Tema pentru perioada

04-08.05.2020
De rezolvat pâna pe 04.05.2020
 Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie
”Nicolae Testemițanu”

Catedra de biochimie și biochimie clinică

BIOCHIMIE

Ghid de lucrări practice

pentru studenții Facultății Medicină

Student Josanu Marina

Grupa 1808

Profesor Martin Cristina

Chișinău 2018
Bibliografia recomandată
A. Obligatorie
1. Lîsîi L. Biochimie medicală (ediţia a doua). Chişină u, 2007.
2. Champe P.C., Harvey R.A., Ferrier D.R. Biochimie ilustrată . Ed. 4-a. București. Editura
medicală Calisto, 2010.
3. Dinu V., Truţia E., Popa-Cristea E., Popescu A. Biochimie medicală . Mic tratat. Bucureşti,
1996.
4. Lîsîi L. Biochimie. Teste. Test-minim. Chişină u, 2008.
5. Lîsîi L. şi alţii. Biochimie. Lucră ri practice. Chişină u, 2002.
6. www.biochimie.usmf.md. (Indicaţii metodice, suport teoretic).

B. Suplimentară
1. Nelson D.L., Cox M.M. Lehninger A. Principles of Biochemistry. Sixth Edition. 2012.
2. Bhagavan  N.V., Ha Chung-Eun. Essentials of Medical Biochemistry: With Clinical Cases.
Academic Press; 1st edition, 2011.
3. Campbell P.N. Smith A.D. Biochemistry illustrated. Internatinal edition, 2000
4. Murray R.K., Granner D.K., Mayer P.A., Rodwell V.W. Harper’s illustrated Biochemistry.
26-th international edition, 2003
5. Champe Pamela C., Harvey Richard A. Biochemistry. Lippincott’s Illustrated Reviews.
Gavriliuc Ludmila. Biochemistry. Lectures for student of Medical Departments. 2009.
6. Lehninger A.L. Principles of Biochemistry The Johns Hopkins University School of
Medicine, Worth Publishers Inc., 2007.
7. Metzler D.E. Biochemistry. The chemical reactions of living cells. Second edition, vol.1-2.
Academic Press, 2003
8. Marshall W.J. Clinical Chemistry. 4th edition, Mosby press, UK, London, 2000
9. Stryer L. Biochemistry. Freeman and Company, San-Francisco, USA, 2000.
10. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание второе. Москва, 1998.
11. Николаев A. Биологическая химия. Москва, 1989. www.biochemistry.ru. Северин
Е.С. Биохимия. Учебник для вузов. 2-е издание. Москва, 2004.
12. www.biochemistry.ru. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание
третье. Москва, 1998.
13. www.biochimie.usmf.md

04-08.05.2020
Tema nr. 29
 Biochimia sângelui. Componenţa chimică a plasmei sangvine

Nivel iniţial de cunoştinţe:

1. Clasificarea proteinelor.
2. Albumina și globulinele – particularită ţile structurale şi ale proprietă ţilor fizico-chimice.
3. Mecanismele de activare a enzimelor – proteoliza parţială . Rolul biomedical.
4. Principiul determină rii activită ţii enzimelor. Unită ţile de mă surare a activită ţii
enzimatice – unitatea internaţională , activitatea specifică , catalul.

Subiecte pentru discuție la seminar

1. Componenţa chimică şi funcţiile sâ ngelui.
2. Substanţele organice azotate ale plasmei sangvine:
a) Proteinele plasmatice. Albumina, globulinele (fibrinogenul, transferina,
ceruloplasmina, haptoglobina, imunoglobulinele). Metodele de dozare şi separare a
proteinelor. Variaţiile fracţiilor proteice în patologie.
b) Enzimele plasmatice. Clasificarea funcţională . Mecanismele disenzimiei plasmatice.
Principalele enzime plasmatice cu valoare diagnostică .
c) Compuşii neproteici azotaţi ai plasmei sangvine. Azotul rezidual, fracţiile lui în
normă şi în patologie.
3. Compuşii organici neazotaţi ai plasmei sangvine (glucoza, lipidele, acizii organici, corpii
cetonici). Importanţa determină rii lor.
4. Constituenţii minerali ai plasmei. Rolul lor. Ionograma sâ ngelui.
5. Compoziţia chimică şi particularită ţile metabolice ale populaţiei leucocitare din sâ ngele
periferic.

Itemi pentru lucrul individual

1. Indicaţi patologia caracterizată de urmă toarea proteinogramă : proteine totale – 53 g/L;
albumina – 36%; α1 – 4%; α2 – 20%; β – 15%; γ – 12%.
a) ciroză hepatică
b) inflamaţie cronică
c) sindrom nefrotic
d) inflamaţie acută
Explicaţi ră spunsul.

Avem disproteinemie deoarece se modifică raportul procentual al fracţiilor proteice

↓ proteineor totale 53 g/l (norma-60-80 g/l)
↓Albuminei-36% (norma 55-65 %)
↑α2 globulinelor-20% (norma 20%)
↑β globulinelor-15% (norma8-12% )
Pacientul are sindrom nefrotic deoarece in sindromul nefrotic se atesta ↓proteinelor
totale şi albuminelor; ↑α2 globulinelor (în mai mică mă sură a β globulinelor)
Cauze:
creşterea permeabilită ţii capilarelor glomerulare determină proteinurie glomerulară cu
creşterea compensatorie a sintezei de globuline
 Excludem celelalte maladii deoarece in :
• Ciroza ficatului: ↓albuminelor, ↑γ şi β globulinelor
• Inflamaţii acute: ↓albuminelor; ↑α1 şi α 2 globulinelor
• Inflamaţii cronice: ↑γ globulinelor

2. Indicaţi patologia caracterizată de urmă toarea proteinogramă : proteine totale – 73 g/L;

albumina – 46%; α1 – 8%; α2 – 15%; β – 12%; γ – 16%. Este mă rită proteina C reactivă .
a) ciroză hepatică
b) inflamaţie cronică
c) sindrom nefrotic
d) inflamaţie acută
Explicaţi ră spunsul.
Disproteinemie,deoarece se modifica raportul procentual al fractiilor proteice,cu :
↓Albuminei-46 (norma 55-65 %)
↑α1globulinelor-8% (norma 2-4 %)
↑α2 globulinelor-20% (norma 20%)
Cauza-inflamatie acuta,deoarece ↓ concentraţiei plasmatice de albumine
↑ α1 şi α2 globulinelor = „reactanţi de fază acută ”
Cauze:
-infecţii bacteriene (pneumonie, febră reumatică , tuberculoză , nefrită interstiţială )
-arsuri
-infarct miocardic
-leziuni multiple (inclusiv fracturi multiple) sau postoperator
-puseele de acutizare ale bolilor cronice (artrită reumatoidă , boala Crohn)
-tumori maligne
Din punct de vedere clinic, cele mai importante = markeri ai ră spunsului de fază acută
-proteina C reactivă
-amiloidul seric A
-Fibrinogenul
3. La investigarea pacientului B. rezultatele analizelor biochimice au relevat activitate
crescută a fosfatazei alcaline termolabile şi a fosfatazei acide tartrat rezistente. Afectarea
că rui ţesut determină această amplificare?
Fosfataza alcalină: 3 izoforme: hepatobiliară, osoasă şi intestinală.Nivele ↑- ciroză,
obstrucţie biliară, fractură osoasă, metastaze osoase; ischemie intestinală
Fosfataza acidă – prostată, oase, ficat – PAP- carcinomul metastazat al prostatei
(mai puţin sensibilă ca antigenul prostată specific-PSA)
Determinarea fosfatazei alcaline este de obicei folosita pentru diagnosticul diferential
al bolilor hepatice. Alta arie de utilizari clinice include afectiunile osoase, fiind la ora
actuala singura enzima cu importanta practica pentru patologia tesutului osos, si in
hiperparatiroidism. In tumorile de diverse etiologii fosfataza alcalina are valoare de
marker tumoral (depistarea metastazelor hepatice sau osoase)
Niveluri crescute de fosfataza acida sunt intalnite in tumorile de prostata cu
metastaze (in special osoase). Pe masura ce tumora se extinde dincolo de capsula
prostatica, celulele glandulare incep sa secrete fosfataza acida care se descarca in
 sange.
Niveluri moderat crescute de fosfataza acida mai pot aparea in metastazele osoase
(de origine non-prostatica), leucemia granulocitara, boala Paget avansata,
hiperparatiroidism, boala Gaucher si boala Nieman-Pick
Din aceste date,reiese ca posibil sa fie afectat tesutul osos cauzat de fractură osoasă,
metastaze osoase  tumorile de prostata cu metastaze (in special osoase),fie
metastazele osoase (de origine non-prostatica)
4. Ce investigaţii biochimice (enzime, substanţe organice sau neorganice) sunt necesare
pentru confirmarea diagnosticului în cazul urmă toarelor patologii? Cum se vor modifica
indicii enumeraţi? Completaţi tabelul:
Patologia Investigări biochimice Rezultate preconizate
Diabet creatinina urinara (24 h) ↑
zaharat Densitatea urinei >1.022 (hiperstenurie)
Concrentratia glucozei in urina Glicozurie
Corpi cetonici ↑

Hepatită Concrentratia glucozei in urina Glicozurie

Bilirubina si urobilinogenul ↑
↑
Lactat Dehidrogenaza (LDH) afectiuni hepatice (ciroza, alcoolism, hepatita acuta
virala)
Anticorpii IgG IgM ↑
infecţii de tip hepatită C
Virusul Hepatitei : A,B,C ↑
niveluri crescute în hepatită virala acuta

Insuficienţ creatinina urinara (24 h) ↓

ă renală Densitatea urinei ↑ 1.022 (hiperstenurie) – nefroze

↓ 1.015(hipostenurie)-glomerulonefrite,pielonefrite
cronice
Concrentratia glucozei in urina Glicozurie ↑
Concentratia urinara de eritrocite Hematuria ↑

Teste pentru autoevaluare

1. Azotemia este cauzată de:
a) micşorarea eliminării renale a produselor azotate
b) aport scă zut de proteine în alimentaţie
c) catabolismul intens al proteinelor tisulare
d) catabolismul intens al lipidelor de rezervă
e) sinteză excesivă de glicogen

2. Referitor la componenţa electrolitică a sângelui sunt corecte afirmaţiile:

a) principalul ion al lichidului extracelular este K+
b) principalul ion al lichidului intracelular este Na+
c) hipernatriemia cauzează hipertensiune arterială şi edeme
d) hiponatriemia este prezentă în hiperaldosteronism
e) hipernatriemia este prezentă în nefrite, insuficienţa cardiacă