Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
URBANPROIECT
str. Nicolae Filipescu 53-55, 70136 Bucuresti 2, ROMANIA tel. 01.211 78 42, 01.211 78 43, fax 01.211 49 06, e-mail urban@fx.ro
METODOLOGIE
DE ELABORARE A DOCUMENTAŢIILOR PRIVIND ZONELE DE
RISC LA INUNDAŢII
MAI 2002
MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR ŞI LOCUINŢEI
METODOLOGIE
DE ELABORARE A DOCUMENTAŢIILOR PRIVIND
ZONELE DE RISC LA INUNDAŢII
Elaborat de:
INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU URBANISM ŞI
AMENAJAREA TERITORIULUI URBANPROIECT – BUCUREŞTI
Director general Arh. Gabriel Pascariu
Director ştiinţific Dr. arh. Cătălin Sârbu
ŞEF SECŢIE AMENAJAREA Arh. Şerban Nădejde
TERITORIULUI
Şef lucrare: Ing. Mariana Dorobanţu
Colaboratori:
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI
Profesor Dr. Ing: Radu Drobot
Coordonat de:
DIRECŢIA DE AMENAJARE A TERITORIULUI ŞI URBANISM ŞI HABITAT
Director: Arh. Gheorghe Pătraşcu
Responsabil de lucrare: Arh. Georgeta Găitan
MAI 2002
CUPRINS
CAPITOLUL 1
DISPOZIŢII GENERALE
CAPITOLUL II
ETAPE DE ELABORARE A HĂRŢILOR DE RISC LA INUNDAŢII
− Acţiuni premergătoare şi obligatorii:
Et.I - Identificarea şi inventarierea zonelor expuse riscului la inundaţii.
Et.II - Ierarhizarea cursurilor de apă din punct de vedere al sensibilităţii la inundaţii.
Et.III - Procurarea pentru fiecare bazin hidrografic a hărţilor topografice în zona
potenţial inundabilă şi a caracteristicilor lucrărilor hidrotehnice.
Et.IV - Culegerea de informaţii, crearea şi încărcarea bazei de date cu elemente
privind utilizarea şi amenajarea terenului din zonele inundabile de pe
cursurile principale şi afluenţi identificate în etapa II.
Et.V - Construirea modelului digital al terenului pentru zonele
Et.VI - Efectuarea calculelor hidrologice şi hidraulice.
Et.VII - Determinarea zonelor vulnerabile la inundaţii pentru cursul mijlociu şi inferior
al râurilor.
Et.VIII - Determinarea zonelor vulnerabile la inundaţii corespunzător cursului superior
al râurilor.
Et.IX - Elaborarea şi interpretarea hărţilor de risc la inundaţii.
CAPITOLUL III
DISPOZIŢII FINALE
Anexa nr. 1
GENERAREA MODELULUI DIGITAL AL TERENULUI (MDT)
Anexa nr. 2
NORME DE INUNDABILITATE - VARIANTE
Anexa nr. 3
CALCULE HIDROLOGICE ŞI HIDRAULICE
Anexa nr. 4
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FENOMENUL DE INUNDAŢIE
Anexa nr. 5
DEFINIREA TERMENILOR UTILIZAŢI
Anexa nr. 6
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
METODOLOGIE DE ELABORARE A DOCUMENTAŢIILOR
PRIVIND ZONELE DE RISC LA INUNDAŢII
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1 (1) Prezenta documentaţie intitulată "METODOLOGIE DE ELABORARE A
DOCUMENTATIILOR PRIVIND ZONELE DE RISC LA INUNDATII" realizată de
URBANPROIECT în colaborare cu UTCB şi INMHGA constituie o etapă premergătoare în
procesul de implementare al prevederilor legii nr.575/2001 privind aprobarea „Planului de
Amenajare a Teritoriului Naţional - Secţiunea a V-a - Zone de risc natural".
Art. 2 (1) Documentaţia pune la dispoziţia tuturor celor care vor fi implicaţi în problema
gestionării riscului de inundaţii, un "manual" de informare şi de formare a unei viziuni cât mai
clare asupra fenomenului de inundaţii:
- vulnerabilitate şi risc;
- modele de calcul;
- conştientizarea publicului;
Art. 3 (1) Harta de risc la inundaţii este documentul principal care stă la baza declarări
unui areal, ca zonă de risc la inundaţii, de către Consiliul Judeţean , conform Legii 575/2001,
articolul 3, alin. 2.
-publicului în sens larg sau altfel spus utilizatorilor terenurilor din zonele vulnerabile
la inundaţii (populaţie din zonele urbane sau rurale, unităţi industriale, ferme zootehnice sau
agricole, reţele de comunicaţie sau de transport al unor resurse sau produse, alte activităţi).
Utilizatorii încep să aibă în condiţiile actuale ale introducerii comitetelor de bazin un rol tot mai
important în stabilirea obiectivelor şi strategiei din domeniul gospodăririi apelor.
CAPITOLUL II
Această etapă constă în identificarea cursurilor de apă şi a zonelor în care s-au produs
inundaţii, respectiv în trasarea aproximativă pe hărţi a zonelor inundate la cea mai mare viitură
cunoscută pe baza datelor existente .Informaţiile privesc:
- durata inundaţiei;
Gravitatea fenomenului de inundaţie este diferită de-a lungul unui râu,fiind în principiu
mai accentuată în zona cursului mijlociu şi inferior - acolo unde dezvoltarea ecomomică şi
socială este mai importantă – şi mai redusă în zona cursului superior.
Procurarea se face de la :
(1).Date generale :
a) zona inundată la viitura istorică (de preferinţă în absenţa îndiguirilor sau lucrărilor
hidrotehnice din amonte);
b) planuri cu curbe de nivel şi cote de teren în zona potenţial inundabilă;
c) zonele de cotă înaltă care pot fi folosite ca refugiu, diferenţiate funcţie de debitul
maxim al râului în perioada de viitură precum şi căile de acces către acestea;
d) amplasarea instituţiilor responsabile cu gestionarea crizei (primării, apărare civilă,
pompieri, jandarmerie, armată) precum şi a depozitelor cu mijloace tehnice, hrană, apă potabilă,
medicamente;
e) utilizarea generală a terenului (păduri, păşuni, terenuri agricole, zone industriale
compacte, zone locuite);
f) căi de comunicaţie existente în zonă (traseu în plan, date caracteristice);
g) reţele regionale de alimentare cu apă (traseu în plan, date caracteristice);
h) reţele de alimentare cu energie electrică (traseu în plan, date caracteristice).
a) amplasamentul lucrării;
d) caracteristici constructive,hidraulice;
e) regulamente de exploatare.
c) volume acumulate şi cote ale apei în amonte de poduri, pentru diferite ipoteze de
debite maxime în amonte.
(3) Subetapa VI -c: Selecţionarea modelului hidraulic pentru un bazin hidrografic pilot
(3 luni);
(4) Subetapa VI -d: Aplicarea generalizată a modelului ales pentru cursurile de apă
selecţionate la etapa II, obţinând cota suprafeţei libere a apei pentru probabilitaţile de depăşire
stabilite (24 luni).
In faza următoare, din suprapunerea hărţii digitale a utilizării teritoriului (localităţi, zone
industriale, complexe zootehnice, lucrări edilitare, căi de comunicaţii etc.) cu harta adâncimii
apei (la care se poate adauga şi harta timpilor de stagnare a apei în zona inundată) vor rezulta
clase ale zonelor de vulnerabilitate la inundaţii.
Harta de risc la inundaţii reprezintă rezultatul unei analize în care intervine atât
probabilitatea de producere a inundaţiei cât şi vulnerabilitatea zonei inundate. Harta de risc la
inundaţii oferă informaţii cu privire la:
b)- zonele construite care prezintă risc major la inundaţii şi care urmează justificat,
să fie apărate prin măsuri structurale şi nestructurale; se vor figura pe hartă cu culoarea verde.
Art. 19 Harta de risc la inundaţii este o bază de date digitală şi permite adoptarea unor
decizii şi categorii de măsuri referitoare la:
f) elaborarea unei strategii sau a unui plan naţional de apărare împotriva inundaţiilor;
i) instituirea unui program naţional de asigurări la inundaţii, rolul lui fiind acela de a
încurajara asigurarea voluntară a comunităţilor locale pentru cazurile de inundaţii.
Capitolul III
Dispoziţii finale
Art. 22 Redactarea hărţilor de risc se face de către persoane juridice abilitate de către
Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului pe baza competenţei testată de o comisie de specialitate.
Art. 26 Revizuirea hărţilor de risc la inundaţii se face obligatoriu o dată la 10 ani, iar la
nivel local revizuirea se face în corelaţie cu creşterea gradului de dezvoltare al unităţilor
administrativ teritoriale
Anexa nr. 1
Aceste surse oferă informaţia necesară pentru generarea modelelor sub forma
altitudinilor unui teritoriu, localizate cât mai corect în spaţiu (coordonate x, y, z).
Informaţia privind altitudinile unui teritoriu poate fi obţinută din diferite surse
clasice sau moderne de date :
- hărţi topografice – în care această informaţie se regăseşte sub forma curbelor de nivel şi a
punctelor de cotă;
- ridicări GPS;
2. Generarea MDT.
Concret, în cazul folosirii hărţilor topografice este necesară “extragerea”şi construirea corectă a
datelor primare digitale ce vor fi utilizate în construirea MDT, procedură ce presupune următorii paşi :
- construirea corectă a formatului topologic (în special pentru vectorii de tip linie);
- definirea unui sistem de coordonate în care vor fi generate datele vectoriale (se
poate face de la bun început prin georeferenţierea planşelor de hartă scanate sau
ulterior generării vectorilor – sistemul de coordonate primar este cel al hărţii
topografice sursă).
Celelalte surse de date menţionate pot fi facile din punctul de vedere al obţinerii unui
format digital uşor abordabil în procedurile de generare a MDT: datele GPS care se reduc la
puncte descrise prin valori x, y, z cu o precizie ridicată, profile ridicate clasic şi care pot fi
reduse la succesiuni de puncte caracterizabile prin valori x, y, z, etc.
Generarea GRID - ului se poate face prin diferiţi algoritmi, precizia structurii rezultate
depinzând în mare măsură de aceşti algoritmi, rezoluţia aleasă şi calitatea informaţiei digitale
primare (curbe de nivel, cote).
- modelele digitale ale terenului constituie reprezentări teoretice ale suprafeţei terestre,
care încearcă pe baza unui model matematic să “aproximeze” cât mai bine această
suprafaţă;
- până în prezent se consideră că modele de tip TIN oferă cele mai bune posibilităţii de
reprezentare a terenului ; chiar şi în cazul solicitării pentru modele de tip GRID
varianta generării acestora din formate de tip TIN este preferabilă din punctul de
vedere al preciziei structurii GRID (care va fi mai bună în cazul acestei variante
decât cea a unei structuri GRID generate direct din surse primare).
b) completarea bazei de date alfanumerice aferente hărţii digitale (aşa numitele atribute
geografice);
- actualizarea continuă a informaţiei cartografice şi a celei descriptive;
Durata execuţiei : 1 an
una precizia dorită (aceasta pornind chiar de la informaţia topografică oferită de hărţile
1:50.000, 1:25.000). Pentru o rezoluţie mai detaliată sunt necesare surse topografice mai
detaliate sau completarea informaţiei topo din sursele menţionate cu informaţie obţinută din alte
surse (GPS, ridicări topogeodezice de profile, ridicări interferomertice).
Anexa nr. 2
Varianta I.
Probabilitatea de
Adâncime Durata
Nr. depăşire a debitului
Obiectivul a apei inundării
crt. de calcul
(m) (zile)
(%)
1. Păşuni exploatate în regim natural 50 0.2 1
2. Terenuri forestiere 20 0.5 2
3. Terenuri agricole (funcţie de 5 - 20 0.1 1
cultură)
4. Locuinţe dispersate 5 0 0
5. Aglomerări umane (funcţie de 1 – 0.1 0 0
numărul populaţiei)
6. Obiective speciale Se stabileşte după 0 0
caz
Aceste norme deşi frecvent utilizate sunt stabilite oarecum arbitrar motiv pentru care se
pot introduce şi alte tipuri de norme de inundabilitate bazate direct pe conceptul de
pagubă limită acceptabilă sau risc remanent acceptat, care în această variantă nu apar
în mod explicit.
Varianta II.
Deoarece elementul esenţial în producerea fenomenului de inundaţii este debitul
cursului de apă şi probabilitatea lui de apariţie se pot introduce două noţiuni:
Nivelurile de referinţă ale probabilităţilor de depăşire ale debitelor de calcul sunt prezentate în
tabelul de mai jos:
Obiectivul Viitura de calcul/debitul cu probabilitatea de depăşire p%
Viitura Viitura
100 10 5 2 1 extrema maxima
probabila
Zonă
nelocuită,
necultivată Fără apărare
Terenuri
agricole Qpa Qra
cultivate
extensiv
Terenuri
agricole Qpa Qra
cultivate
intensiv
Clădiri Qpa Qra
izolate,
infrastructuri
izolate
Infrastructuri
de Qpa Qra
importanţă
naţională
Zone dens
construite, Qpa Qra
zone
industriale
Obiective
speciale Se stabileşte de la caz la caz
Pentru bazinele mici (de până la câteva sute de km2 ), precipitaţiile lichide sunt
determinate ca valori medii pe suprafaţă (metoda izohietelor, metoda poligoanelor Thiessen sau
metoda grilei pătrate), pe paşi de timp ∆t cuprinse între 1-3 ore de regulă. Mărimea pasului de
timp este impusă de rapiditatea cu care se dezvoltă fenomenul, în multe cazuri timpul de
concentrare fiind mai redus de 1 zi. Deoarece la multe staţii se dispune doar de pluviometre, care
permit determinarea precipitaţiilor cumulate pe 12 sau 24 ore, este necesară utilizarea unor
corelaţii cu staţiile dotate cu pluviografe, pentru a obţine precipitaţiile estimate la nivelul pasului
∆t . Valorile pentru paşi de timp ∆t la staţiile cu măsurători zilnice se obţin prin corelare cu
valorile precipitaţiilor de la staţiile cu frecventă ridicată.
1.2.2. Date hidrologice
I. Cazul în care hidrografele de viitură se obţin prin determinarea funcţiei de producţie şi
integrarea ploii nete.
Pentru funcţia de producţie a bazinului:
1. Dacă modelul este de tip scurgere: umiditatea iniţială a bazinului la producerea precipitaţiei
declanşatoare a inundaţiei, curbele SSARR sau parametrii unei curbe globale de tip Horton
pentru a evalua valoarea infiltraţiei, respectiv a stratului scurs.
2. Dacă modelul este de tip rezervor, sunt necesare condiţiile iniţiale de umiditate din diferitele
rezervoare: rezervorul de zăpada, rezervorul de suprafaţă care include şi zona scurgerii
hipodermice, rezervorul corespunzător stratului radicular şi rezervorul aferent zonei saturate,
precum şi o serie de valori prag, de la care se declanşează diferitele componente ale scurgerii.
Pentru funcţia de transfer: parametrii Hidrografului Unitar (n şi k).
Cu aceşti parametri se determină, funcţie de precipitaţia cu o anumită probabilitate de
depăşire, hidrograful debitelor la ieşirea din micile bazine; aceste hidrografe reprezentă intrări în
cursul principal, pentru care se efectuează calcule hidraulice.
II. Cazul în care hidrografele de intrare de pe afluenţi în cursul principal se determină utilizând
modelul QdF.
Parametrii hidrografelor tip (caracterizând într-o secţiune data nu numai debitul ci şi
volumul undei de viitură), notaţi prin x1, x2 , ...., x9 , permit determinarea cuantilelor V(d, T) pentru
toate duratele d şi perioadele de revenire T . Probabilitatea de depăşire a debitului maxim este
luată în considerare prin perioada de revenire.
III. Cazul în care hidrografele de viitură de pe afluenţi sunt definite prin debitul de vârf cu o
probabilitate de depăşire fixată.
În acest caz, se selecţionează din hidrograful debitelor valorile maxime anuale, iar şirul
astfel obţinut este prelucrat statistic, admiţând o anumită lege de repartiţie (de regulă Pearson
III). Trebuie menţionat că ceilalţi parametri ai undelor de viitură (timp de creştere, durată totală,
coeficient de formă ) sunt definiţi prin valorile lor medii pe baza viiturilor înregistrate la staţiile
de pe afluenţi..
1.3. Date hidraulice
Debitele de intrare în râul principal se compun în secţiunea de confluenţă cu debitul venit
din amonte şi apoi se propagă. Ţinând cont de scopul urmărit (determinarea nivelurilor în lungul
râului principal cu un pas de discretizare extrem de fin) se vor folosi modele hidraulice de
propagare, bazate pe sistemul de ecuaţii Saint-Venant. În mod normal, se apelează la modelul
complet (unda dinamică), doar în cazuri speciale putând fi utilizate unda de difuzie sau unda
cinematica, care reprezintă simplificări ale modelului complet. Unda dinamică se utilizează
obligatoriu pentru cursuri de apă cu pantă mică şi cu rezistenţă hidraulică redusă. În cazul undei
de difuzie, termenii inerţiali lipsesc din ecuaţia energiei. în sfârşit, în cazul undei cinematice
lipseşte şi termenul de presiune; acest model este adecvat pentru râuri cu panta mare.
Indiferent de modelul utilizat, următoarele date hidraulice sunt necesare:
- Rugozitatea, definită fie sub forma coeficientului lui Manning, fie sub forma coeficientului
lui Chézy. Rugozitatea poate fi diferită de la secţiune la secţiune sau constantă pe sectoare de
râu, diferită pentru albia minora şi majora sau cu variaţie pe verticală în secţiunea curentă.
- Cheia limnimetrică în secţiunea cea mai din aval, pentru a fi utilizată drept condiţie de
margine.
2. Calcule hidraulice.
2.1.Determinarea nivelurilor, vitezelor, adâncimii şi direcţiei de curgere
După cum s-a mai precizat, modelul hidraulic este bazat pe sistemul de ecuaţii Saint-
Venant, format din 2 ecuaţii cu derivate parţiale de tip hiperbolic, care exprimă conservarea
masei, respectiv a cantităţii de mişcare.
Se reaminteşte că toate modelele hidraulice utilizează ecuaţia de continuitate, ceea ce le
diferenţiază fiind numărul de termeni din ecuaţia energiei.
Cuplarea ecuaţiei de continuitate cu ecuaţia dinamică, în diversele ei forme, va conduce
la modelul undei dinamice, modelul undei de difuzie sau la modelul undei cinematice.
Dacă modelul de propagare este de tipul undei cinematice, relaţia dintre Q şi h este
biunivocă (unui h îi corespunde o valoare unică a lui Q şi invers).
Dimpotrivă, în cazul undei dinamice, cheia limnimetrică prezintă o buclă, deoarece în
perioada de creştere a undei de viitură panta suprafeţei libere este mai mare decât în faza de
descreştere, ceea ce face ca pentru acelaşi h, debitele pe râu să fie mai mari în faza de creştere
decât în faza de descreştere a hidrografului; invers, pentru acelaşi Q în secţiune nivelurile sunt
mai mari în faza de descreştere decât în faza de creştere.
Prin rezolvarea celor 2 ecuaţii, pentru condiţiile de margine specificate (debite în
secţiunea cea mai din amonte, debite laterale datorate afluenţilor şi aport de debit difuz
reprezentând contribuţia resturilor de bazin – toate aceste elemente corespunzând unei
probabilităţi de depăşire fixate apriori) rezultă debitul Q şi adâncimea curentului h
corespunzător poziţiei talvegului din fiecare secţiune de calcul. Cu ajutorul acestor elemente se
obţin o parte din caracteristicile căutate:
- niveluri în lungul râului;
- variaţia adâncimii în profil transversal pentru fiecare secţiune de calcul;
- aria de curgere şi viteza medie în fiecare secţiune de calcul; viteza medie rezultă divizând
debitul la secţiunea de curgere.
2.2. Confruntarea rezultatelor cu datele istorice existente
Utilizarea oricărui model matematic presupune două etape:
- calibrarea parametrilor;
- exploatarea modelului pentru simulări previzionale.
In sistemul de ecuaţii Saint-Venant intervin parametri ca rugozitatea din fiecare secţiune
de calcul; aceşti parametri sunt diferiţi pentru albia minoră, respectiv pentru albia majoră sau pot
fi consideraţi chiar variabili pe verticală. Ei sunt de regula aproximaţi pe bază de experienţă
pentru calcule locale, într-o secţiune dată funcţie de caracteristicile patului albiei.
Calibrarea parametrilor presupune ajustarea valorilor acestora (în limite acceptabile) până
la reproducerea cu acurateţe a nivelurilor înregistrate pentru situaţii care au fost foarte bine
monitorizate.
De regulă, pentru calibrarea parametrilor din albia minoră se foloseşte regimul de ape mici; după
evaluarea acestora, pentru identificarea parametrilor din albia majoră se utlizează o situaţie de
debite maxime. Calibrarea ideală, pentru situaţii de ape mari, se obţine utilizând viitura istorică şi
reproducând nivelurile acesteia. În acest mod este sigur că parametrii determinaţi prin calare nu
sunt utilizaţi în afara domeniului lor de valabilitate. În lipsa unor date certe privind viitura
istorică, orice viitură din zona probabilităţilor de depăşire mici a debitului maxim este
acceptabilă pentru calibrare.
Anexa nr. 4
• durata inundaţiei;
Pe cursurile de apă de mărime medie şi mare (cu suprafeţe ale bazinelor de recepţie
care depăşesc câteva mii de km2) viiturile provoacă inundaţii lente pentru că submersarea
albiei majore are loc în mod gradual în timp relativ îndelungat, funcţie de gradienţii de creştere
ai undei de viitură până la atingerea culminaţiei acesteia. Inundaţiile de acest tip durează mult
timp şi ocupă suprafeţe întinse de teren. Sunt produse, de cele mai multe ori, de căderi masive
de ploi cu intensitate relativ mare şi de lungă durată, coroborate cu topiri rapide ale straturilor de
zăpadă care au un conţinut mare de apă.
Pe cursurile de apă cu suprafeţe bazinale mici, până la câteva sute de km2, viiturile
provoacă inundaţii rapide. Acestea au un impact local deosebit de sever asupra bunurilor
materiale şi produc adesea pierderi de vieţi omeneşti. Timpul de creştere al viiturii este foarte
scurt, durata lor este foarte mică, iar vitezele apei deosebit de mari.
• Durata ploilor torenţiale este scurtă (de ordinul a 2-6 ore ), fiind de regulă mai mare
decât timpul de concentrare al bazinului;
• Versanţii au pante mari şi fragmentare morfologică de relief puternică;
• Terenul are o capacitate de infiltrare redusă, ca urmare a unor ploi anterioare sau
prezintă un grad ridicat de impermeabilitate, aceasta fiind în special cazul zonelor
urbanizate.
Tipuri de inundaţii
Reprezintă forma cea mai frecventă de producere a inundaţiilor şi are drept cauză
debitele mari rezultate din ploi abundente şi/sau topirea zăpezii şi capacitatea limitată de transfer
a albiei minore.
(3) Inundaţii provocate de ploi locale în mediul construit (urban sau rural) ca urmare a
modificării condiţiilor de scurgere.
La aceste elemente obiective care explică apariţia inundaţiilor în zonele construite (din
mediul urban şi rural) se adaugă şi elemente care ţin de menţinerea precară a capacităţii de
preluare a debitelor pluviale de către gurile de scurgere, adesea înfundate.
(4) Inundaţii în zone fără drenaj natural sau cu drenaj natural insuficient, respectiv prin
depăşirea capacităţii de tranzitare a acviferelor.
Inundaţii se pot produce pe suprafeţe întinse în zone fără drenaj natural sau cu drenaj
natural insuficient. Tot în această clasă intră şi inundaţiile care se pot produce prin creşterea
nivelului apelor freatice până la intersectarea suprafeţei terenului; acest fenomen este cunoscut
sub denumirea de subinundare.Subinundarea poate fi produsă în mod natural ca urmare a
ploilor de lungă durată şi însemnate cantitativ sau ca urmare a aplicării excesive a irigaţiilor, în
condiţiile unui sistem de drenaj de suprafaţă insuficient sau incorect dimensionat.
Distrugerea barajelor provoacă unde de inundaţie a căror debit de vârf poate depăşi de
câteva zeci de ori debitele maxime corespunzătoare regimului natural
(6) Inundaţii provocate de vânturi puternice în zona litorală sau a malurilor unor lacuri.
Acelaşi fenomen se poate produce pe lacuri foarte întinse şi relativ puţin adânci în
condiţii de vânt puternic, care bate pe direcţia celei mai lungi diagonale a luciului de apă.
(2) Factorii morfologici influenţează modul în care pentru un volum dat al scurgerii
are loc formarea debitelor de vârf. Se pot menţiona astfel:
• Morfologia în plan orizontal a albiei, care prin meandrele sale modifică rezistenţa
la curgere a curentului de apă;
• Variaţia în timp a ploii nete (precipitaţia din care s-a scăzut pierderea prin
infiltraţie);
(3) Factori care influenţează volumul scurs pentru o aceeaşi cantitate şi distribuţie
spaţio-temporală a precipitaţiei:
• Poluări accidentale;
Zone inundabile
Zonele inundabile care au cel mai mult de suferit în cazul viiturilor sunt evident cele
aflate în imediata apropiere a râurilor.
În regim natural inundarea se produce prin deversarea malurilor, iar în regim îndiguit
pentru debite cu probabilităţi de depăşire mai mici decât cele de dimensionare prin deversarea
şi distrugerea digurilor.
Inundarea terenurilor joase mai are loc şi la coada lacurilor de acumulare sau în zona
malurilor/versanţilor.
În cazul oraşelor, viituri rapide şi distrugeri importante se pot produce pe străzile lungi,
orientate după linia de cea mai mare pantă în zona bazei versantului.
În regim natural, zonele din apropierea râului sunt inundate la fiecare viitură anuală,
mărimea zonei inundate depinde de mărimea debitului maxim anual al viituri.
• Calea viiturii, corespunde unor viituri anuale cu probabilităţi de depăşire mai mari
de 50%;
• Zonă frecvent inundabilă corespunde unor viituri ale căror debite maxime anuale
au probabilităţi de depăşire între 10-50%;
Practic, în aceste zone nici un fel de dezvoltare urbană sau de infrastructură nu trebuie
autorizată în regim natural, fiind necesară păstrarea lor ca zone de preluare a viiturilor pentru
prevenirea inundaţiilor majore în aval.
Noţiunea de risc este un concept intuitiv pe care un individ îl percepe ca o expunere mai
mult sau mai puţin voluntară la o situaţie care îl pune în dificultate, care se produce rar şi a cărei
apariţie îi pune în pericol securitatea bunurilor, a stării normale a psihicului său şi chiar a vieţii.
• Vulnerabilitatea indică faptul că, dacă are loc un fenomen hidrologic aleator care
generează inundaţie, aceasta va produce pagube directe şi pagube indirecte, însoţite eventual de
pierderi de vieţi omeneşti. Această noţiune este direct legată de natura ocupării terenului din
vecinătatea râului, expus la factorul aleator hidrologic. Cu alte cuvinte, vulnerabilitatea reflectă
pagubele cuantificabile printr-o valoare economică produse la folosinţele de pe o parcelă de
teren (care sunt sensibile şi deci vulnerabile la aceste fenomene de inundaţie) precum şi faptul că
pe această suprafaţă poate avea loc un impact negativ asupra mediului natural şi al celui social,
inclusiv pierderi de vieţi omeneşti. Funcţia de vulnerabilitate este extrem de complexă, ea
reflectând un ansamblu de variabile, unele dintre ele fiind adesea foarte dificil de determinat.
• Riscul reprezintă produsul dintre valoare mediului natural, economic şi social care
este vulnerabil la factorul aleator şi probabilitate de producere a acestuia din urmă. În
consecinţă, nivelul de risc va depinde de gradul de ocupare al terenului cu entităţi social-
economice şi de mediu înconjurător, care sunt vulnerabile la factorul aleator precum şi de
percepţia sociologică a utilizatorilor acestor terenuri.
Anexa nr. 5
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Office of the United Nations Disaster Relief Coordinator. National Disasters and
Vulnerability Analysis, Report of Expert Group Meeting (July 9-12, 1979).
2. Disaster Prevention and Mitigation: Land Use Aspects (New York: United Nations,
1978).
3. Benson, M. A., 1967, Uniform Flood-frequency Estimating Methods for Federal
Agencies, Water Resources Research, U. S. Geological Survey, Volume 4,
Number 5, pp. 891-908.
4. Federal Emergency Management Agency, 1983, The 100-year Base Flood
Standard and the Floodplain Management Executive Order: A Review Prepared
for the Office of Management and Budget: U. S. Government Printing Office,
Washington, D. C.
5. Federal Emergency Management Agency, 1987, Reducing Losses in High Risk
Areas: A Guidebook for Local Officials, FEMA 165: U. S. Government Printing
Office, Washington, D. C.
6. Federal Emergency Management Agency, 1995, Flood Insurance Guidelines and
Specifications for Contractors, FEMA 37: U. S. Government Printing Office,
Washington, D. C.
7. Galloway, G. E., 1995, New Directions in Floodplain Management: Water
Resources Bulletin, American Water Resources Association, Volume 31, Number
3, pp.351-357.
8. Interagency Advisory Committee on Water Data, 1982, Guidelines for Determining
Flood Flow Frequency, Bulletin 17B: Hydrology Subcommittee, U. S. Geological
Survey, Office of Water Data Coordination.
9. Interagency Floodplain Management Review Committee, 1994, Sharing the
Challenge of Floodplain Management into the 21st Century: Administration
Floodplain Management Task Force: U. S. Government Printing Office,
Washington, D. C.
10. L. R. Johnson Associates, 1992, Floodplain Management in the United States: An
Assessment report. Volume 2, Full report: Federal Interagency Floodplain
Management Task Force, FIA 18.
11. U. S. Water Resources Council, 1967, A Uniform Technique for Determining Flood
Flow Frequency: Hydrology Committee, Bulletin Number 15, U. S. Government
Printing Office, Washington, D. C.
12. U. S. Water Resources Council, 1977a, Guidelines for Determining Flood Flow
Frequency: Bulletin 17A, Washington, D. C.
13. Flood Forecasting Warning and Response Systems" Chp 6 in Floods Across
Europe (EUROflood), 1994 (ed. Edmund Penning-Rowsell & Maureen Fordham).
14. The Benefits of Flood Alleviation: A manual of assessment techniques" (Blue
Manual) 1977 (E.C. Penning-Rowsell & J.B. Chatterton) Pub. No. 18.
15. Federal Emergency Management Agency, "Guidelines and specifications for flood
hazard mapping partners" - Draft, Ooctober2001, Vol. 1- 3. U. S. Government
Printing Office, Washington, D. C. U. S. Government Printing Office, Washington,
D.C.