Examen de obinere a certificatului de calificare profesional nivel 2

TEMA: Dedurizarea i demineralizarea apei

CALIFICAREA: OPERATOR N INDUSTRIA CHIMIC ANORGANIC

2008

CUPRINS

Capitolul 1. Memoriu explicativ....................... Capitulul 2. Continut propriu-zis..................... Capitolul 3. Norme de PM si PSI..................... Capitolul 4. Concluzii ..................................... Capitolul 5. Bibliografie..................................

pag. 3 pag. 4 pag. 22 pag. 25 pag. 26

Capitolul 1. Memoriu explicativ

Calitatea apei necesara fiecarui tip de folosinta este o problema de mare actualitate si se poate spune ca, in prezent, este factorul care decide orientare alimentarilor cu apa. In afara faptului ca aceasta calitate trebuie sa corespunda perfect cerintelor consumatorilor, ea este aceea care stabileste si categoria de sursa de apa ce poate fi folosita, precum si tehnologia de tratare necesara atingerii indicatorilor de calitate solicitati, factori determinanti in alcatuirea unui sistem de alimentare cu apa. Aceasta a facut ca, in ultimul timp, problemele de calitate a surselor de apa si a apei livrate consumatorilor sa capteze atentia specialistilor in domeniu, in vederea solutionarii tuturor aspectelor ce se ridica. Dupa ce au fost folosite, apele capata denumirea de ape reziduale. Ele pot fi ape reziduale menajere si ape reziduale industriale. Apele reziduale menajere sunt provenite din activitatea gospodareasca in locuinte si unitati de folosinta sociala: restaurante, camine, institutii etc. Poluantii acestor ape sunt constituiti, in general, din resturi alimentare, dejectii, sapun, detergenti, microorganisme, oua de paraziti etc; Apele reziduale industriale sunt provenite din activitatea ramurilor industriale, in tehnologiile de obtinere a materiilor prime, intermediare si produse finite.

Capitolul 2. Tratarea apelor

2.1. Intoducere
Apele reziduale industriale pot fi impartite la randul lor in trei grupe: - ape de racire, la care principalul agent de poluare este caldura; - ape de spalare si transport, provenite din sectiile de conditionare a materiilor prime si de la operatiile de spalare a instalatiilor chimice. Poluantii acestor ape sunt impuritatiile materiilor prime si substantele partial dizolvate din acestea; - ape provenite din sectiile de productie unde au fost utilizate direct in procesul de fabricatie ca mediu de dizolvare sau reactie, ele contin cantitati importante de substante provenite din materiile prime, intermediare si finite si din aceste motive formeaza apele reziduale cu efect poluant major. Deversarea apelor reziduale in rauri constituie un pericol pentru vietuitoarele din apele naturale, dar si pentru sanatatea oamenilor si viata animalelor . Acestea se datoreaza fie actiunii toxice a substantelor pe care contin: fenoli, amoniac, hidrogen sulfurat, saruri ale metalelor grele etc., fie absorbtiei oxigenului liber din apa. O parte din substantele organice aflate in apele reziduale se oxideaza usor cu oxigenul dizolvat in apa. Apa devine moarta din punct de vedere bilogic. Datorita lipsei de oxigen, scad brusc si propietatile de autoepurare ale apei. Pentru ca apele reziduale sa poata fi evacuate in rauri, se impun urmatoarele conditii: - sa contina sub 30 mg suspensii in litru;

- sa consume cel mult 20 mg oxigen la litru in cinci zile; - debitul de apa reeceptor sa fie de opt ori mai mare decat debitul apelor reziduale; - apele sa nu fie colorate intr-o grosime de 0,5 mml; - aciditatea sa fie sub 2 g HCl/l, alcalinitatea sub 1 g NaOH/l - sa nu contina mai mult de 10 mg clor liber/l ; - sa nu contina mai mult de 20 mg/l metale( in afara de Na, K, Ca, Mg ) si mai mult de 0,5 mg As/l si 10 mg sulf/l;

2.2. Apa industrial

Apa industriala este apa necesara realizarii unui numar mare de procese tehnologice din diferite ramuri industriale si alimentarii cazanelor cu abur. In industria chimica, apa are foarte multe utilizari, fie ca dizolvant pentru gaze sau diferite substante, fie ca reactant in numeroase reactii, fie ca agent purtator de caldura, utilizata pentru incalzire si racire. Calitatea apei necesara industriei chimice variaza in functie de operatia in care este utilizata. Sunt instalatii care impun utilizarea unei ape demineralizate, adica lipsa complet de anioni si cationi. Apa folosita ca reactant trebuie sa fie fara culoare, limpede , sa nu contina saruri de fier si mangan si nici compusi organici. Apa naturala, folosita in scopuri industriale, nu satisface toate conditiile impuse de fiecare ramura industriala din cauza diferitelor substante dizolvate pe care le contine. Este necesara deci o pregatire a

apei prin diferite metode, alese atat dupa natura apei, cat si dupa necesitatile impuse de folosirea ei. Dupa compozitia chimica a sarurilor care predomina, apele pot fi: - ape calcaroase, care au un continut mare de saruri de calciu - ape selenitoase, care contin preponderent sulfat de calciu si magneziu - ape feruginoase, care contin bicarbonat deros si hidroxid feros - ape magneziene, care contin saruri de magneziu - ape dure, care au un continut ridicat de saruri de calciu si magneziu - ape alcaline, care contin carbonati acizi alcalini si alcalino-pamantosi. In afara acestor saruri, apele naturale mai po contine siliciu sub forma coloidala ca acid metasilicic (H2SiO3) sau ca metasilicic de magneziu sau potasiu (MgSiO3 ; K2SiO3) si de asemenea pot contine dizolvate gaze ca CO2 si O2. Toate aceste substante care se gasesc dizolvate in apa aduc prejudicii in folosirea ei. Astfel, sulfatul de calciu, bicarbonatul de calciu si magneziu si licea din apa utilizata la alimentarea generatorilor de abur se depun pe peretii cazanelor si conductelor, formand o crusta aderenta care micsoreaza coeficinetul de trasmitere a caldurii si care poate produce fisuri datorita supraincalzirii locale a tablei cazanului. Prezenta CO2 si O2 duce la ruginirea instalatiilor.

2Fe + O2 + 4CO2 + 2H2O = 2Fe(HCO3)2 2Fe(HCO3)2 + O2 +H2O = 2Fe(OH)3 + 4CO2

Dioxidul de carbon rezultat din reactiile de mai sus isi continua actiunea coroziva dupa prima reactie, atat timp cat exista oxigen in apa.
6

Apele cu continut mare de saruri de calciu si magneziu prezinta inconveniente si la folosirea apei in spalatorii, deoarece consuma inutil sapun prin formarea de sapunuri de Ca, Mg, Fe, insolubile. Consumul inutil de sapun este in functie de continutul de saruri, dupa cum rezulta in tabelul urmator. Se constata ca din 500 g sapun adaugat la 100 l apa, o cantinate mai mica sau mai mare de sapun se transforma in saruri insolubile, care se pierd fara a contribui la spalare. Consumul de sapun in functie de continutul in saruri de calciu si magneziu in apa dura.

Continutul de saruri de Ca din 5 100l/apa (g) Din 500g sapun se transforma in 75 saruri insolubile

10

15

20

25

150

225

300

375

Pentru a inlatura inconvenientele prezentate, apele naturale necesare in diferite domenii industriale sunt supuse unor tratamente de purificare si corectare a calitatilor, care comporta urmatoarele etape: - limpezire - dezinfectare - degazare - demanganizare - deferizare - desiliciere - dedurizare - demineralizare
7

Operaiile de limpezire si dezinfectare se realizeaza ca si la apa potabila. Degazarea se realizeaza prin insuflarea de vapori de apa. Cele mai importante operatii de purificare a apelor industriale sunt dedurizarea si demineralizarea.

2.3. Duritatea apei

Sarurile de calciu si magneziu dizolvate in apa ii confera duritate. Duritatea apei poate fi: - duritate temporara. Dt, determinata de prezenta in apa a bicarbonatilor de calciu si magneziu. Prin fierberea apei, bicarbonatii se descompun, dupa reactiile:

Ca(HCO3)2 = CaCO3 + CO2 +H2O Mg(HCO3)2 = MgCO3 + CO2 + H2O

Carbonatii se descompun sub forma de precipitate - duritatea permanenta, Dp, determinata de prezenta in apa a clorurilor si sulfatilor de calciu si magneziu. Aceste saruri raman dizolvate in apa chiar si dupa fierbere. Suma duritatilor temporara si permanenta formeaza duritatea totala a apei DT .

DT = Dt + Dp

Duritatea apei se exprima in grade germane. Un grad german corespunde la 10 mg CaO/l ( totalitatea sarurilor de calciu si magneziu este socotita in echivalenti de CaO). Dupa valoarea duritatii, apele industriale se clasifica in: - ape foarte moi 1-5 Ge - ape moi 5-10 Ge - ape mijlocii 10-20 Ge - ape dure 20-30 Ge - ape foarte dure >30 Ge

2.4. Procedee de durizarea apelor

Prin dedurizarea apei se inteleg operatiile de indepartare a ionilor de calciu si de magneziu. In prezent se cunosc mai multe procedee de dedurizare a apei si se aplica, in practica, in functie de natura duritatii apei, cat si de gradul de dedurizare cerut de diversele folosinte ale apei.

Procedeul termic. Pentru apele cu duritate temporara mare, aceasta se inlatura prin incalzirea apei aproape de fierbere. Bicarbonatii se descompun si precipitatele se depun ca namol:

Ca(HCO3)2 CaCO3 + CO2 + H2O

Procedee chimice. Tratandu-se apa cu diferiti reactivi chimici, se poate inlatura aproape total duritatea apei.
9

In tehnologiile moderne se aplica procedeul cu var si soda procedeul cu schimbatori de ioni.

si

2.4.1. Procedeeul de dedurizare cu schimbatori de ioni

Substantele

care pot schimba cationii se numesc cationiti sau

schimbatori de cationi, iar acele care pot schimba anionii se numesc anioniti sau schimbatori de anioni. Primele substante utilizate de dedurizarea apei au mai fost zeolitii. Zeolitii sunt aluminosilicati naturali cu formula generala Al2O3 SiO2 Na2O , avand structura rigida formata din atomi de aluminiu, siliciu si oxigen, asemanatoare cu un fagure de miere, in ale carui goluri sunt asezati ionii de sodiu ce se pot misca cu usurinta. Cand apa dura trece prin zeoliti, ionii de sodiu ies din aceste goluri si trece in solutie, locul lor fiind luat de ionii de calciu si de magneziu. Dupa inlocuirea aproape totala a ionilor de sodiu din zeolit, acesta se regenereaza, prin reactia inversa, trecand o solutie de clorura de sodiu prin zeolit. Mai tarziu s-au sintetizat schimbatori de ioni asemanatori cu zeoliti, numiti permuliti, care au capacitate si viteza de schimba mai mare decat zeolitii. Ionul de schimb in structura permutitului este tot sodiu. Permutilul de sodiu este prezentat prin simbolul Na2P.

10

Trecand apa printr-un strat de premutit au loc reactiile:

Na2P + Ca(HCO3)2 = CaP + 2NaHCO2 Na2P + Mg(HCO3)2 = MgP + 2NaHCO3 Na2P + CaCl2 = CaP + 2NaCl Na2P + MgSO4 = MgP + Na2SO4
Schimbul ionic fiind cantitativ, se poate obtine o apa dedurizata complet, dar care va avea loc o reactie bazica cu atat mai mare, cu cat duritatea temporara a apei brute a fost mai mare. De aceea in practica se trateaza mai intai apa cu lapte de var pentru inlaturarea duritatii temporare si apoi se trece prin coloana cu permutit de sodiu. Cand toti ionii de sodiu din permutit au fost inlocuiti cu ioni de calciu si magneziu, permutitul devine inactiv, si se impune regenerarea lui. Regenerarea se realizeaza prin tratarea permutitului cu o solutie de NaCl 10-15 % :

CaP + 2NaCl = Na2P + CaCl2 MgP + 2NaCl = Na2P + MgCl2

In operatiile de dedurizare si regenerare, permutitul se faramiteaza din cauza variatiilor de volum ale cationilor, care se schimba (Na+ cu Ca2+ si Mg2+ ) si care au volume ionice diferite. Acesta a adus la cautarea altor schimbatori de ioni cu calitati superioare : schimbatorii de ioni de natura organica, fie naturali (carbuni tineri), fie artificiali (rasini ionice).
11

Rasinile ionice pot avea in structura lor ca ion de schimb H+ sau Na+ (se noteaza HR sau NaR ). Pentru dedurizarea apei se utilizeaza rasini ionice in forma NaR si au loc aceleasi reactii ca in cazul folosirii permutitului de sodiu:

2NaR + Ca(HCO3)2 = CaR2 + 2NaHCO3 2NaR + MgSO4 = MgR2 + Na2SO4

In industrie dedurizarea apei cu schimbatori de ioni se realizeaza in filtre cilindrice verticale construite din tabla de otel antiacid, umplute cu un strat de rasina cationica, avnad ca suport un strat de pietris (fig. 1). Operatia de dedurizare cuprinde urmatoarele etape : afanarea cationului, regenerarea, spalarea si dedurizarea.

Fig.1 Schema instalatiei pentru dedurizarea apei cu schimbatori de ioni. 1- coloana de cationit 2- strat de nisip

12

Afanarea urmareste indepartarea impuritatilor de pe rasina si se realizeaza prin spalarea c apa a rasinii circa 20 min, pana cand apa de spalare nu mai este tulbure. Regenerarea cationului este operatia prin care cationul isi recapata capacitatea de schimb. Regenerarea se realizeaza cu o solutie de NaCl 10-15% cand se urmareste ca ionul de schimb sa fie Na+, sau cu H2SO4 sau HCl 1-4%, cand ionul de schimb trebuie sa fie H+. Reactiile care au loc sunt:

CaR2 + 2NaCl = 2NaR + CaCl2 MgR2 + 2NaCl = 2NaR + MgCl2

Spalarea care are ca scop indepartarea urmelor agentilor de regenerare si a produsilor rezultati in procesul de regenerare, se efectuaza cu apa demineralizata timp de 30 de min. Dedurizarea apei se realizeaza prin trecerea apei dure prin filtrul cu cationit cu o viteza reglata in functie de gradul de incarcare al filtrului. Din practica s-a constatat ca dedurizarea este mai eficienta cand sensul de circulatie al apei dure prin filtru este invers sensului de circulatie al solutiei de regenerare si al apei de spalare. Se considera ca schimbatorul de ioni din filtru s-a saturat cu ioni de calciu si magneziu si trebuie regenerat cand apa dedurizata are duritatea 0,2 grade germane. In industriile moderne dedurizarea apei se realizeaza cu ajutorul schimbatorilor de ioni. Schimbatorii de ioni sunt substante naturale (zeoliti, carbuni tineri) sau artificiale( permutiti, rasini) insolubile in apa,

13

acizi sau baze si care in structura lor complexa au un cation sau anion slab legat pe care pot sa-l schimbe usor cu un alt cation sau anion dintr-o solutie cu care vin in contact. Prezenta substantelor organice, ca si ionilor de Fe2+ si Mn2+ influenteaza negativ actiunea clorului, deoarece maresc consumul de clor si dau produsi de reactie care confera apei miros si gust neplacut. Necesarul de clor pentru dezinfectarea apei se determina

experimental, in laborator si prezinta clorul consumat de substante organice si reducatoare in apa, precum si clorul rezidual (clor liber gasit in apa dupa cel putin 30 min. de la tratarea apei). Conform STAS 134291 pentru apa potabila, clorul rezidual trebuie sa fie de 0,1 -,025 mg/l, pentru mentinerea unui potential sterilizant al apei. Dupa tratarea apei cu clor sau substante clorigene, trebuie inlaturat excesul de clor care este foarte periculor, deoarece confera apei corozivitate. Apa corosiva ataca tevile de plumb, formandu-se clorura d plumb care provoaca boala plumbului ( saturnismul). Excesul de clor se poate indeparta cu amoniac, care fixeaza clorul sub forma de cloramine sau prin absorbtie pe carbune activ.

2.4.2. Dedurizarea apei prin procedeul var-soda

Procedeul cu var si soda. Aceasta metoda se bazeaza pe faptul ca hidroxidul de calciu precipita carbonatii acizi care alcatuiesc furitatea

14

temporara si neutralizeaza dioxidul de carbon, iar carbonatul de sodiu precipita sarurile care formeaza duritatea permanenta. Ionii de calciu se indeparteaza sub forma de carbonat, iar cei de magneziu sub forma de hidroxid, Ca(OH)2 si MgCO3 fiind partial solubili. In prima etapa, la tratarea apei cu lapte de var au loc urmatoarele reactii.

Ca(HCO3)2 + Ca(OH)2 = 2CaCO3 + 2H2O Mg(HCO3)2 + Ca(OH)2 = MgCO3 + CaCO3 + 2H2O CO2 + Ca(OH)2 = CaCO3 + H2O
Prin tratarea ulterioara cu soda, clorurile si sulfatii precipita tot sub forma de carbonati:

CaCl2 + Na2CO3 = CaCO3 + 2NaCl MgCl2 + Na2CO3 = MgCO3 + 2NaCl MgSO4 + Na2CO3 = MgCO3 + Na2SO4 CaSO4 + Na2CO3 = CaCO3 + Na2SO4
Carbonatul de magneziu, fiind partial insolubil, se va gasi partial in solutie. Precipitarea totala a lui se va realiza cu un exces de lapte de var sau cu hidroxidul de sodiu rezultat din reactia de caustificare a carbonatului de sodiu:

15

MgCO3 + Ca(OH)2 = CaCO3 + Mg(OH)2 Ca(OH)2 + Na2CO3 = 2NaOH + Na2CO3 MgCO3 + 2 NaOH = Mg(OH)2 + Na2CO3
Se cunosc doua variante ale acestui procedeu: cu var rece si cu var cald. Procedeul cu var cald se intrebuinteaza mai ales pentru purificarea apei folosita la alimentarea cazanelor de abur. Desfasurarea procesului are loc la temperature de 40-60 C, fapt care accelereaza reactiile, ajuta la decantarea namolului si la descompunerea partiala a carbonatilor acizi Cantitatile de reactivi se stabilesc printr-un calclu stoechiometric, in functie de duritatea apei. Operatia de dedurizare se realizeaza intr-o instalatie ( fig.2 ), alcatuita din doua reactoare, un dispozitiv pentru prepararea laptelui de var, ventile si pompe pentru evacuarea precipitatelor, filtru pentru retinerea suspensiilor fine.

Laptele de var se prepara in dispozitivul 6 si trece cu apa bruta in reactorul 1, unde au loc reactiile:

Ca(HCO3)2 + Ca(OH)2 = 2CaCO3 + 2H2O CO2 + Ca(OH)2 = CaCO3 + H2O

Apa eliberata de duritatea temporara trece prin filtrul 3 in reactorul 2, unde se adauga solutia de carbonat de sodiu. Aici au loc reactiile :

16

CaCl2 + Na2CO3 = CaCO3 + 2NaCl MgCO3 + 2 NaOH = Mg(OH)2 + Na2CO3

Apa dedurizata trece prin filtrele 4 si 5 la consumator. Precipitatele se evacueaza din reactoarele 1 si 3 cu ajutorul pompelor.

Fig.2 epurare

instalatia a apei cu var

de prin si

procedeul soda.

1-reactor ptr. tratare cu lapte de var 2-reactor ptr. tratare cu soda 3,4- filtre in interiorul reactoarelor 5- filtru 6- dispozitiv ptr prepararea laptelui de var

17

2.4.2. Demineralizarea apei

Prin demineralizare se intelege operatia de indepartarea completa a anionilor si cationilor dizolvati in apa. Demineralizarea apei se poate realiza prin procedee fizice si chimice.

Procedee fizice: Cel mai simplu procedeu de demineralizare consta in evaporarea apei in vaporizatoare si condensarea vaporilor. Procedeul este cunoscut sub denumirea de distilare a apei. Prin osmoza inversa se poate realiza demineralizarea apei, fara transformarea fazei, utilizand membrane semipermeabile din acetat de celuloza modificata sau fibre poliamidice, asezate in instalatii de diferite conceptii. In membranele semipermeabile se concentreaza sarurile, rezultand apa pura.

Procedee chimice: Demineralizarea totala a apei se poate realiza prin schimb ionic utilizand rasini schimbatoare de ioni. Operatia de demineralizare se poate realiza intr-o instalatie alcatuita din doua fibre, unul cu cationit puternic acid si celalalt cu anionit puternic bazic, sau dintr-un singur filtru cu strat mixt, format dintr-un cationit puternic acid amestecat cu un anionit puternic bazic. Demineralizarea apei se realizeaza trecand apa bruta printr-un filtru cu cationit ( fig. 3), unde are loc schimbul cationic. Rasina cedeaza ionii de hidrogen si retine in schimb alti cationi in apa, conform reactiilor:
18

2HR + Ca(HCO3)2 = CaR2 + 2CO2 + 2H2O 2HR + HCl = RCl + H2O 2HR + H2SiO3 = CaR2 + 2H2O

Fig.3. Schema instalatiei pentru demineralizarea apei cu schimbatori de ioni 1- filtru cu cationit RH 2- filtru cu anionit ROH 3- degazor

Apa care iese din filtrul cu cationit este acida ; ea contine acizi minerali formati in urma schimbului ionic si dioxidul de carbon provenit din duritatea temporara. Dioxidul de carbon s inlatura trecand apa printr-un degazor, in care dioxidul de carbon ste eliminat prin incalzire cu abur. Apa acida trece
19

prin cel de-al doilea filtru cu anionit puternic bazic, unde se retin toti anionii, inclusiv acidul silicic, realizandu-se astfel si desilicierea apei:

2ROH + H2SO4 = R2SO4 + 2H2O ROH + HCl = RCl + H2O 2ROH + H2SiO3 = R2SiO3 + 2H2O
Apa trecuta prin filtrele cu schimbatori de cationic si anioni este realizata total si neutral ( pH = 7 ). Regenerarea rasinilor se realizeaza prin spalarea filtrului cationic cu o solutie de H2SO4 4% :

CaR2 + H2SO4 = 2HR + CaSO4 MgR2 + H2SO4 = 2HR + MgSO4

si a celui anionic cu o solutie de NaOH sua Na2CO3 5%

R2SO4 + 2NaOH = 2ROH + Na2SO4 RCl + NaOH = ROH + NaCl

In tehnica moderna, demineralizarea apei se realizeaza in cea mai mare parte cu schimbatori de ioni. In unele cazuri cand apa bruta are un grad mare de mineralizare se aplica mai intai un tratament cu var si soda pentru micsorarea duritatii, apoi se trece la deminerelizarea cu schimbatori de ioni, reducandu-se asfel pretul de cost al apei
20

demineralizate. Intalatiile industriale sunt alcaturite din trei, patru perechi de filtre. Unele se realizeaza demineralizarea, altele se regenereaza, altele se spala. Asfel procesul de demineralizare este continuu.

21

Capitolul 3. Protectia muncii si PSI

Lucrarile si efectuarile analizelor implica folosirea curentului electric si a dispozitivelor de incalzire. Pentru evitarea accidentelor provocate de actiunea curentului electric, alimentarea de la retea trebuie sa se faca de la tabloul cu sigurante, fexibile calibrate sau intrerupatoare automate de asemenea trebuiesc respectate urmatoarele reguli: instalarea prizelor la perete la o inaltime de 1,5 m de la podea, iar pe mesele din laborator, la suprafata meselor. afisarea tensiuni pe o placuta langa priza evitarea contactului direct cu anumite parti metalice ale instalatilor care au intrat sub tensiune in mod intamplator. Aceste aparate vor fi legate la pamant sau la priza conform normelor de electrica securitate. Verificarea instalatiei de legatura la pamant cel putin la 2 ani de catre persoanele specializate Indepartarea obiectelor inutile de pe mesele de laborator Introducerea in circuit a aparatului de masurat pentru controlul tensiunii si intensitatea curentului electric. Accidentul de munca este vatamarea violenta a organismului precum si intoxicatia acuta profesionala care se produce in timpul procesului de munca si care provoaca incapacitatea temporala de munca.

22

Tipuri de accidente 1.Accidente mecanice 2.Accidente electrice 3.Accidente chimice

Accidente mecanice - se produc in urmatoarele actiuni fizice vatamatoare ale obictelor, uneltelor si agregatelor utilizate in productie. Accidentele de munca se clasifica dupa efectele provocate asupra omului, in ordinea calitatii: zgarieturi, taieturi, rani.

Prevenirea accidentelor mecanice efectuarea unui instructaj temenic al elevilor asigurarea utilitatilor necesare la parametri prescrisi punerea in functiune numai a aparatelor si a utilajelor care au dispozitiv de protectie curatirea, aerisirea, descongestionarea cailor de acces interzicerea stationarii sub instalatiile ridicate si transportat

Masuri de prim ajutor Daca se produc hemoragii se aplica un garou pentru oprirea lor Daca apar fracturi se imobilizeaza accidentul

Accidente electrice se produc datorita nerespectari masurilor de protectia muncii privind: folosirea curentului electric la tensiuni ce depasesc pe cele stabilite pentru aparate sau utilaje
23

 atingerea conductorilor neizolati alimentarea aparatelor electrice

Masuri de prim ajutor intreruperea curentului electric si scoaterea accidentului de sub tensiunea cu protejarea salvatorului

Accidente chimice pot provoca arsuri, intoxicatii acute sau cronice. Pentru prevenirea accidentelor se pot lua o serie de masuri: protectia personala, asigurarea manipularii corecte a utilajului si a substantelor chimice.

24

Capitolul 4. Concluzii
Apa este una din materiile prime cele mai des folosite in industria chimica; o alta utilizare fiind ce de agent termic. Datorita proceselor care au loc apa utilizata in industria chimica trebuie sa indeplineasca anumite conditii de calitate dintre care cele mai importante sunt duritatea apei si gradul de mineralizarea al acesteia. Exista mai multe procedee de indepartarea a duritatii apei si substantelor minerale dizolvate in apa. Dintre cele mai cunoscute sunt dedeurizarea apei prin procedeul var-soda, precum si procedeul cu schimbatorii de ioni, acesta fiind mai modern. Demineralizarea apei se realizeaza prin procedeul cu schimbatori de ioni, acesta fiind un procedeu modern prin care se indeparteaza din apa toti anioni si cationii.

25

Capitolul 5. Biblografie
1. M. Teodorescu, Tehnologia fabricarii si prelucrarii produselor chimice, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995. 2. V. Rojanschi, T Ognean, Cartea operatorului din statii de tratare si epurarea apelor, Editura Tehnica, 1989. 3. C. Simion, A.M. Simion, Poluare si viata, Ed. Printech, 2006.

26