Studiu individual

Igiena industrială şi a muncii

Elev:Costru Ion
Grupa:COT-191

1
CE ESTE IGIENA INDUSTRIALĂ?
Igiena industrială – ansamblu de măsuri şi mijloace
organizatorice, igienice şi sanitaro-tehnice care exclud acţiunea
factorilor nocivi de producţie asupra lucrătorilor. 
Microclimatul aerul şi zona de muncă cu acţiuni parametrilor
microclimatului asupra organismului uman.
Activitatea biologică normală a organismului şi înalta lui
capacitate de muncă sunt posibile numai atunci când, evitând
eforturile de supraîncordare a aparatului de termoreglare în
organism, se menţine echilibrul termic, adică echilibrul dintre
cantitatea de energie produsă şi cantitatea de energie cedată
mediului înconjurător. Înrăutăţirea condiţiilor de cedare a căldurii
are ca urmare acumularea acesteia în organism şi supraîncălzirea
lui, iar uneori chiar şi şocul termic. Pierderea excesivă de căldură
provoacă răcirea organismului, afecţiuni „a frigore” şi degerături. 
Prin microclimat se subînţelege totalitatea elementelor
meteorologice [temperatura, °C; umiditatea relativă, %; viteza
mişcării aerului, m/s; presiunea atmosferică, Pa; intensitatea
iradierii calorice, J/(m3 ·s)], caracteristice pentru un anumit loc.
Acţiunea parametrilor microclimatului asupra organismului
uman.
La temperaturi majorate ale aerului vasele sangvine de pe
suprafaţa pielii se dilată şi căldura din interiorul corpului se
elimină în mediul înconjurător. La temperaturi reduse
vasele sangvine se contractează şi în mediul ambiant se elimină
mai puţină energie termică.Dacă omul se găseşte timp îndelungat
2
în condiţii termice nefavorabile (temperatura aerului depăşeşte
limitele admisibile), poate avea loc supraîncălzirea sau răcirea
corpului însoţite de anumite efecte negative:
La temperaturi sporite;
• 1.Supraîncălzirea corpului uman: starea uşoară, însoţită de
dureri de cap, ameţeli, sete, slăbiciune, transpiraţie excesivă,
înroşirea pielii şi temperatura corpului uman creşte până la
39 °C
• starea grea (şocul termic), însoţită de aceleaşi simptome dar
într-o stare mai gravă şi temperatura corpului depăşeşte 39
°C. Dacă angajatului, care se găseşte în stare de şoc termic,
nu i se acordă ajutor medical el poate deceda. Şocul termic
prezintă un pericol foarte mare
2.Boală de cârcei de muşchi, care este rezultatul eliminării
îndelungate a sărurilor din corpul uman prin transpiraţie
abundentă şi drept consecinţă dereglarea echilibrului salin 
La temperaturi reduse:
• îmbolnăvirea organelor respiratorii (răceală, pneumonie)
• suprarăcire gravă, care duce la somnolenţă, pierderea
cunoştinţei şi la deces
• boli profesionale de muşchi legate cu spasmele vaselor
sangvine (contractarea permanentă a vaselor sangvine
înrăutăţeşte alimentarea muşchilor cu substanţe necesare)
Zgomotull şi vibraţiile de producţie.acţiunile asupra
organismului uman.Măsuri de proteţie
3
Pierderea auzului este un fenomen care capătă o amploare din ce
in ce mai mare în întreaga lume, din cauza creşterii nivelului de
poluare fonică la care este expusă societatea actuală. În prezent,
mai mult de 500 de milioane de persoane suferă de un anumit
grad de hipoacuzie, iar pentru anul 2015 se estimează că cifra va
ajunge in jurul valorii de 700 de milioane.  
Zgomotul din mediul de muncă: În Europa se estimează că o
treime din lucrători (peste 60 milioane de oameni) sunt expuşi la
condiţii de muncă zgomotoase mai mult de un sfert din timpul lor
de lucru.
• Circa 40 milioane de lucrători sunt expuşi la zgomot cel puţin
jumătate din timpul de lucru.
• Din datele raportate de Institutul de Sănătate Publică din
Bucureşti, se constată că în Moldova există un număr de
295.299 muncitori expuşi la zgomot.
Caracteristicile sunetului : Sunetul este rezultatul vibraţiei unui
corp solid, lichid sau gazos. Aceste vibraţii induc local o variaţie a
presiunii atmosferice a aerului, care se propagă şi pe care
mecanismul urechii îl converteşte în informaţii care sunt analizate
de către creier şi percepute drept sunete.
• Zgomotul este perceput ca un sunet nedorit, o senzaţie
auditivă dezagreabilă
• Cele trei caracteristici fundamentale ale unui zgomot sunt:
intensitatea, durata, frecvenţa.
Zgomotul - factor de risc la locul de muncă

4
Zgomotul la locul de muncă este unul dintre riscurile cele mai des
întâlnite. Pierderea auzului cauzată de zgomot constituie, una
dintre cele mai comune boli profesionale în Europa, reprezentând
circa o treime din totalul bolilor profesionale. Locurile de muncă
cu zgomot intens sunt foarte numeroase, cele mai răspândite
fiind: în industria metalurgică şi constructoare de maşini, în
industria textilă, în industria minieră, în industrializarea lemnului,
în transporturi, în construcţii, în agricultură dar şi în alte sectoare
de servicii, cum ar fi educaţie, sănătate, baruri şi restaurante. Unii
factori fizici precum zgomotul, vibraţiile şi radiaţiile ionizante
influenţează sănătatea forţei de muncă în proporţie de 40% în
ţările industrializate şi peste 80% în ţările în curs de dezvoltare,
acţionând în sensul tulburării auzului, deprecierii mişcărilor şi
gesturilor suportate de sistemul osteoarticular şi muscular şi, nu
în ultimul rând, în sensul dezvoltării unor formaţiuni maligne care
pot degenera în cancer. 
Efecte asupra sănătăţii
Acesta afectează nu numai auzul, ci şi alte organe ale corpului sau
ale sistemului uman. Este deja cunoscut că zgomotul: creşte
presiunea sangvină
• are efecte cardiovasculare negative, prin schimbarea
frecvenţei bătăilor inimii;
• creşte frecvenţa respiraţiei; 
• încetineşte digestia;
• poate cauza dureri de stomac sau ulcer;  

5
 • are efect negativ asupra dezvoltării fătului, contribuind
inclusiv la naşterea prematură a acestuia 
• intensifică efectele altor factori precum drogurile, alcoolul,
monoxidul de carbon. 
Zgomotul – influenţe asupra activităţii
Risc crescut de accidente: zgomotul poate cauza accidente,
datorită faptului că muncitorii aud greu şi nu înţeleg corect
comunicarea şi semnalizarea, prin mascarea sunetului de pericol
apropiat sau a semnalelor de avertizare, sau prin distragerea
atenţiei, cum ar fi în cazul şoferilor. Perturbări psihologice:
Zgomotul înconjurător poate fi foarte deranjant, dacă angajatul
desfăşoară o activitate care presupune concentrare. Greşelile şi
erorile cresc dacă această activitate trebuie desfăşurată sub
influenţa zgomotului. 
Managementul zgomotului
Angajatorii au obligaţia legală de a asigura sănătatea şi
securitatea angajaţilor prin implementarea unui management al
zgomotului care trebuie să cuprindă:identificarea surselor
generatoare de zgomot ,efectuarea de măsurători ale nivelului de
zgomot ,identificarea substanţelor ototoxice prezente la locul de
muncă ,monitorizarea stării de sănătate a lucrătorilor aplicarea
măsurilor tehnice de reducere a nivelului de
zgomot ,semnalizarea corespunzătoare a locurilor de
muncă ,instruirea salariaţilor asupra riscurilor la care se expun.

6
Iluminatul de producţie : Există trei tipuri de iluminat de
producţie – natural (creat de lumina directă şi reflectată a
cerului), artificial (când sunt folosite doar surse artificiale de
lumină) şi mixt (când iluminatul natural însuficient este completat
de cel artificial). 
ILUMINATUL NATURAL: Iluminatul natural poate fi lateral - prin
ferestre în pereţii exteriori; superior - prin felinare (lucarne) de
diferite tipuri şi construcţii şi combinat - prin ferestre şi felinare
(lucarne). Folosirea unui sau altui sistem de iluminat depinde de
destinaţia funcţională şi de dimensiunile încăperii, situarea ei în
planul clădirii, precum şi de particularităţile climaterice ale
localităţii. 
Iluminatul general: Iluminatul general poate fi uniform (când
fluxul de lumină este repartizat fără considerarea amplasării
utilajului) şi localizat (când fluxul de lumină este repartizat cu
considerarea amplasării locurilor de muncă). Folosirea numai a
iluminatului local în interiorul clădirilor nu se admite.
După destinaţia funcţională iluminatul artificial se împarte în
următoarele tipuri:
• Iluminatul de lucru este obligatoriu în toate încăperile şi pe
teritoriile iluminate pentru asigurarea lucrului normal,
deplasarea oamenilor şi mişcarea transportului.
• Iluminatul de avarie este prevăzut pentru continuarea
lucrului în acele cazuri, când deconectarea iluminatului de
lucru (în cazul avariilor) şi în legătură cu aceasta dereglarea
deservirii normale a utilajului poate duce la incendii, explozii,
7
 otrăvirea personalului, poluarea mediului, întreruperea
îndelungată a procesului tehnologic, întreruperea lucrului a
astfel de obiecte cum ar fi staţiile electrice, punctele de
dispecerat, instalaţiile de pompare a apei şi alte încăperi de
producţie unde nu se admite întreruperea lucrărilor.
• Iluminatul de evacuare trebuie prevăzut pentru evacuarea
din încăperi la deconectarea de avarie a iluminatului de lucru
în locurile periculoase pentru trecerea oamenilor, pe scări,
de-a lungul trecerilor de bază ale încăperilor industriale în
care lucrează mai mult de 50 oameni.
• Lămpile iluminatului de avarie pentru continuarea lucrului
sunt conectate la o sursă independentă de energie, iar
pentru evacuare – la o reţea independentă de cea de lucru,
începând de la panoul substaţiei.
• Pentru iluminatul de pază al teritoriului întreprinderii şi cel
de serviciu sunt alocate o parte din lămpile iluminatului de
lucru sau de avarie.