Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al R.

Moldova
Universitatea Tehnică a Moldovei
Facultatea Textile și Poligrafie
Departamentul Design și Tehnologii în Textile și Poligrafie
Programul Design și Tehnologii Poligrafice

Referat

Disciplina: Istoria și arta scrisului.

Tema: . Invenţia hârtiei.

Cojocari Dana st. Gr. DTP-201 FR

l.u. Cazac Viorica.

Chișinău 2021
 Hârtia face parte dintre materialele comune, la care nici nu ne gândim în ziua de azi. Cărțile,
revistele sau chiar și hârtia de birou pentru imprimantă le luăm ca și lucruri obișnuite. Ca și cum,
hârtia ar fi aici dintotdeauna. Adevărul este de fapt chiar opusul. Înaitea hârtiei obișnuite au existat
o mulțime de materiale, care au în comun doar un singur lucru. Pe toate omul a încercat să păstreze
creațiile sale și informațiile importante.
Acum nu ne gândim doar la tăblițele de lut sau la cele din ceară. Din perspectiva înaintașilor hârtiei,
ne vor interesa mai degrabă, alternativele sale "mai sofisticate". Și aceștia sunt papirusul și
pergamentul. Din numele primului provine și denumirea actuală a hârtiei. Nu trebuie să ne mirăm
că vom începe chiar cu papirus unde vom arunca o privire în istoria lui.

Papirus vs. Pergament

Fiecare civilizație a folosit materiale care erau cele mai accesibile de locul unde se aflau.
Bineînțeles, este vorba și de materialele de construcție, dar și de restul materialelor. În timp ce, în
Mesopotamia se scria tăblițe de lut amintite, aproximativ cu o mie de ani mai târziu în Egiptul antic
(aproximativ 3 000 – 2 500 ani) a început să se folosească papirusul. Egiptenii au folosit potențialul
plantei Cyperus papyrus, care creștea în Delta Nilului. Papirusul se fabrica prin presarea unor fâșii
tăiate subțiri din plante. Datorită caracteristicilor sale, în secolele următoare s-a răspândit în toată
Marea Mediterană și în Orientul Mijlociu.
Pentru lumea greco-latină, papirusul nu a fost cel mai ideal material. Era fabricat în Egipt, cererea
era mult mai mare decât oferta, iar transportul lui în Europa de asemenea, costa. În evidenţă treptat
a devenit disponibil în secolul al III-lea, o invenție din orașul Malaezia Pergamon. Era vorba despre
un material folosit pentru scris, realizat din pielea oilor, caprelor sau vițeilor, care a fost până în sec.
al XIII cel mai utilizat material pentru scris. Totul s-a scimbat atunci când a apărut o hârtie pentru
scris mult mai ieftină. Pergamentul se fabrica prin înmuierea și scurgerea firelor de păr în soluție de
calcar, prin întinderea lor pe cadre de lemn și uscarea acestora. Suprafața pergamentului a fost
tratată în cele din urmă cu piatră ponce și cretă.

Istoria hârtiei se leagă de China

În jurul anului 200 î.Hr. hârtia era folosită deja în China, pe atunci confecționată din cârpe
de mătase.[1] Demnitarul chinez Tsai Lun (48-118) a inventat hârtia în varianta ei mai modernă,
materialele de bază fiind cânepa, țesătura și bumbacul amestecate cu apă, transformată în pastă și
întinsă pe o foaie.[1] Un document indică precis că hârtia, a fost descoperită în anul 98, însă
procedeul de fabricare a fost ținut secret până secolul al VIII-lea, când Samarkandul era un centru
însemnat de producere a hârtiei.[1] Hârtia a ajuns în Bagdad în 793, în Siria și Egipt în cca. 900 și
în Africa de Nord puțin după aceea.[2] În Europa hârtia a ajuns târziu, abia prin anii 1100 iar prima
fabrică de hârtie din Europa este deschisă în 1150 la Jativa, Valencia, Spania.[2] Mai târziu au
apărut fabrici și în Franța, Germania, Anglia, iar în România primele fabrici s-au construit
în 1539 la Sibiu și în 1546 la Brașov,[2] iar primul act oficial scris pe hârtie este dat de Mircea cel
Bătrân Mănăstirii Tismana în anul 1406.

Procedeul industrial modern.

Procesarea fibrelor.
Celulele plantelor sunt alcătuite din fibre celulozice conectate. În timpul procedeului de extragere a
pulpei celulozice, aceste fibre microscopice sunt separate unele de altele, iar acolo unde lanțul
polimolecular a fost rupt chimic sau mecanic, suprafețele "libere" intră în contact una cu alta creând
punți hidrogenate care conferă duritate, dar și elasticitate viitorului material.
Procedeul chimic.
Procedeul chimic utilizat astăzi pe scară largă este un complex de tratări chimice numite Procesul
Kraft. Scopul acestei tratări chimice este eliminarea structurii ligninei (din pulpa supusă procesului),
care este liantul organic care menține fibrele împreună, prin folosirea unui amestec care o dizolvă.
După eliminarea acesteia, fibrele rămase pot fi folosite pentru realizarea unei hârtii de culoare
maroniu nedefinit, nefinisată, utilizată la realizarea de pungi de hârtie sau a cutiilor din carton.
Materialul brut astfel obținut poate fi folosit în continuare, printr-o purificare accentuată a ligninei
rămase, conducând la obținerea pulpei de calitate superioară, pentru hârtie albă pentru scris
și tipărit.
Deși procedeul chimic este mai scump decât cel mecanic, permițând o folosire de maximum 45 -
50 % din pulpa inițială, totuși este un procedeu larg folosit datorită calității produsului final și al
menținerii, aproape nealterată, a lungimii inițiale a fibrelor materialului folosit, care este un factor
de menținere a unor calități mecanice ridicate a hârtiei. Un alt avantaj al acestui procedeu este
folosirea integrală a ligninei rezultate din proces ca și combustibil pentru încălzirea și electricitatea
necesare procesului.

Structura microfibrelor din hârtie

Lucruri interesante pe care probabil nu le știați despre lemn și hârtie

Biomasa din lemn este principala materie primă pentru fabricarea hârtiei, iar pentru fabricarea unei
tone de hârtie sunt necesare 2 până la 3 tone de lemne. În principal conifere. Dintr-un copac se
fabrică aproximativ 80 000 de coli de hârtie pentru birou în format A4.
Știați că, biomasa din lemn conține substanțe importante precum celuloză, hemiceluloză sau lignină
și substanțele secundare numite și substanțe extractive (de exemplu, hidrocarburi aromatice, tanini,
glicozide, rășini, coloranți naturali și zaharuri compozite), care sunt utilizate pe scară largă în
diferite sectoare ale producției industriale?
Putem aminti industria farmaceutică sau cosmetică, dar și fabricarea materialelor izolatoare, a
covoarelor, textilelor și lipiciurilor. Din punctul nostru de vedere, substanțele extractive pot fi
interesante datorită faptului că, pe lângă caracteristicile amintite sunt folosite și în culorile pentru
imprimante.