Dedurizarea si demineralizarea apei

Calitatea apei necesara fiecarui tip de folosinta este o problema de

mare actualitate si se poate spune ca, in prezent, este factorul care decide
orientare alimentarilor cu apa. In afara faptului ca aceasta calitate trebuie sa
corespunda perfect cerintelor consumatorilor, ea este aceea care stabileste si
categoria de sursa de apa ce poate fi folosita, precum si tehnologia de tratare
necesara atingerii indicatorilor de calitate solicitati, factori determinanti in
alcatuirea unui sistem de alimentare cu apa. Aceasta a facut ca, in ultimul
timp, problemele de calitate a surselor de apa si a apei livrate consumatorilor
sa capteze atentia specialistilor in domeniu, in vederea solutionarii tuturor
aspectelor ce se ridica.
Dupa ce au fost folosite, apele capata denumirea de ape reziduale. Ele pot fi
ape reziduale menajere si ape reziduale industriale.
Apele reziduale menajere sunt provenite din activitatea gospodareasca in
locuinte si unitati de folosinta sociala: restaurante, camine, institutii etc.
Poluantii acestor ape sunt constituiti, in general, din resturi alimentare,
dejectii, sapun, detergenti, microorganisme, oua de paraziti etc;
Apele reziduale industriale sunt provenite din activitatea ramurilor
industriale, in tehnologiile de obtinere a materiilor prime, intermediare si
produse finite.
Tratarea apelor
Apele reziduale industriale pot fi impartite la randul lor in trei grupe:
- ape de racire, la care principalul agent de poluare este caldura;
- ape de spalare si transport, provenite din sectiile de conditionare a materiilor
prime si de la operatiile de spalare a instalatiilor chimice. Poluantii acestor ape
sunt impuritatiile materiilor prime si substantele partial dizolvate din acestea;-
ape provenite din sectiile de productie unde au fost utilizate direct in
procesul de fabricatie ca mediu de dizolvare sau reactie, ele contin cantitati
importante de substante provenite din materiile prime, intermediare si finite si
din aceste motive formeaza apele reziduale cu efect poluant major.
Deversarea apelor reziduale in rauri constituie un pericol pentru
vietuitoarele din apele naturale, dar si pentru sanatatea oamenilor si viata
animalelor .
Acestea se datoreaza fie actiunii toxice a substantelor pe care contin: fenoli,
amoniac, hidrogen sulfurat, saruri ale metalelor grele etc., fie absorbtiei
oxigenului liber din apa. O parte din substantele organice aflate in apele
reziduale se oxideaza usor cu oxigenul dizolvat in apa.
Apa devine moarta din punct de vedere bilogic. Datorita lipsei de oxigen, scad
brusc si propietatile de autoepurare ale apei.
Pentru ca apele reziduale sa poata fi evacuate in rauri, se impun
urmatoarele conditii:
- sa contina sub 30 mg suspensii in litru;
- sa consume cel mult 20 mg oxigen la litru in cinci zile;
- debitul de apa reeceptor sa fie de opt ori mai mare decat debitul apelor
reziduale;
- apele sa nu fie colorate intr-o grosime de 0,5 mml;
- aciditatea sa fie sub 2 g HCl/l, alcalinitatea sub 1 g NaOH/l
- sa nu contina mai mult de 10 mg clor liber/l ;
- sa nu contina mai mult de 20 mg/l metale( in afara de Na, K, Ca, Mg ) si mai
mult de 0,5 mg As/l si 10 mg sulf/l;
Apa industrial
Apa industriala este apa necesara realizarii unui numar mare de
procese tehnologice din diferite ramuri industriale si alimentarii
cazanelor cu abur. In industria chimica, apa are foarte multe utilizari, fie ca
dizolvant pentru gaze sau diferite substante, fie ca reactant in numeroase
reactii, fie ca agent purtator de caldura, utilizata pentru incalzire si racire.
Calitatea apei necesara industriei chimice variaza in functie de operatia in
care este utilizata. Sunt instalatii care impun utilizarea unei ape
demineralizate, adica lipsa complet de anioni si cationi. Apa folosita ca
reactant trebuie sa fie fara culoare, limpede , sa nu contina saruri de fier si
mangan si nici compusi organici.
Apa naturala, folosita in scopuri industriale, nu satisface toate
conditiile impuse de fiecare ramura industriala din cauza diferitelor substante
dizolvate pe care le contine. Este necesara deci o pregatire a apei prin diferite
metode, alese atat dupa natura apei, cat si dupa necesitatile impuse de
folosirea ei.
Dupa compozitia chimica a sarurilor care predomina, apele pot fi:
- ape calcaroase, care au un continut mare de saruri de calciu
- ape selenitoase, care contin preponderent sulfat de calciu si magneziu
- ape feruginoase, care contin bicarbonat deros si hidroxid feros
- ape magneziene, care contin saruri de magneziu
- ape dure, care au un continut ridicat de saruri de calciu si magneziu
- ape alcaline, care contin carbonati acizi alcalini si alcalino-pamantosi.
In afara acestor saruri, apele naturale mai po contine siliciu sub forma
coloidala ca acid metasilicic (H2SiO3) sau ca metasilicic de magneziu sau
potasiu (MgSiO3 ; K2SiO3) si de asemenea pot contine dizolvate gaze ca
CO2 si O2.
Toate aceste substante care se gasesc dizolvate in apa aduc prejudicii in
folosirea ei. Astfel, sulfatul de calciu, bicarbonatul de calciu si magneziu si
licea din apa utilizata la alimentarea generatorilor de abur se depun pe peretii
cazanelor si conductelor, formand o crusta aderenta care micsoreaza
coeficinetul de trasmitere a caldurii si care poate produce
fisuri datorita supraincalzirii locale a tablei cazanului. Prezenta CO2 si O2
duce la ruginirea instalatiilor.
2Fe + O2 + 4CO2 + 2H2O = 2Fe(HCO3)2
2Fe(HCO3)2 + O2 +H2O = 2Fe(OH)3 + 4CO2
Dioxidul de carbon rezultat din reactiile de mai sus isi continua actiunea
coroziva dupa prima reactie, atat timp cat exista oxigen in apa.
Apele cu continut mare de saruri de calciu si magneziu prezinta
inconveniente si la folosirea apei in spalatorii, deoarece consuma inutil sapun
prin formarea de sapunuri de Ca, Mg, Fe, insolubile. Consumul inutil de sapun
este in functie de continutul de saruri, dupa cum rezulta in tabelul urmator. Se
constata ca din 500 g sapun adaugat la 100 l apa, o cantinate mai mica sau
mai mare de sapun se transforma in saruri insolubile, care se pierd fara a
contribui la spalare. Consumul de sapun in functie de continutul in saruri de
calciu si magneziu in apa dura.
Continutul de saruri de Ca din 100l/apa (g)
Din 500g sapun se transforma in saruri insolubile
Pentru a inlatura inconvenientele prezentate, apele naturale necesare in
diferite domenii industriale sunt supuse unor tratamente de purificare si
corectare a calitatilor, care comporta urmatoarele etape:
- limpezire
- dezinfectare
- degazare
- demanganizare
- deferizare
- desiliciere
- dedurizare
- demineralizare
Operaiile de limpezire si dezinfectare se realizeaza ca si la apa
potabila. Degazarea se realizeaza prin insuflarea de vapori de apa.Cele mai
importante operatii de purificare a apelor industrial sunt dedurizarea si
demineralizarea.
Duritatea apei
Sarurile de calciu si magneziu dizolvate in apa ii confera duritate.
Duritatea apei poate fi:
- duritate temporara- determinata de prezenta in apa a bicarbonatilor de calciu
si magneziu. Prin fierberea apei, bicarbonatii se descompun, dupa reactiile:
Ca(HCO3)2 = CaCO3 + CO2 +H2O
Mg(HCO3)2 = MgCO3 + CO2 + H2O
Carbonatii se descompun sub forma de precipitate
- duritatea permanenta, Dp, determinata de prezenta in apa a clorurilor si
sulfatilor de calciu si magneziu. Aceste saruri raman dizolvate in apa chiar si
dupa fierbere.
Suma duritatilor temporara si permanenta formeaza duritatea totala aapei DT
.DT = Dt + Dp
Duritatea apei se exprima in grade germane. Un grad german
corespunde la 10 mg CaO/l ( totalitatea sarurilor de calciu si magneziu este
socotita in echivalenti de CaO).
Dupa valoarea duritatii, apele industriale se clasifica in:
- ape foarte moi 1-5 Ge
- ape moi 5-10 Ge
- ape mijlocii 10-20 Ge
- ape dure 20-30 Ge
- ape foarte dure >30 Ge
2.4. Procedee de durizarea apelor
Prin dedurizarea apei se inteleg operatiile de indepartare a ionilor de calciu si
de magneziu. In prezent se cunosc mai multe procedee de dedurizare a apei
si se aplica, in practica, in functie de natura duritatii apei, cat si de gradul de
dedurizare cerut de diversele folosinte ale apei.
Procedeul termic.
Pentru apele cu duritate temporara mare, aceasta se
inlatura prin incalzirea apei aproape de fierbere. Bicarbonatii se
descompun si precipitatele se depun ca namol:
Ca(HCO3)2 CaCO3 + CO2 + H2O
Procedee chimice. Tratandu-se apa cu diferiti reactivi chimici, se
poate inlatura aproape total duritatea apei.
In tehnologiile moderne se aplica procedeul cu var si soda si
procedeul cu schimbatori de ioni.
Procedeeul de dedurizare cu schimbatori de ioni
Substantele care pot schimba cationii se numesc cationiti sau
schimbatori de cationi, iar acele care pot schimba anionii se numescanioniti
sau schimbatori de anioni.
Primele substante utilizate de dedurizarea apei au mai fost zeolitii.Zeolitii sunt
aluminosilicati naturali cu formula generala Al2O3 SiO2 Na2O , avand
structura rigida formata din atomi de aluminiu, siliciu si oxigen, asemanatoare
cu un fagure de miere, in ale carui goluri sunt asezati ionii de sodiu ce se pot
misca cu usurinta. Cand apa dura trece prin zeoliti, ionii de sodiu ies din
aceste goluri si trece in solutie, locul lor fiind luat de ionii de calciu si de
magneziu.Dupa inlocuirea aproape totala a ionilor de sodiu din zeolit, acesta
se regenereaza, prin reactia inversa, trecand o solutie de clorura de sodium
prin zeolit.
Mai tarziu s-au sintetizat schimbatori de ioni asemanatori cu zeoliti,numiti
permuliti, care au capacitate si viteza de schimba mai mare decat zeolitii.
Ionul de schimb in structura permutitului este tot sodiu. Permutilul de sodiu
este prezentat prin simbolul Na2P.
Trecand apa printr-un strat de premutit au loc reactiile:
Na2P + Ca(HCO3)2 = CaP + 2NaHCO2
Na2P + Mg(HCO3)2 = MgP + 2NaHCO3
Na2P + CaCl2 = CaP + 2NaCl
Na2P + MgSO4 = MgP + Na2SO4
Schimbul ionic fiind cantitativ, se poate obtine o apa dedurizata
complet, dar care va avea loc o reactie bazica cu atat mai mare, cu cat
duritatea temporara a apei brute a fost mai mare. De aceea in practica se
trateaza mai intai apa cu lapte de var pentru inlaturarea duritatii temporare si
apoi se trece prin coloana cu permutit de sodiu. Cand toti ionii de sodiu din
permutit au fost inlocuiti cu ioni de calciu si magneziu, permutitul devine
inactiv, si se impune regenerarea lui.Regenerarea se realizeaza prin tratarea
permutitului cu o solutie de NaCl 10-15 % :
CaP + 2NaCl = Na2P + CaCl2
MgP + 2NaCl = Na2P + MgCl2
In operatiile de dedurizare si regenerare, permutitul se faramiteaza din cauza
variatiilor de volum ale cationilor, care se schimba (Na+ cu Ca2+ si Mg2+ ) si
care au volume ionice diferite.
In industrie dedurizarea apei cu schimbatori de ioni se realizeaza in filtre
cilindrice verticale construite din tabla de otel antiacid, umplute cu un strat de
rasina cationica, avnad ca suport un strat de pietris.Operatia de dedurizare
cuprinde urmatoarele etape : afanarea cationului, regenerarea, spalarea si
dedurizarea.
Schema instalatiei pentru dedurizarea apei cu schimbatori de ioni.
1- coloana de cationit
2- strat de nisip
Afanarea urmareste indepartarea impuritatilor de pe rasina si se
realizeaza prin spalarea c apa a rasinii circa 20 min, pana cand apa de
spalare nu mai este tulbure. Regenerarea cationului este operatia prin care
cationul isi recapata capacitatea de schimb. Regenerarea se realizeaza cu o
solutie de NaCl 10-15% cand se urmareste ca ionul de schimb sa fie Na+, sau
cu H2SO4 sau HCl 1-4%, cand ionul de schimb trebuie sa fie H+.
Reactiile care au loc sunt:
CaR2 + 2NaCl = 2NaR + CaCl2
MgR2 + 2NaCl = 2NaR + MgCl2
Spalarea care are ca scop indepartarea urmelor agentilor de regenerare si a
produsilor rezultati in procesul de regenerare, se efectuaza cu apa
demineralizata timp de 30 de min.
Dedurizarea apei se realizeaza prin trecerea apei dure prin filtrul cu cationit cu
o viteza reglata in functie de gradul de incarcare al filtrului. Din practica s-a
constatat ca dedurizarea este mai eficienta cand sensul de circulatie al apei
dure prin filtru este invers sensului de circulatie al solutiei de regenerare si al
apei de spalare. Se considera ca schimbatorul de ioni din filtru s-a saturat cu
ioni de calciu si magneziu si trebuie regenerat cand apa dedurizata are
duritatea 0,2 grade germane. In industriile moderne dedurizarea apei se
realizeaza cu ajutorul
schimbatorilor de ioni. Schimbatorii de ioni sunt substante natural (zeoliti,
carbuni tineri) sau artificiale( permutiti, rasini) insolubile in apa, acizi sau baze
si care in structura lor complexa au un cation sau anion slab legat pe care pot
sa-l schimbe usor cu un alt cation sau anion dintr-o solutie cu care vin in
contact.
Prezenta substantelor organice, ca si ionilor de Fe2+ si Mn2+
influenteaza negativ actiunea clorului, deoarece maresc consumul de clor si
dau produsi de reactie care confera apei miros si gust neplacut.
Necesarul de clor pentru dezinfectarea apei se determina
experimental, in laborator si prezinta clorul consumat de substante organice si
reducatoare in apa, precum si clorul rezidual (clor liber gasit in apa dupa cel
putin 30 min. de la tratarea apei). Conform STAS 1342-91 pentru apa
potabila, clorul rezidual trebuie sa fie de 0,1 -,025 mg/l,pentru mentinerea unui
potential sterilizant al apei.
Dupa tratarea apei cu clor sau substante clorigene, trebuie inlaturat excesul
de clor care este foarte periculor, deoarece confera apei corozivitate. Apa
corosiva ataca tevile de plumb, formandu-se clorura de plumb care provoaca
boala plumbului (saturnismul). Excesul de clor se poate indeparta cu amoniac,
care fixeaza clorul sub forma de cloramine sau prin absorbtie pe carbune
activ.
Dedurizarea apei prin procedeul var-soda
Aceasta metoda se bazeaza pe faptul ca hidroxidul de calciu precipita
carbonatii acizi care alcatuiescfuritatea
temporara si neutralizeaza dioxidul de carbon, iar carbonatul de sodium
precipita sarurile care formeaza duritatea permanenta.
Ionii de calciu se indeparteaza sub forma de carbonat, iar cei de
magneziu sub forma de hidroxid, Ca(OH)2 si MgCO3 fiind partial
solubili.In prima etapa, la tratarea apei cu lapte de var au loc urmatoarele
reactii.
Ca(HCO3)2 + Ca(OH)2 = 2CaCO3 + 2H2O
Mg(HCO3)2 + Ca(OH)2 = MgCO3 + CaCO3 + 2H2O
CO2 + Ca(OH)2 = CaCO3 + H2O
Prin tratarea ulterioara cu soda, clorurile si sulfatii precipita tot sub
forma de carbonati:
CaCl2 + Na2CO3 = CaCO3 + 2NaCl
MgCl2 + Na2CO3 = MgCO3 + 2NaCl
MgSO4 + Na2CO3 = MgCO3 + Na2SO4
CaSO4 + Na2CO3 = CaCO3 + Na2SO4
Carbonatul de magneziu, fiind partial insolubil, se va gasi partial in solutie.
Precipitarea totala a lui se va realiza cu un exces de lapte de var sau cu
hidroxidul de sodiu rezultat din reactia de caustificare a carbonatului de sodiu:
MgCO3 + Ca(OH)2 = CaCO3 + Mg(OH)2
Ca(OH)2 + Na2CO3 = 2NaOH + Na2CO3
MgCO3 + 2 NaOH = Mg(OH)2 + Na2CO3
Se cunosc doua variante ale acestui procedeu: cu var rece si cu var cald.
Procedeul cu var cald se intrebuinteaza mai ales pentru purificarea apei
folosita la alimentarea cazanelor de abur. Desfasurarea procesului are loc la
temperature de 40-60 C, fapt care accelereaza reactiile, ajuta la decantarea
namolului si la descompunerea partiala a carbonatilor acizi Cantitatile de
reactivi se stabilesc printr-un calclu stoechiometric, in functie de duritatea
apei.Operatia de dedurizare se realizeaza intr-o instalatie ( fig.2 ), alcatuitadin
doua reactoare, un dispozitiv pentru prepararea laptelui de var, ventilesi
pompe pentru evacuarea precipitatelor, filtru pentru retinerea suspensiilor fine.
Demineralizarea apei
Prin demineralizare se intelege operatia de indepartarea completa a anionilor
si cationilor dizolvati in apa. Demineralizarea apei se poate realiza prin
procedee fizice si chimice.
Procedee fizice:
Cel mai simplu procedeu de demineralizare consta in evaporarea apei in
vaporizatoare si condensarea vaporilor. Procedeul este cunoscut sub
denumirea de distilare a apei. Prin osmoza inversa se poate realiza
demineralizarea apei, fara transformarea fazei, utilizand membrane
semipermeabile din acetat de
celuloza modificata sau fibre poliamidice, asezate in instalatii de diferite
conceptii. In membranele semipermeabile se concentreaza sarurile, rezultand
apa pura.
Procedee chimice:
Demineralizarea totala a apei se poate realiza prin schimb ionic
utilizand rasini schimbatoare de ioni. Operatia de demineralizare se poate
realiza intr-o instalatie alcatuita din doua fibre, unul cu cationit puternic acid si
celalalt cu anionit puternic bazic, sau dintr-un singur filtru cu strat mixt, format
dintr-un cationit puternic acid amestecat cu un anionit puternic bazic.
Demineralizarea apei se realizeaza trecand apa bruta printr-un filtru cu
cationit, unde are loc schimbul cationic. Rasina cedeaza ionii de
hidrogen si retine in schimb alti cationi in apa, conform reactiilor:
2HR + Ca(HCO3)2 = CaR2 + 2CO2 + 2H2O
2HR + HCl = RCl + H2O
2HR + H2SiO3 = CaR2 + 2H2O
Apa care iese din filtrul cu cationit este acida ; ea contine acizi
minerali formati in urma schimbului ionic si dioxidul de carbon provenitdin
duritatea temporara.
Dioxidul de carbon s inlatura trecand apa printr-un degazor, in care dioxidul
de carbon ste eliminat prin incalzire cu abur. Apa acida trece prin cel de-al
doilea filtru cu anionit puternic bazic, unde se retin toti anionii, inclusiv acidul
silicic, realizandu-se astfel si desilicierea apei:
Concluzii
Apa este una din materiile prime cele mai des folosite in industria
chimica; o alta utilizare fiind ce de agent termic. Datorita proceselor care au
loc apa utilizata in industria chimica trebuie sa indeplineasca anumite conditii
de calitate dintre care cele mai importante sunt duritatea apei si gradul de
mineralizarea al acesteia. Exista mai multe procedee de indepartarea a
duritatii apei si substantelor minerale dizolvate in apa. Dintre cele mai
cunoscute sunt dedeurizarea apei prin procedeul var-soda, precum si
procedeul cu schimbatorii de ioni, acesta fiind mai modern. Demineralizarea
apei se realizeaza prin procedeul cu schimbatori de ioni, acesta fiind un
procedeu modern prin care se indeparteaza din apa toti anioni si cationii.