Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BIOCHIMIE
Grupa 1808
Chișinău 2018
Bibliografia recomandată
A. Obligatorie
1. Lîsîi L. Biochimie medicală (ediţia a doua). Chişină u, 2007.
2. Champe P.C., Harvey R.A., Ferrier D.R. Biochimie ilustrată . Ed. 4-a. București. Editura
medicală Calisto, 2010.
3. Dinu V., Truţia E., Popa-Cristea E., Popescu A. Biochimie medicală . Mic tratat. Bucureşti,
1996.
4. Lîsîi L. Biochimie. Teste. Test-minim. Chişină u, 2008.
5. Lîsîi L. şi alţii. Biochimie. Lucră ri practice. Chişină u, 2002.
6. www.biochimie.usmf.md. (Indicaţii metodice, suport teoretic).
B. Suplimentară
1. Nelson D.L., Cox M.M. Lehninger A. Principles of Biochemistry. Sixth Edition. 2012.
2. Bhagavan N.V., Ha Chung-Eun. Essentials of Medical Biochemistry: With Clinical Cases.
Academic Press; 1st edition, 2011.
3. Campbell P.N. Smith A.D. Biochemistry illustrated. Internatinal edition, 2000
4. Murray R.K., Granner D.K., Mayer P.A., Rodwell V.W. Harper’s illustrated Biochemistry.
26-th international edition, 2003
5. Champe Pamela C., Harvey Richard A. Biochemistry. Lippincott’s Illustrated Reviews.
Gavriliuc Ludmila. Biochemistry. Lectures for student of Medical Departments. 2009.
6. Lehninger A.L. Principles of Biochemistry The Johns Hopkins University School of
Medicine, Worth Publishers Inc., 2007.
7. Metzler D.E. Biochemistry. The chemical reactions of living cells. Second edition, vol.1-2.
Academic Press, 2003
8. Marshall W.J. Clinical Chemistry. 4th edition, Mosby press, UK, London, 2000
9. Stryer L. Biochemistry. Freeman and Company, San-Francisco, USA, 2000.
10.Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание второе. Москва, 1998.
11.Николаев A. Биологическая химия. Москва, 1989. www.biochemistry.ru. Северин
Е.С. Биохимия. Учебник для вузов. 2-е издание. Москва, 2004.
12.www.biochemistry.ru. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание
третье. Москва, 1998.
13.www.biochimie.usmf.md
27.04-01.05.2020
Tema nr. 28
Hormonii corticosuprarenali și sexuali.
Hormonii ce reglează metabolismul calciului şi fosfaţilor.
Factorii de creștere, citokinele și eicosanoizii
Reglarea secretiei :
1. axul hipotalamo-hipofizar- ACTH
2. Stresul, emoţiile
3. Ritm circadian
Mecanism de acţiune - citozolic nuclear
Transport: în sânge circulă predominant legaţi de proteine:
• 75% - transcortina
• 15% - serumalbumina
Acestia au efecte asupra Metabolismului hidromineral
• GC cresc retenţia de NaCl şi apă (funcţie mineralo-corticoidă)
• ↑volemia producerea edemului în corticoterapie (efect advers)
• ↑demineralizarea osoasă (efect advers) Favorizează pierderile de Ca şi P din
oase – prin inhibarea creşterii matricei colagenice a osului, inhibarea
osteoblastelor – osteoporoza şi calciuria
Efectele principale ale GC :
Rol antiinflamator – reduce numărul de leucocite, inhibă proliferarea fibroblaştilor,
inhibă fosfolipaza A2, întrerupând astfel sinteza de Pg şi LT
Rol în răspunsul imun- provoacă liza ţesutului limfatic, modificând imunitatea
celulară şi scad producţia de anticorpi
Acţiune antiproliferativă - inhibă procesele de formare a substanţelor de tip
histaminic şi serotoninic – prin scăderea numărului de mitoze celulare
2.Mineralocorticoizii
(Aldosteronul)
este, produs de către zona glomerulata din cortexul suprarenal, în glanda
suprarenală. Acesta acționează în special la nivelul tubilor distali și a tubilor
colectari ai nefronilor, stimulând absorbția sodiului și a apei, precum și secreția
de potasiu, ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale. Efectul general al
aldosteronului este de a crește reabsorbția ionilor de sodiu și a moleculelor de
apă în rinichi — ducând la creșterea volumului sângelui și a tensiunii arteriale.
• Transport : Aldo – se leagă de serumalbumină (40%)
• GC cresc retenţia de NaCl şi apă (funcţie mineralo-corticoidă )
• ↑volemia producerea edemului în corticoterapie (efect advers)
• ↑demineralizarea osoasă (efect advers)
Ţ esut
Locul Reglarea Mecanismul de
HORMONII uri Efectele
sintezei secreției acţiune
ţintă
Parathormonul Glandele se membrano-
paratiroide În reglează intracelular (AMP) - In os
ribosomi: pre-pro- la nivelul 1. În os: Receptorii Rin 1.reso
PTH (115 AA) degradă sunt localizaţi la ichi rbţia
În cisternele RE: rii nivelul osteoblaştilor ul osului
pre-pro-PTH – intraglan şi osteocitelor. ,
25AA--> proPTH dulare, Legaţi de R, - degra
(90AA) depende osteoblastele încep inte darea
În aparatul Golgi: ntă de c a secreta IRF 1 şi stin matric
proPTH – 6 AA--> % Ca: citokine, ce ul ei
PTH (84AA) Creşte stimulează - organi
PTH- sintetizat rea Ca activitatea Tes ce
incontinuu şi într- în sânge osteoclaştilor (se utul 2.solu
un ritm constant, – măreşte sinteza oso bilizar
independent de c accelere fosfotazei alcaline, s ea
% Ca extracelular ază colagenazei) care subst
degrada ca rezultat: anţei
rea PTH 1.resorbţia
1. osului, miner
micşorar 2.degradarea ale
ea matricei organice 3.
calciemi 3.solubilizarea eliberarea Ca şi
ei – substanţei minerale P în fluidul
diminue eliberarea Ca extracelular
ază şi P în fluidul
degrada extracelular 4.La niv renal
rea PTH 1. creşte
şi La nivel renal: reabs
stimulea 1. creşte reabsorbţia orbţia
ză Ca (100%), Mg Ca
eliberare 2. inhibă reabsorbţia (100
a lui ionilor fosfat; K, %),
HCO3 Mg
creştere
3. Micşorează excreţia 2. inhibă
a c% de
H; NH4 reabs
Ca şi
hipercalciemie, orbţia
micşorar
hipofosfatemie, ionilor
ea c%
hiperfosfaturie fosfat;
de P
In intestin K,
Paratirin
:Promoveaza HCO3
a
absobtia Ca indirect 3. Micşo
exercită
: rează
acţiune
prin stimularea excreţ
asupra
1α-hidroxilazei ia H;
metaboli
renale care NH4
smului
transformă 25- hipercalciemie
fosfo-
hidroxi D3 inactiv în , hipofosfatemie,
calcic 1,25 dihidroxi D3 hiperfosfaturie
prin activ
intermed 5.In intestin
iul promoveaza
vitamine abs Ca
i D.
-stimulând
osteoclast
ele;
-crescand
secretia
tubulară
de fosfat
anorganic,
la schimb
cu ionii de
calciu,
-scăderea
concentrati
ei
fosfatului
seric
determina
dizolvarea
hidroxiapat
itei
Ca5(PO4)3
OH,
crescand
astfel
calciul
seric.
Calcitonina stimulat La nivelul osului:
Participă la
De celulele C ori ai 1. inhibă resorbţia Rinichi
metabolismul
adiacente secreţiei osoasă calciului și
celulelor foliculare de 2. favorizează TGI metabolismul
ale tiroidei calcitoni translocarea fosforului.
nă: fosfatului din lichidul Oase Calcitonina
1. creştere extracelular în fluidul scade
a c% de periosteal şi în concentrației
calciului
Ca în celulele osoase
plasmatic în trei
sânge CT stimulează formarea de os moduri:
mai mult prin:
de • creşterea absorbţiei
-Creste
2,5mmol de calciu absorbția
/l • depunere de calciu calciului în
2. Catecol în os intestin;
aminele • reducerea
(R – β mobilizării calciului -Inhibă
adrener • Efectele renale: activitatea
gici) • 1.efect nul sau osteoclast
3. Gastrina redus elor în
4. Colecist • 2. în doze oase (efect
ochinina principal al
farmacologice, calcitoninei
5. glucago creşte eliminarea de , prin
nul Ca, P, Na, K, uraţi acțiunea
• 3. În doze asupra
fiziologice, scade receptorilo
excreţia de Ca şi r
calcitoninei
oxiprolină
de pe
• Efectele asupra osteoclast
tractului e);
gastrointestinal:
• în doze mari creşte
-Inhibă
absorbţia de Ca reabsorbți
• în doze mici, scade a tubulară
absorbţia de Ca a calciului,
crescând
secreția
acestuia în
urină
(efecte
opuse
PTH-ului);
Alte roluri:
-Creste
reabsorbți
a tubulară
a fosfatului
(efect
similar
PTH-ului).
-
Calcitonina
protejează
oasele
împotriva
pierderii de
calciu în
timpul
sarcinei
sau
lactației;
-
Osteosinte
za;
-
Prevenirea
hipercalce
miei
postprandi
ale.
5. Explicați care poate fi cauza efectelor advese (bronhospazm, astm bronșic) la utilizarea
aspirinei. Care enzimă este inhibată de aspirina și alte remedii antiinflanatoare.
Aspirina, sau acidul acetilsalicilic, este un medicament antiinflamator non-
steroidian din familia salicilaților, folosit în general ca un analgezic minor, ca
antipiretic, sau ca antiinflamator. În plus, aspirina în doze mici are un efect
antiagregantși este folosit pe termen lung ca să diminueze riscul de infarct.
3. Corticosteroizii se utilizează:
a) în tratamentul colagenozelor (reumatism, poliartrită nespecifică)
b) ca agenţi desensibilizanţi (în astmul bronhic, bolile alergice)
c) ca imunodepresanţi în transplantarea organelor şi ţesuturilor
d) ca agenţi fibrinolitici
e) în calitate de hemostatice
e) produc osteoporoză
ţintă
b) sunt acticatori alosterici ai enzimelor gluconeogenetice