s-a încheiat cu o
conferinŃă de presă în Parcul Rozelor, care a cuprins impresiile şi consideraŃiile companiilor
partenere, reprezentanŃi din cadrul administraŃiei locale, ale universităŃilor, studenŃilor şi elevilor
participanŃi.

47
Concluzii:
LocaŃia: Pădurea Verde, zona din faŃa Grădinii Zoologice
Rezultat: 45 saci colectaŃi, mai mult de 20 de saci fiind cu produse din plastic.
- amenajarea locurilor pentru grătar cu pietre (resturi de construcŃii colectate)

ECO 2
Numele organizaŃiei: FundaŃia LEADERS Romania
Perioada desfăşurării: 03.03.2007 - 21.04.2007
LocaŃia: Timişoara

Scopul: E.C.O. 2 reprezintă o alternativă pentru educaŃia ecologică a tinerilor din Timişoara.
Scopul proiectului este acela de a crea o reŃea de tineri conştienŃi de importanŃa educaŃiei
ecologice pentru societate, precum şi de a le oferi stimulente pentru a se implica în comunitatea
locală.

Obiective:
• Implicarea a 40 de studenŃi de toate profilele academice, din universităŃile timişorene, studenŃi
pasionaŃi sau interesaŃi de probleme ce Ńin de ecologie şi protecŃia mediului, îmbunătăŃirea
nivelului de informare şi educaŃie ecologică în rândul acestora, prin sesiuni de training şi vizite la
companii
• Implicarea a 50 de elevi (nivel clasa a VII-a ) din 5 şcoli timişorene, sub forma unui concurs
interşcolar la activităŃile din cadrul evenimentului final
• Derularea de activităŃi creative şi informaŃionale în cadrul evenimentului final al proiectului
"E.C.O. Day",
• Implicarea cetăŃenilor şi a angajaŃilor companiilor partenere, la activităŃile ce se vor derula la
finalul proiectului, atât în calitate de cetăŃeni, cât şi de susŃinători ai proiectului,
• Crearea unui E.C.O. Club

Grupurile tintă:
• studenŃii de la Universitatea de Vest, Universitatea Politehnică Timişoara, Universitatea
Agricolă
48
• Elevi de la şcoli generale din Timişoara
• AngajaŃi ai companiilor partenere împreună cu familiile
• Comunitatea locală

Desfăşurarea proiectului

"E.C.O. 2 - Ecology, Community, Opportunity 2 can be fun!!!" este un proiect ecologic, adresat

atât studenŃilor, cât şi elevilor din şcolile generale din Timişoara. S-a avut în vedere probleme
legate de protecŃia mediului, crearea şi dezvoltarea participării în societatea civilă, dezvoltarea
unor capacităŃi şi abilităŃiilor de a munci în echipă. Proiectul s-a constituit din două părŃi şi are
drept obiectiv pe termen lung crearea unui club sau a unui grup cu o activitate continuă. Acest
club va fi constituit din echipe de tineri (elevi din şcolile generale şi studenŃi), care vor avea parte
de traininguri pe teme ecologice, va fi un E.C.O. CLUB.
ActivităŃi

Traininguri
Pe perioada 13.03 - 10.04.2007 s-au derulat o serie de traininguri pe tematică de dezvoltare
personală. Scopul derulării acestora a fost de a oferi participanŃilor posibilitatea de a accesa
informaŃii de bază asupra unor aspecte legate de managementul timpului, susŃinerea uneori
prezentări, managementul unui proiect, dar nu în ultimul rând să le dezvolte abilităŃile de
comunicare în interiorul grupului şi nu numai.
În urma derulării acestor sesiuni de pregătire s-a urmărit dotarea studenŃilor cu abilităŃi
necesare derulării unei iniŃiative, în cazul de faŃă, evenimentul final ECO DAY. Acestea au fost:
Get to know each other – Equilibrium; Time management; Presentation skills; Project
management; Legislatie ecologică; Team-building;

Vizite la companii
Tot în perioada derulării trainingurilor, tinerii participanŃi au avut parte de o serie de
vizite de companie,la un număr de cinci multinaŃionale din Timişoara. Vizitele au avut scopul de
a familiariza studenŃii cu aspecte practice legate de protecŃia mediului la nivel corporate, de a
informa asupra implicării agenŃilor economici de talie mare în protejarea mediului înconjurător şi

49
comunităŃii în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Vizitele au avut misiunea de a da
posibilitatea participanŃilor să vadă ce se întâmplă în realitate cum se pot trata probleme legate de
ecologie.
Vizitele s-au derulat precum urmează
1. Continental A.P.
2. Nestle
3. Contitech
4. Coca Cola HBC
5. P&G

AcŃiunea de ecologizare 14.04.2007


Cei peste 20 de participanŃi rămaşi în cadrul proiectului au decis împreună cu echipa de
organizare să întreprindă o activitate de ecologizare pe data de 14 aprilie, zona aleasa este
cuprinsă între incinta Magazinului Billa (zona Spitalului JudeŃean Timiş) şi AEM. Echipa
E.C.O.2 au invitat alături de ei elevi, locatarii din blocurile din proximitate, presa şi angajaŃi ai
companiilor partenere să se alăture acestei iniŃiative. AcŃiunea s-a derulat începând cu ora 10.30
şi a cuprins mai mult de patru ore de muncă pentru a curăŃa spaŃiul din două parcuri din Zona
Soarelui precum şi împrejurimile lor. S-au strâns aproape 100 de saci de gunoi, din nefericire sub
privirile indiferente ale locatarilor din zona unde elevii şi studenŃii efectuau activităŃile de
strângere.

Evenimentul final în E.C.O. LAND, 21.04.2007


ParticipanŃii finalişti au avut posibilitatea să aplice noŃiunile dobândite pe parcursul sesiunilor de
pregătire, să îşi folosească spiritul creativ, iniŃiativa, munca în echipă, abilităŃile de organizare
prin dezvoltarea activităŃilor evenimentului E.C.O. LAND. Evenimentul a fost deschis publicului
timişorean, în incinta Grupului Şcolar Silvic, zona Padurea Verde, iar pragul porŃilor ECO
LAND a fost trecut de peste 300 de vizitatori. Activitatile planificate s-au grupat în cinci
categorii: Întâmpinare, ExpoziŃie pe tematică ecologică, Cortul CreaŃiei, Cortul Cunoaşterii şi
Jocuri în natură. ActivităŃile din fiecare secŃiune au fost organizare de câte un grup de studenŃi
din rândul participanŃilor, precum şi elevi de la şcolile partenere. Cei 300 de vizitatori au primit
pliante ale evenimentului, informaŃii importante despre centrele de reciclare din oraş; au
50
participat la atelierele de Paint-your-friend, au ajutat la crearea de ecusoane cu plante presate, au
creat planşe şi obiecte artizanale din plante şi materiale reciclabile; au vizionat prezentări şi
proiecŃii animate cu şi despre ecologie, sau s-au întrecut în concursuri de tras sfoara, alergat în
saci, găsirea de comori şi trasee în pădure. Cei prezenŃi au putut de asemenea vizita un Muzeu de
Vânătoare, cu exponate vechi şi rare.
Fiecare secŃiune a avut cel puŃin un coordonator de echipă, din rândul organizatorilor proiectului,
şi o echipă din rândul participanŃilor. Aceştia şi-au putut alege secŃiunea din care au dorit să facă
parte, au fost încurajaŃi să organizeze activităŃile derulate în cadrul fiecărei secŃiuni, organizarea
acestui eveniment oferindu-le ocazia să aplice partea teoretică însuşită pe parcursul sesiunilor de
training.

Rezultate masurabile:
Număr de participanŃi: • 40 (selectaŃi)
• 20 (finalişti)
• 300 (vizitatori ECO DAY)
Traininguri • 4 (x2 grupe )
• 1 team building
Vizite la companii: 5
AcŃiuni ecologizare: • 2 (una în timpul proiectului, una după)

Rezultate calitative
• ÎmbunătăŃirea nivelului şi calităŃii informaŃiilor legate de ecologie şi protecŃia mediului în
rândul studenŃilor participanŃi, şi în continuare a persoanelor cu care aceştia vor intra în contact,
• Stimularea unor activităŃi în comunitatea locală, atât cele prevăzute în proiect, cât şi altele în
viitorul apropiat, cel puŃin în rândul participanŃilor,
• ÎmbunătăŃirea abilităŃilor personale a studenŃilor şi elevilor participanŃi, prin derularea de
activităŃi în echipă, prin susŃinerea de prezentări, prin acŃiuni creative, legate de tematica
ecologiei,
• Semnalarea comunităŃii locale asupra existenŃei iniŃiativelor în acest domeniu şi stimularea
implicării acestora în egală măsură în ediŃiile viitoare ale proiectului,

51
• Implicarea în organizarea E.C.O. Clubului şi a viitoarei ediŃii a proiectului E.C.O.

Impactul
Deşi proiectul implica direct participarea a unui număr foarte mare de participanŃi,
• impactul în rândul studenŃilor: în principal a urmărit creşterea gradului de cunoaştere a
problemelor legate de protecŃia mediului şi ecologie în rândul acestui segment. În acelaşi timp se
urmăreşte creşterea gradului de implicare în activităŃi ce Ńin de asigurarea protecŃiei mediului în
comunitatea timişoreană şi numai
• impactul în rândul elevilor: îmbunătăŃirea calităŃii cunoştinŃelor legate de mediu şi ecologie,
precum şi a iniŃiative de a se implica în protejarea mediului la nivel local şi nu numai
• impactul la nivelul comunităŃii: semnalarea implicării segmentului tânăr în activităŃi ce Ńin de
interesul şi bunăstarea comunităŃii şi astfel stimularea implicării la nivel de cetăŃean. Prin
promovarea activităŃilor derulate în cadrul proiectului, de către participanŃi, colaboratori şi
organizatori, precum şi prin continuarea iniŃiativei E.C.O. se va încerca atenŃionarea comunităŃii
în legătura cu necesitatea implicării la nivel individual pentru bunăstarea comunităŃii.

PROIECT :"Spune NU plaselor din plastic"(No More Plastic Bags)


Obiective
Prin campania de distribuire de plase ecologice, ne propunem să oferim o alternativă cetăŃenilor
la plasele de plastic care se găsesc în comerŃ pentru transportul cumpărăturilor. De asemenea,
dorim să atragem atenŃia asupra efectelor plaselor de plastic şi să încurajăm populaŃia să
folosească pungi din material textil pentru achiziŃiile zilnice.

Perioada de desfăsurare:
11-15 decembrie 2007

ActivităŃi:
-activitatea de conştientizare: împărŃirea de fluturaşi şi plase de material textil în data de
11.12.2007 în zona Hotel Continental - Centrul Comercial Bega şi strada Alba Iulia-PiaŃa
Operei;

52
-împărŃirea de plase de material textil cu informaŃii adiŃionale pe fluturaşi în data de 15.12.2007
în zonele: CircumvalaŃiunii, Aradului, şagului, Complexul StudenŃesc, PiaŃa 700, PiaŃa Iosefin,
PiaŃa Badea CarŃan.
Sponsori
Complet Haus S.R.L.- Timişoara, Tex Line S.R.L.-Timişoara

4.2 Proiectul ECO 3 – prinde ritmul naturii

Proiectul ECO3 este o continuare a celorlalte proiecte, care s-ai dovedit a fi de succes.
Aşteptările de la acest proiect sunt de această dată mai mari, însă normale având în vedere că
prin proiectele anterioare s-a realizat deja o anumită notorietate în legătură cu EcoClub şi
activităŃile sale. Şi în acest proiect participanŃii au avut ocazia de a-şi extinde cunoştinŃele şi
abilităŃile personale prin o serie de traininguri şi vizite la companii. Dar spre deosebire de
proiectele anterioare s-au adăugat şi noi secŃiuni, cum ar fi predatul în şcoli şi editarea ghidului
de ecologie al cetăŃeanului.

Scop:
Promovarea educaŃiei ecologice în rândul tinerilor şi stimularea implicării în comunitatea locală
atât a tinerilor, cât şi a cetăŃenilor.

Obiective:
- informarea studenŃilor şi a cetăŃenilor cu privire la importanŃa unei educaŃii ecologice în
comunitate
- încurajarea implicării participanŃilor şi a membrilor comunităŃii în acŃiuni ce sunt menite să
creeze un spaŃiu prietenos în relaŃie cu protecŃia mediului
- promovarea conceptului de educare ecologică în rândul comunităŃii

ParticipanŃi: 40 (selectaŃi)

4.2.1 Vizitele la companii

53
În cursul proiectului prima fază a fost realizarea unor vizite la companii locale, naŃionale şi
multinaŃionale pe tematică ecologică la diverse companii din Timişoara. Acestea s-au vor derulat
pe parcursul a douã săptãmâni, în perioada 17.03.2008 – 30.03.2008
Scopul acestor vizite a fost de a crea o imagine asupra diverselor metode de a proteja mediul şi
implicit comunitatea locală, de către agenŃii economici din zonă. Aceste exemple sunt menite sã
ofere şi o imagine reală asupra tehnologiilor utilizate în conformitate cu conceptul de dezvoltare
durabilă. ParticipanŃii au observat şi s-au informat în legatură cu aceste tehnologi şi le pot aduce
astăzi ca exemple de buna practică observate pe parcursul acestor vizite.
Companiile la care s-au efectuat vizite sunt următoarele:
Coca Cola HBA Romania
Continental AP
Procter & Gamble
Pro Air Clean
Hella Electronics
Edy Spedition

Coca Cola HBC Romania


Coca Cola este unul dintre giganŃii corporaŃiilor mondiale, dar cu toate acestea se străduie să fie
un lider adevărat, un exemplu de succes care poate fi urmat. Această firmă are o politică serioasă
de mediu, de care se Ńine cont în toate aspectele operaŃionale ale companiei. Această companie
face eforturi serioase pentru a crea o “companie verde”, de a se menŃine ca lider în acest
domeniu.
Activitatea ecologică în România a început odată cu înfiinŃarea filialei româneşti, prin
realizarea de frigidere economice, reduceri treptate de energie şi în producŃie, reducerea greutăŃii
ambalajelor, etc. De asemenea compania Coca Cola HBC a susŃinui cauza Clubului Eco şi în
proiectul ECO2 unde a fost şi sponsor şi suporter.

Managemetul apei
Implicarea în protejarea apelor este din ce în ce mai mare.
În anul 2007 Coca Cola a realizat cel mai mare studiu asupra
54
surselor de apă din toate unităŃile productive. Astfel în 2007 Coca Cola a utilizat o cantitate
totală de 29.125 milioane litri de apă şi a realizat că în cursul a 5 ani, din 2002 de când a început
programul de economisirea apei, a realizat o reducere de 19% a cantităŃii totale utilizate. Cu toate
acestea rezultatul nu a fost cel aşteptat de 3%, poate datorită noilor unităŃi de ape şi sucuri
achiziŃionate. Cea mai importantă sursă de reducerea apei se speră a fi noua tehnologie de spălare
şi curăŃare a PET-urilor care va refolosi apa utilizată. Ca o cifră orientativă media de apă
utilizată în 2005 pentru un litru de băutură a fost de 2,89. Această cifră însă a suferit o reducere
de 2% până în 2007.
Unul din proiectele Coca Cola legate de asigurarea cu apă este legat de staŃia sa de
producŃie din Nigeria. Aceasta şi-a pus la dispoziŃie sursele de apă potabilă la dispoziŃia
comunităŃilor învecinate care suferă din cauza accesului insuficient la apă potabilă. Această
acŃiune ajută la combaterea sărăciei şi a bolilor, ajutând satele să-şi dezvolte resurse de apă mai
sigure.
O altă iniŃiativă este realizare unor parteneriate cu piscicultorii, cărora să li se furnizeze
apă de la filialele de îmbuteliere ale companiei. Această sursă constantă şi abundentă de apă
permite piscicultorilor locali să crească peşti, asigurând o hrană plină de nutrienŃi, astfel aducând
şi un surplus de venit comunităŃilor locale.

Parteneriatul Dunărea
Râul Dunăre este unul din cele mai populate, preŃioase şi poluate cursuri de apă din Europa.
Coca Cola Hellenic alături de The Coca Cola Company a realizat un parteneriat cu Comisia
InternaŃională pentru Protejarea Dunării, iar participarea sa anuală la Ziua Dunării are menirea,
printre altele, să crească gradul de conştientizare asupra valorii Dunării pentru comunităŃi. Acest
parteneriat a luat naştere în 2004 şi are ca participanŃi Ńările: Austria, Bosnia şi HerŃegovina,
Bulgaria, CroaŃia, Cehia, Germania, Ungaria, Moldova, Muntenegru, România, Serbia, Slovacia,
Slovenia, Ucraina.

Proiectul Verde 003


2007 a fost anul lansării proiectului "Verde 003", iniŃiat de Coca-Cola HBC Romania în
parteneriat cu AsociaŃia "Tasuleasa Social" si AsociaŃia "Mai Mult Verde". S-a luat atunci "în

55
custodie" pentru trei ani cursul apelor Dorna, BistriŃa şi Siret, de la izvoare până la vărsarea în
Dunare, urmarind trei dimensiuni: educaŃie prin voluntariat, ecologizare si împadurire.
În octombrie 2007, tineri voluntari din România si Germania au reacŃionat la sloganul
"Plantează! Nu vegeta!" şi au sădit 10 000 de puieŃi pe un versant defrişat din zona Poiana Negri,
MunŃii Călimani.
La lansare, Marcel Iureş a plantat pe locul satului distrus primul puieŃ. În toamnă,
Preşedintele României Traian Băsescu a sădit puieŃul cu numărul 10 000, finalizând prima etapă
a proiectului. Lui i s-au alăturat Ada Milea, Răzvan Mazilu, Cătălin Ştefănescu, Radu Naum,
jurnalişti, reprezentanŃi ai autorităŃilor centrale şi locale. InvitaŃii au susŃinut o dezbatere publică
pe tema conservării resurselor naturale şi a importanŃei prevenirii defrişărilor necontrolate şi a
poluării.

Managementul deşeurilor
ActivităŃile Coca Cola Hellenic în debarasarea de deşeuri solide s-a bazat încă de la început pe
eliminarea lor în totalitate. Toate fabricile au instalate separatoare de deşeuri şi proceduri
specifice de colectare a fiecărui tip de deşeu, pentru ca cea mai mare parte de deşeuri să fie
reciclate în loc de aruncate.
Coca Cola Hellenic este un membru activ al AsociaŃiei Împachetatorilor şi OrganizaŃia
Recuperatorilor în toate Ńările în care acestea există, cu scopul de a îmbunătăŃi colectarea şi
recuperarea materialelor de ambalare, pentru a dezvolta reŃeaua de colectare şi pentru a promova
campaniile sociale anti deşeuri, astfel realizând o schimbare în comportamentul consumatorilor
săi. Dar cu toate acestea aruncarea deşeurilor la modul întâmplător de către oameni rămâne o
problemă serioasă. Un studiu a revelat că numai 5% din deşeurile aruncate reprezintă ambalaje,
şi numai 0,5% reprezintă sticle de la băuturi răcoritoare.

Managementul energiei
Coca Cola Hellenic a implementat o serie de programe de reducere a emisiilor de energiei şi gaze
cu efect de seră în afacerile sale.
Consumul de energie în fabricile sale de
îmbuteliere a fost redus cu 18% din 2002, de când s-a
început monitorizarea acesteia, iar şi în continuare sunt
56
realizate îmbunătăŃiri pentru a creşte această cifră. Realizarea sticlelor în cadrul proprii fabrici şi,
în unele cazuri, realizarea sticlelor PET, au ca rezultat o considerabilă optimizare a energiei.
Instalarea unui sistem de a treia generaŃie (căldură combinată, curent şi răcire) în fabrica
de îmbuteliere din Ungaria a dus la reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu peste 10.000 tone,
totalul emisiilor de dioxid de carbon de la fabricile noastre de îmbuteliere (generate de
combustibil şi consum de electricitate) este de aproximativ 500.000 tone.

Camioanele, furgonetele şi autoturismele care distribuie produsele noastere consumă


anual aproximativ 75 mii tone de combustibil, rezultând în emisii de dioxid de carbon de
aproximativ 200.000 tone. Programe de eficientizare a consumului includ optimizarea rutelor,
antrenarea şoferilor şi mentenanŃa corespunzătoare a parcului auto.
Semnalarea carbonică a prezenŃei echipamentului de răcire se face doar din punctul de
vedere al consumului energetic. Chiar şi aceasta este în curs de reducere prin componente care
permit reducerea consumului de energie şi care sunt instalate la răcitoarele de mari dimensiuni la
mulŃi dintre operatori. Noile răcitoare produse sunt create în mod special cu un necesar redus de
energie.

4.2.2 Training-uri
S-au efectuat o serie de training-uri pe soft-skills. Şi acestea s-au desfaşurat pe parcursul a
două săptămâni, în perioada 31.03.2008 – 13.04.2008.
IntenŃia derulării acestor traininguri este de a oferi suport în dezvoltarea abilităŃilor personale în
vederea lucrului în echipă a participanŃilor, precum şi capacitatea acestora de a promova în
rândul celor apropiaŃi informaŃiile esenŃiale legate de importanŃa protejării mediului.
Tematicile training-urilor au fost următoarele: Get to know each other; Team building,
Negotiation and conflict management; Time management; Presentation skills – use of media;
public speaking; Project management

4.2.3 Şcoala
PARTICIPANłI: studenŃii aplicanŃi; voluntarii şi membrii ECO; profesori şi diriginŃi; directorii
şcolilor; inspectoratul(colaborare);

57
mass-media(participare la răspândirea informaŃiei)
ACTIVITĂłI
predarea în 6 şcoli, la nivelul tuturor claselor de a 6-a
realizarea de către elevi a unor colaje cu tematică ecologică (vor fi expuse în cadrul ECO DAY)
realizarea de catre elevi a unor obiecte din materiale reciclabile ce vor fi expuse la Ecoday
implicarea grupurilor Ńintă în acŃiuni de ecologizare şi în activităŃile ce se vor derula în cadrul
ECO DAY - ORGANIZARE
12 echipe, o echipă formată dintr-un student aplicant şi un coordonator: membru/voluntar ECO
se va interveni la 2 ore de geografie/ biologie/ dirigenŃie prin activităŃi şi jocuri pe temă
ecologică
evaluarea se va realiza prin 2 concursuri, unul individual şi unul pe grupe
pentru cei de clasa a 7-a şi a 8-a se va realiza o PREZENTARE(10-15 min) însoŃită de CD
Scolile selectate: Liceul de Arte Plastice, Şcoala generală nr 16, Şcoala generală 22, Liceul
Pedagogic „Carmen Sylva”, Liceul toretic „Jean Louis Calderon”, Şcoala generală nr 25.

4.2.4 Codul cetăŃeanului


Aceasta broşură de buzunar va cuprinde următoarele informaŃii:
Info ECO Club TM
Cuvânt înainte “De ce un Cod Ecologic al CetăŃeanului”
Date despre protecŃia mediului în România
Legi Eco pentru cetăŃean
Exemple pozitive de implicare în Timişoara
Firme de reciclare
Tipărirea se va face în număr de aproximativ 1000 de exemplare.
Lansarea s-a făcut în cadrul evenimentului ECO DAY 17 mai 2008, Liceul Silvic.

4.2.5 Activitatea de ecologizare


ParticipanŃii în cadrul acestui eveniment vor fi: membri Eco Club Tm, participanŃii în
cadrul proiectului E.C.O 3, şcoli, licee, facultăŃi, aferente zonelor ecologizate, angajaŃii
companiilor partenere, autorităŃi locale, presa, orice cetăŃean al oraşului cu spirit civic dornic să
ne ajute în desfăşurarea evenimentului.

58
Zonele care vor fi ecologizate(colectare deşeuri)vor fi:
Luciul de apă al CANALULUI BEGA (pe Zona COMPLEX
apă cu bărcile) Zona SOARELUI & GIROC
Zona CETĂłII - PIAłA UNIRII Zona PĂDUREA VERDE
Zona MAL BEGA 1 (pe uscat) Zona LIPOVEI
Zona MAL BEGA 2 (pe uscat) Zona GHIRODA
În anumite zone se vor vopsi băncile.

HărŃi cu zone ce urmează a fi ecologizate:

59
60
61
62
4.2.6 Eco Day

ECO DAY (Minifestival de ecologie) - 17.05.2008


LocaŃia: Liceul Silvic, Timişoara
1. Cortul CreaŃiei:
- bodypainting; - origami din ziare; - puzzle din materiale (textile, ziare); - planşe cu opinii
despre eco/& TM; - concursul ECO – creativitate; - creare obiecte de decoraŃiuni interioare din
obiecte reutilizabile; - ECO badges; - cel mai mare desen ECO – fiecare vizitator poate desena
un simbol; - cutii de donaŃii;
63
Program:
10:00 - 11:00 Buburuze jucause
11:15 - 13:15 Roboteii ECO
13:30 - 15:30 Colaje
15:45 - 17:00 Obiecte de artizanat
13:00 - 15:00 Body-painting
2. Cortul cunoaşterii:
- proiecŃie filme/& documentare; - muzica ECO; - laborator ECO cu: experimente, circuitul apei
în natură; - broşuri/recomandări firme de reciclare, metode de reciclare; broşuri informative:
“Ştiai că . .” Codul cetăŃeanului; - parteneriate cu edituri cu tematică; - cutie de sugestii (“Vreau
să se amenajeze zona X . . .”); - cutii de donaŃii;
Program:
10:00 - 10:30 Desene - Captain Planet
10:30 - 10:45 Prezentare - “Murind fara apa”
10:45 - 11:00 Prezentare poluare+muzica eco
11:00 - 11:50 Film documentar - “Future of food” I
11:50 - 12:30 Dezbatere pe tematica ecologica
12:30 - 13:20 Film documentar - “Future of food” II
13:20 - 13:30 Prezentare-Anim.pe cale de disparitie
13:30 - 14:30 Film documentar - “Global dimming”
14:30 - 15:00 Concursuri si dezbateri
15:00 - 16:30 Film doc. - “An Inconvenient Trouth”
16:30 - 17:00 Desene - Captain Planet
17:00 - 17:30 Dezbatere pe tematica ecologica
17:30 - 18:00 Desene - Captain Planet

3. ExpoziŃii:
- materiale pregătite de şcoli în prealabil; - concurs pentru expoziŃie (cele mai mari reuşite de
până acum, cea mai mare implicare, cea mai frecventă prezenŃă, cele mai funny eco idei, cele
mai bune soluŃii pentru o problemă oarecare); - cutii de donaŃii pentru şcoli şi ECO CLUB TM; -
istoric al eco activităŃilor realizate anterior (mapă prezentare a şcolii);
64
Câştigătorii concursului primesc flori în ghivece, diplomă, ş.a.
4. Jocuri în natură:
- căutare comori; - darts cu conuri; - concurs alergare în saci; - construire “eco căsuŃe”, foc de
tabără; - sporturi în natură (fotbal, bowling); - căŃărări pe frânghii, echilibristică pe buşteni; -
cutii de donaŃii; - CUPA ECO – competiŃie între şcoli;
5. Întâmpinare:
- materiale informative, broşuri; - harta zonei; - mape de prezentare, fluturi parteneri; - se împart
ECOsoane; - personaj central Captain Planet; - actori profesionişti îmbrăcaŃi în diverse personaje
cu tematică eco sau environmentaly friendly;- “carte ECO” cu impresii , sfaturi, idei, sugestii; -
cutii de donaŃii;
6. Birou de informare ECO CLUB TM:
- plasa cu poze, cu membrii, acŃiuni, plase NMPB, plase ECO; - filmuleŃe; - formulare de
aplicare pentru noii membrii; - fluturaşi cu info despre Club; - “CODUL CETĂłEANULUI”; -
cutii de donaŃii;

4.3 Concluzii şi propuneri pentru ECO 3

Odată cu noul statut al României da Ńară europeană cu drepturi depline s-a pus şi
problema creări unei Ńări curate, ecologice, prietenă cu mediul. S-au adoptat unele norme care
trebuie respectate de toată lumea, dar ca planul să devină realitate eforturi suplimentare sunt
necesare pe plan local. Astfel au luat naştere deiferite organizaŃii locale care au scopul de a
atrage atenŃia asupra nevoi unui oraş curat. Acest lucru m-a determinat şi pe mine să mă alătur
proiectului ECO 3, relizat de Eco Club Timişoara.
La deschiderea oficială de la Primaria Timişoara din data de 19 martie au particiapt mai
multe oficialităŃi din cadrul Primariei, precum şi reprezentanŃi ai firmelor la care urma să facem
vizitele care ne-au facut o scurtă prezentare asupra viziunii lor şi a firmelor la care lucrează
despre viziunea lor de mediu şi cum pot ajuta Timişoara să fie mai curată. Imediat dupa
deschidere am participat la o mini sesiune de team building în parcul de langa primarie unde am
facut cunoştinŃă cu membrii şi organizatorii prin o serie de joculeŃe.
Uramătoarea fază a proiectului a fost vizita la diverse companii unde am fost întâmpinaŃi
de angajaŃii care se ocupă de partea de mediu, acolo unde exista secŃia, iar acolo unde nu era am

65
vorbit cu personal din producŃie şi personal din marketing sau relaŃii publice. Aici a fost mai
dificilă partea de organizare deoarece vizitele au fost direct la sediile firmalor, care erau in
majoritatea lor în afara oraşului, iar transportul din partea lor a fost in principal inexistent, cu o
excepŃie. La acest capitol aş veni cu o recomandare, de a specifica firmelor care erau in afara
oraşului problematica transportului pantru a se ajunge la o soluŃie, sau măcar cu participanŃii,
care ar fi putut ajuta cu maşinile personale. Însă acest neajuns nu a împiedicat atingerea scopului,
iar noi am ajuns la sedii prin diferite metode. Vizitele au fost foarte informative referitor la
activitatea firmelor, la metodele de producŃie utilizate şi la politicile lor de mediu. În general am
observat o preocupare destul de ridicată faŃă de protecŃia mediului, şi în unele cazuri de iniŃiative
proprii pentru protecŃia mediului şi creşterea gradului de conştientizare a populaŃiei asupra
necesităŃii unui mediu curat. De asemenea multe firme pun accent pe reciclare şi sortare selectivă
a deşeurilor. Dar după cum am observat, în unele cazuri, în special la firma Continental, aceste
preocupări au rămas numai teoretice, aplicarea lor practică fiind departe de teorie. Dar sperăm că
odată cu presiunile europene şi sociale aceste teorii să fie aplicate, pentru binele comunităŃii.
Cea de-a treia etapă a proiectului, training-urile au început pentru dezvoltarea
capacităților participanților de rezolva diferite probleme pe care le-ar putea întâmpina pe
parcursul proiectului. Acestea au fost susținute de echipa Leaders și de echipa de la OSUT. O
parte din aceste training-uri au fost suprapuse cu programele de vizitare a firmelor, fapt ce nu a
permis, după opinia mea, o realizare corespunzătoarea a acestora. Pentru viitoarele proiecte aș
recomanda o mai bună planificare temporală evenimentelor ce trebuie realizate.
Următoarele evenimente care au fost programate au fost împărțite pe diferite echipe,
fiecare fiind compusă din un organizator și mai mulți participanți. Aceștia au avut de împărțit
următoarele activități: predarea curriculei școlare în unitățile școlare participante, realizarea
codului cetățeanului și realizarea zilei de ecologizare. Echipa din care am făcut parte a fost cea
responsabilă cu ziua de ecologizare, și anume responsabilă cu ecologizarea zonei Soarelui. Aici
responsabilitățile au fost similare ca și la celelalte grupe, și anume conștientizarea cetățenilor din
acele zone, obținerea sprijinului autorităților, asigurarea unui efectiv suficient de oameni pentru
activitatea de ecologizare comform necesarului prestabilit. Astfel sarcina mea directă era de a mă
asigura că mesajul nostru este recepționat de enoriașii celor două biserici din zona Soarelui.
Pentru aceasta am fost nevoită să realizez materialul necesar, afișele și materialul cu explicațiile
necesare preoților, să stabilesc întâlnirile necesare și purtarea discuțiilor cu preoții. În această
66
etapă organizarea a fost bine realizată, fiecare membru din echipă având sarcini bine stabilite. Pe
data de 10 mai în zona soarelui s-au adunat aproximativ 200 de persoane, mai multe decât ne-am
fi așteptat, dar toți au fost bineveniți.În această zonă au fost colectați 60 de saci de gunoi în 3 ore,
o cantitate destul de mare având în vedere zona destul de mică pe care am efectuat ecologizarea.
Această ziua a fost foarte bine coordonată, noi având responsabilități sabilite anterior, eu avâns
responsabilitatea de a realiza documentarea și organizarea voluntarilor după eveniment cu
explicații, rezultate, răcoritoare, etc.
Închiderea evenimentului în 17 mai la liceul Silvic a fost realizată printr-un mini festival
de ecologie, la care s-au adunat peste 2000 de vizitatori, majoritatea copii și elevi, dar și
persoane care au participat ca și voluntari în data de 10 mai. Aici grupa organizatoare a realizat
multe evenimente la care noi, restul participanților, am fost doar spectatori. Dar aici necesarul de
persoane a fost prost calculat ajungând ca până la sfârșit toți cei 40 de participanți să asiste la
buna desfășurare a festivalului.
În concluzie proiectul ECO3 a fost de un succes mare, proiectul reuşind să atragă atenŃia
asupra problemelor de mediu din Timişoara. Numărul de participanŃi din rândul cetăŃenilor a
depăşit prognozele iniŃiale, la Ziua de ecologizare reuşind să atragă un afectiv de aproximativ
600 persoane, plus aproximativ 1000 de vizitatori în amplasamentul din PiaŃa Unirii; iar la
Festivalul Eco Day ajungând la 2000 de vizitatori. De asemenea s-au colectat şi un număr
impresionant de pungi de deşeuri, numărul total fiind de aproximativ 300.
Singurul neajuns al evenimentului a fost organizarea defectuoasă a unor evenimente,
programarea temporală necorespunzătoare și solicitatea participanților în afara orarului inițial.
Acest rezultat a fost destul ca pentru anul viitor planul pentru noul program Eco să fie şi mai
mare, mai bine structurat.

67
Bibliografie
[1] 1996, Legea ProtecŃiei Mediului, Monitorul Oficial, Bucureşti

[2] Bălteanu Dan, 2005, Modificări globale ale mediului, editura CNI Coeresi, Bucureşti

[3] Călin Răzvan, 2007, Politica de mediu, editura Tritonic, Bucureşti

[4] Constantin NegruŃ, Gheorghe Goje, Diana Sala, Lucia Ion, Viorel NegruŃ, 1998, Economia şi
protecŃia mediului, editura Universitatea de Vest Timişoara, facutlatea de ŞtiinŃe Economice,
Timişoara

[5] Florina Bran, 2000, Ecoturism, editura Economică, Bucureşti

[6] Florina Bran, Vasile Manole, Stanca Iosif, Mirela Stoian, 1999, Ecomarketingul societăŃilor
comerciale, editura Tribuna economică, Bucureşti

[7] Purcărea Anca, 1999, Ambalajul, editura Expert, Bucureşti

[8] Tchobangolous George, 2003, Wastewater engineering, editura McGreaw-Hill, Boston

[9] Văiteanu Dan, 1983, CirculaŃia şi poluarea sonoră a mediului urban, editura Tehnică,
Bucureşti

[10] Virgil Ioanid, 1991, Urbanism şi mediu, editura Tehnică, Bucureşti

[11] Vladimir Rojanschi, 2002, Politici şi strategii de mediu, editura Economică, Bucureşti

[12] Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Florian Grigore, 2004, Elemente de economia şi
managementul mediului, editura Economică, Bucureşti

[13] Wehry A, Orlescu M, 2000, Reciclarea şi depozitarea ecologică a deşeurilor, editura


Orizonturi universitare, Timişoara

[14] www.adevarul.ro

[15] www.ecotimisoara.ro

[16] www.maseplastice.ro

[17] www.coca-colahellenic.com

[18] www.wikipedia.com

68