Universitatea de Stat a Republicii Moldova

Universitatea de Drept

Departamentul Drept Penal

Testare

Delicvența Juvenilă Test nr. 11

A efectuat : Tabaran Roman, gr. 1

Examinator: Botnarenco Mihaela

Doctor în drept, lector universitar

Anul 2021
Subiectul I

1.1 Definiți noțiunea de educare, reeducare și reintegrare.

Educare- A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și

organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului

Reeducare- este definită ca o funcţie a pedepsei care constă în transformarea

conştiinţei condamnatului, în schimbarea mentalităţii şi a deprinderilor antisociale, în
formarea unei atitudini corecte şi constructive faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă
de regulile de convieţuire socială.

Reintegrare-A stabili din nou (pe cineva) într-un post, într-o funcție, într-o demnitate.

1.2 Elucidați caracteristicile executării pedepsei de către minori prin prisma codului de
executare al Republicii Moldova.

Minorii condamnaţi reprezintă o categorie distinctă de condamnaţi, realitate care

condiţionează crearea unor condiţii speciale faţă de ei la faza de executare a sancţiunilor de
drept penal, respectiv: un regim distinct de executare a sancţiunilor penale, locuri de executare
(penitenciare speciale); statut juridic (drepturi şi obligaţii) speciale.

Minorii condamnaţi execută următoarele pedepse: amenda, munca neremunerată în

folosul comunităţii, închisoarea. Executarea pedepsei amenzii (ca pedeapsă principală sau
complementară) de către minor se asigură de către executorul judecătoresc în a cărui
competenţă teritorială se află domiciliul minorului, iar în cazul condamnaţilor minori care
execută pedeapsa închisorii se execută şi în penitenciar. În caz de eschivare cu rea-voinţă a
condamnatului de la achitarea amenzii stabilite ca pedeapsă principală sau complementară,
instanţa de judecată poate să înlocuiască suma neachitată a amenzii cu închisoare în limitele
termenelor pedepsei maximale, prevăzute de articolul respectiv din Partea Specială a Codului
penal. Suma amenzii se înlocuieşte cu închisoare, calculându-se o lună de închisoare pentru
100 de unităţi convenţionale.

În Republica Moldova, minorii cu vârsta între 16 şi 18 ani nu beneficiază de un

tratament diferenţiat în coraport cu persoanele majore în privinţa executării muncii
neremunerate în folosul comunităţii. Astfel, legea penală nu stabileşte o durată diferenţiată de
timp de muncă pe zi în cazul miorilor şi adulţilor. Munca neremunerată în folosul comunităţii
se execută de la 2 la 4 ore pe zi, în afara timpului activităţii de bază sau de studii. În cazul în
care minorul care nu este antrenat în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau cu
acordul acestuia, pedeapsa poate fi executată până la 8 ore pe zi. Munca neremunerată în
folosul comunităţii nu poate fi executată în timpul nopţii sau în condiţii nocive, în locuri
periculoase ori care prezintă risc pentru sănătatea sau integritatea minorului sau pentru
dezvoltarea minorilor condamnaţi. În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la
munca neremunerată în folosul comunităţii, ea se înlocuieşte cu închisoare, calculându-se o zi
de închisoare pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii. În acest caz,
termenul închisorii poate fi mai mic de 6 luni. Executarea muncii neremunerate în folosul
comunităţii se asigură de către organul de probaţiune în a cărui rază teritorială se află
domiciliul minorului.
 Condamnatul la munca neremunerată în folosul comunităţii este obligat: să respecte
prevederile legislaţiei privind executarea sancţiunilor de drept penal; să se prezinte la serviciul
de executare de la locul de trai, în termen de 5 zile din momentul intrării în vigoare a sentinţei
(deciziei); să execute cerinţele legale ale serviciului de executare şi ale angajatorilor; să
respecte legislaţia muncii şi regulamentul de ordine interioară al angajatorului; să se prezinte,
fiind citat, la serviciul de executare şi să dea explicaţii în problemele ce ţin de executarea
hotărârii judecătoreşti; să se prezinte periodic la serviciul de executare şi să comunice despre
activitatea sa; să se prezinte la locul de muncă în termenul stabilit în dispoziţia primită de la
serviciul de executare; să nu părăsească locul de trai fără acordul serviciului de executare; să
nu comită infracţiuni şi contravenţii administrative.

1.3 Formulați propuneri de lege ferendă oporutne pentru perfecționarea cadrului

juridic în materia inspirată din practica juridică a altor state

În Statele Unite ale Americii, în vederea executării legislaţiei federale despre

prevenirea delincvenţei juvenile, a fost creat un serviciu special pentru lucrul cu contingentul
respectiv, în afara componenţei justiţiei penale. Acest serviciu funcţionează sub formă de
puncte de control şi ajutor psihologic şi social acordat delicvenţilor minori. Când, de exemplu,
poliţia a reţinut un minor care a săvârşit un furt în magazin, nu-l duce la punctul de poliţie,
nu-l închide în izolator şi nici nu-l trimite la banca acuzaţilor, ci îl trimite la un birou special
pentru tineret care începe să lucreze cu el, prin aplicarea unor metode şi procedee
psihopedagogice. În special, angajaţii din aceste birouri încearcă mai întâi să clarifice de ce
minorul a devenit delicvent, se datorează aceasta oare unor împrejurări din familie, aparţine
unui grup criminal sau asupra lui s-a influenţat. Biroul ia toate măsurile pentru ca minorul să
se încadreze într-un mediu social sănătos.

Astfel de încercări au fost făcute şi în Polonia. Când infractorul minor stă în faţa
judecăţii, se stabileşte în primul rând dacă el întradevăr a săvârşit infracţiunea. După ce
recunoaşte fapta, i se stabileşte o pedeapsă cu un termen de încercare şi este impus să
îndeplinească obligaţiunile prescrise, procesul fiind întrerupt.

Dacă el îndeplineşte toate condiţiile, atunci, după expirarea termenului de încercare,

dosarul 365 penal se clasează. În caz de abatere, procesul se reia, fiind posibilă aplicarea
termenului de încercare şi a doua, şi a treia oară. Astfel se încearcă de a evita includerea
infractorului minor în sistemul oficial al justiţiei penale, chiar la începutul eventualei sale
cariere de criminal.

În Polonia există un program iniţiat de către ministerele de Iterne, Educaţie şi Sport,

Justiţie, Sănătate, precum şi de către organele de poliţie.

Acesta are ca obiectiv prevenirea nonconformismului soacial şi a delincvenţei juvenile

prin aplicarea unor strategii la diferite niveluri, şi anume:

 cooperarea cadrelor didactice şi a poliţiei în situaţiile în care minorii prezintă

anumite pericole de a deveni infractori, în special supravegherea tinerilor dependenţi de
alcool, droguri, care se prostituează;

 acordarea de ajutor metodologic în special specailiştilor care lucrează cu tinerii;

  elaborarea unui proiect de probaţiune pentru tinerii care sunt plasaţi în instituţii de
resocializare;

 elaborarea de programe anuale în domeniul prevenirii delincvenţii juvenile. Unele

ţări din Europa oferă exemple utile de elaborare şi implementare a programelor de prevenire a
delincvenţei juvenile, şi anume: Sistemul justiţiei engleze a suferit schimbări semnificative în
ultimii ani în domeniul prevenirii delincvenţei juvenile, fiind formate mai multe echipe
compuse doar din tineret, cu scopul de a descoperi problemele legate de minorii în devenire
delinvenţi sau minorii delincvenţi.

De asemenea, s-a schimbat politica faţă de prevenirea delincvenţei juvenile, scopul

principal fiind intervenţiile profesionale în rândul infractorilor tineri. Aceste schimbări au dus
la o abordare mai detaliată a problemelor legate de minorii delincvenţi şi la depistarea
tinerilor în devenire infractori.

În Marea Britanie în ultimii ani există mai multe iniţiative de 366 prevenire. În urma
implementării programului ,,The Home Office Crime Reduction Programme” s-a pus accentul
în primul rând pe implementarea unor strategii de lucru cu tinerii care prezintă pericol de a fi
implicaţi în săvârşirea infracţiunilor.

Cu toate acestea, cele mai multe dintre intervenţiile efectuate au fost situaţionale şi
secundare, deoarece s-au concentrat numai asupra unor categorii de infracţiuni (de exemplu,
furturile, jafurile) sau terţiare – intervenţile vizând minorii deţinuţi în penitenciare. Programul
din 1999 ,,On Trath” a prevăzut intrevenţia timpurie în rândul copiilor de la 4 la 12 ani care
prezentau anumiţi factori de risc.

Ministerul pentru Tineret şi Familie (prezent astăzi şi în Germania, Austria) şi-a

concentrat forţele spre elaborarea unor programe şi strategii timpurii, axate prin detectarea
copiilor străzii şi fără ocupaţie şi orientându-i spre anumite activităţi profisionale şi chiar
activităţi distractive. The Youth Justice Board (Consiliul Tineretului Justiţiei) este organul
responsabil de conlucrarea cu tinerii infractori din Anglia, un deosebit accent punându-se pe
prevenirea delincvenţei juvenile. Eforturile sale de prevenire includ diverse programe pentru a
include tinerii în diverse activităţi (sport, muzică, jocuri intelectuale şi altele).

Acesta colaborează cu diverse ONG-uri şi organizaţii statale, incluzând în practica lor

tineri cu vârsta de la 8 la 16 ani. Consiliul dat este în curs de dezvoltare, având elaborate 15
tipuri de programe de prevenire a delincvenţei juvenile, dar cel mai important este că toate
practicile efectuate de către acestea sunt publicate în reviste. Suedia îşi concetrează eforturile
pe o prevenire mai mult primargenerală, care este coordonată în special cu Institutul Naţional
Suedez de Sănătate Publică, având la bază o serie de experimente în domeniul prevenirii
delincvenţii juvenile la nivel primar şi secundar.

Programul ,,Terapia de familie funcţională” a fost pus în aplicare în anul 2001 şi până
în prezent are rezultate pozitive. Acest program a avut ca scop detectarea familiilor care
prezentau anumiţi factori de risc şi conlucrarea cu copiii care fac parte din aceste familii. 367
Institutul Naţional Suedez de Sănatate Publică a iniţiat un program care a fost implementat în
mai multe şcoli. Acest program prevedea formarea unor grupuri de părinţi (în numar de la 15
la 30 de persoane) conduse de doi lideri, care aveau ca scop de a promova un coportament
pozitiv la copii şi, totodată, de a ajuta părinţii cum să-şi dezvolte capacitatea de a impune
copiilor anumite limite fără a intra în conflict cu ei. Un alt program elaborat a fost cel bazat pe
învăţarea emoţională, implementat cu scucces de profesorii Kimber şi Sandell în anul 2001.
Acesta a primit denumirea ,,Programul de Consolidare a Familiilor” şi a avut ca scop de a
prezenta posibilităţile de anihilare a abilităţilor de formare a unui comportament infracţional
în rândul minorilor prin detectarea şi reducerea factorilor de risc. Cu toate că în Olanda se
afişează mai puţin un comportament problematic al tinerilor delincvenţi, totuşi statistica
demonstrează că numărul infracţiunilor înpotriva persoanei şi proprietăţii (furt, huliganim,
vandalism) în anii 2000 a crescut cu circa 65% comparativ cu anii 1980. Aceste evoluţii s-au
considerat determinate în mare parte de caracterul liberal al politicilor privind emigrarea.
Aceste probleme au condiţionat necesitatea implementării unor programe de prevenire a
crminalităţii, inlusiv prin diminuarea delincvenţei juvenile legate de creşterea emigraţiei. Cu
toate că problema privind comportamentul delincventului minor, luat aparte, este pe larg
abordată, cele ce ţin de formarea criminalităţii la nivel de grup, care par a fi extrem de
importante pentru tinerii aflaţi sub influenţa anumitor grupuri, sunt lăsate în umbră. Astfel, au
fost implementate un şir de programe de prevenire a delincvenţei juvenile în rândul minorilor.
Cercetătorii şi specialiştii au demonstrat că este necesar de a implementa careva strategii de
prevenire timpurie a criminalităţii infantile.

Subiectul II

2.1 Definiți noțiunile de: victimizare, revictimizare și devictimizare

Victimizarea reprezintă procesul de transformare a unei persoane concrete în victimă

a unei infracţiuni (sau a unui delict/crime). Nivelul de criminalitate sau de delincvenţă în
societate depinde şi de gradul de victimizare a societăţii respective.

Revictimizare este modelul în care victima abuzului și / sau infracțiunii are o

tendință statistic mai mare de a fi victimizată din nou, fie la scurt timp după aceea, fie mult
mai târziu la maturitate, în cazul abuzului în copilărie.

Devictimizarea este procesul prin care se încearcă repunerea victimei în situaţia

anterioară. În mod evident un astfel de demers nu este deloc simplu şi nu se poate rezuma, aşa
cum se întâmplă în cele mai multe cazuri, doar la repararea materială a prejudiciului.