IGIENA Şl PROTECŢIA MUNCII.

> Igiena este ştiinţa care se ocupă cu studiul conduitei de viaţă şi muncă şi
influenţa acesteia asupra stării de sănătate.
> Igiena are rolul de a elabora norme de muncă şi viaţă, care, puse în practică, să
ducă la prevenirea îmbolnăvirilor, scăderea mortalităţii şi reducerea morbidităţii,
promovarea stării de sănătate şi prelungirea duratei de viaţă.
> În sens strict, igiena muncii se ocupă de studiul condiţiilor de muncă şi influenţa
lor asupra stării de sănătate a oamenilor muncii, în vederea prevenirii şi combaterii
bolilor profesionale care duc la scăderea capacităţii de muncă şi, deci, la scăderea
productivităţii.

MICROCLIMATUL DE MUNCĂ
NOXELE PROFESIONALE
BOLILE PROFESIONALE

Prin microclimat de muncă se înţelege ansamblul factorilor de mediu (fizici,

chimici, biologici, psihologici), care acţionează pe un teritoriu delimitat (încăpere de
producţie, teren agricol, localitate etc.).
Acţiunea factorilor de mediu asupra muncitorului din diferite domenii poate
căpăta mai multe aspecte dependente, mai ales, de intensitatea sau de nivelul acestor
factori. Diferitele niveluri - mai scăzute sau mai ridicate decât limitele admise ale
acestor factori -pot da naştere fie la acţiuni acute sau imediate, în care reacţiile
organismului celui ce munceşte apar rapid şi sunt uşor evidenţiate, fie de cele mai multe
ori se desfăşoară la niveluri de intensitate redusă, ceea ce determină o acţiune cronică,
de lungă durată.
Măsurile de supraveghere a stării de sănătate - la nivel individual sau al
colectivităţilor - se bazează pe norme igienice care stabilesc în primul rând limitele
concentraţiilor sau nivelurilor admise pentru diferiţi factori de mediu. Aceste norme
igienice trebuie însuşite şi respectate. Ele devin obligatorii la nivelul locurilor de muncă
şi pot preveni îmbolnăvirile cauzate de toxine (noxe), profesionale sau neprofesionale.
Noxele profesionale
Denumim noxe profesionale totalitatea factorilor nocivi prezenţi la locul de
muncă şi care pot ameninţa sănătatea muncitorilor dacă nu se iau măsuri de protecţie
necesare.
Clasificarea factorilor nocivi prezenţi la locul de muncă:
A. Organizarea defectuoasă a muncii
• poziţia forţată a corpului, timp îndelungat, în supraîncordare;
• efortul exagerat;

1
• regim neraţional de muncă (lipsa echilibrului între muncă şi repaus).
B. Nerespectarea regulilor de igienă privind procesul muncii, cu înlesnirea acţiunii
unor factori care trebuie îndepărtaţi sau neutralizaţi:
• factori fizici: temperatură normală, radiaţii termice, umiditate crescută sau scăzută,
raze ultraviolete, zgomot, trepidaţii;
• factori chimici: substanţe toxice, praf industrial, fum;
• factori biologici: infecţii sau invazii microbiene, parazitare, animale bolnave.
C. Nerespectarea regulilor de igienă în sălile de producţie:
• insuficienţa volumului de aer;
• deficienţe ale sistemului de ventilaţie, de încălzire, de iluminat;
• amenajarea defectuoasă a locului de muncă;
• influenţa nocivă a factorilor atmosferici
Măsuri generale pentru combaterea noxelor profesionale
1. Combaterea riscului de supraâncălzire : producerea unei mişcări a aerului cu cel
puţin 0,3 m/sec.; duşuri de aer; ecrane protectoare sau perdele de apă; izolarea zonei de
lucru în jurul muncitorului prin crearea de spaţii aclimatizate; locuri speciale pentru
repaus în pauze; mijloace individuale; instalaţii speciale; asigurarea posibilităţilor unui
consum de apă în cantităţi suficiente.
2. Combaterea căldurii excesive, normalizarea umidităţii, înlăturarea fumului a
vaporilor toxici, a substanţelor urât mirositoare: instalaţia de ventilare a aerului;
micşorarea gradului de impurificare a aerului (instalaţii speciale, hote, nişe de aspiraţie);
măsurile vizând gradul scăzut de impurificare a aerului se iau inclusiv la nivelul
localităţii/zonei; suprimarea sau reducerea la minimum a surselor producătoare de
factori nocivi; instalaţii speciale de desprăfuire (la concasoare, malaxoare); folosirea
mijloacelor mecanizate sau pneumatice de transport al unor pulberi toxice care se
manipulează în vrac.
3. Realizarea unui iluminat igienic: pe cât posibil, lumină naturală, directă; iluminatul
artificial suficient şi uniform; eliminarea riscului de orbire prin lumină directă sau prin
lumină reflectată.
4. Combaterea zgomotului: izolarea încăperilor zgomotoase (din punct de vedere al
amplasării şi al materialelor speciale utilizate în construcţia lor); mijloace tehnice
speciale individuale (ex.: antifoane); căptuşirea pereţilor cu materiale absorbante de
zgomote.
5. Atenuarea vibraţiilor: se recomandă ca utilajele care produc vibraţii puternice să fie
instalate la parter sau la subsol; amortizoare elastice speciale ş.a.

Bolile profesionale

Bolile profesionale apar tocmai ca rezultat al persistenţei, timp îndelungat, a

unor

2
noxe profesionale, la care se adaugă insuficienţa măsurilor de protecţie sau
nerespectarea lor.
Dintre acestea putem enumera:
• silicozela
• pneumocoza
• saturnism
• surditatea profesională
• dermatoze
• intoxicaţii cu diverse substanţe…..
Intoxicaţiile accidentale profesionale
Diagnosticarea şi tratamentul de urgenţă în caz de intoxicaţii accidentale
profesionale sunt condiţionate de natura agentului toxic şi de modalitatea sa de a acţiona
asupra organismului.
A. Intoxicaţii cu substanţe iritante
în această categorie intră un număr mare de substanţe care pot produce asupra
organismului fenomene de iritaţie a căilor aeriene superioare, pneumonie toxică şi chiar
edem pulmonar acut. Putem enumera: acetona, acidul azotic, acidul clorhidric, acidul
sulfuric, acidul acetic, acidul formic, amoniacul, bioxidul de sulf, oxizii de azot,
hidrogenul sulfurat ş.a. De asemenea, beriliul, cadmiul, acidul cromic, manganul,
benzina produc pneumonie chimică.
B. Intoxicaţii cu substanţe ce acţionează asupra sistemului nervos central
în raport cu acţiunea lor toxică, sunt mai multe grupuri de substanţe:
1. In primul grup intră substanţele a căror acţiune se caracterizează prin aceea că pot
produce stări ebrionarcotice (asemănătoare beţiei alcoolice), care pot merge până la
pierderea cunoştinţei şi chiar pierderea vieţii accidentatului. Dintre substanţele toxice
din această grupă menţionăm: benzenul şi derivaţii lui, tetraclorura de carbon, alcoolul
metilic, etilic, omilie, bioxid de carbon ş.a.
2. In al doilea grup de substanţe toxice cu acţiune asupra sistemului nervos central sunt
cuprinse toxinele ce produc encefalopatie toxica. Dintre acestea menţionăm: compuşi
organici ai plumbului (oxizi, pulberi de metal),plumb tetraetilic, bromură de etil,
cadmiu, compuşi organici ai staniului, nichelul carbonic lichid ş.a.
3. În al treilea grup de substanţe cu acţiune asupra sistemului nervos sunt cuprinse
substanţe care produc acţiune convulsionantă (ex.: tresăriri şi mişcări bruşte ale
muşchilor până la accesul de epilepsie şi comă).
Dintre toxinele care produc acest tip de intoxicaţii menţionăm: insecticidele (DTT,
Aldrin, Gamexan), raticidele, combustibilii utilizaţi pentru motoarele cu reacţie şi
rachete, unele explozibile.
C. Intoxicaţii cu substanţe ce acţionează asupra respiraţiei
prin folosirea deficitară a oxigenului, care fie că nu poate fi transportat la ţesuturi,
fie că nu poate fi utilizat la acest nivel. În grupa substanţelor care produc oprirea

3
respiraţiei prin acţiune la nivelul sângelui, menţionăm: oxidul de carbon, compuşii
daniei, oxizii de azot, nitroderivaţii, hidrocarburile aromatice etc.
Intoxicaţia cu oxid de carbon
Manifestările intoxicaţiei constau, pentru formele uşoare, în dureri de cap sub forma
unor zvâcnituri în tâmple, greaţă, vărsături, slăbiciune generală, tendinţa de ameţeală,
mai ales la eforturi; după scoaterea intoxicatului la aer curat, fenomenele dispar, într-o
fază mai avansată apare o stare de oboseală mai accentuată, agitaţie, slăbire a memoriei,
uneori culoarea roz a pielii, în acest caz bolnavii se restabilesc în câteva zile. În
intoxicaţiile grave,la concentraţii mari de oxid de carbon, respiraţia devine rapidă,
pulsul frecvent şi neregulat, musculatura devine rigidă. Poate surveni moartea prin
oprirea respiraţiei şi a circulaţiei. În intoxicaţiile cu oxid de carbon se produc modificări
la nivelul sângelui. Astfel, oxidul de carbon formează cu globulele roşii o substanţă care
nu mai permite transportul şi cedarea oxigenului către ţesuturile organismului, realizând
o stare de asfixie. Legătura dintre oxidul de carbon şi globulele roşii nu e fixă, astfel
încât la contactul cu aerul curat sau cu oxigenul pur oxidul de carbon se desprinde de pe
globulele roşii lăsându-le să-şi reia funcţia normală de cărăuşi ai oxigenului la ţesuturi.

IGIENA MUNCI ÎN DIFERITE SECTOARE ECONOMICE

NORME DE IGIENĂ ÎN INDUSTRIE

Desfăşurarea vieţii şi muncii în colectivităţile industriale cere aplicarea unor norme de

igienă specifice, care se referă atât la angajaţi, cât şi la mediul de muncă.
1. Controlul medical periodic şi necesitatea respectării indicaţiilor medicale ce se dau cu
ocazia acestui control;
2. Servirea unei mese consistente înainte de a pleca;
3. Folosirea echipamentului de protecţie pe toată durata muncii, nu şi în afara muncii,
întreţinerea în bune condiţii a echipamentelor de protecţie.
4. Spălatul pe mâini ori de câte ori e necesar (obligatoriu înaintea servirii mesei);
5. Respectarea orelor de masă şi alimentaţie completă (indică numărul de calorii
necesare în 24 ore pentru fiecare ramură industrială); masa nu se va servi în atelierul de
lucru;
6. Folosirea raţională a odihnei active şi pasive;
7. Interzicerea consumului de băuturi alcoolice;
8. Respectarea cu stricteţe a normelor de igienă individuală şi colectivă, (menţiune
specială pentru muncitorii din sectorul alimentar);
9. Respectarea termenelor de vaccinare.
ÎN INDUSTRIA CHIMICĂ ŞI PETROCHIMICĂ
Particularităţi ale microclimatului: temperaturi înalte, zgomot, radiaţii, efort fizic. În
acest sector, muncitorii pot veni în contact cu substanţe toxice.

4
1. Ventilaţie corespunzătoare;
2. Iluminat suficient;
3.Utili zarea alifiilor pentru protecţia mâinilor
4. Interzicerea fumatului
ÎN SECTORUL AGRICOL ŞI FORESTIER
1.Contrulul medical periodic
2. Alimentarea cu apă potabilă
4. Respectarea cu stricteţe a normelor de folosire a insecte fungicidelor. Pentru sectorul
zootehnic, se insistă asupra igienei stricte a grajdurilor, asupra spălării mâinilor înainte
de mulgere şi asupra controlului medical periodic.

Proiect realizat de : Olaru Marius