Generalitati Cant totala : 6-8 g/dL Proteinele plasmatice reprezinta un amestec heterogen de aprox 100 de componente cu proprietati fizico-chimice

si functii diferite. Cu exceptia fibrinogenului (prot fibrilara) sunt proteine globulare. Majoritatea sunt heteroproteine (lipoprot, metaloprot, glicoprot), dar exista si holoproteine (serumalbumina). Proteinele plasmatice sunt in echilibru cu cele tisulare si se afla intr-o permanente dinamica. Proteinele plasmative trec din sange in spatiul extracelular prin difuziune pasiva (prin jonctiuni existente intre celulele endoteliale capilare), transport activ, pinocitoza si exocitoza. Din cauza acestei miscari, fluidele extravasculare contin in mod normal mici cantitati de prot plasm. Starile patologice altereaza cantitatile de prot plasm existente in fluidele corpului in moduri caracteristice. In plasma exista prot care au o viata scurta si turn-over crescut (prot de faza acuta. Ex fibrinogen, proteina C reactiva) si prot cu viata lunga si inoire lenta (imunoglobuline, albumine). Principalele sedii de sinteza ale prot plasmatice sunt ficatul (majoritatea prot) si tesutul sistemului reticulohistiocitar (imunoglobuline). In ficat, sunt secretate de hepatocite in spatiul Disse (separa peretele capilarelor sinusoide ale ficatului de membrana hepatocitelor), ajung in sinusoide apoi vena centrala. Functii 1. Mentinerea presiunii coloid-osmotice (24-30 mmHg). Asigura echilibrul intra si extracelular in distributia apei. Mai ales serumalbumine. Scaderea albuminelor determina iesirea apei in spatiul extracel (edem), in ciroza hepatica poate determina ascita. 2. Datorita caracterului amfoter contribuie la mentinerea pH-ului. 3. Rol de transport. Hormoni, metale (Cu, Fe), produsi de excretie (bilirubina neconjugata transport. de albumina) 4. Rol in coagulare. Fibrinogenul= factorul I plasmatic al coagularii 5. Apararea organismului. Imunoglobuline, sist complement. 6. Mentinerea vascozitatii. Mai ales in microcirculatie, creaza eritrocitelor un mediu bun pt mobilitate 7. Sursa de azot ( in situatii critice, inanitie). Investigarea clinica 1. 2. 3. 4. Dozarea proteinelor totale in ser. (Serul NU contine fibrinogen, plasma contine) Dozare fibrinogen in plasma Electroforeza prot plasmatice Teste de disproteinemie

Dozarea prot totale Cea mai larg utilizata metoda este metoda biuret( colorimetrica). In solutie alcalina gruparile peptidice ale proteinelor complexeaza ionii Cu2+ din reactivul biuret dand nastere unui compus

colorat (albastru-violet). Se citeste extinctia probei la spectrofotometru fata de un standard de conc cunoscuta. Variatii patologice I. Hipoproteinemiile (scad in special albumina si imunoglobulinele) A. Hipoalbuminemii 1.Prin deficit de sintez ( sau aport proteic sczut): ciroza, afectiuni inflamatorii, marasm, malabsorbtie 2.Pierderi: renale (sdr nefrotic cu proteinemie), digestive (enteropatii), cutanate (arsuri) B. Hipogamaglobulinemii i agamaglobulinemii primare sau dobndite. Formele primare sunt deficite imunitare ce afecteaz fie imunitatea celular, fie imunitatea umoral. Se cunosc de asemenea, forme mixte, severe, datorate unor cauze genetice. In formele dobndite, scderile au n general aceleai cauze ca i n cazul hipoalbuminemiilor: pierderi renale sau digestive sau tratament cu imunosupresoare. II. Hiperproteinemiile sunt ntotdeauna hiperglobulinemii. Separarea proteinelor Principala metoda = electroforeza Alte metode de separare = salifierea (depasita), ultracentrifugarea, cromatografia Electroforeza Electroforeza este o metod de separare ce consta in migrarea n cmp electric a unor particule ncrcate. Se poate face utilizand ca suport: acetat de celuloza, gel de agaroza, gel de poliacrilamida. Incrcarea electric a proteinelor este determinat de catenele laterale acide sau bazice ale aa. La un anumit pH numit punct izolelectric (pI), numrul gruprilor ncrcate pozitiv este egal cu numrul gruprilor ncrcate negativ. La un pH mai mare dect pI, proteinele vor fi ncrcate negativ, iar la un pH mai mic dect proteinele vor fi ncrcate pozitiv. La pH-ul utilizat n mod curent pentru electroforeza (pH 8,6), proteinele plasmatice sunt ncrcate negativ i vor migra spre anod cu viteze depinznd de mrimea sarcinii, dac nu apar ali factori perturbatori; albumina seric are cea mai mare ncrctura negativ i migreaz cel mai aproape de anod n comparaie cu globulinele. Vizualizarea benzilor rezultate in urma electroforezei se face cu ajutorul colorantilor. Se obtin 5 (6) benzi : albumina (50-60%), 1-globuline (5-7%), 2- globuline (6-10%), -globuline-8-13% (unele tehnici diferentiaza 1 si 2) si -globuline (10-17%).

Variatii patologice 1. Hipoproteinemii Relative (apar in boli in care exista retentie hidrica) si absolute: afectiuni renale (se pierd mai intai albuminele); afectiuni digestive: enteropatii, fistule, tulb de absorbtie si digestie; pierderi de prot prin piele (arsuri), stari de soc, hemoragii, casexie, sarcina, lactatie. 2. Hiperproteinemii: Relative (deshidratare ac prin varsaturi, diaree, diabet insipid) si absolute (cresc mai ales globulinele) inflamatii cronice, infectii 3. Disproteinemiile Intr-o serie de situaii patologice concentraiile plasmatice ale diferitelor fraciuni electroforetice se modific. In inflamatia acuta: albuminele scad, si globulinele cresc In inflamatia cronica: albuminele scad, -globulinele cresc In ciroza hepatica: albuminele scad, -globulinele cresc In sdr nefrotic: albuminele scad, 2 si -globulinele cresc Afectiuni congenitale: hipo globulinemia congenitala (-globulinele sunt scazute) patiile monoclonale(mielom multiplu: 80% din pacienti au cresteri de IgG, 15% IgA, 1 % Ig D,E) Paraproteinemii (apare o fractiune noua de prot plasmatice): ex proteinele Bence-Jones (formate numai din lanturi L ale Ig) care apar in mielom multiplu, amiloidoza (depunere de complexe proteice fibrilare insolubile in diferite tesuturi ; unele depozite contin fragmente de lanturi usoare provenind mai ales din regiunea variabila), macroglobulinuria Waldenstrm. Imunoglobuline monoclonale = paraproteine= molecule cu structura identica sintetizate de o singura clona de celule plasmatice in curs de multiplicare anarhica.

Fractiune Albumine

sinteza ficat

rol Osmoreglare Transport (vitamine, hormoni steroizi, medicamente) Inhiba elastaza pulmonara(dc lipseste determina aparitia unui emfizem pulmonar sever la varste tinere) Transport horm Transporta Cho de la ts spre ficat Marker tumoral (apare mai ales in carcinomul hepatic)

Val anormale Crescute: deshidratare Scazute: vezi text

1-globuline 1-antitripsina (90%)

ficat

Crescute: inflamatie,neoplasme, sarcina Scazutedeficit congenital

CBP, TBG Apolipoproteina A (apo majoritar in HDL) 1-fetoproteina (este un analog fetal al albuminei) 2-globuline haptoglobina ceruloplasmina 2-macroglobulina Ficat

Transporta hemoglobina Ficat, monocite, limfocite, endoteliu Transporta Cu, functioneaza ca feroxidaza

Crescute: inflamatie ac, sdr nefrotic Scazute: hemoliza, septicemie

-globuline transferina 2-microglobulina C3, C4 Apolipoproteina B (se gaseste in LDL) -globuline imunoglobuline (IgG, IgM etc) prot C reactiva fibrinogen

Ficat Celule nucleate (MHC I)

Transporta Fe Aparare antiinfectioasa Transporta Cho de la ficat spre tesuturi

Creste in anemia feripriva, scade in afectiuni renale Crecute: infectii Crescute:hiperlipoproteinemii, Dz Crescute: infectii, inflamatii

Limfocit B ficat ficat

Imunitate Inflamatie coagulare

Crescute: neoplasme, procese inflamatorii acute (TBC, RAA) Scazute: afectiuni hepatice grave

Fibrinogenul Factorul I plasmatic al coagularii. Glicoproteina, greu solubila. Pct izoelectric 5.3. Migreaza electroforetic in fractiunea -. conc normala: 200-400 mg/dl. Proteina de faza acuta (creste in inflamatii)

Destinaia principal a fibrinogenului este aceea de a se transforma n fibrin i de a participa astfel la procesul de coagulare. Este o protein organizat cuaternar din ase lanuri polipeptidice, dou cte dou identice (A)2(B)22 , fiind sintetizat n principal la nivel hepatic i n cantiti mai mici n megacariocite. Fibrinogenul se activeaza prin indepartarea fibrinopeptidelor sub actiunea trombinei. Cresteri (400-700): boli infectioase(pneumonie, TBC, RAA)- creste impreuna cu VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) Scaderi (sub 150): afectiuni hepatice (deficit de productie), coagulare intravasculara diseminata (obstetrica, leucemie, anevrism de aorta), fibrinogenoliza primitiva exceptionala (se intensifica degradarea). Principiul de dozare: se recolteaza sg pe anticolagulant si se centrifugheaza. Plasma se dilueaza in ser fiziologic si i se adauga trombina si ioni de Ca in exces pt transformarea fibrinogenului in fibrina. Se separa precipitatul de fibrina, se spala cu ser fiziologic si se dizolva in mediu alcalin. Se dozeaza fibrina din solutie cu reac biuret. Teste de disproteinemie Raport normal albumine/globuline = 1,5 Disproteinemie= modificare calitativa sau cantitativa a fractiunilor proteice din plasma S. n. si teste hepatice pt ca majoritatea proteinelor se sintetizeaza in ficat si o afectare hepatica modifica conc proteinelor, asadar testele de disproteinemie evalueaza grosier functia hepatica. Exista insa si afectiuni nehepatice care produc dezechilibre. S. n. si teste de labilitate serica sau teste de floculare. Proteinele asigura stabilitatea coloidala a serului (mai ales albumina). Atunci cand albumina scade (scadere insotita de cele mai multe ori de o crestere compensatorie a globulinelor) serul devine labil si apare posibilitatea flocularii proteinelor (flocon= aglomerare de particule, in solutii sau suspensii coloidale) Testele de disproteinemie sunt bazate pe precipitarea prot plasmatice in urma adaugarii de diferiti agenti precipitanti. Testele au valoare diagnostica limitata; trebuie interpretate intotdeauna in context clinic si corelate cu alte investigatii. Pot fi folosite cu succes in monitorizarea evolutiei unei afectiuni cunoscute. Testul Takata-Ara (cu clorura mercurica) Clorura mercurica adaugata unui ser diluat cu clorura si carbonat de sodiu determina aparitia unei turbiditati (opalescente) a carei intensitate depinde de scaderea raportului alb/glob. Testul indica o crestere a globulinelor in raport cu albumina (mai ales -globuline). Testul MacLagan (cu timol) Timolul formeaza un clomplex timol-globuline-lipide ce determina turbiditate. Turbiditatea se masoara fotometric si se compara cu turbiditatea unei solutii standard de sulfat de Ba. Sensibil pt leziunile hepato-celulare (ex. hepatita acuta virala, toxica).

Testul Kunkel (cu sulfat de Zn) La pH 7,5 se adauga serului ioni de Zn2+. Serurile care contin cant crescute de -globuline devin opalescente. Turbiditatea se masoara fotometric. Extinctia obtinuta este interpolata pe curba de etalonare cu sulfat de Ba. Serurile hiperlipemice dau rezultate fals pozitive.