Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bibliografie....................................................................................................................................68
Anexa 1
Capitolul 1. Sisteme ecologice
3
decalajelor economice existente în lume, a foametei, a sărăciei, a lipsei asistenŃei medicale, etc.
care au atras mai rapid atenŃia opiniei publice mondiale
- apariŃia unei anumite contradicŃii între conceptul de dezvoltare economică şi cel de
mediu în cadrul unor teorii economice vehinculate până acum câŃiva ani [4]
Impacul marketingului asupra ambianței îmbracă o diversitate de forme. Creearea
continuă de produse noi accelerează procesul de industrializare cu tot efectul său negativ asupra
aerului, apei, solului ca și asupra încălzirilor climei. Multe din temele macromarketingului au
caracter social-ambiental. Analiștii de marketing abordează aceste teme comune utilizînd analize
economice, statistice, sociale. În cercetarea de macromarketing social sunt aplicate analize de
cost-avantaje. O analiză pertinentă este ceea efectuată de Peterson care subliniază modul în care
specialistul de marketiing poate aborda problemele ecologice. Aceasta presupune o combinație
de strategii implicînd "schimbarea stilurilor de viață ala consumatoilor și practicile instituționale,
legislația, inovația tehnologică și internalizarea sau atribuirea unor costuri de utilizare
consmatorilor". Inovația marketingului ecologic este mare dacă luăm în considerare că
organizațiile economice au nevoie să cunoască în ce măsură produsele și serviciile lor, adaptare
cerințelor ecologice, satisfac nevoile consumatorilor cît și reabilitarea activităților societății
respective. De asemenea, guvernele și conducerile locale trebuie să cunoască dacă piața
funcționează corespunzător și măsura în care este necesară intervenția directă și imediată din
partea acestora pentru protecția mdiului ambiant, strîns legată de protecția consumatorului. [4]
Din punct de vedere al marketingului ecologic al întreprinferii putem definii patru tipuri
de politic de organizare a marketingului: cu orientare funcțională, productivă, spre clientelă și
spre teritoriu. Trebiue numită și concepția merketingului care, în opoziție față de concepția
vînzării, se orientează în comformitate cu dorințele grupuilui vizate și dezvoltă produse
corespunzătoare acestor cerințe. Dacă se menține tema dezvoltării economice în condițiile
protejării naturii și a madiului ambiant, adică o dezvoltare în sens ecologist a întreprinderii,
atunci concepția marketingului ar deveni veriga de legătură între acțiunile private, necesitatea
unei tehnologii ecologicste și interesul public. Astfel apare conceptul de eco-marketing, încă
foarte slab dezvoltat în Romînia, dar care există în alte țări precumm Germania încă din anul
1978. Astfel o definiție a eco-marketingului ar fi "toate măsurile care sunt menite să ofere o
maximă contribuție la funcționarea unei întreprinderi și a întregului ei sistem fără, sau cu o
minimă, afectare a sisteuli ecologic". În acest fel noțiunea de marketing clasic este transpusă din
4
planul și intersul întreprinderii în planul național (interes social). Astfel socotățile economice
care adoptă o asemenea strategie ecologică trebuie să acorde o importanță deosebită calculului
dimensiunilor costurilor noilor strategii. O posibilitate de verificare concretă a acestor eforturi o
reprezintă analiza cost-avantaje. Astfel apare o categorisire a acestor costuri în 4 categorii:
- costuri prin pagube
- costuri prin deviere
- costuri de planificare și supreveghere
- costuri de evitare și îndepărtare
Realizarea de noi produse se va înscrie în aceleași coordonate, experimenarea lor și apoi
introducerea în faza de producție de serie, dar va trebui să țină cont de fazele de producție,
utilizare și abandonarea produsului. De asemenea, se pune problema tot mai pregnant în ceea ce
privește posibilitate de asigurare continuă cu resursele necesare, de caracteristicile care vizează
siguranța produsului, de modalitățile și posibilitățile de întreținere precum și de posibilitățile de
reutilizare ale acestuia. Inscripționarea produselor comform standardelor recunoscute reprezintă,
de asemenea, cerințe pentru viitor, mai ales în industria ambalajelor, unde se mai pune problema
ambalajelor de unică folosință sau folosință multiplă. Creșterea nejustificată a prețurilor se poate
evita dacă la prețul produsului sau serviciului respectiv se adaugă costul necesar pentru protecția
mediului, ca de exemplu cheluielile pentru îndepărtarea deșeurilor. Avînd în vedere că nivelul
costurilor interne afectează nivelul prețului produsului, este necesară efectuarea unor calcule
privind valorile materiale și nemateriale. Valorile respective vor fi utilizate în calcule de evaluare
și cuantificare a unor proiecte alături de datele economice și efectele ecologice. Astfel unii
economiști chiar recomandă folosirea unei contabilități ecologice. Mai mult de atât, politica de
marketing presupune și distribuția produselor, ceea ce presupune furnizarea de către producători
doar a acelor produse care respectă cu strictețe normele ecologice stabilite. Un alt cost care
trebuie avut în vedere se referă la costurile comunicării care trebuie realizată. Alături de
conștientizare și informații despre produse, ca și despre componentele și efectele ecologice
înregistrate, activitatea de reclamă va defini cotribuția agențiior de publicitate în implementarea
programului întreprinderii respective.
Ecomarketingul nu trebuie doar să ofere posibilități de dialog dintre domeniul ecologic și
cel economic, ci să ofere noi abordări în domeniul de influență pentru a realiza un echilibru între
voluntariat și obligativitate, între responsabilitate socială și decizii politice necesare. Este însă
5
necesară o modificare a modului de gîndire linear, în așa fel încît concepția de ecomarketing să
devină un mijloc de soluționare a problemelor ecologice și a celor economice.
6
Capitolul 2 Mediul şi activităŃile antropologice
9
înlocuirea acestora cu motoare electrice care ar urma să echipeze în totalitate sau cel puŃin marea
majoritate a vehicolelor urbane.
Transporturile sunt responsabile şi în cea mai mare măsură de creşterea nivelului de
zgomote în oraşe Ńi în zonele imediat adiacente acestora. În Ńările OCDE se apreciază că cel puŃin
110 milioane de locuitori sunt expuşi unor zgomote generate de traficul aerian şi terestru la
nivele e peste 65 de dB, adică peste liimita superioară acceptată de sistemul auditiv uman.[9]
Energia şi mediul. Este foarte greu de a separa producŃia, transportul şi principalele tipuri
şi metode de utilizare a energiei, din punct de vedere al consecinŃelor asupra mediului, de
industrie, de transporturi de exemplu. Mai întâi deoarece producŃia de energie este ea însăşi o
ramură a industriei, dar şi datorită specificului tehnic (utilizează materii prime, realizează
produse şi subproduse pe care le transportă, foloseşte diferite tipuri de tehnologii pe care le
perfecŃionează, generează deşeuri şi elimină noxe). Industria la rândul ei este una din principalele
consumatoare de energie, între 33 şi 50% din energia produsă anual este consumată de industrie.
În studiile care de elaborează în acest domeniu se utilizează frecvent termenul de energie
comericală, aceasta fiind catitatea de energie livrată tuturor sectoarelor de activitate, industriale,
agricole, aşezările populate, transporturi, infrastructură. Consumul propriu de energie al
instalaŃiilor de toate tipurile producătoare de energie este dedus din producŃia totală de energie
pentru a rezulta energia comercială.[12]
Energia privită ca activitate antropică, la fel ca orice altă ramură de producŃie, are
următoarele efecte asupra mediului:
- producŃia de energie, în special prin utilizarea masivă a materialelor energetice fosile
este producătoare, cel puŃin în prezent, de poluare
- dezvoltarea economică şi socială necesită creşterea rapidă a cantităŃilor de energie
produse şi consumate; Ńările în curs de dezvoltare sunt în prezent subconsumatoare de energie
Modul de repartiŃie a consumului de enrgie comercială este extrem de disparat. Zonele
dezvotalte care cuprind 30% din populaŃie consumă 85% din totalul energei produse, iar zonele
sărace şi cele în curs de dezvoltare care cuprind 70% din populaŃie consumă resul de 15% de
energie.
În anii '70 ca urmare a complicaŃiilor economice şi politice generate de „criza petrolului”,
s-a constatat apariŃia şi consolidarea unei atitudini contrare utilizării neraŃionale şi risipei
combustibililor fosili. Această atitudine a fost însoŃită de voinŃa de a reduce dependenŃa
10
econimcă de importul de petrol şi gaze naturale. Drept urmare s-au conturat mai multe scenarii
de acoperire a necesarului de materii prime energetice, menŃionând:
- creşterea consumului de cărbune în special pentru producerea de electricitate;
dezavantajul principal pentru mediu ar constadin sporirea poluanŃilor produşi de actualele
tehnologii utilizavile în acest scop
- exploatarea masivă a unor combustibili fosili neconvenŃionali ca şisturile bituminoase
şi nisipurle asfaltice, aflate în mari cantităŃi şi mai bine distribuite pe plan mondial; dar nu au fost
încă elaborate tehnologii industriale de utilizare a acestor resurse iar impactul lor asupra
mediului nu au fost estimate în mod real
- dezvoltarea energiei nucleare
- valorificarea la scară largă a resurselor energetice neconvenŃionale (vânt, soare, biogaz,
geotermie), al căror avantaj este că sunt nepoluante dar pentru care nu sunt încă tehnologii de
valorificare competitiv.
2.2 Tursimul
11
dotările aferente duce la disfuncŃionalităŃi în exploatrea, cu repercursiuni în eficienŃa economică
şi starea fizică, corporală a dotărilor şi resurselor.
NeconcordanŃa calitativă dintre resurse şi dotări comportă două situaŃii:
- dotarea la un nivel inferior de confort a unor zone turistice care dispun de resurse
excepŃionale oferă produse turistice la calitate necorespunzătoare. Este cazul turismului
românesc în general, majoritatea hotelurilor fiind cotate la categoria două stele, în timp ce
cererea turistică externă se manifestă pentru categorii de confort superioare
- o altă situaŃie este când se realizează dotări superioare pentru resurse inferioare. Aici se
poate interveni, în sensul diversificării serviciilor oferite, introducând resurse atractive artificiale
(cazul Las Vegas) [5]
NecorelanŃa între resurse şi dotări prezintă două situaŃii care vizează turismul:
- insuficienŃa dotărilor în raport cu capacitatea de absorbŃie a resurselor, imposibilitatea
dotărilor de a satisface fluxul turistic, ceea ce duce, fără îndoială, la degradarea fizică a
resurselor. Este cazul amenajării parŃiale din zona mănăstirilor şi a peşterilor
- excesul de amenajare, supradimensionarea cantitativă a dotărilor în raport cu resursele
existente constituie cealaltă situaŃie. Este cazul unor zone de pe litoral.
Pădurile
Pădurea impresionează prin dimensiunea şi forma arborilor răspândiŃi pe vaste teritorii,
cât şi prin divesitatea şi bogăŃia elementelor care o compun. Ea îndeplineşte un rol de importanŃă
deosebită în viaŃa omenirii, atât ca resursă naturală regenerabilă de lemn şi alte produse vegetale
şi animale, cât şi ca parte de neînlocuit a mediului de viaŃă. Din păcate omenirea nu sesizează ce
impact are pădurea asupra tuturor aspectelor vieŃii, recurgând astfel de defrişări masive şi
necontrolate, realizând dezastre inimaginabile.
Cele mai mari păduri ale lumii sunt în grav pericol. Jumătate din suprafaŃa originală de
pădure a fost distrusă şi lucrurile sunt pe cale să se inrăutăŃească dacă rata actuală de deforestare
nu este încetinită. În fiecare minut 26 de hectare de pădure sunt pierdute – şi nu e greu de văzut
că dacă continuăm vom avea o planetă lipsită de pădure. Acest lucru ar fi catastrofic nu numai
din pricina faptului că multe specii de animale îşi au habitatul în pădure ci şi deoarece pădurile
joacă un rol important în reglarea climei planetei. Pădurea tropicală a avut de suferit mai ales
12
secolul trecut, la începutul sec. 20 era 1,5 miliarde de hectare faŃă de cele 700 de milioane
ramase. Rata de deforestare în Africa este foarte îngrijorătoare: 4 milioane de hectare pe an, iar
45% din pădurea originală a disparut. [3]
Cauzele defrişării
Nevoia de lemn, defrişarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri şi căi ferate,
incendii, mine, combustibili sunt toate cauze legate de deforestare. Oamenii au trăit în preajma
pădurilor ecuatoriale de mii de ani, luând ce era necesar de la natură fără să intervină în
echilibrul natural. Însă, în ultimele două secole populaŃia s-a înmulŃit fiind din ce în ce mai multă
nevoie pentru spaŃiu de construit şi agricultură. Împreună cu comerŃul de lemn care s-a
intensificat în ultimii ani, au adus o degradare fără precent asupra padurii.
Cele mai importante cauze ale deforestarii sunt mutarea culturilor şi comerŃul cu lemn. În
trecut indigenii practicau agricultura în pădure dobarând copaci pentru a face loc culturilor şi
pajiştilor pentru animale şi mutându-se când solul devenea nefertil. Acest proces nu e un pericol
pentru pădure dacă este făcută cu grijă şi pădurii îi este dat suficient timp pentru a-şi regenera
spaŃiile defrişate. Probleme apar când solului nu-i este oferit destul timp de regenerare şi
agricultura intensivă duce la degradarea definitivă a acestuia. Aceasta este situaŃia prezentă, din
cauza creşterii populaŃiei – unele surse spun că mutarea culturilor este cauza a peste 70% din
defrişările pădurii.
La fel ca şi mutarea culturilor tăierea copacilor pentru folosirea lemnului în scopuri
comerciale poate fi implementată cu deranjări minore asupra mediului. Atunci când numarul
copacilor căzuti este mai mare decât al celor produşi, tăierea lemnului devine o problemă
serioasă. Înainte ca tăierea intesivă să ia locul celei vechi cu topoare şi animale comerŃul cu lemn
avea o influentă nesemnificativă asupra pădurii, însă apariŃia drujbelor, tractoarelor, drumurilor
şi căii ferate au avut un impact mult mai mare. Zone înainte inaccesibile au devenit principalele
Ńinte pentru companiile de tăiere, iar managementul prost a dus la pierderi fără precedent.
Efectele defrisarii
O dată distrusă pădurea, solul, care se acumulează în peste 1000 de ani, ar dispărea într-o
singură decadă ducând la inundaŃii nemaiîntâlnite din pricina faptului că nu mai exista sol sa
acumuleze apa.
Defrişarea pădurii îi lasă pe oamenii care trăiesc în pădure fără adăpost şi fără hrană, şi
duce la dispariŃia unui stil de viaŃă care a existat neschimbat pentru mii de ani. Însă efectul cel
13
mai dezastruos pe care l-ar putea avea defrişarea este impactul asupra climei planetei. Cu toŃii am
auzit de pericolele încalzirii globale şi a efectului de seră, cauza principală a acestor fiind
acumulrea de dioxid de carbon în atmosferă. Copacii şi alte plante verzii absorb dioxidul de
carbon şi produc oxigen prin fotosinteză, în timp ce animalele consumă oxigenul şi expiră dioxid
de carbon. Distrugerea pădurii ecuatoriale ar produce un imens dezechilibru în cantitatea de
dioxid de carbon produs şi reciclat, lucru care ar duce la acumularea acestuia în atmosferă şi
schimbarii majore de climă. În plus mulŃi copaci tăiaŃi pentru a face loc agriculturii au fost arşi
sau lăsaŃi să putrezească eliberând astfel mult mai mult dioxid de carbon în atmosferă.
O altă consecinŃă a defrişării are legatură cu posibilităŃiile ştiinŃifice care ar putea fi
pierdute o data cu pădurea. Este estimat că doar o mică parte din plantele şi animalele care
trăiesc în pădurea ecuatorială au fost identificate iar majoritatea cercetătorilor sunt de acord că
acestea ar putea reprezenta cheia descoperiri unor leacuri pentru unele dintre cele mai mortale
bolii cunoscute omului. De exemplu, Institutul American al Cancerului a catalogat peste 3000 de
plante cu proprietăŃi anti-cancer, 70% dintre care se găsesc în pădurile tropicale. [18]
SoluŃii împotriva defrişării
SoluŃia evidentă ar fi oprirea defrişării pădurilor şi astfel oprirea deteriorării. ComerŃul
mondial cu lemn a ajuns o afacere de 5 miliarde dolari aşa că oprirea acesteia ar fi întâmpinată cu
multă ostilitate. Dar poate că nu e nevoie oprirea completa a tăierii. Scheme pentru defrişarea
pădurilor cu un plan se desfăşoară în toată lumea cu accent pentru păstrare. Acestea permit
desfăşurarea defrişărilor însa urmărind un plan astfel încat efectele negative asupra mediului să
fie minimalizate.
Probabil însă că cel mai important pas este educarea şi informarea acelor oameni a caror
decizii influenŃează direct sau indirect soarta padurilor. Indigenii pot fi ajutaŃi de organizaŃii de
conservare pentru a face cel mai bine uz de resursele lor naturale. La celălalt capăt al firului,
consumatorii din Ńările dezvoltate trebuie să înŃeleagă impactul negativ pe care îl are cumpărarea
produselor din pădurile ecuatoriale. De aceea organizaŃiile de conservare încearcă să-i educe să
cumpere alternative asupra acestor produse şi îi incurajeaza să facă decizii informate asupra
stilului lor de viaŃă. Numai în acest fel putem opri şi eventual întoarce degradarea pădurilor
ecuatoriale.
14
Agricultura
Agricultura reprezintă cea mai veche ocupaŃie de masă a oamenilor. De semenea
agricultura furnizează şi o parte importantă a materiilor prime nu numai pentru industria
alimentară ci şi pentru alte ramuri ale industriei. Creşterea permanentă a producŃiei agricole
A devenit de mult timp o necesitate stringentă ca urmare a mai multor factorin inevitabili:
- creşterea populaŃiei;
- îmbunătăŃirea cantitativă şi calitativă a hranei populaŃiei
- ameliorarea distribuŃiei spaŃiale, pe regiuni ale globului, a produselor agricole pentru
consum şi producŃie
În ultimii ani se manifestă o tot mai mare nevoie a oamenilor pentru produse agricole și
alimentare de calitate. În categoria produselor de calitate pot fi introduse și cele rezultate din
agricultura ecologică. Utilizarea intensivă în sectorul agricol a unor substanțe chimice a dus la o
cerere crescîndă pentru produse curate din partea unui număr sporit de consumatori. Agricultura
biologică ar putea fi soluția la aurmătoarele două probleme: satisfacerea cererii pentru produse
naturale obținute prin metode care nu presupun utilizarea substanțelor chimice și contribuția
acestui tip de agricultură la diversificarea sectorului în contextul genral al protecției mediului.
Bazată pe sisteme de producție agricole durabile, agricultura biologică vizează asigurarea
producerii de bunuri alimentare în cadrul exploatațiilor agricole prin reducerea intrărilor, în mod
deosebit a pesticidelor și îngrășămintelor chimice.
O problemă practică care intervine este transformarea unei exploatații agricole
tradiționale înr-o exploatație care practică o agricultură biologică complexă care comportă o serie
de riscuri, atît din punct de vedere tehnic, cât și economic. În perioada de converise agricultorul
nu poate compensa pierderea de productivitate, pentru că produsele cu adevărat ”curate” se obțin
pe un interval de timp relativ îndelungat; cu cât intnsivitatea practicilor tradiționale a fost mai
ridicată, cu atât perioada de conversie este mai îndelungată. De asemeneaa se consideră că
agriculturile biologice presupun costuri mai mari dacât agriculturaa tradițională, costuri datorate
în principal utilizării unor forțe de muncă mai numeroase și randamente scăzute ale culturilor.
Mai trebuie avut în vedere și că numărul consumatorilor de produse exclusive curate nu este atât
de important ca și numărul nonconsumatorilor, fapt ce duce la prețuri mari a produselor
ecologice. [3]
15
Obiectivele agriculturii biologice sunt multiple, din care se amintesc: obținerea unor
produse agricole de calitate, care sî nu conțină reziduuri ale unor produse chimice; uilizarea unor
metode de producție care să protejeze mediul; practicarea unor tehnologii care să păstreze
fertiitateaa solului; etc.
Produsele rezultate în urma pacticării unei agriculturi biologice pot fi ușor recunoscute
prin intermediul etichetelor specifice. Prin intermediul etichetării se asigură și garantarea calității
produselor.
Agricultura biologică diferă în multe privințe de agricultura convențională. Avantajele
majore ale acesteia sunt:
- nu poluează solul și apele subterane cu pesticide
- păstrează structura solului și echilibrul microorganismelor din el
- reduce spălarea mineralelor datorită utilizării sporite a materiilor organice
- depinde foarte mult de echilibrul natural pentru protejarea culturilor, ea înlocuiește
aplicarea regulată da pesticide prin metode naturale de apărare
- utilizează, pedeplin, resursele natural, locale și regenrabile
- utiliează mijloace de producție cu consum mic de energie și reduce dependeța externă a
agriculturii.
Obținerea de produse ecologice este necessară în România, mai ales în contextual aderării
Romîniei la UE. Produesele cu performață ecologică vor fi rezultatul unui process integrat, în
sensul că, încă din faza de concepere vor fi incluse criteriile ecologice pe care le va satisface noul
produs. Evident, includerea anumitor restricții încă din faza de conceperea unui produs
presupune o cheltuială suplimentară. Dacă însă această cheltuială nu este făcută, consecințele vor
fi mult mai costisitoare, atât pe termen scurt, cât mai ales pe termen lung. În realitare, firmele
produscătoare reușesc desul de greu să scoată pe piață produse absolute "curate", în cele mai
multe cazuri preocupările sunt îndreptate către obținerea unor servicii/produse care să polueze
cât mai puțin mediul.
Resursele naturale
Mediul geografic determină condiŃiile naturale în care omul îşi desfăşoară întreaga
activitate, dar şi resursele de care are nevoie societatea. Conceptul a fost definit numeroşi
specialişti din domeniul economiei, ecologiei, geografiei şi istoriei, ceea ce a imprimat o
16
nuanŃare a semnificaŃiei de bază, conform căreia, prin resursă naturală se înŃeleg acele elemente
ale naturii care sunt folosite pentru satisfacerea necesităŃilor materiale şi spirituale ale omului.
Structura şi varietatea resurselor folosite în economie s-a modificat esenŃial pe parcursul
secolelor. Astfel de la piatră sau lemn, fructe şi animale sălbatice, din perioada preistorică,
societatea a trecut, odată cu dezvotarea rapidă a tejnicii şi tehnologiilor, la metale, combustibili
minerali transforamŃi sau nu în energie electrică şi apoi la cea mai „productivă” resursă- cea
informaŃională, resursă specifică perioadei acutale. Astfel, calitatea resurselor şi gradul de
accesibilitate a lor influenŃează direct productivitatea muncii în toate ramurile activităŃii. În acest
timp, nivelul general de dezvoltare economică şi, implicit, progresul tehnico-ştiinŃific
influenŃează accesibilitatea. łinând seama de acestea se consideră ca factori de influenŃă ai
gradului de valorificare a resurselor naturale, următoarele elemente: posibilitatea tehnică a
societăŃii; cererea economică pentru resurse şi gradul de cunoaştere a lor. [2]
Dar utlilizarea resurselor naturale ridică două probleme importante:
- necesitatea identificării celor mai eficiente căi de utilizare şi a posibilităŃilor de
substituire a resurselor epuizabile
- diminuarea dezechilibrelor de mediu determinate de exploatarea, condiŃionarea,
prelucrarea şi utilizarea resurselor şi, respectiv, a materialelor/energiei obŃinute
Resursele naturale se pot clasifica după numeroase criterii:
după locul din spaŃiu pot fi provenite din: atmosferă, hidrosferă, litosferă, biosferă
după modul de utilizare în faza de prelucrare pot fi cele care: devin materii prime;
cele care priduc energie; informaŃionale
după gradul de cunoaştere pot fi: identificate şi exploatabile (rezerve); cunoscute dar a
căror exploatare nu este economică în condiŃiile tehnologice curente (resurse
subeconomice), presupuse exploatabile (necunoscute)
după durabilitatea exploatării şi a particularităŃilor de refacere a resurselor pot fi:
inepuizabile, epuizabile
Evaluara economcă a resurselor se poate face după aprecierea:
- valorii absolute - se realizează în conformitatecu mărimea cheltuielilor realizate pentru
cercetarea, valorificarea şi exploatarea resurselor date. Se Ńine cont de asemenea de cheltuielile
necesare pentru refacerea calităŃolor pierdute ca rezultat al unor acŃiuni ale omului - eroziunea
solului, tăierea intensivă a pădurilor. Tot în acestă accepŃiune se foloseşte şi metoda evalării prin
17
cheltuielile comensatorii, adică cheltuielile pe care societatea la va suprta dacă va fi lipsită de
aceste resurse. Metoda poate fi aplicată atât pentru o perioadă scurtă, exprimându-se eficenŃa
anuală a reproducerii resurselor, cât şi pe o perioadă mai lungă.
- valorii relative - se determină eficienŃa suplimentară a producŃiei care se obŃine în urma
folosirii unor resurse mai valoriase în comparaŃie cu cele mai puŃin valoroase. O astfel de
evaluare are un caracter geografic, întrucât se bazează pe influenŃa factorilor naturali şi serveşte
la identificarea variantei optime de utilizare a resurselor, care prin cheltuieli minime pot asigura
un profit mai mare.
Caracterizarea utilizării raŃionale, reproducerii şi protecŃiei resurselor naturale se
realizează cu ajutorul unui sistem de indici economici. Aceştia servesc ca o argumentare
ştinŃiifică a amplasării raŃionale a obiectivelor economice în deoendenŃă de resursele naturale pe
care le folosesc pentru determinarea celei mai aventajoase tehnologii de extragere şi prelucrare a
resurselor, precum şi a complexului de măsuri necesare pnetru protecŃia mediului. Aceşti indici
pot fi grupaŃi astfel:
- indici economici, care caracterizează starea fiecărei resurse naturale
- măsurile orientative, spre neutralizarea acŃiunilor negative ale omului asupra mediului
- indici care reflectă cheltuielile legate de realizarea măsurilor de redresare a mediului
- eficienŃa economică a măsurilor de prevenire a degradării mediului înconjurător
În afară de aceşti indic cu carcter general, mai există şi cei care carecterizează ficare
resursă în parte. Dintre aceştia se exemplifică prin indicatorii care caracterizează resursele
funciare, de apă şi pe cele forestiere.
Astfel, pentru resursle funciare se folosesc următorii indici economici:
- suprafaŃa ternurilor agricole, care la rândul ei include suprafeŃe arabile, cele cu culturi
multianuale, păşune, livezi, etc
- suprafaŃa terenurilor neagricole, cele care se află sub construcŃii, cariere de extragere a
minereurilor, sub magistrale de transport terestru, rezervaŃii naturale, etc
- măsurile de îmbunătăŃire funciare, irigaŃii, combaterea eroziunii solului
- consumul, care se apreciază prin: valorificarea terenurilor agricole, ca unul din indicii
de antrenare a suprafeŃelor în circuitul economic (suprafaŃă agricolă totală/total suprafaŃă);
suprafaŃa arabilă/total suprafaŃă; suprafeŃe împădurite; păşuni; fâneŃe; raportate fiecare la
suprafaŃa totală.
18
Indicii economici ai resurselor de apă carcterizează consumul de apă prin prisma:
- sursei de captare a apelor
- tipului de consum, având în vedere necesarul de consum; volumul consumului
tehnologic de apă; necesarul de apă în irigaŃiile gospodăriei Ńărăneşti; necesarul de apă potabilă şi
menajeră pentru populaŃie [8]
Resursele forestiere sunt evaluate prin indici care se referă la suprafaŃa totală a fondului
silvic, inclusiv a celui ocupat nemijlocit de păduri; suprafeŃe reâmpădurite în decursul unui an;
plantarea perdelelor forestiere de protecŃie; cantitatea de lemn tăiată; pierderea de suprafeŃe
forestiere în urma incendiilor şi inundaŃiilor, investiŃiile necesare pentru realizarea măsurilor de
protecŃie a pădurilor.
Folosirea raŃională a resurselor naturale este cale principală spre sporirea eficientă a
producŃiei, care poate fi obŃinută prin economisirea factorilor de producŃie în procelus extragerii
şi prelucrării lor. În acest sen progresul tehnico-ştiinŃific devine principalul instrument în
rezovarea contradicŃiilor dintre sporirea necontenită a cerinŃelor sociale de resurse şi posibilităŃile
limitate care le oferă mediul înconjurător. Tehnologiile actuale nu permit valorificarea integrală a
numeroase resurse. Astfel, la extragerea cărbunelui rămâne în rocă aproximativ 30% de material
util; la minereurile de fier 20%, iar la cel de fosfor 30%. PerfecŃionarea tehnologiilor trebuie să
conducă la eliminarea acestor pierderi, pe de o parte, şi la rentabilizarea exploatării unor resurse
potenŃiale, cum sunt de exemplu rezervele de hidrocarburi din platformele continentale sau de
mare adâncime. În statele dezvotate se extrage deja petrol la adâncimi mai mari de 5000 m.
De asemenea orice inovaŃie tehnologică trebuie evaluată în dimensiunea ei ecologică,
analiza plecând de la consumul de energie, continuând cu randamentul de valorificare a materiei
prime şi finalizându-se cu evaluarea impactului utilizării produsului finit, precum şi după
scoaterea din uz a acestuia. Progresul tehnico-ştiinŃific aduce o contribuŃie importanta la
raŃionalizarea consumului de resurse pe mai multe căi, cum ar fi:
- extragerea cât mai completă a resurselor minerale
- prelucrarea completă a materialelor extrase şi utilizarea tuturor componentelor care se
obŃin
- reducerea pierderilor în cursul transportului
- valorificarea deşeurilor care rezultă în procesele de producŃie şi consum
- diversificarea surselor de energie utilizate
19
În general este necesară o apreciere preventivă vizavi de mediu, încă din faza de
proiectare a oricărui bun/serviciu şi, implicit, a tehnologiei care permite producerea acestuia.
20
Capitolul 3. Dezvoltarea durabilă: concepte, strategii
BiocarburanŃi
În Uniunea Europeană carburanŃii utilizaŃi în transporturi sunt la originea a aproximativ
21% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră care contribuie la încălzirea globală şi, în
conformitate cu prevederile Protocolului de la Kyoto, este esenŃială reducerea acestor emisii.
Rezervele cunoscute de petrol sunt limitate cantitativ şi se găsesc în câteva regiuni
ale lumii, iar noile rezerve existente sunt dificil de exploatat; preŃurile ridicate ale petrolului
conduc la dezechilibre în balanŃa de plăŃi a Ńărilor importatoare. La întâlnirile informale ale
şefilor de state şi de guverne din Uniunea Europeană s-au făcut propuneri pentru elaborarea unei
politici europene de revigorare a energiei alternative. Un element important constă în găsirea
modalităŃilor de reducere a dependenŃei excesive a Europei faŃă de importul de petrol şi gaze,
concomitent cu dezvoltarea unei abordări coerente bazate pe o analiză solidă a aspectelor
economice, de mediu şi sociale, în vederea reducerii graduale a acestei dependenŃe.
BiocarburanŃii obŃinuŃi din biomasă, ca resursă regenerabilă, constituie înlocuitori direcŃi ai
combustibililor fosili şi pot fi integraŃi în circuitul de aprovizionare cu carburanŃi. Transformarea
biomasei în biocarburanŃi constituie premisele abordării şi găsirii altor soluŃii tehnologice
avansate (cum ar fi, de exemplu, cea referitoare la hidrogen). Pentru Ńările în curs de dezvoltare,
producŃia de biocarburanŃi va conduce la crearea de locuri de muncă, reducerea facturilor pentru
importul de energie şi deschiderea unor potenŃiale pieŃe pentru export. ProducŃia de bioetanol, în
particular, poate oferi o alternativă viabilă pentru cultivatorii şi producătorii de zahăr după
reforma Politicii Agricole Comune privind regimul zahărului.
Directiva 2003/30/CE se referă la promovarea utilizării biocarburanŃilor şi a altor
carburanŃi regenerabili în transporturi (JO L 123 din 17 mai 2003) şi a fost reexaminată recent în
funcŃie de raportul cost – eficacitate, nivelul prognozei după 2010, evaluarea şi controlul tuturor
incidentelor ale biocarburanŃilor şi efectele lor asupra mediului. [1]
Abordarea UE privind exploatarea potenŃialului biocarburanŃilor se referă la:
- continuarea promovării biocarburanŃilor în UE şi în Ńările în curs de dezvoltare astfel
încât producerea şi utilizarea lor să aibă efecte pozitive asupra mediului şi, pe consideraŃii de tip
concurenŃial, să contribuie la obiectivele stategiei de la Lisabona;
21
- pregătirea folosirii pe scară largă a biocarburanŃilor şi ameliorarea rentabilităŃii lor
graŃie cultivării optime a materiilor prime specializate, a cercetării biocarburanŃilor din a doua
generaŃie, pătrunderii pe piaŃă a proiectelor demonstrative şi înlăturării obstacolelor de ordin
tehnic;
- explorarea posibilităŃilor pentru Ńările în curs de dezvoltare, înŃelegându-se: limitările
datorate reformei zahărului în UE, producŃia de materii prime pentru fabricarea biocarburanŃilor,
producŃia de biocarburanŃi şi definirea rolului UE în susŃinerea unei producŃii durabile de
biocarburanŃi.
În momentul de faŃă sunt trei categorii de biocarburanŃi:
A) BiocarburanŃii din prima generaŃie. Sunt biocarburanŃii ce pot fi utilizaŃi în amestec cu
carburanŃii clasici şi pot fi distribuiŃi prin infrastructura existentă. Actualmente, în numeroase Ńări
sunt atât vehicule diesel care pot rula cu biodiesel 100% cât şi vehicule cu carburanŃi substituiŃi
în diferite concentraŃii. BiocarburanŃii din prima generaŃie sunt: biodieselul (obŃinut din plante
oleaginoase, ulei rezidual); bioetanolul (obŃinut din sfeclă de zahăr, cereale); biogazul; bio-
ETBE-ul; uleiurile vegetale pure. BiocarburanŃii pot fi utilizaŃi ca şi carburanŃi de înlocuire în
transporturi, în aceleaşi condiŃii ca şi gazul natural lichefiat, gazul natural comprimat, gazul de
petrol lichefiat şi hidrogenul. ConstrucŃia instalaŃiilor destinate producerii de carburanŃi de
înlocuire, introducerea de noi tipuri de motoare şi adaptarea sistemului de distribuŃie implică
investiŃii pe termen lung care necesită perspective stabile a cererii de piaŃă.
B) BiocarburanŃii din a doua generaŃie. O tehnologie avansată, dintre cele mai
promiŃătoare în materie de biocarburanŃi din generaŃia a doua, este tratamentul ligno-celulozic
care stă la baza obŃinerii de bioetanol celulozic, biocarburanŃi sintetici, biogaz, biohidrogen şi
NExBTL, obŃinut din uleiuri vegetale şi grăsimi animale. Sunt trei astfel de instalaŃii pilot în UE,
în Suedia, Spania şi Danemarca.
Printre alte tehnologii care vizează transformarea biomasei în biocarburanŃi lichizi
figurează şi cea privind biodieselul Fischer-Tropsch şi bio-DME (eter dimethylique), instalaŃii
demonstrative în acest sens fiind în Germania şi Suedia. Gazul natural sintetic (GNS) poate fi
produs din resurse fosile sau regenerabile. Cel obŃinut din materiale regenerabile are avantaje
importante pentru reducerea dioxidului de carbon şi poate constitui o etapă decisivă pentru
dezvoltarea altor combustibili gazoşi. Grupul la înalt nivel CARS 21 estimează că iniŃiativele
politice viitoare trebuie să fie luate în considerare şi să reflecte avantajele diferitelor tehnologii şi
22
procedee de producere a biocarburanŃilor pentru a avea grijă de schimbarea climatică.
Un parteneriat între toate părŃile interesate va fi necesar pentru promovarea celor mai bune
practici şi facilitarea investiŃiilor pe termen lung ale sectorului privat. Astfel, Banca Europeană
de InvestiŃii poate contribui la susŃinerea proiectelor şi tehnologiilor economico-viabile.
C) BiocarburanŃii în Ńările în curs de dezvoltare. ProducŃia de biomasă în mediul tropical
este cea mai ridicată şi costurile de producere a biocarburanŃilor, numind bioetanolul, sunt
comparabile în Ńările în curs de dezvoltare. Bioetanolul produs din tulpinile de zahăr în Brazilia
(prim producător mondial de bioetanol) este competitiv cu combustibilii fosili. Alte Ńări precum
Malaezia, Indonezia şi Filipine produc biodiesel numai pentru consumul intern. Uniunea
Europeană este primul producător de biodiesel din lume, dar acest produs nu face încă obiectul
unui comerŃ semnificativ.
Pentru dezvoltarea producŃiei biocarburanŃilor, preŃul petrolului pe plan mondial este un
element determinanat, alături de alŃi factori perecum:
- nivelul potenŃialului de producŃie
- dimensiunea pieŃei naŃionale şi regionale
- investiŃiile în infrastructură
- suportul regimului politic
- opŃiunile pentru export (UE, Statele Unite, Japonia, China)
- preŃul pe piaŃă al materiilor prime utilizate pentru biocarburanŃi
Biomasa
Biomasa însumează totalitatea resturilor vegetale şi este considerată una dintre cele mai
populare resurse de pe Glob. Combustibilii de tip biomasă includ:lemn şi deşeuri din lemn
(butuci, rumeguş, palete, aşchii), deşeuri agricole (paie, balega animalelor, coji de toate felurile,
de struguri, de nucă etc), recolte energetice (plopi, răchită, sălcii, sămânŃă de rapiŃă) şi deşeuri
solide ale municipalităŃii. Unele dintre acestea sunt excelente pentru încălzire, altele pentru
obŃinerea curentului electric (s-a descoperit, de pildă, că se poate produce electricitate din… coji
de struguri), iar altele sunt folosite ca biodiesel.
Avantajele încălzirii cu biomasă: nu se elimină gaze cu efect de seră, au un conŃinut redus
de sulf, ceea ce elimină formarea ploilor acide, factură mai mică la întreŃinere, deşi iniŃial
investiŃiile sunt mai mari decât în cazul unui sistem de încălzire clasic. Se apreciază că
23
biocarburanŃii pot aduce curent electric în 1,6 miliarde de case din întreaga lume şi pot încălzi
alte 2,4 miliarde de case, dintre cele care acum folosesc paie ori cărbune.
Dezavantaje: pentru obŃinerea biocombustibilului din ulei de palmier, s-au tăiat imense
suprafeŃe de pădure.
Biomasa reprezintă 4% din întregul necesar de energie asigurat de Uniunea Europeană,
iar în următorii ani se aşteaptă ca procentul să crească şi mai mult. Dacă ne gândim că din ce în
ce mai multe state includ în strategiile lor valorificarea la scară cât mai largă a resturilor
vegetale, ca sursă de energie, putem deduce că exploatarea biomasei devine un adevărat trend.
Eexemple : Guvernul Marii Britanii a dispus crearea unui organism special pentru a impulsiona
folosirea biomasei, Suedia caută soluŃii pentru a înlocui centralele care folosesc combustibil
fosili, cu tehnologii bazate pe biomasă. Austria, Germania şi Slovenia au planuri care arată că
sunt foarte interesate de această resursă. Şi SUA exploatează biomasa într-o proporŃie
importantă, pentru a obŃine energie, Canada îşi încălzeşte instituŃii, magazine şi garaje astfel, iar
Brazilia şi Hawaii au descoperit şi ele beneficiile biomasei. Unele studii arată că există Ńări care
folosesc la scară largă resturile vegetale: astfel, în Nepal şi Malazia, cota parte a biomasei în
volumul total a energiei folosite este de 94%, în Kenia – de 95%, în India - 50%, în China - 33%,
în Brazilia - 25%, iar în Egipt, 20%.
Marii producători americani muncesc deja pentru a scoate pe piaŃă motoare adaptate
funcŃionării cu biocarburanŃi. Pe de altă parte, Europa oferă subvenŃii importante producătorilor
de etanol, un biocombustibil făcut pe bază pe porumb. Iar acesta este numai începutul.
Rapoartele ONU prognozează că în maxim 20 de ani, 25% din energia şi combustibilii folosiŃi la
nivel mondial vor proveni atât din biomasă, cât şi din alte resurse regenerabile. Teoria este
plauzibilă, cu atât mai mult cu cât foarte multe guverne nici măcar nu sunt conştiente pe deplin
de potenŃialul de biomasă al propriilor Ńări. Dar, pentru ca biomasa să şi producă, este nevoie de
strategii pe zeci de ani, de subvenŃii şi de legi clare, în favoarea resurselor regenerabile.
Dintre toate resursele regenerabile ale României, biomasa are cel mai mult potenŃial. Cu
toate acestea, este exploatată foarte puŃin. Printre pionierii români care au folosit biomasa este
municipalitatea Vatra Dornei, unde se află prima centrală de la noi alimentată cu rumeguş, şi
care încălzeşte un oraş întreg. Astfel, firmele care debitează lemn pentru mobilă, nu mai aruncă
rumeguşul în râu, aşa cum făceau până acum, ci îl dau gratis primăriei Vatra Dornei. Din 2004,
de când s-a înfiinŃat centrala, şi până acum, aceasta n-a intrat niciodată în criză de rumeguş, ba
24
chiar a avut şi de prisos. Iar în ultima vreme, ca urmare a tăierilor de păduri, a început să
înflorească comerŃul cu peleŃi şi brichete. Să te încălzeşti cu aşa ceva este într-adevăr mai
ecologic şi mai eficient, dar silvicultorii se plâng că un asemenea mod de încălzire nu este bun
fiindcă se alimentează din defrişări. Pe de altă parte, nimic nu ne împiedică să culegem surcelele
aruncate prin văi şi prin păduri, sau să ne încălzim cu… excremente presate, rezultate de la
fermele de animale. Chiar şi zerul de la fabricile de lapte poate fi o foarte bună sursă de energie.
La fel, nimic nu ne împiedică să se cultive rapiŃă ori să se folosescă paie şi coceni pentru
a produce biodiesel. Lukoil şi Petrom au făcut paşi concreŃi în acest sens, planificându-şi să
construiască fabrici de biodiesel. Nu neapărat de dragul ecologiei, ci pentru a nu fi închişi.
O Hotărâre de Guvern deja intrată în vigoare de jumătate de an impune ca toŃi carburanŃii
să aibă în componenŃă minimum 2% biodiesel. Iar până în 2010, procentul trebuie să se dubleze.
Cel mai bun biocombustibil din lume este cel obŃinut din trestie de zahăr sau din ulei de palmier,
produs în Asia, America de Sud şi Africa.
3.2 Reciclarea
Reciclarea materialelor plastice s-a dezvoltat constant şi se realizează într-o gamă largă
în multe Ńări. Există încă probleme tehnice, economice şi structurale de depăşit, dar posibilităŃile
sunt vaste. Cu toate că unele mase plastice pot părea identice, de fapt sunt grupe pe materiale
diferite cu o structură moleculară diferită. Reciclarea depinde de procesul de a le separa pe
fiecare in parte. Aceasta poate fi obŃinută în mod eficient în fabricile unde materialele reciclabile
generate în procesul de producŃie sunt uşor de separat.
25
Utilizarea materialelor plastice prezintă probleme de identificare, separare şi de
contaminare. Dar acolo unde sunt suficiente cantităŃi de materiale reciclabile clasificabile, de
exemplu ambalaje de paleŃi sau saci utilizaŃi în industrie sau agricultură, reciclarea este realizată
cu succes. Cele mai scumpe produse secundare din plastic, precum cele ce provin din
calculatoare, fotocopiatoare şi o gamă largă de echipamente electronice similare, sunt foarte
solicitate. Spectrometrul este una din tehnicile utilizate pentru a asigura precizia identificării
acestor materiale care, dupa procesare, sunt deseori folosite în manufacturarea echipamentelor
electronice şi electrice noi.
Reciclarea schimbă proprietăŃile mecanice ale maselor plastice, astfel încat nu poate fi
posibilă reciclarea unor cantităŃi mari de un anumit tip reintegrându-le imediat în acelaşi proces
de producŃie. În unele sectoare, prejudecăŃile împotriva materialelor secundare raman un obstacol
important în reciclarea plasticului, dar această atitudine se schimbă rapid o dată cu luarea în
considerare a protecŃiei mediului şi a altor influenŃe. Recuperarea ambalajelor de plastic
reprezintă cea mai mare provocare, şi nu doar în realizarea economică privind colectarea de
material suficient segregat pentru a face reciclarea viabilă. Sticlele PET, care sunt utilizate în
cantităŃi mari în multe Ńări pentru băuturi, este un excelent exemplu de reciclare a ambalajelor .
Polyethylene terephthalate - numele complet al cuvantului PET- este un material sofisticat de o
rezistenŃă mare care este utilizat cu foarte mare eficienŃă ca recipient pentru băuturi. Avantajul
reciclării ambalajelor PET este enorm, dată fiind numarul mare de sticle folosite care pot fi
exploatate la un cost acceptabil.
Costul de colectare a materialelor în cantităŃi mici de la o multitudine de surse este
principalul obstacol în dinamizarea progresului în reciclarea multor polimeri. În unele Ńări,
politicile administrative îşi asumă o mare responsabilitate în recuperarea de ambalaje şi alte
produse. Această "responsabilitate" presupune dezvoltarea reciclarii maselor plastice prin
acoperirea unor elemente ale costurilor comerciale tradiŃionale - iniŃial prin manufacturare şi
distribuire, şi în final de către consumator prin preŃurile de producŃie uşor crescute. [13]
Reciclarea diferitelor tipuri de plastic prezintă o problemă în ceea ce priveste
incompatibilitatea polimerilor. Oricum, introducerea aşa - numiŃilor "compatibilizatori" care
crează stabilitate polimerică între legăturile dintre structura diferită a moleculelor şi a maselor
plastice, facilitează utilizarea de combinaŃii. Compatibilizatorii pot face deja posibila producerea
unui tip de aliaje din plastic din materiale de calitate inferioară. Procesele continuă sa se dezvolte
26
pentru a obŃine substanŃele utilizate în producerea maselor plastice, şi pentru a folosi aceste
materiale ca materie primă în producerea unor substanŃe diferite. Gunoiul, plasticul nereciclabil,
au valoare calorică şi pot fi utilizate prin urmare drept combustibil. [7]
Există şapte tipuri diferite de materiale plastice. PuteŃi determina gradul plasticului
privind aproape în partea de jos a recipientului. Acest numar corespunde gradului materialului
din plastic, conform tabelului de mai jos. Nu sunt incluse toate exemplele posibile. Gruparea
separată pe tip de material este obligatorie înainte de a recicla.
27
HDPE Proprietati bune de Butelii (sticle) de lapte, Butelii (sticle, flacoane) colorate de
bariera pentru apa, suc, cosmetice, detergent lichid pentru vesela si
Polietilena de umiditate, sampon, detergent lenjerie, balsam de rufe, sampon,
mare rigiditate, lichid pentru vesela şi ulei de motor şi butelii (sticle,
(inalta) rezistenta, lenjerie, inalbitor, flacoane) transparente de lapte si
densitate durabilitate, recipiente iaurt şi apa; tevi, cosuri, navete, ghivece de
rezistenta la margarina, cutii flori, margini (borduri) de gradina,
chimicale, cereale, carne, navete, folie şi placi, lazi de gunoi
permeabil la gaz, pungi, saci şi sacose. (reciclare), mobilier din plastic
usor de procesat şi (scaune, banci), casute pentru caini,
usor de format produse lumber (compozit
(prelucrat). plastic+lemn), dale, masa picnic,
cutie postala, garduri, containere,
lazi pentru compost, granule.
Observatii: Rezistenta chimica face
sa fie bun pentru ambalaje casnice
şi produse chimice industriale ca
detergenti şi inalbitori.
Butelia (sticla) cu pigment
(colorant) are o mai buna rezistenta
la crapare decat sticlele fara
pigment (colorant).
PVC Versatilitate, Ambalaje transparente Ambalaje, legatura pentru foi
claritate alimentare şi detasabile (sina plastic indosariere),
/V/ (transparenta), usor nealimentare, tuburi pardoseli, panouri (casete),
Policlorura de de amestecat, medicamente, izolatii lambriuri, rigole, flaps noroi, folie si
vinil rezistenta, fire şi cabluri, folie şi placi, dale si rogojini, stergatoare de
durabilitate, placi, produse din picioare, dusumea elastica, tava
rezistent la grasimi, industria constructiilor (suport) casete si CD-uri, cutii
ulei şi chimicale, ca tevi, fitinguri, electrice, izolatii cabluri, semnale
caracteristici de aparatori, dale, benzi de trafic, furtun de gradina, liziera
curgere şi transportoare şi mobila pentru casa, butelii (sticle,
proprietati electrice ferestre; butelii (sticle, flacoane) pentru detergent vase,
stabile. flacoane), pungi pentru geamuri; dale, tigle, articole
sange, produse din instalatii (tevi, fitinguri), denivelari
piele sintetica. pentru viteza, capace (canale)
pentru drumuri de acces industriale.
LDPE Usor de procesat, Pungi (sacose) Invelitori de transport, cutii de
rezistent, durabil, alimentare pentru paine gunoi, dale, mobilier, folie si placi,
Polietilena de flexibil, usor de si produse congelate, containere compost, butelii (sticle,
mica lipit (la cald), pungi (sacose) pentru flacoane) de suc natural de lamaie,
(joasa) bariera pentru lazi/cutii haine, butelii cutii de mustar, articole plastic-
densitate umezeala. (sticle, flacoane) lemn (cherestea gard, etc.).
comprimate pentru
miere, mustar.
28
Deasemeni este folosita
pentru producerea
capacelor flexibile şi
este folosita in aplicatii
cu fire şi cabluri
electrice. Fibre,
covoare, mobilier,
caserole şi tavi pentru
alimente, Ńevi şi
canalizari (rigole).
PP Rezistent, durabil, Butelii (sticle, Carcase baterii auto, semnalizari
rezistent la caldura, flacoane) pentru lumina, cabluri baterii, perii maturi,
Polipropilena chimicale, grasimi ketchup, containere stergatoare gheata, palnie ulei, rastel
(unsori) si ulei, iaurt si margarina /unt, pentru biciclete, greble, benzi de
bariera umezeala. tuburi, flacoane de legat, granule, placi, tavi, recipiente
Punctul inalt de medicamente, aplicatii pentru iaurt siropuri.
topire face ca textile ca covoare,
produsele sa fie sfoara, snur, franghie
rezistente pentru (funie, corzi), navete
umplerea cu lichide rigide si componente
calde. auto.
PS Versatil, izolator, Ambalaje de protejare, Termometre, comutatoare lumina,
claritate containere, capace, izolatii termice, cartoane oua,
Polistiren (transparenta), usor pahare, sticle (butelii, orificii de ventilatie, tavi, rigle,
de format, punct flacoane) si tavi, rame, ambalaje, cesti, farfurii
relativ scazut de carcase CD, aplicatii de (castroane), pahare expandate,
topire. servire a alimentelor, ustensile (unelte) diverse.
tavi de expunere a
carnii, cartoane oua,
flacoane aspirina,
pahare, castroane,
cutite.
Altele Depinde de Butelii (sticle) Butelii (sticle, flacoane), pentru
material sau reutilizabile de apa de mancare si sucuri, sirop, aplicatii
PC /Acrilic combinatia de trei sau cinci galoane (, plastic-lemn.
/ABS/ Plastic materiale. suc de lamaie si Observatii: Indicatiile acestor
amestecat / ketchup. simboluri se foloseste atunci cand
Poliester si este folosit un alt material altul
fibre de decat cele 6 tipuri prezentate mai
poliester sus sau este facut din mai multe
(PBT, PCTA, materiale prezentate mai sus sau
PCTG, PETG) este folosit intr-o combinatie de
/ Nylon si straturi de materiale.
fibre de Nylon
(PA 6, 6.6, 11,
29
12, 6.10, 6.12)
/ Poliuretan /
...
Adevărate locuri „verzi", satele ecologice din reŃeaua „Living Routes" demonstrează că
oamenii pot trăi în mod natural. În multe dintre acestea sunt folosite panourile fotovoltaice
pentru electricitate. Sunt sate ecologice construite cu ajutorul orăşenilor care învaŃă cum să
trăiască natural în medii străvechi şi pline de istorie. Răspândite în toate colŃurile lumii, satele
ecologice sunt exemple vii care arată că omul poate să trăiască în confort şi să protejeze mediul
în acelaşi timp. [10]
„Auroville" în India, „Findhorn" în ScoŃia, „Kibutz Lotan" în Israel, „High Amazon" în
Peru, „Eco-Yoff" în Senegal, „Huehuecoyotl" în Mexic, „Ecoversidade" din Brazilia, „Sirius
Community" în Statele Unite ale Americii fac parte din „Living Routes", reŃea internaŃională de
adevărate laboratoare vii.
Satele ecologice sunt comunităŃi rurale în care oamenii se străduiesc să trăiască în acord
cu mediul înconjurător şi să-l agreseze cât mai puŃin. Pentru a reuşi acest lucru, ei combină mai
multe aspecte precum designul ecologic, clădirile ecologice, producŃia verde, energia alternativă.
IniŃiatorii programului spun că principala motivaŃie pentru construirea unor sate ecologice este
alegerea şi angajamentul oamenilor pentru a stopa practicile ce distrug mediul şi în acelaşi timp
planeta. Ei spun că oamenii trăiesc de milenii în comunităŃi aşezate în apropierea naturii, în
structuri sociale. Multe dintre aceste „ecovillages" au existat dintotdeauna şi mai există şi astăzi,
luptând pentru supravieŃuire. Ecologiştii spun însă că acum satele ecologice sunt create special
pentru ca oamenii să poată trăi în continuare în comunităŃi legate de pământ, într-un mod care să
asigure în viitor supravieŃuirea tuturor formelor de viaŃă.
Satele ecologice sunt soluŃia pentru una dintre problemele majore ale timpului nostru -
creşterea fără precedent a ratei demografice. Pentru a supravieŃui, rasa umană trebuie să înveŃe să
trăiască ecologic, sunt de părere tot mai mulŃi oameni de ştiinŃă.
30
Primele sate ecologice au fost recunoscute în 1998 ca bune practici de supravieŃuire de
către NaŃiunile Unite. Atunci au fost incluse pe lista primelor 100 de practici de supravieŃuire din
lume. Satele ecologice, prin susŃinerea modurilor de viaŃă care pot fi continuate şi în viitor, sunt
modele ce pot fi puse în practică imediat. Traiul într-o comunitate ecologică e un mod simplu
prin care se combate degradarea mediului, dar în acelaşi timp se păstrează şi un anume grad de
confort. Ele ne arată cum putem supravieŃui în secolul XXl.
31
ecologic . Acum, oraşul are 30 de clădiri „verzi" şi un plan pentru construirea altor 40 în
următorii ani.
Findhorn e membru fondator al reŃelei „Global Ecovillage", iar în 1997 a primit
recunoaşterea din partea NaŃiunilor Unite pentru model de bună practică al unei organizaŃii
nonguvernamentale. În 2001 a fost creat un colegiu, denumit după numele fundaŃiei, unde se Ńin
cursuri şi traininguri despre dezvoltarea personală.
32
„Sirius" din Massachusetts
Foştii membri ai comunităŃii Finhorn din ScoŃia au pus bazele unei comunităŃi ecologice
şi în Statele Unite ale Americii. După ce au căutat un loc potrivit, membrii de la Finhorn s-au
stabilit în vestul statului Massachusetts, unde odată trăiau triburile de indieni americani. Satul a
fost numit după cea mai strălucitoare stea - Sirius. Astăzi, comunitatea are 30 de membri care
trăiesc în armonie cu pământul. Ei folosesc ca surse de energie puterea vântului şi pe cea
fotovoltaică. Locuiesc în case construite ecologic şi se hrănesc din grădini, unde totul se cultivă
natural.
33
Analiza şi înŃelegerea tendinŃelor actuale în ceea
ce priveşte starea mediului în raport cu
dezvoltarea sistemelor socio-economice a
condus la concluzia că civilizaŃia modernă
urmează un curs ce nu are durabilitate din punct
de vedere economic şi ecologic. Se consideră că
specia umană nu-şi mai poate continua
dezvoltarea pe bazele actuale fără a fi expusă
unor severe perturbări sociale, economice şi ecologice. [14]
De aceea sunt necesare măsuri pe termen lung care să asigure atât ameliorarea,
conservarea şi protejarea tuturor formelor de viaŃă existente cât şi dezvoltarea, concomitentă, a
societăŃii umane. Aceste măsuri trebuie să determine încadrarea civilizaŃiei moderne pe o
traiectorie de dezvoltare care să-i asigure durabilitatea în timp.
Durabilitatea reflectă interrelaŃia dintre dinamica sistemelor socio-economice umane şi cea a
sistemelor ecologice naturale şi seminaturale, care permite ca viaŃa omenirii să continue
indefinit, oamenii ca indivizi să prospere, cultura să se dezvolte şi activitatea umană să nu
diminueze diversitatea şi complexitatea sistemelor ecologice suport al vieŃii. Dezvoltarea
durabilă trebuie înŃeleasă ca strategia de dezvoltare a sistemelor socio-economice umane pe baza
menŃinerii complexităŃii, diversităŃii şi funcŃionalităŃii sistemelor ecologice naturale şi
seminaturale, care furnizează umanităŃii o gamă largă de resurse şi servicii şi asigură bunăstare
socială, securitate ecologică şi prosperitate economică.
Pentru ca acŃiunile umane să fie durabile este necesară respectarea unor condiŃii, ca de
exemplu: să se asigure un echilibru între rata cu care resursele sunt preluate de către sistemele
socio-economice umane şi rata lor de regenerare în ecosistemele naturale; tehnologiile utilizate
să fie nepoluante şi să asigure reciclarea produşilor secundari şi finali din diferite industrii; să fie
menŃinută sau refăcută viabilitatea, intregritatea şi diversitatea sistemelor ecologice naturale; să
se acorde sprijin menŃinerii comunităŃilor umane şi tradiŃiilor locale; fiecare generaŃie să asigure
succesiunea generaŃiei viitoare. [Anexa 1]
34
3.4 Ecoturismul. Implementare în societatea economică
35
analiza progresului înregistrat - în cadrul căreia se realizează analiza progresului, în
comparaŃie cu obiectivele stabilite şi se stabilesc măsurile necesare pentru remedierea
eventualelor diferenŃe.
MOTIVAREA
Numirea responsabilului
Motivarea
responsabilului
PLANIFICAREA ACłIUNILOR
Revizuirea domenilor prioritare
Pregătirea planului
Stabilirea obiectivelor
Aceste măsuri formează un ciclu anual al managemetului ecoturistic, ciclul fiind parcurs
în fiecare an.
Motivarea. O condiŃie importantă o reprezintă motivarea personalului. Întotdeauna
trebuie comunicate obiectivele, pentru a obŃine sprijinul echipei şi pentru a valorifica
eventualele sugestii.
Planificarea acŃiunilor. Stabilirea modului de acŃiune ecologică în ecoturism presupune
parcurgerea a trei etape bine conturate:
1) determinarea ordinii priorităŃii. Ordinea în care vor fi abordate problemele de
mediu este următoarea: impactul asupra sănătăŃii oamenilor (poluarea atmosferei, a apei),
scăderea productivităŃii ecosistemelor naturale (poluarea acidă afectează ecosistemele forestiere)
36
şi deteriorarea sau ameninŃarea cu daune ireversibile a diversităŃii biologice conduce la
diminuarea potenŃialului turistic al ecosistemelor naturale bogate în faună. În urma ierahizării
rezultă şi etalonul de evaluare a progresului. În acelaşi timp identificarea opŃiunilor de
îmbunătăŃire presupune cunoaşterea progreselor deja realizate în domeniu şi, în general, a
nivelului calităŃii factorilor de mediu. În acest sens, trebuie întocmite liste de vreificare ecologică
a acŃiunilor din departamentele cheie şi trebuie prezentate idei pe care managerii şi personalul să
le poată folosi. Eforturile se vor concentra pe şase domenii majore a protecŃiei mediului: energia,
deşeuri solide, resursele de apă, apele uzate, emisii de gaze şi aprovionarea cu materii prime.
2) pregătirea planului preuspune parcurgerea a 4 etape: luarea deciziei privind
prioritatea măsurilor necesare a fi plicate; definirea etapelor implementării fiecărei măsuri;
numirea responsabililor; stabilirea termenului de realizare a obiectivelor.
3) stabilirea obiectivelor urmăreşte crearea de etaloane faŃă de care se va face
raportarea. [6]
Relizarea propriu-zisă. Îndeplinirea cu succes a obiectivelor propuse depinde de patru
factori:
1) pregătirea planurilor de acŃiune personale. Alegerea acestui obiectiv este
transpunerea planului general de acŃiune în planuri pentru personal, detaliindu-se acŃiunile
generale şi specifice aşteptate de la ei
2) acordarea de sprijin. Atunci când unităŃile din turism abordează pentru prima
dată problemele de mediu, de regulă, se fac foarte multe greşeli. Trebuie acordat sprijin
personlalului în privinŃa întocmirii planurilor personale.
3) publicarea rezultatelor. Trebuie monitorizate şi afişate toate rezultatele. Se vor
acorda recompense pentru cei cu rezultate deosebite.
4) managerul trebuie să acŃioneze primul. Pentru obŃinerea unor rezulate bune ale
personalului trebuie să existe o permanentă informare a acestuia asupta obiectivelor. O bună
practică ecologică trebuie să devină parte a culturii manageriale şi a companiei, aşa cum este
grija pentru client. [5]
Analiza progresului înregistrat. Această activitate implică realizarea a două sarcini:
Monitorizarea progresului.
Analiza anuală. O dată pe an trebuie analizat progresul înregistrat.
37
3.5 ConvenŃii. LegislaŃie
ConferinŃa de la Rio
În perioada ce a urmat, conservarea naturii a avut un caracter curativ, concentrându-se
asupra identificării şi reparării daunelor produse acesteia. InvestiŃiile necesare pentru a susŃine
programele curative au crescut aproape exponenŃial odată cu exacerbarea procesului de
deteriorare, transformându-se într-o restricŃie majoră pentru creşterea economică în Ńările în curs
de dezvoltare şi chiar în cele dezvoltate. Astfel, într-un interval relativ scurt conservarea
mediului a fost percepută de către politicieni şi populaŃiile umane ca un factor limitant pentru
dezvoltarea socială şi economică şi pentru îndeplinirea aspiraŃiilor lor pe termen scurt. În aceste
condiŃii s-a formulat şi răspândit cu uşurinŃă idea conform căreia investiŃiile destinate protecŃiei
mediului ar fi posibile numai în Ńările dezvoltate şi bogate şi s-au neglijat aproape complet
acŃiunile preventive de protejare a mediului.
Următoarea manifestare importantă în domeniul protecŃiei mediului s-a desfăşurat în
iunie 1992 la Rio de Janeiro. Este vorba despre ConferinŃa ONU privind Mediul şi Dezvoltarea.
La această manifestare a căpătat o recunoaştere universală conceptul dezvoltării durabile, ca o
dezvoltare echilibrată atât din punct de vedere sectorial (între dezvoltarea economică, problemele
sociale şi cele de protecŃie a mediului), cât şi din punct de vedere temporal (între generaŃia
actuală şi generaŃiile viitoare) sau spaŃial (între toate Ńările lumii). ConferinŃa de la Rio reprezintă
evenimentul de referinŃă, faŃă de care se evaluează progresele înregistrate în domeniul dezvoltării
durabile.
Documentele care au fost aprobate de către participanŃii la lucrările acesteia sunt:
DeclaraŃia de la Rio, Agenda 21 şi primul set de convenŃii internaŃionale care vizează
conservarea biodiversităŃii şi controlul modificărilor climatice (ConvenŃia cadru privind clima,
ConvenŃia privind diversitatea biologică şi ConvenŃia privind combaterea extinderii deşerturilor).
DeclaraŃia de la Rio exprimă fără echivoc voinŃa politică a tuturor statelor membre ONU de a lua
parte la tranziŃia globală către un model de dezvoltare durabilă. DeclaraŃia include 25 de principii
fundamentale pe care se bazează dezvoltarea durabilă. Nerespectarea acestor principii a generat
39
şi continuă să genereze efecte care pun sub semnul întrebării însăşi persistenŃa speciei umane.
Agenda 21, un program extrem de cuprinzător privind dezvoltarea durabilă în secolul XXI,
tratează aproape toate aspectele relevante din punctul de vedere al dezvoltării: combaterea
sărăciei, egalitatea între sexe, respectarea intereselor popoarelor indigene, participarea grupărilor
sociale la procesul politic, protejarea climei, protejarea speciilor, protejarea rezervelor de apă
potabilă etc. Capitolul 28 este dedicat nivelului regional: Agenda 21 Locală, care promovează
principiile dezvoltării durabile la nivel local cu participarea activă a societăŃii civile,
organizaŃiilor non-guvernamentale şi a sectorului privat la procesul de planificare şi
implementare a activităŃilor pe termen scurt, mediu şi lung. Proiectul promovează participarea
tinerilor în procesul de dezvoltare durabilă şi consolidarea capacităŃii lor de a se implica la
procesul decizional la nivel local şi naŃional.
Principii fundamentale pentru dezvoltarea durabilă, incluse în DeclaraŃia de la Rio de
Janeiro, 1992:
- Economia umană este dependentă de Terra şi de ecosistemele sale care-i furnizează
resurse.
- Omul este dependent de natură şi creşterea economică este dependentă de sistemele
ecologice.
- Resursele şi serviciile oferite de mediu sunt “gratis”, dar costul înlocuirii sistemelor
ecologice naturale este enorm.
- Resursele planetei sunt limitate, calitatea bunurilor şi a servicilor oferite de mediu pot fi
afectate cu uşurinŃă.
- Mediul are dreptul de a fi protejat, conservat, ameliorat.
- Omul trebuie să-şi organizeze activităŃiile în armonie cu legităŃiile naturale care
guvernează mediul înconjurător.
- Cheia succesului sistemelor socio-econogice umane constă în adaptarea la ciclurile
naturale şi nu în încercarea de a domina natura.
- Succesul pe termen lung se asigură prin modificarea structurii şi funcŃionării sistemului
socio-economic în concordanŃă cu legile generale ce guvernează buna desfăşurare a proceselor
naturale din mediu şi nu prin modificarea mediului pentru a-l face să corespundă sistemului
socio-economic.
40
- Protejarea sistemelor ecologice şi dezvoltarea durabilă reprezintă în ultimă instanŃă o
autoprotecŃie ce asigură supravieŃuirea speciei umane pe termen lung.
- Specia umană a atins deja multe dintre limite capacităŃii de suport.
- Efectele activităŃii omului (încălzirea globală, ploile acide, distrugerea stratului de ozon,
eroziunea solului, deşertificarea etc.) acŃionează sinergic având consecinŃe mult mai grave decât
cele descriese prin însumarea impactului lor separate.
- Există un decalaj în timp şi spaŃiu între cauze (activităŃile socio-economice) şi efecte
(reducerea biodiversităŃii).
- ActivităŃile economice trebuie să satisfacă cerinŃele generaŃiilor prezente fără a
compromite posibilitatea generaŃiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităŃi (echitatea
intergeneraŃii).
- Fiecare generaŃie are anumite obligaŃii. GeneraŃia actuală are dreptul de a beneficia de
profit, dar, în acelaşi timp, are şi obligaŃia de a administra moştenirea pe care a primit-o şi de a o
transfera în cele mai bune condiŃii generaŃiei viitoare.
- Participarea echitabilă la utilizarea bunurilor şi satisfacerea necesităŃiilor tuturor
oamenilor ce trăiesc astăzi pe Pământ (echitatea intrageneraŃie).
- Pământul este proprietate de drept a tuturor speciilor (echitatea interspecifică).
- Răspunderea contravenŃională, materială sau penală, dar şi înlăturarea prejudiciului
produs (refacerea mediului deteriorat, deci reconstrucŃia ecologică).
Summit-ul implementării
În 2002, Summit-ul NaŃiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă, desfăşurat la
Johannesburg a avut scopul de a evalua progresele înregistrate în deceniul care a trecut de la
conferinŃa de la Rio şi de a stabili planul de acŃiune pentru viitor, fapt pentru care a fost declarat
"summit-ul implementării”. Principalele rezultate au fost:
DeclaraŃia oficială a şefilor de state şi de guverne privind dezvoltarea durabilă;
Planul de implementare, negociat de guverne, care detaliază acŃiunile necesare în domenii
precum eradicarea sărăciei extreme şi a foamei, realizarea accesului universal la educaŃia
primară, îmbunătăŃirea sănătăŃii şi reducerea mortalităŃii infantile, combaterea HIV/SIDA,
asigurarea durabilităŃii mediului şi crearea parteneriatelor globale pentru dezvoltare.
Pentru fiecare din aceste obiective au fost stabilite sarcini concrete şi indicatori de monitorizare.
Evident, obiectivele, sarcinile şi indicatorii respectivi trebuie adaptaŃi la priorităŃile şi
contextul concret al fiecărei Ńări şi nu utilizaŃi ca o directivă rigidă.
44
Capitolul 4. Comunitatea ecologică în Timişoara
45
- creşterea gradului de informare a cetăŃenilor cu privire la necesitatea unui
comportament civil ecologic
- derularea a cel puŃin patru proiecte pe parcursul unui an
- creşterea notorietăŃii în rândul comunităŃii timişorene şi la nivel naŃional
- organizarea de proiecte şi activităŃi menite să implice atât cetăŃenii, tinerii, instituŃiile
locale şi companiile preocupate de problemele mediului ale comunităŃii locale şi nu numai
Grup Ńintă:
- elevi de gimnaziu şi de liceu
- studenŃii din centrul universitar timişorean
- adulŃii şi comunitatea locala în general
ECO 1
Numele organizaŃiei: FundaŃia LEADERS Romania
Perioada desfăşurării: 07.04.2005 - 26.05.2005
LocaŃia: Timişoara
ActivităŃi:
- traininguri pe tematică de mediu şi dezvoltare personală În intervalul 07.04 - 11.05. 2005,
pentru aproape o lună, cei 30 de studenŃi selectaŃi, aparŃinând UniversităŃii de Vest şi
UniversităŃii Politehnica din Timişoara au avut parte de pregătire pe dezvoltare personală,
învăŃând noŃiuni despre lucrul într-o echipă, managementul conflictelor, abilităŃi de comunicare
şi management de proiect. De asemenea, în aceeaşi perioadă, au avut loc vizite la companii, unde
studenŃii au putut să vadă ce înseamnă ecologia în practică şi cum sunt tratate aceste probleme.
- pregătirea pentru ECO Day şi implicarea în rezolvarea problemelor inundaŃiilor din Banat În
perioada care a urmat, 11.05 - 25.05.2005, 20 de studenŃi au fost aleşi, bazat pe implicarea lor în
proiect, formând trei echipe. Scopul este punerea în aplicare a abilităŃilor dobândite pe parcursul
trainigurilor şi încurajarea muncii în echipă. Cele 3 echipe se pregătesc pentru ziua finală a
proiectului E.C.O. Day. ParticipanŃii la proiectul E.C.O. au decis să îi ajute pe sinistraŃi prin
sortarea ajutoarelor aflate în centrele de colectare. Una din cele trei echipe a făcut acest lucru.
Celelalte două echipe au continuat proiectul ECO prin motivarea elevilor din trei şcoli timişorene
în ecologiza (curăŃa) două locaŃii din Timişoara.
- ECO Day 26.05.2005 În cadrul evenimentului din 26.05.2005, studenŃii şi elevii, care au
ecologizat zona Lipovei şi zona Padurea Verde (Muzeul Satului) au colectat şi sortat în jur a 60
de saci de deşeuri. SelecŃia deşeurilor s-a făcut pe categorii:plastic, hârtie etc. În plus
participanŃii au vopsit, cu sprijinul primăriei o serie de banci. Proiectul ECO s-a încheiat cu o
conferinŃă de presă în Parcul Rozelor, care a cuprins impresiile şi consideraŃiile companiilor
partenere, reprezentanŃi din cadrul administraŃiei locale, ale universităŃilor, studenŃilor şi elevilor
participanŃi.
47
Concluzii:
LocaŃia: Pădurea Verde, zona din faŃa Grădinii Zoologice
Rezultat: 45 saci colectaŃi, mai mult de 20 de saci fiind cu produse din plastic.
- amenajarea locurilor pentru grătar cu pietre (resturi de construcŃii colectate)
ECO 2
Numele organizaŃiei: FundaŃia LEADERS Romania
Perioada desfăşurării: 03.03.2007 - 21.04.2007
LocaŃia: Timişoara
Scopul: E.C.O. 2 reprezintă o alternativă pentru educaŃia ecologică a tinerilor din Timişoara.
Scopul proiectului este acela de a crea o reŃea de tineri conştienŃi de importanŃa educaŃiei
ecologice pentru societate, precum şi de a le oferi stimulente pentru a se implica în comunitatea
locală.
Obiective:
• Implicarea a 40 de studenŃi de toate profilele academice, din universităŃile timişorene, studenŃi
pasionaŃi sau interesaŃi de probleme ce Ńin de ecologie şi protecŃia mediului, îmbunătăŃirea
nivelului de informare şi educaŃie ecologică în rândul acestora, prin sesiuni de training şi vizite la
companii
• Implicarea a 50 de elevi (nivel clasa a VII-a ) din 5 şcoli timişorene, sub forma unui concurs
interşcolar la activităŃile din cadrul evenimentului final
• Derularea de activităŃi creative şi informaŃionale în cadrul evenimentului final al proiectului
"E.C.O. Day",
• Implicarea cetăŃenilor şi a angajaŃilor companiilor partenere, la activităŃile ce se vor derula la
finalul proiectului, atât în calitate de cetăŃeni, cât şi de susŃinători ai proiectului,
• Crearea unui E.C.O. Club
Grupurile tintă:
• studenŃii de la Universitatea de Vest, Universitatea Politehnică Timişoara, Universitatea
Agricolă
48
• Elevi de la şcoli generale din Timişoara
• AngajaŃi ai companiilor partenere împreună cu familiile
• Comunitatea locală
Desfăşurarea proiectului
"E.C.O. 2 - Ecology, Community, Opportunity 2 can be fun!!!" este un proiect ecologic, adresat
atât studenŃilor, cât şi elevilor din şcolile generale din Timişoara. S-a avut în vedere probleme
legate de protecŃia mediului, crearea şi dezvoltarea participării în societatea civilă, dezvoltarea
unor capacităŃi şi abilităŃiilor de a munci în echipă. Proiectul s-a constituit din două părŃi şi are
drept obiectiv pe termen lung crearea unui club sau a unui grup cu o activitate continuă. Acest
club va fi constituit din echipe de tineri (elevi din şcolile generale şi studenŃi), care vor avea parte
de traininguri pe teme ecologice, va fi un E.C.O. CLUB.
ActivităŃi
Traininguri
Pe perioada 13.03 - 10.04.2007 s-au derulat o serie de traininguri pe tematică de dezvoltare
personală. Scopul derulării acestora a fost de a oferi participanŃilor posibilitatea de a accesa
informaŃii de bază asupra unor aspecte legate de managementul timpului, susŃinerea uneori
prezentări, managementul unui proiect, dar nu în ultimul rând să le dezvolte abilităŃile de
comunicare în interiorul grupului şi nu numai.
În urma derulării acestor sesiuni de pregătire s-a urmărit dotarea studenŃilor cu abilităŃi
necesare derulării unei iniŃiative, în cazul de faŃă, evenimentul final ECO DAY. Acestea au fost:
Get to know each other – Equilibrium; Time management; Presentation skills; Project
management; Legislatie ecologică; Team-building;
Vizite la companii
Tot în perioada derulării trainingurilor, tinerii participanŃi au avut parte de o serie de
vizite de companie,la un număr de cinci multinaŃionale din Timişoara. Vizitele au avut scopul de
a familiariza studenŃii cu aspecte practice legate de protecŃia mediului la nivel corporate, de a
informa asupra implicării agenŃilor economici de talie mare în protejarea mediului înconjurător şi
49
comunităŃii în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Vizitele au avut misiunea de a da
posibilitatea participanŃilor să vadă ce se întâmplă în realitate cum se pot trata probleme legate de
ecologie.
Vizitele s-au derulat precum urmează
1. Continental A.P.
2. Nestle
3. Contitech
4. Coca Cola HBC
5. P&G
Rezultate masurabile:
Număr de participanŃi: • 40 (selectaŃi)
• 20 (finalişti)
• 300 (vizitatori ECO DAY)
Traininguri • 4 (x2 grupe )
• 1 team building
Vizite la companii: 5
AcŃiuni ecologizare: • 2 (una în timpul proiectului, una după)
Rezultate calitative
• ÎmbunătăŃirea nivelului şi calităŃii informaŃiilor legate de ecologie şi protecŃia mediului în
rândul studenŃilor participanŃi, şi în continuare a persoanelor cu care aceştia vor intra în contact,
• Stimularea unor activităŃi în comunitatea locală, atât cele prevăzute în proiect, cât şi altele în
viitorul apropiat, cel puŃin în rândul participanŃilor,
• ÎmbunătăŃirea abilităŃilor personale a studenŃilor şi elevilor participanŃi, prin derularea de
activităŃi în echipă, prin susŃinerea de prezentări, prin acŃiuni creative, legate de tematica
ecologiei,
• Semnalarea comunităŃii locale asupra existenŃei iniŃiativelor în acest domeniu şi stimularea
implicării acestora în egală măsură în ediŃiile viitoare ale proiectului,
51
• Implicarea în organizarea E.C.O. Clubului şi a viitoarei ediŃii a proiectului E.C.O.
Impactul
Deşi proiectul implica direct participarea a unui număr foarte mare de participanŃi,
• impactul în rândul studenŃilor: în principal a urmărit creşterea gradului de cunoaştere a
problemelor legate de protecŃia mediului şi ecologie în rândul acestui segment. În acelaşi timp se
urmăreşte creşterea gradului de implicare în activităŃi ce Ńin de asigurarea protecŃiei mediului în
comunitatea timişoreană şi numai
• impactul în rândul elevilor: îmbunătăŃirea calităŃii cunoştinŃelor legate de mediu şi ecologie,
precum şi a iniŃiative de a se implica în protejarea mediului la nivel local şi nu numai
• impactul la nivelul comunităŃii: semnalarea implicării segmentului tânăr în activităŃi ce Ńin de
interesul şi bunăstarea comunităŃii şi astfel stimularea implicării la nivel de cetăŃean. Prin
promovarea activităŃilor derulate în cadrul proiectului, de către participanŃi, colaboratori şi
organizatori, precum şi prin continuarea iniŃiativei E.C.O. se va încerca atenŃionarea comunităŃii
în legătura cu necesitatea implicării la nivel individual pentru bunăstarea comunităŃii.
Perioada de desfăsurare:
11-15 decembrie 2007
ActivităŃi:
-activitatea de conştientizare: împărŃirea de fluturaşi şi plase de material textil în data de
11.12.2007 în zona Hotel Continental - Centrul Comercial Bega şi strada Alba Iulia-PiaŃa
Operei;
52
-împărŃirea de plase de material textil cu informaŃii adiŃionale pe fluturaşi în data de 15.12.2007
în zonele: CircumvalaŃiunii, Aradului, şagului, Complexul StudenŃesc, PiaŃa 700, PiaŃa Iosefin,
PiaŃa Badea CarŃan.
Sponsori
Complet Haus S.R.L.- Timişoara, Tex Line S.R.L.-Timişoara
Proiectul ECO3 este o continuare a celorlalte proiecte, care s-ai dovedit a fi de succes.
Aşteptările de la acest proiect sunt de această dată mai mari, însă normale având în vedere că
prin proiectele anterioare s-a realizat deja o anumită notorietate în legătură cu EcoClub şi
activităŃile sale. Şi în acest proiect participanŃii au avut ocazia de a-şi extinde cunoştinŃele şi
abilităŃile personale prin o serie de traininguri şi vizite la companii. Dar spre deosebire de
proiectele anterioare s-au adăugat şi noi secŃiuni, cum ar fi predatul în şcoli şi editarea ghidului
de ecologie al cetăŃeanului.
Scop:
Promovarea educaŃiei ecologice în rândul tinerilor şi stimularea implicării în comunitatea locală
atât a tinerilor, cât şi a cetăŃenilor.
Obiective:
- informarea studenŃilor şi a cetăŃenilor cu privire la importanŃa unei educaŃii ecologice în
comunitate
- încurajarea implicării participanŃilor şi a membrilor comunităŃii în acŃiuni ce sunt menite să
creeze un spaŃiu prietenos în relaŃie cu protecŃia mediului
- promovarea conceptului de educare ecologică în rândul comunităŃii
ParticipanŃi: 40 (selectaŃi)
53
În cursul proiectului prima fază a fost realizarea unor vizite la companii locale, naŃionale şi
multinaŃionale pe tematică ecologică la diverse companii din Timişoara. Acestea s-au vor derulat
pe parcursul a douã săptãmâni, în perioada 17.03.2008 – 30.03.2008
Scopul acestor vizite a fost de a crea o imagine asupra diverselor metode de a proteja mediul şi
implicit comunitatea locală, de către agenŃii economici din zonă. Aceste exemple sunt menite sã
ofere şi o imagine reală asupra tehnologiilor utilizate în conformitate cu conceptul de dezvoltare
durabilă. ParticipanŃii au observat şi s-au informat în legatură cu aceste tehnologi şi le pot aduce
astăzi ca exemple de buna practică observate pe parcursul acestor vizite.
Companiile la care s-au efectuat vizite sunt următoarele:
Coca Cola HBA Romania
Continental AP
Procter & Gamble
Pro Air Clean
Hella Electronics
Edy Spedition
Managemetul apei
Implicarea în protejarea apelor este din ce în ce mai mare.
În anul 2007 Coca Cola a realizat cel mai mare studiu asupra
54
surselor de apă din toate unităŃile productive. Astfel în 2007 Coca Cola a utilizat o cantitate
totală de 29.125 milioane litri de apă şi a realizat că în cursul a 5 ani, din 2002 de când a început
programul de economisirea apei, a realizat o reducere de 19% a cantităŃii totale utilizate. Cu toate
acestea rezultatul nu a fost cel aşteptat de 3%, poate datorită noilor unităŃi de ape şi sucuri
achiziŃionate. Cea mai importantă sursă de reducerea apei se speră a fi noua tehnologie de spălare
şi curăŃare a PET-urilor care va refolosi apa utilizată. Ca o cifră orientativă media de apă
utilizată în 2005 pentru un litru de băutură a fost de 2,89. Această cifră însă a suferit o reducere
de 2% până în 2007.
Unul din proiectele Coca Cola legate de asigurarea cu apă este legat de staŃia sa de
producŃie din Nigeria. Aceasta şi-a pus la dispoziŃie sursele de apă potabilă la dispoziŃia
comunităŃilor învecinate care suferă din cauza accesului insuficient la apă potabilă. Această
acŃiune ajută la combaterea sărăciei şi a bolilor, ajutând satele să-şi dezvolte resurse de apă mai
sigure.
O altă iniŃiativă este realizare unor parteneriate cu piscicultorii, cărora să li se furnizeze
apă de la filialele de îmbuteliere ale companiei. Această sursă constantă şi abundentă de apă
permite piscicultorilor locali să crească peşti, asigurând o hrană plină de nutrienŃi, astfel aducând
şi un surplus de venit comunităŃilor locale.
Parteneriatul Dunărea
Râul Dunăre este unul din cele mai populate, preŃioase şi poluate cursuri de apă din Europa.
Coca Cola Hellenic alături de The Coca Cola Company a realizat un parteneriat cu Comisia
InternaŃională pentru Protejarea Dunării, iar participarea sa anuală la Ziua Dunării are menirea,
printre altele, să crească gradul de conştientizare asupra valorii Dunării pentru comunităŃi. Acest
parteneriat a luat naştere în 2004 şi are ca participanŃi Ńările: Austria, Bosnia şi HerŃegovina,
Bulgaria, CroaŃia, Cehia, Germania, Ungaria, Moldova, Muntenegru, România, Serbia, Slovacia,
Slovenia, Ucraina.
55
custodie" pentru trei ani cursul apelor Dorna, BistriŃa şi Siret, de la izvoare până la vărsarea în
Dunare, urmarind trei dimensiuni: educaŃie prin voluntariat, ecologizare si împadurire.
În octombrie 2007, tineri voluntari din România si Germania au reacŃionat la sloganul
"Plantează! Nu vegeta!" şi au sădit 10 000 de puieŃi pe un versant defrişat din zona Poiana Negri,
MunŃii Călimani.
La lansare, Marcel Iureş a plantat pe locul satului distrus primul puieŃ. În toamnă,
Preşedintele României Traian Băsescu a sădit puieŃul cu numărul 10 000, finalizând prima etapă
a proiectului. Lui i s-au alăturat Ada Milea, Răzvan Mazilu, Cătălin Ştefănescu, Radu Naum,
jurnalişti, reprezentanŃi ai autorităŃilor centrale şi locale. InvitaŃii au susŃinut o dezbatere publică
pe tema conservării resurselor naturale şi a importanŃei prevenirii defrişărilor necontrolate şi a
poluării.
Managementul deşeurilor
ActivităŃile Coca Cola Hellenic în debarasarea de deşeuri solide s-a bazat încă de la început pe
eliminarea lor în totalitate. Toate fabricile au instalate separatoare de deşeuri şi proceduri
specifice de colectare a fiecărui tip de deşeu, pentru ca cea mai mare parte de deşeuri să fie
reciclate în loc de aruncate.
Coca Cola Hellenic este un membru activ al AsociaŃiei Împachetatorilor şi OrganizaŃia
Recuperatorilor în toate Ńările în care acestea există, cu scopul de a îmbunătăŃi colectarea şi
recuperarea materialelor de ambalare, pentru a dezvolta reŃeaua de colectare şi pentru a promova
campaniile sociale anti deşeuri, astfel realizând o schimbare în comportamentul consumatorilor
săi. Dar cu toate acestea aruncarea deşeurilor la modul întâmplător de către oameni rămâne o
problemă serioasă. Un studiu a revelat că numai 5% din deşeurile aruncate reprezintă ambalaje,
şi numai 0,5% reprezintă sticle de la băuturi răcoritoare.
Managementul energiei
Coca Cola Hellenic a implementat o serie de programe de reducere a emisiilor de energiei şi gaze
cu efect de seră în afacerile sale.
Consumul de energie în fabricile sale de
îmbuteliere a fost redus cu 18% din 2002, de când s-a
început monitorizarea acesteia, iar şi în continuare sunt
56
realizate îmbunătăŃiri pentru a creşte această cifră. Realizarea sticlelor în cadrul proprii fabrici şi,
în unele cazuri, realizarea sticlelor PET, au ca rezultat o considerabilă optimizare a energiei.
Instalarea unui sistem de a treia generaŃie (căldură combinată, curent şi răcire) în fabrica
de îmbuteliere din Ungaria a dus la reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu peste 10.000 tone,
totalul emisiilor de dioxid de carbon de la fabricile noastre de îmbuteliere (generate de
combustibil şi consum de electricitate) este de aproximativ 500.000 tone.
4.2.2 Training-uri
S-au efectuat o serie de training-uri pe soft-skills. Şi acestea s-au desfaşurat pe parcursul a
două săptămâni, în perioada 31.03.2008 – 13.04.2008.
IntenŃia derulării acestor traininguri este de a oferi suport în dezvoltarea abilităŃilor personale în
vederea lucrului în echipă a participanŃilor, precum şi capacitatea acestora de a promova în
rândul celor apropiaŃi informaŃiile esenŃiale legate de importanŃa protejării mediului.
Tematicile training-urilor au fost următoarele: Get to know each other; Team building,
Negotiation and conflict management; Time management; Presentation skills – use of media;
public speaking; Project management
4.2.3 Şcoala
PARTICIPANłI: studenŃii aplicanŃi; voluntarii şi membrii ECO; profesori şi diriginŃi; directorii
şcolilor; inspectoratul(colaborare);
57
mass-media(participare la răspândirea informaŃiei)
ACTIVITĂłI
predarea în 6 şcoli, la nivelul tuturor claselor de a 6-a
realizarea de către elevi a unor colaje cu tematică ecologică (vor fi expuse în cadrul ECO DAY)
realizarea de catre elevi a unor obiecte din materiale reciclabile ce vor fi expuse la Ecoday
implicarea grupurilor Ńintă în acŃiuni de ecologizare şi în activităŃile ce se vor derula în cadrul
ECO DAY - ORGANIZARE
12 echipe, o echipă formată dintr-un student aplicant şi un coordonator: membru/voluntar ECO
se va interveni la 2 ore de geografie/ biologie/ dirigenŃie prin activităŃi şi jocuri pe temă
ecologică
evaluarea se va realiza prin 2 concursuri, unul individual şi unul pe grupe
pentru cei de clasa a 7-a şi a 8-a se va realiza o PREZENTARE(10-15 min) însoŃită de CD
Scolile selectate: Liceul de Arte Plastice, Şcoala generală nr 16, Şcoala generală 22, Liceul
Pedagogic „Carmen Sylva”, Liceul toretic „Jean Louis Calderon”, Şcoala generală nr 25.
58
Zonele care vor fi ecologizate(colectare deşeuri)vor fi:
Luciul de apă al CANALULUI BEGA (pe Zona COMPLEX
apă cu bărcile) Zona SOARELUI & GIROC
Zona CETĂłII - PIAłA UNIRII Zona PĂDUREA VERDE
Zona MAL BEGA 1 (pe uscat) Zona LIPOVEI
Zona MAL BEGA 2 (pe uscat) Zona GHIRODA
În anumite zone se vor vopsi băncile.
59
60
61
62
4.2.6 Eco Day
3. ExpoziŃii:
- materiale pregătite de şcoli în prealabil; - concurs pentru expoziŃie (cele mai mari reuşite de
până acum, cea mai mare implicare, cea mai frecventă prezenŃă, cele mai funny eco idei, cele
mai bune soluŃii pentru o problemă oarecare); - cutii de donaŃii pentru şcoli şi ECO CLUB TM; -
istoric al eco activităŃilor realizate anterior (mapă prezentare a şcolii);
64
Câştigătorii concursului primesc flori în ghivece, diplomă, ş.a.
4. Jocuri în natură:
- căutare comori; - darts cu conuri; - concurs alergare în saci; - construire “eco căsuŃe”, foc de
tabără; - sporturi în natură (fotbal, bowling); - căŃărări pe frânghii, echilibristică pe buşteni; -
cutii de donaŃii; - CUPA ECO – competiŃie între şcoli;
5. Întâmpinare:
- materiale informative, broşuri; - harta zonei; - mape de prezentare, fluturi parteneri; - se împart
ECOsoane; - personaj central Captain Planet; - actori profesionişti îmbrăcaŃi în diverse personaje
cu tematică eco sau environmentaly friendly;- “carte ECO” cu impresii , sfaturi, idei, sugestii; -
cutii de donaŃii;
6. Birou de informare ECO CLUB TM:
- plasa cu poze, cu membrii, acŃiuni, plase NMPB, plase ECO; - filmuleŃe; - formulare de
aplicare pentru noii membrii; - fluturaşi cu info despre Club; - “CODUL CETĂłEANULUI”; -
cutii de donaŃii;
Odată cu noul statut al României da Ńară europeană cu drepturi depline s-a pus şi
problema creări unei Ńări curate, ecologice, prietenă cu mediul. S-au adoptat unele norme care
trebuie respectate de toată lumea, dar ca planul să devină realitate eforturi suplimentare sunt
necesare pe plan local. Astfel au luat naştere deiferite organizaŃii locale care au scopul de a
atrage atenŃia asupra nevoi unui oraş curat. Acest lucru m-a determinat şi pe mine să mă alătur
proiectului ECO 3, relizat de Eco Club Timişoara.
La deschiderea oficială de la Primaria Timişoara din data de 19 martie au particiapt mai
multe oficialităŃi din cadrul Primariei, precum şi reprezentanŃi ai firmelor la care urma să facem
vizitele care ne-au facut o scurtă prezentare asupra viziunii lor şi a firmelor la care lucrează
despre viziunea lor de mediu şi cum pot ajuta Timişoara să fie mai curată. Imediat dupa
deschidere am participat la o mini sesiune de team building în parcul de langa primarie unde am
facut cunoştinŃă cu membrii şi organizatorii prin o serie de joculeŃe.
Uramătoarea fază a proiectului a fost vizita la diverse companii unde am fost întâmpinaŃi
de angajaŃii care se ocupă de partea de mediu, acolo unde exista secŃia, iar acolo unde nu era am
65
vorbit cu personal din producŃie şi personal din marketing sau relaŃii publice. Aici a fost mai
dificilă partea de organizare deoarece vizitele au fost direct la sediile firmalor, care erau in
majoritatea lor în afara oraşului, iar transportul din partea lor a fost in principal inexistent, cu o
excepŃie. La acest capitol aş veni cu o recomandare, de a specifica firmelor care erau in afara
oraşului problematica transportului pantru a se ajunge la o soluŃie, sau măcar cu participanŃii,
care ar fi putut ajuta cu maşinile personale. Însă acest neajuns nu a împiedicat atingerea scopului,
iar noi am ajuns la sedii prin diferite metode. Vizitele au fost foarte informative referitor la
activitatea firmelor, la metodele de producŃie utilizate şi la politicile lor de mediu. În general am
observat o preocupare destul de ridicată faŃă de protecŃia mediului, şi în unele cazuri de iniŃiative
proprii pentru protecŃia mediului şi creşterea gradului de conştientizare a populaŃiei asupra
necesităŃii unui mediu curat. De asemenea multe firme pun accent pe reciclare şi sortare selectivă
a deşeurilor. Dar după cum am observat, în unele cazuri, în special la firma Continental, aceste
preocupări au rămas numai teoretice, aplicarea lor practică fiind departe de teorie. Dar sperăm că
odată cu presiunile europene şi sociale aceste teorii să fie aplicate, pentru binele comunităŃii.
Cea de-a treia etapă a proiectului, training-urile au început pentru dezvoltarea
capacităților participanților de rezolva diferite probleme pe care le-ar putea întâmpina pe
parcursul proiectului. Acestea au fost susținute de echipa Leaders și de echipa de la OSUT. O
parte din aceste training-uri au fost suprapuse cu programele de vizitare a firmelor, fapt ce nu a
permis, după opinia mea, o realizare corespunzătoarea a acestora. Pentru viitoarele proiecte aș
recomanda o mai bună planificare temporală evenimentelor ce trebuie realizate.
Următoarele evenimente care au fost programate au fost împărțite pe diferite echipe,
fiecare fiind compusă din un organizator și mai mulți participanți. Aceștia au avut de împărțit
următoarele activități: predarea curriculei școlare în unitățile școlare participante, realizarea
codului cetățeanului și realizarea zilei de ecologizare. Echipa din care am făcut parte a fost cea
responsabilă cu ziua de ecologizare, și anume responsabilă cu ecologizarea zonei Soarelui. Aici
responsabilitățile au fost similare ca și la celelalte grupe, și anume conștientizarea cetățenilor din
acele zone, obținerea sprijinului autorităților, asigurarea unui efectiv suficient de oameni pentru
activitatea de ecologizare comform necesarului prestabilit. Astfel sarcina mea directă era de a mă
asigura că mesajul nostru este recepționat de enoriașii celor două biserici din zona Soarelui.
Pentru aceasta am fost nevoită să realizez materialul necesar, afișele și materialul cu explicațiile
necesare preoților, să stabilesc întâlnirile necesare și purtarea discuțiilor cu preoții. În această
66
etapă organizarea a fost bine realizată, fiecare membru din echipă având sarcini bine stabilite. Pe
data de 10 mai în zona soarelui s-au adunat aproximativ 200 de persoane, mai multe decât ne-am
fi așteptat, dar toți au fost bineveniți.În această zonă au fost colectați 60 de saci de gunoi în 3 ore,
o cantitate destul de mare având în vedere zona destul de mică pe care am efectuat ecologizarea.
Această ziua a fost foarte bine coordonată, noi având responsabilități sabilite anterior, eu avâns
responsabilitatea de a realiza documentarea și organizarea voluntarilor după eveniment cu
explicații, rezultate, răcoritoare, etc.
Închiderea evenimentului în 17 mai la liceul Silvic a fost realizată printr-un mini festival
de ecologie, la care s-au adunat peste 2000 de vizitatori, majoritatea copii și elevi, dar și
persoane care au participat ca și voluntari în data de 10 mai. Aici grupa organizatoare a realizat
multe evenimente la care noi, restul participanților, am fost doar spectatori. Dar aici necesarul de
persoane a fost prost calculat ajungând ca până la sfârșit toți cei 40 de participanți să asiste la
buna desfășurare a festivalului.
În concluzie proiectul ECO3 a fost de un succes mare, proiectul reuşind să atragă atenŃia
asupra problemelor de mediu din Timişoara. Numărul de participanŃi din rândul cetăŃenilor a
depăşit prognozele iniŃiale, la Ziua de ecologizare reuşind să atragă un afectiv de aproximativ
600 persoane, plus aproximativ 1000 de vizitatori în amplasamentul din PiaŃa Unirii; iar la
Festivalul Eco Day ajungând la 2000 de vizitatori. De asemenea s-au colectat şi un număr
impresionant de pungi de deşeuri, numărul total fiind de aproximativ 300.
Singurul neajuns al evenimentului a fost organizarea defectuoasă a unor evenimente,
programarea temporală necorespunzătoare și solicitatea participanților în afara orarului inițial.
Acest rezultat a fost destul ca pentru anul viitor planul pentru noul program Eco să fie şi mai
mare, mai bine structurat.
67
Bibliografie
[1] 1996, Legea ProtecŃiei Mediului, Monitorul Oficial, Bucureşti
[2] Bălteanu Dan, 2005, Modificări globale ale mediului, editura CNI Coeresi, Bucureşti
[4] Constantin NegruŃ, Gheorghe Goje, Diana Sala, Lucia Ion, Viorel NegruŃ, 1998, Economia şi
protecŃia mediului, editura Universitatea de Vest Timişoara, facutlatea de ŞtiinŃe Economice,
Timişoara
[6] Florina Bran, Vasile Manole, Stanca Iosif, Mirela Stoian, 1999, Ecomarketingul societăŃilor
comerciale, editura Tribuna economică, Bucureşti
[9] Văiteanu Dan, 1983, CirculaŃia şi poluarea sonoră a mediului urban, editura Tehnică,
Bucureşti
[11] Vladimir Rojanschi, 2002, Politici şi strategii de mediu, editura Economică, Bucureşti
[12] Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Florian Grigore, 2004, Elemente de economia şi
managementul mediului, editura Economică, Bucureşti
[14] www.adevarul.ro
[15] www.ecotimisoara.ro
[16] www.maseplastice.ro
[17] www.coca-colahellenic.com
[18] www.wikipedia.com
68