Colegiul Tehnic "Costin D.

Nenitescu"
BRAILA

PROIECT

PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICARII

PROFESIONALE

Specializarea - Tehnician Ecolog

Calificare profesionala : Tehnician ecolog si protectia calitatii mediului'

Profesor indrumator: Elev:

Sora Dorina Didina Dumitru Varabiev

 Duritatea apei
Duritatea apei reprezintă proprietatea imprimată acesteia de conținutul total de săruri
solubile de calciu și magneziu. In funcție de natura acestor săruri se deosebesc două tipuri de
durități:

 Duritate temporară
 Duritate permanentă

Duritate temporară
Duritatea temporară este dată de conținutul de hidrobicarbonat de calciu și hidrobicarbonat de
magneziu care prin fierbere se transformă în carbonați insolubili, ce se depun.

Duritatea temporara se refera la sarurile care,in combinatie cu CO2,precipita chiar si la temperaturi

scazute,dand nastere crustelor calcaroase.

Duritatea temporara reprezinta aproape in totalitate duritatea apei. Ea este componenta principala.

Duritate permanentă
Duritatea permanentă este dată de conținutul de săruri de calciu și magneziu care nu se
îndepărtează prin fierbere (cloruri, sulfați, azotați).

Duritatea permanenta se refera la saruri mai stabile,care precipita la temperaturi mai mari.Este o
componenta secundara.

Duritate totală a apei

Duritatea totală se exprimă prin suma durităților temporară și permanentă:

DURITATEA TOTALA=DURIT.TEMPORARA + DURIT.PERMANENTA

Duritatea apei se exprimă în grade de duritate. Un grad de duritate reprezintă convențional o

anumită concetrație de săruri, exprimată sub forma unor compuși de calciu. Există însă mai multe
definiții pentru gradul de duritate. Exemplu: 1 grad francez de duritate: conținutul de săruri de Ca si
Mg echivalent cu 1 mg CaO la 100 ml apă. Formula pentru transformări este:
1 grad german = 1,79 grade franceze = 1,25 grade engleze

Determinarea durității apei

Are la bază metoda titrimetrică. Aceasta foloseste reacția de complexare a ionilor de Ca si Mg cu
sarea disodică a acidului etilendinamo-tetraacetic (EDTA), la pHaproximativ 10, în prezența
indicatorului eriocrom negru T.

Efecte ale durității apei

Duritatea este o proprietate care influențează o serie de alte proprietăți fizico-chimice ale apei și
soluțiilor sale, cum ar fi fluiditatea, vâscozitatea dinamică, tensiunea superficială, temperatura de
solidificare și de fierbere. Valoarea acestor mărimi contribuie la producerea unor efecte fizice și
chimice care determină evoluția unor procese naturale, biologice și tehnologice. O valoare
neadecvată a durității apei poate duce la evoluții nefavorabile ale unor procese sau la producerea
unor deteriorări ale mediului natural, ambiental sau chiar a unor agregate, mașini și utilaje. Din acest
motiv controlul durității apei prin metodele de dedurizare sau de durizare are o mare însemnătate
practică.
Efecte în procesele geologice și hidrologice
Efecte în biologie și fiziologie
Efecte în tehnologia chimică și mecanică
Efecte în exploatarea instalațiilor și mașinilor de uz casnic

Controlul durității apei

Dedurizarea
Dedurizarea apei se poate face prin mai multe metode:

 prin fierberea apei; carbonații acizi se transformă în carbonați neutri, insolubili, care pot fi
îndepărtați prin filtrare
 duritatea permanentă se îndepărtează prin adăugarea de carbonat de sodiu sau var in apa dură;
CaSO4 + Na2CO3 = CaCO3↓ + Na2SO4
MgSO4 + Ca(OH)2 = CaSO4↓ + Mg(OH)2

 folosind schimbători de ioni. Schimbătorii de ioni sunt rășini sintetice care rețin ionii de calciu
si magneziu, cedând apei ioni de sodiu.

In activitatea sa de disociere si de dizolvare a sarurilor prezente in sol,apa retine sarurile compusilor

de calciu si magneziu,care reprezinta intre 70-90% din intreaga cantitate de saruri dizolvate in apa.

In continuare este prezentat ciclul unei sari din apa ce prezinta duritate temporara.Aceasta sare
este bicarbonatul de calciu:

1- H2O + CO2 = H2CO3

 Apa Bioxid de Acid
Carbon carbonic

2- CaCO3 + H2CO3 =Ca(HCO3)2

Carbonat Acid Bicarbonat
De calciu carbonic de calciu
3- Ca(HCO3)2 la temperatura =CaCO3 + CO2 + H2O
Bicarbonat Carbonat Bioxid Apa
de calciu de calciu de carbon
3 UNITATI DE MASURA ALE DURITATII

Unitatea de masura cea mai comuna este GRADUL FRANCEZ ( sF )

Un Grad Francez = 10 grame de saruri de Ca si Mg /metru cub apa

= 10 miligrame saruri de Ca si Mg/litru de apa
= 10 ppm(parti per million)
DECI: o apa care are duritatea de 35 grade Franceze va avea:
-35 x 10 g/m3 = 350 g/m3 saruri(carbonat de calciu)
-35 x 10 mg/l =350 mg/l saruri
-35 x 10 ppm =350 ppm saruri
Alte unitati folosite ptr.masurarea duritatii sunt date in Tab.2
Tabelul 2
F GB D mg Ca mmoli Ca

Grad francez Grad englez Grad german miligrame de Camilimoli de Ca

F 1 0.70 0.56 4.008 0.1
GB 1.43 1 0.80 5.73 0.143
D 1.79 1.25 1 7.17 0.179
mg Ca 0.25 0.175 0.14 1 0.025
mmoliCa 10 7 5.6 40.8 1
Se stie, ca duritatea apei se datoreaza in cea mai mare parte prezentei sarurilor de Ca si
deMg, cat si ionilor hidrogeno-carbonati neintalniti in apele moi.Daca apa este lipsita
saucarentata in saruri de Ca si Mg, mortalitatea prin bolicardiovasculare este mult mai
crescuta.S-a stabilit astfel o corelatie inversa intreduritatea apei si mortalitatea cardiovasculara:
cu catduritatea apei potabile estemai redusa, cu atat mai puternic omul este supus
pericoluluiimbolnavirii. In functia inimii, Ca are un rol deosebit, scaderea concentratiei lui (CMA
= 30-100 mg /10)*, ducand la aritmii, dereglari in procesele de coagulare asangelui,
agravarearahitismului. De asemenea, Mg are un rol important in automatismul cardiac,
incazuriledeficitului de Mg (CMA = 10-40 mg /1) creste riscul de morbiditate a noi-nascutilorsia
crizelor hipertonice. Duritatea apei este data de suma ionilor de calciu si
magneziu prezenti in apa. Standardulmentionat anterior consta intr-
o titrare cu EDTA la pH 10.00,folosind un tampon NH4Cl/NH4OH si o determinare a punctului
de echivalenta printr-ometoda colorimetrica. Aceasta aplicatie foloseste, deasemenea, o titrare
cu EDTA cu odeterminarepotentiometrica a punctului de echivalenta prin intermediul unui
electrod ion-selectivde Calciu. In locul tamponului NH4Cl/NH4OH s-a folosit un amestec de
TRISsiacetilacetona. Aceasta solutie tampon permite separarea Calciului si Magneziului
atuncicandse foloseste un electrod ion selectiv de Calciu, ca electrod de lucru.bustibil
.
Duritatea totală a apelor naturale

Duritatea este o proprietate a apelor naturale cauzată de prezenţa în ele asărurilor

solubile decalciu şi magneziu. Duritatea, cauzată de prezenţa sărurilor de

calciu se numeşte duritate de

calciu, iar duritatea
cauzată de prezenţa sărurilor de
magneziu
–
duritate de magneziu.
Conţinutul sumar al acestor ioni reprezintă duritate
to
tală. Duritatea totală poate ficarbonică,condiţionată de prezenţahidrogenocarbonaţilor de

calciu şi magneziu şi necarbonică

în cazul pr
ezenţei înapă a sărurilor de calciu şi magneziu cu acizi tari (cel mai frecvent, c
u
acidulsulfuric). Dat fiind că la fierbere hidrogenocarbonaţii solubili trec încarbonaţiiinsolubili, care
precipită,

duritatea carbonică se numeşte duritate temporară

Duritatea r
ămasă după fierbere, se numeşte duritate permanentă.
Duritatea apelor naturale se
exprimă în mg
-ech/ l
şi variază în limitele largi.În dependenţă de valoarea durităţii, apele seclasifică astfel
:Tipul de apa Duritatea apelor in limitele mr-ech/lApe moi <4Ape cu duritate medie 4-
8Ape dure 8-12Ape foarte dure >12
În apele hidrogenocarbonate duritatea temporară reprezintă 80% din duritatetotală. De celemai
multe ori predomină duritatea de calciu, iar duritatea demagneziu poate atihge 60% înapele cu
mineralizare înaltă.Pentru apele de suprafaţă se observă oscilaţii sezoniere aledurităţii.
Valorilemaximale se observă la sfîrşit de iarnă şi minimale în perioada revărsăriiapelor de
primăvară. Duritatea apelor subterane variază puţin.Duritatea
apelor potabile
influenţează şi asupra sănătăţii umane. Este constatatădependenţa inversă dintre
duritateaapelor şi patologiile sistemului cardiovascular:cu cît duritatea apei potabile este mai
redusă,
cu atît mai puternic omul este supus pericolului îmbo
lnăvirii. Există date ce denotă fenomenul

predispunerii organismului uman la bolile de rinichi. Consumul apei cu duritatea mai înaltă de
15mg-
ech/l poate provoca asemenea maladii ca osteoartroza şi osteoparezele. Apamoale, lafel ca şi
apa dură, are o influenţă negativă asupra circuitului de substanţeminerale în organismşi
contribuie la depunerea sărurilor. Apa moale cu o duritatemai mică de 1,5 mg
-ech/l
contribuie la îmbolnăviri din cauză că aceasta dizolvăuşor aşa metale grele cu proprietăţi
toxice cum s
unt: cadmiul, cobaltul, cuprul,nichelul, cromul, manganul. Savanţii consideră
că pentru activitatea vitală normală a organismului
umanduritatea apelor potabile trebuie să fiecuprinsă în limitele 1,5–
7,0 mg-
ech/l. Un calcul simplu demonstrează că la o dur
itate de 1mg-
ech/l apa conţine 20 mg/lcalciu şi 12,16 mg/l magneziu. Apa foart e dură sau execiv demoale
este inutilizabilă nu numai pentru potabilizare, dar şi pentru deservire tehnică. Săpinulîn apa
dură nu face spumă,transformă spălatul rufelor într
-
o procedură dificilă şi îndelungată,îngreunează fierberea legumelor, conduce la apariţia
calcarului pe vase şi în sistemele de
apeducte. Un strat oricît de mic de calcar, depus la fierbere, conduce la pierderi mari de
căldură şi la un consumul suplimentar
de combustibil. Particulele mici decalcar sînt nu numai
impurităţi mecanice, dar devin şi componenţi activi ai apelor naturale. Ele
deterioreazăgarniturile, contribuind la defectarea aparatelor de uzcasnic. Potrivit statisticii
savanţilor
americani, la o
grosime de 1,5 mm de calcar conductibilitatea termică scade cu 15%, la o
grosime de 7 mm conductibilitatea scade cu 40%, iar la o grosime de 10 mm schimbul de
căldură se reduce cu 50%.Apa moale contribuie la coroziunea apeductelor din cauza solubilităţii
parţiale a materialelordin care sînt construite utilajele.Metodele de dedurizare a apei se bazează
pe precipitareasărurilor insolubile de calciu şi magneziu prin metode termice şi chimice
şiutilizareaschimbătorilor de ioni

Mod de determinare
Duritatea
totală de obicei se determină prin titrare complexometrică. Îndependenţă deindicatorul folosit
poate fi determinată duritatea totală cu cromogen negru drept indicator,eriocrom negru sau
succesiv duritatea de calciu (cu ajutorul murexidului) şi de magnez
iu (cu
eriocrom negru T), sau diferenţa lor.Pentru determinarea durităţii totale proba de apă setitrează
cu soluţie decomplexon III în mediul bazic în prezenţa de negru de eriocrom T
dreptindicator.Complexonul III este sarea disodică a acidului etile
-diamino-tetraacetic (EDTA). În
timpul determinărilor se menţine pH=10 cu ajutorul soluţiei tampon.
Modul de lucru-un balon conic;eriocrom T);
la roşu la albastru. Titrarea se efectuiează încet, mai alesla etapa finală.
Calcule
Duritatea totală (Htot) în mg
-ech/l se poate calcula folosind
relaţia:
Htot=(N*n*1000)/V,Unde N
–este normalitatea soluţiei de complexon III;
n
–este volumul soluţiei de compexon III (ml);
V
–
este volumul probei de analizat (ml).
În concluzie se notează duritatea determinată şi se apreciază calitatea probei deapă după acest
indice.
Solutii constructive
Saruri polifosfat,campuri magnetice si cu schimb de ioni sunt principalele metode folosite pentru
reducerea daunelor provocate de duritatea apeiDuritatea temporara e data de bicarbonatul de
Ca si Mg care pot fi eliminati prin fierbereaapei,producand o pierdere de CO2,si da loc formarii
de carbonati foarte putin solubili care precipita. Duritatea permanenta : nu se elimina prin
fierbere si e data de alte saruri de calciu simagneziu(solfati si cloruri) care raman dizolvate
in solutie.In diferite regiuni ale Italiei apa prezinta valori ale duritati diferite: foarte dure(chiar
peste40°F)sunt sursele de apa din Italia Centrala,Calabria si Sicilia in timp ce de
duritatemedie(circa 20°F) se pot considera sursele de apa din friuli si Liguria. In
general,totusi,surselede apa prezente pe teritoriul Italian pot fi considerate mai degraba
dure,pentru acest motiv seutilizeaza frecvent aparatura si tratamente preventive pentru
prevenirea depunerilorCind apa este supusa unui tratament de
dedurizare sau desalinizare trebuie lasata o duritatereziduala minima de 60mg/l Ca, care
corespunde unei valori de 15ºF.Aceasta este conditiaminima ca duritate pentru apa potabila.
Pentru a obtine valoarea de 15ºF, dupa un tratamentde dedurizare, este necesar sa se
efectueze o miscelare (amestecare) prin intermediul unui by- pass, intre apa dedurizata si
apa dura (netratata)1.Adaos de apa de ploaie2. Adaos de apa distilata3. Fierberea apei urmata de
decantarea ei
Limite
Condi
ț
iile de calitate a apei potabile, în România, sunt reglementate prin STAS 1342 -
91 Apă potabilă.

IndicatoriValoriValoriadmise
Metoda de analiză

Aluminiu (mg/l) 0,05 0,2 STAS 6326 - 90Amoniac (mg/l) 0 0,5 SR ISO 5664:2001
Azotiți
(mg/l)

0 0,3 STAS 3048/2 - 90Calciu (mg/l) 100 180 STAS 3662 - 62Clor rezidual (mg/l)La
consumator- clor rezidual liber- clor rezidual totalLa intrarea în
rețea
- clor rezidual liber- clor rezidual total0,10 ... 0,250,10 ... 0,280,500,55----SR EN ISO 7393 -
1:2002SR EN ISO 7393 -2:2002SR EN ISO 7393 -3:2002Cloruri (mg/l) 250 400 STAS 3049 -
88
Compuși fenolici distilabili (mg/l)
0,001 0,002 STAS 10266 - 87Cupru (mg/l)

0,05 0,1 STAS 3224 - 69

Detergenți sintetici, anionici (mg/l)
0,2 0,5 STAS 7576 - 66Duritate
totală (grade germane)
20 30 STAS 3026 - 76Fier (mg/l) 0,1 0,3 SR ISO 6332:1996
Fosfați
(mg/l)

0,1 0,5 STAS 3265 - 86Magneziu (mg/l)

50 80 STAS 6674 - 77Mangan (mg/l)

0,05 0,3SR 8662-1:1997SR 8662-2:1997SR ISO 6333:1996Oxigen dizolvat (mg/l)

6 6 STAS 6536 - 87Rezidul fix (mg/l)min.max.100800301200STAS 3638 - 76

The world’s largest digital library

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions!

Start Free Trial

Cancel Anytime.

Substanțe organice oxidabile (mg/l)

Prin metoda cu permanganat de potasiu:- CCO Mn (O
2
)- permanganat de potasiuPrin metoda cu dicromatde potasiu CCO Cr (O
2
)2,51033,0125STAS 3002 - 85
Sulfați
(mg/l)

200 400 STAS 3069 - 87Sulfuri

și
hidrogen sulfurat (mg/l)

0 0,1SR 7510SR ISO 10530:1997Zinc (mg/l) 5 7 STAS 6327 - 81

Indicatori bacteriologiciFelul apei potabile
Numărul
totalde bacteriicare
se dezvoltă la
37 °C/cm
3
(UFC/cm
3
)
Numărul
probabilde bacteriiceliforme(coliformitotali)/100 cm
3

Numărul
probabilde bacteriicoliformetermotolerante(coliformifecali)/100 cm
3

Numărul
probabildestreptococifecali/100 cm
3

Apă furnizată de instalații

centrale
urbane și rurale cu apădezinfectată
-
punct de intrare în rețea
-
punct din rețeaua dedistribuție
sub 20sub 20000000
Apă furnizată de instalații
centrale
urbane și rurale cu apănedezinfectată
-
punct de intrare în rețea
-
punct din rețeaua dedistribuție
sub 100sub 100sub 3sub 30000

Apă furnizată din surse

locale(fântâni, izvoare, etc.)sub 300 sub 10 sub 2 sub 2
Indicatori biologiciIndicatori
Concentrații admise

Volumul sestonului obținut prin filtrarea prin

fileu planctonic (cm
3
/m
3
)-
în instalații centrale
-
în instalații centrale
110
Organisme animale, vegetale și particule vizibile
cu ochiul liber
lipsă

Organisme animale microscopice (număr/l)

20
Organisme care prin înmulțirea în masă modifică

proprietățile organoleptice sau

fizice ale apei în 100 l
lipsă
Organisme indicatoare de poluare
lipsă

Organisme dăunătoare sănătății: ouă de geohelminți,

chisturi de giardia, protozoare intestinale patogene
lipsă

Concluzi
-
Este important de retinut ca duritatea nu influenteaza gradul de potabilitate al apei
-
Apa de ploaie este foarte dulce si are o duritate nu mult peste 1°F,in timp ce anumiteape
naturale pot ajunge la peste 50°F.
-
Metodele de analiză se fac în conformitate cu STAS 3001 –
91
-
Duritatea este o proprietate care infl
uențează o serie de alte proprietăți fizico
-chimice
ale apei și soluțiilor sale, cum ar
fluiditatea,
vâscozitatea dinamică
, tensiunea
superficială
,temperatura de solidificare
și
de fierbere
. Valoarea acestor mărimicontribuie la producerea unor efecte fizice și chimice care determină
evoluția unor procese naturale, biologice și tehnologice. O valoare neadecvată a durității apei
poateduce la evoluții nefavorabile ale unor procese sau la producerea unor deteriorări
alemediului natural, ambiental sau chiar a unor agregate, mașini și utilaj
e. Din acest
motiv controlul durității apei prin metodele de dedurizare sau de durizare are o
mareînsemnătate practică.