CARTAREA SOLULUI

Cartarea consta din studierea solurilor, în teren, în strânsă legătură cu condițiile naturale
(de relief, de roca, de clima, etc.) si de producție (mod de folosire, masuri aplicate); completarea
caracterizării lor cu ajutorul analizelor de laborator; elaborarea de harți de sol, de alte harți
(geomorfologice, hidrogeologice, litologice) si de cartograme (conținut in diferite substanțe nutritive,
reacție, etc); sintetizarea tuturor datelor obținute într-un material final, denumit memoriu
agropedologic.
Noțiuni generale referitoare la cartarea solului
Punctul de plecare in cartarea solului îl constituie profilele de sol. Conformația si
proprietățile acestora sunt diferite, nu numai pe zone întinse, ci chiar pe suprafețe restrânse. Una din
cele mai dificile probleme în cartarea solurilor o constituie gruparea în unități a profilelor cu caractere
și proprietăți asemănătoare.
Unitățile de clasificare in sistematica solurilor, care au la baza, îndeosebi caracterele si
proprietățile profilului de sol, se numesc unități taxonomice. Acestea sunt delimitate de totalitatea
profilelor a căror alcătuire și proprietăți sunt foarte apropiate. În țara noastră, unitatea taxonomica de
baza o constituie tipul de sol. Plecând de la acesta, au fost separate unități inferioare și alcătuite grupuri
de tipuri de sol, adică unități superioare. În alcătuirea harților de sol, pentru scopuri practice,
importanță mai mare prezintă unitățile taxonomice corespunzătoare tipului de sol și subdiviziunilor
acestuia (subtipuri, varietăți, familii, specii și variante). Unitățile superioare tipului (clase)
interesează în probleme generale de clasificare a solurilor, în alcătuirea harților de sol la scara întregii
țări.
Prin identificarea, localizarea si delimitarea pe harta a unităților taxonomice, se obțin
unitățile cartografice de sol. Unitatea cartografica de sol poate cuprinde una sau mai multe unități
taxonomice. Unitatea cartografica de sol este alcătuită dintr-o singura unitate taxonomica, atunci când
acestea din urma ocupa suprafețele care la scara utilizata pot fi reprezentate pe harta fără a o încarcă
prea mult și a-i îngreuna în felul acesta folosirea. Unitatea cartografica de sol cuprinde doua sau mai
multe unități taxonomice când acestea sunt reprezentate prin suprafețe prea mici, care la scara folosită
nu pot fi delimitate separat pe harta.
În țara noastră cercetările pedologice, în funcție de scara de cercetare, se împart în:
cartări la scară mică, cartări la scară mijlocie, cartări la scară mare și cartări detaliate.
Cartările la scară mică se execută la scări sub 1 : 200.000. Pe hârțile de sol la scara
mică figurează în general, tipurile și subtipurile de sol de pe teritoriul țării. Astfel de harți constituie
o evidentță calitativă generală a fondului funciar și servesc la planificarea în mare, pe întreaga țară, a
modului de folosire a terenurilor, în scopuri didactice.
Cartările la scara mijlocie se fac la o scară cuprinsa între 1 : 100.000 și 1 :
50.000. Hârțile de sol la scara mijlocie constituie o evidență generală a fondului funciar al diferitelor
unități naturale sau administrative (județe).
Cartările la scara mare – 1 : 25.000 – 1 : 10.000 – urmăresc elaborarea de harți și
caracterizarea solurilor și a celorlalte condiții naturale pentru teritorii mai restrânse.
Cartările detaliate sau la scara foarte mare – 1 : 2.000 – 1 : 5.000 – se execută pe
suprafețe mici, în scopul organizării de câmpuri experimentale, înființării de plantații viticole și
pomicole, etc.
Fazele cartării
Cartarea solului este o operațiune foarte complexa, în cadrul căreia se deosebesc trei
faze: de pregătire; de teren; de laborator și încheierea lucrărilor.
- Faza de pregătire consta în adunarea tuturor materialelor necesare unei informări
asupra regiunii ce urmează a fi cartată, precum și cele necesare efectuării activității propriu-zise în
teren. Dacă în regiunea respectivă sau în imprejurimi au mai fost facute cartari pedologice, studii
referitoare la clima, vegetatie, geomorfologie, agrofitotehnie etc., se consulta cu atentie aceste
materiale care pot da o imagine generala asupra conditiilor naturale si de sol.
- Faza de teren cuprinde toate operatiunile ce se efectueaza in teren. Aceste operatii
constau in cercetarea profilelor de sol in stransa legatura cu conditiile naturale si de productie;
separarea, delimitarea si caracterizarea unitatilor de sol si ridicarea probelor de sol, in vederea
efectuarii analizelor de laborator.
- Faza de laborator si incheierea lucrarilor. In cadrul acestei faze se fac mai intai
observatii asupra probelor si monolitilor ridicati in vederea verificarii si precizarii descrierii profilelor
si a proprietatilor morfologice. Pentru a putea caracteriza cat mai complet solurile diferitelor unitati
separate in teren trebuie efectuate analize de laborator. Aceste analize ajuta
atat la caracterizarea generala a solurilor, cat si la elaborarea complexului de masuri agrotehnice,
agrichimice sau ameliorative ce trebuie aplicate. Natura analizelor si determinarilor ce trebuie
efectuate mai depinde si de scopul in care se face cercetarea.
Memoriul agropedologic
Avand la dispozitie datele culese din teren, verificate o parte din observatiile facute
asupra profilului in teren pe probele si monolitii ridicati, precum si rezultatele analizelor si
determinarilor, se trece la incheierea lucrarilor. Totalitatea observatiilor si a rezultatelor se
organizeaza intr-un raport stiintific cunoscut si sub denumirea de memoriu agropedologic.
Raportul stiintific sau memoriul agropedologic este alcatuit dintr-o parte descriptiva,
harti si anexe.
Partea discriptiva cuprinde o scurta prezentare a conditiilor naturale si apoi
caracterizarea solurilor teritoriului respectiv.
Memoriul agropedologic cuprinde in mod obligatoriu si harti. Numarul si natura
acestora este in functie de scopul pentru care a fost facuta cercetarea si specificul regiunii. Hartile
alcatuite la cartarea solurilor fac parte din categoria hartilor speciale. In orice lucrare de cercetare a
solului trebuie prezentata harta unitatilor de sol si caracterizarea lor.
Raportul stiintific sau memoriul agropedologic este insotit si de anexe, reprezentate
prin materiale documentare de teren, de laborator etc., cum sunt: fisele de descriere pe teren a
profilelor de sol, buletinele de analiza a probelor, schite, fotografii, etc.
Importanta practica a cartarii solului
O agricultura rationala nu poate fi facuta fara cunoasterea amanuntita a intregului
ansamblu de factori cealcatuiesc mediul de crestere si dezvoltare a plantelor. Pentru asigurara celor
mai bune conditii de cultura a plantelor estenecesara cercetarea corelata a plantei si a
mediului. Un ajutor pretios in atingerea acestui scop il constituie datele obtinute in cartarea solului,
sistematizate si concretizate in hartile si partea descriptiva a memoriului agropedologic. Acestea
servesc planificarii in general a agriculturii, organizarii teritoriului, stabilirii celor mai indicate moduri
de folosinta si intocmirii planului de masuri agrotehnice, agrochimice sau ameliorative ce trebuie
aplicate diferitelor terenuri, bonitarii si caracterizarii tehnologice a terenurilor agricole.