-Deacu Andrada

-Duzel Emre
-Clasa a VIII-a C
DEFINITIE:
Duritatea apei reprezintă proprietatea imprimată acesteia de conținutul total de săruri
solubile de calciu și magneziu. In funcție de natura acestor săruri se deosebesc două tipuri de
durități:
1.Duritate temporară
2.Duritate permanentă

Duritate temporară
Duritatea temporară (dT) este dată de conținutul de hidrobicarbonat de calciu și 
hidrobicarbonat de magneziu   Ca(HCO3)2, Mg(HCO3)2 care prin fierbere se transformă în
carbonați insolubili, ce se depun:
dT= Ca(HCO3)2   CO2 H2O CaCO3

Duritate permanentă
Duritatea permanentă (dP) este dată de conținutul de săruri de calciu și magneziu care
nu se îndepărtează prin fierbere (cloruri, sulfați, azotați).
 Duritate totală a apei

Duritatea totală se exprimă prin suma durităților temporară și permanentă:

d=dT+dP
Duritatea apei se exprimă în grade de duritate. Un grad de duritate reprezintă convențional
o anumită concetrație de săruri, exprimată sub forma unor compuși de calciu. Există însă mai
multe definiții pentru gradul de duritate. Exemplu: 1 grad francez de duritate: conținutul de
săruri de Ca si Mg echivalent cu 1 mg CaO la 100 ml apă. Formula pentru transformări este:
1 grad german = 1,79 grade franceze = 1,25 grade engleze

Determinarea durității apei

Are la bază metoda titrimetrică. Aceasta foloseste reacția de complexare a  ionilor de Ca si

Mg cu sarea disodică a acidului etilendinamo-tetraacetic (EDTA), la pH aproximativ 10, în
prezența indicatorului eriocrom negru T.
 Efecte ale durității apei

• Duritatea este o proprietate care influențează o serie de

alte proprietăți fizico-chimice ale apei și soluțiilor sale, cum ar
fi fluiditatea, vâscozitatea dinamică, tensiunea superficială, 
temperatura de solidificare și de fierbere. Valoarea acestor
mărimi contribuie la producerea unor efecte fizice și chimice
care determină evoluția unor procese naturale, biologice și
tehnologice. O valoare neadecvată a durității apei poate duce
la evoluții nefavorabile ale unor procese sau la producerea
unor deteriorări ale mediului natural, ambiental sau chiar a
unor agregate, mașini și utilaje. Din acest motiv controlul
durității apei prin metodele de dedurizare sau de durizare are o
mare însemnătate practică.
• Efecte în procesele geologice și hidrologice
• Efecte în biologie și fiziologie
• Efecte în tehnologia chimică și mecanică
• Efecte în exploatarea instalațiilor și mașinilor de uz
casnic

Controlul durității apei

- Dedurizarea

- Dedurizarea apei se poate face prin mai multe metode:

-prin fierberea apei; carbonații acizi se transformă în carbonați neutri,

insolubili, care pot fi îndepărtați prin filtrare
- duritatea permanentă se îndepărtează prin adăugarea de carbonat de
sodiu sau var in apa dură;
CaSO4 + Na2CO3 = CaCO3↓+Na2SO4
MgSO4 +Ca(OH)2 =CaSO4↓+Mg(OH)2

- folosind schimbători de ioni. Schimbătorii de ioni sunt rășini sintetice

care rețin ionii de calciu si magneziu, cedând apei ioni de sodiu

-Durizarea