Buyer - George Tintila

Cont - RO93PIRB4203594394001000
Email - gtintila23@gmail.com Ștefan Beldie

Sfarmă Piatră

Cum să te transformi rapid în cea mai

bună variantă a ta

www.beldie.ro
Published by Ole Media SRL Intrarea Literei nr. 13 – 13C

Bucureşti, Sector 3, România office@olemedia.ro

www.olemedia.ro

Dreptul lui Ștefan Beldie de-a fi identificat ca autor al acestei opere este oferit de
Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe precum și de Copyright,
Designs and Patents Act 1988 şi de orice lege română aplicabilă în vigoare la data
publicării operei.

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei opere nu poate fi reprodusă sau
depozitată într-un sistem informatic fără permisiunea scrisă a publisher-ului operei de
faţă (Ole Media SRL)

© 2016 Ole Media SRL

NOTĂ: Materialul conţinut de această carte are rol pur informativ şi va fi preluat de
cititor pe propria răspundere. Autorul şi publisher-ul nu sunt în niciun fel răspunzători
de felul în care vor fi folosite informaţiile din această operă.

Ne angajăm să urmărim în justiţie orice persoană care ne încalcă în vreun

fel drepturile de autor asupra operei de față.

2
Cuprins

Introducere

I. Starea de bine (8)

1. Alimentaţia - ce să mănânci și ce să nu mănânci

2. Efortul fizic - cât să te miști și cum să te miști
3. Somnul - o viaţă ai, fii sigur că dormi suficient
4. Filozofia de viaţă - de ce este Stoicismul o filozofie incredibil de practică

II. Forța minții - cum să ai un psihic puternic (65)

1. Momentul care are nevoie de toată atenţia ta

2. Cum să-ţi întărești psihicul în fiecare zi
3. Cum capeţi curaj să faci mai mult decât îndrăznești să faci

III. Forța corpului - cum îți dezvolți o musculatură funcțională (91)

1. 3 adevăruri despre pregătirea fizică

2. Exerciţii cu greutatea propriului corp
3. Exerciţii cu ajutorul greutăţilor externe

IV. Carismă - cum să fii cool fără cine știe ce efort (104)

1. Nu te certa vreodată
2. Forţa autoironiei
3. Vorbește mai puţin, ai răbdare și ascultă
4. Forţa adevărului incomod spus fără ocolișuri
5. Desenează-ţi conturul inclusiv online
6. Nu complimenta gratuit pe nimeni
7. Stai drept, postura e tare importantă!

3
V. Focus, organizare, productivitate (131)

1. Cele două părţi ale creierului nostru

2. Dacă nu începi, nu ai cum să progresezi
3. Cum să scapi de amânare (procrastinare)
4. Cum arată niște obiective cu adevărat deștepte
5. Sistemul meu de organizare a timpului și a proiectelor

VI. Banii - cum să-i faci și cum să-i păstrezi (156)

1. Model de urmat - versiunea neîmbogăţită a unui milionar în Euro

2. E timpul să te inspiri de la companiile care fac bani și să-ţi ţii cheltuielile
3. Pont pentru zgârciţii deștepţi
4. Cum să te asiguri că faci toţi banii pe care-i poţi face

VII. Cărți pe care ar fi tare bine să le citești (181)

VIII: Lucruri simple și importante demne de știut (185)

1. Acţiunea îi deranjează pe cei inactivi

2. Dacă vrei să ai autocontrol, fă-ţi scenarii de refuz
3. Nu uita că ești mereu martorul acţiunilor tale
4. Nu te purta ca o oaie indiferent câte oi ai în jur
5. Nu te masturba decât dacă e absolut necesar
6. Nu te ruga de nimeni
7. Nu există nemișcare: ori progresezi, ori regresezi
8. Scapă de excesul de lucruri
9. Privește oamenii în ochi
10. Umblă gol și dormi dezbrăcat

4
Introducere

“Loser” a fost introdus în limbajul de zi cu zi pentru că sună oarecum cool.

Mai cool decât decât majoritatea termenilor românești folosiţi să descrie pe cineva care
eșuează constant în tot ceea ce-și propune.

Uneori, persoana în cauză nici nu-și propune să reușească în vreo privinţă, dar tot este
numită loser.

Pare ciudat, dar nu este.

Așa cum termenul “loser” ne-a fost servit în special de filmele produse la Hollywood, tot
așa și ideea de succes ne-a fost desenată în mare parte în același loc.

Succesul american presupune acţiune din plin, nicidecum ideea de-a nu face nimic.

Sigur, asta nu este neapărat ceva rău.

Dacă ai capacitatea de-a vedea dincolo de șabloane, este amuzant să constaţi că ești
numit loser chiar și atunci când nici măcar nu-ţi propui să faci ceva anume într-o
direcţie sau alta.

Oamenii folosesc termenul loser pentru a defini tot felul de “neajutoraţi” sau de
“neadaptaţi” - timizii, fraierii, leneșii, oamenii cinstiţi care refuză să fure pentru a se
îmbogăţi, oamenii de afaceri care demonstrează moralitate, preoţii care nu cer taxe
pentru slujbele religioase, oamenii care oferă ajutor fără să aștepte o recompensă în
schimb etc.

Ţi se pare că exagerez?

Nu exagerez deloc.

5
Există oameni pe lumea asta care manifestă dispreţ și numesc loser-i inclusiv persoane
care, după toate standardele morale, sunt indivizi excepţionali. Din fericire, tot pe lumea
aceasta există și echilibru, există legi ale compesanţiei.

Oamenii nu sunt atât de răi în mulţimea lor încât comportamentele morale să nu fie
răsplătite măcar de o parte a societăţii.

Dincolo de asta, vreau să-ţi spun un secret foarte important.

Loser nu înseamnă ceea ce-și închipuie cei mai mulţi oameni c-ar însemna.

Mai mult, numărul loserilor reali este mai mare decât îţi poţi închipui.

Loser înseamnă în primul rând să nu-ți exploatezi potențialul.

Repet, loser înseamnă în primul rând să nu-ţi exploatezi potenţialul.

Loser nu-nseamnă incapacitatea de-a reuși în viaţă din cauza lipsei unor calităţi absolut
necesare pentru a reuși.

Loser înseamnă să ai calităţi și să nu le folosești în scopuri importante. Loser înseamnă

să ai talente pe care nu le exploatezi.

Loser înseamnă să știi că poţi și să nu acţionezi.

Probabil, de-a lungul vieţii tale, ai avut momente în care ai fost cu adevărat loser.

Loser după definiţia reală a termenului, nu după cea închipuită la Hollywood sau mai
știu eu pe unde.

Stai liniștit, toţi suntem mai mult sau mai puţin loser-i.

Știu asta pentru că, la rândul meu, am suficiente momente în care sunt loser tot după
definirea reală a termenului.

6
Știu asta pentru că văd în jurul meu oameni care nu-și exploatează potenţialul nici
măcar pe sfert.

Știu asta pentru că e mai ușor să fim loseri decât să ne cultivăm talentele, să ni le
dezvoltăm, să ne bucurăm de o viaţă mai bună decât cea pe care o ducem.

Mă gândesc însă că dacă ţi-ai luat acest ghid, ești interesat să fii mai mult decât ești.

În cele ce urmează, îţi dezvălui lucruri simple și foarte eficiente care te vor ajuta să te
transformi într-o versiune mai bună a propriei tale persoane.

Asta este sigur - dacă-mi urmezi sfaturile, te vei transforma într-o versiune mai bună a
propriei persoane. Indiferent că ești bărbat sau femeie, vei fi mai valoros ca om dacă-mi
urmezi sfatul.

Singura necunoscută este cât de bună va fi această nouă versiune a ta.

Oricât aș părea de deștept, nu am de unde să știu.

Asta pentru că lucrurile vor depinde aproape în totalitate de tine. Eu îţi dau informaţia,
rolul tău este să o pui în aplicare.

Dacă vei pune în practică doar o parte din sfaturile mele, vei obţine doar o parte din
beneficii.

Dacă vei pune în aplicare toate sfaturile mele, vei obţine toate beneficiile.

În plus, ghidul acesta îţi oferă un fel ciudat de dobândă.

Câștigurile nu se vor limita doar la ceea ce folosești din acest ghid, dar vor include
beneficii pe care le vei descoperi ulterior.

Ghidul acesta te transformă într-un om capabil să crească în continuare, să se dezvolte,

să devină din ce în ce mai bun în majoritatea ariilor din viaţa sa indiferent că e vorba de
interacţiunile cu cei din jur sau cu tine însuţi.
7
Starea de bine

Starea noastră de bine pare să depindă de-o grămadă de lucruri.

Unele dintre ele pot fi cu adevărat sofisticate, altele sunt chiar foarte simple.

Partea faină este că majoritatea celor care sunt simple, care se află-n mare măsură sub
controlul nostru sunt și cele care ne influenţează cel mai mult starea de bine.

Din experienţa celor mai mulţi oameni, starea de bine este legată-n egală măsură de
sănătatea fizică generală și de sănătatea mentală.

Ambele zone pot fi influenţate major de 4 aspecte aparent banale:

1. alimentație - ce mâncăm și cum mâncăm

2. efort fizic - cât ne mișcăm și cum ne mișcăm
3. somnul - cât dormim și în ce condiţii dormim
4. filozofie de viață - atitudinea ta faţă de tot ce te-nconjoară

După cum vezi, cu excepţia ariei numite “filozofie de viaţă”, nu e vorba de cine știe ce
chestiuni complicate.

Problemele apar însă din cauza faptului că oamenii consideră lucrurile acestea atât de
banale încât nu le acordă suficientă importanţă.

Asta mai ales când vine vorba despre primele 3 aspecte - alimentaţie, mișcare, somn.

În ceea ce privește “filozofia de viaţă”, majoritatea oamenilor nici măcar nu analizează

felul în care se raportează la tot ceea ce trăiesc, la mediu, la interacţiuni.

Ideea unui set de reguli care să-ţi ghideze viaţa poate exista cumva vag în mintea unora,
dar foarte rar sunt privite atent, eventual chiar scrise pe hârtie pentru o conștientizare
mai bună.

8
Dacă te-ntrebi deja unde este sexul pe lista lucrurilor care determină starea de bine, ar
trebui să știi că o viaţă sexuală de foarte bună calitate, care determină stări de bine, se
obţine rezolvând cele 4 aspectele banale pe care ţi le-am enumerat mai sus.

La fel și relaţiile profunde cu ceilalţi, la fel și satisfacţiile profesionale, la fel și o grămadă

de lucruri pe care le considerăm importante în viaţă.

În mare, totul este legat de ceea ce reușim să facem pe lumea aceasta cu ajutorul minţii
și a corpului nostru, iar ceea ce urmează te va ajuta să-ţi dezvolţi capacităţile astfel încât
să poţi spune că-ţi trăiești viaţa-n mod real, nu că viaţa te trăiește pe tine.

Alimentația - ce să mănânci și ce să nu mănânci

De ceva vreme, oamenii au început să înţeleagă un lucru simplu legat de alimentaţie -

contează foarte mult.

Contează când vine vorba de starea ta generală de sănătate, contează când vine vorba de
starea ta de bine și contează când vine vorba de ceea ce faci zi de zi cu timpul tău.

Uneori simţi acest lucru, alteori te afli atât influenţat de ceea ce mănânci încât nici nu te
mai poţi gândi limpede la asta.

De exemplu, dacă te afli sub influenţa unei alimentaţii sănătoase…

Automat, starea generală de bine, energia, limpezimea gândurilor, focusul sunt atât de
puternice încât pur și simplu n-ai altceva de făcut decât să te bucuri de viaţă și de toate
realizările tale.

Sau…

Sau te poţi afla sub influenţa unei alimentaţii nocive pentru organismul tău, pentru
mintea ta, pentru starea ta de bine.

9
Genul de alimentaţie care are legătură în primul rând cu profitul industriei alimentare și
cu optimizare costurilor acesteia, nu cu ceea ce în mod natural un om ar trebui să
mănânce.

Cu ce ne-ar hrăni extratereștrii dacă ne-ar dori răul

O minte luminată a omenirii, savantul Stephen Hawkins, consideră că unul dintre cele
mai mari pericole cu care s-ar putea confrunta specia umană ar fi ca o civilizaţie
extraterestră să ne găsească.

Acum, te poţi întreba ce ar fi așa dramatic în asta.

Nuanţa importantă în spusele lui Hawkings ţine de acel “găsească”. De ideea ca ei să ne

găsească pe noi, nu noi să-i găsim pe ei.

În mare, savantul se gândește că cineva care ne-ar găsi pe noi ar fi mai avansat
tehnologic și asta ar putea însemna că acel cineva să fie tentat să ne trateze așa cum
marile imperii coloniale au tratat populaţiile băștinașe din diversele colţuri ale planetei.

Nu te gândi neapărat la conchistadorii spanioli, poţi să cauţi ceva detalii despre un

personaj cu statuie-n Belgia și cu moartea a aproximativ 10 milioane de congolezi pe
conștiinţă - regele belgian Leopold al II-lea.

Asta ar înseamn ca respectiva specie extraterestră să ne ia într-un soi de sclavie, să ne

exploateze resursele și pe noi înșine, să ne decimeze mental și fizic.

Una dintre glumele care se fac frecvent printre cei care discută despre această
posibilitate este că oamenii oricum se distrug singuri ca specie într-un ritm accelerat și
n-ar fi nevoie de cine știe ce efort suplimentar.

Dincolo de ironie și exagerări, ceva adevăr există-n această glumă.

De exemplu, mâncăm atât de prost încât părem într-o cursă continuă spre o destinaţie
tristă - îmbolnăviri dese, grave, eventual cauzatoare de moarte.

10
Și cum e vorba de o cursă, parcă încercăm continuu să scoatem un timp cât mai bun,
adică să ne scurtăm viaţa prin felul în care ne alimentăm și nu numai.

Prin urmare, glumind din nou, dacă am ajunge la cheremul unei populaţii extraterestre
care nu doar că ne-ar dori răul, dar s-ar și bucura să ne vadă chinuindu-ne, foarte
probabil am fi hrăniţi cu ceea ce ne hrănim deja cei mai mulţi dintre noi: mâncare
bazată în special pe cereale + mult, mult zahăr.

De ce făinoasele și dulciurile sunt nocive pentru tine - o poveste

cu indieni, fermieri și noi înșine

Unul dintre cele mai dificile lucruri pe lumea asta când vine vorba de alimentaţie este
să-i lămurești pe oameni că hrana derivată din cereale nu este nici pe departe una
sănătoasă.

Din contră, conform unui număr uriaș de studii, acest tip de hrană stă la baza multor
afecţiuni sau maladii cu care ne confruntăm în ziua de astăzi.

După zeci de ani în care producătorii cerealelor pentru micul dejun au aruncat în jocul
marketing-ului bugete uriașe, e foarte greu să-i spui cuiva că acel mic dejun format din
cereale cu lapte reprezintă o combinaţie mai nocivă decât ceea ce majoritatea consideră
ca fiind un mic dejun “nesănătos” - gen ouă prăjite și jumări, să zicem.

Și totuși, vei vedea destul de rapid, chiar este un mic dejun mult mai nesănătos.

Acum, tu ai libertatea de-a face absolut tot ce dorești cu informaţiile pe care eu ţi le dau,
iar eu am libertatea să-ţi explic în continuare de ce făinoasele și dulciurile sunt cam cei
mai mari dușmani alimentari pe care-i poţi avea.

Nu o fac pentru că sunt un specialist în nutriţie, ci pentru că sunt un specialist în a mă

documenta ani de zile apropo de un subiect anume și de-a sintetiza concluziile
documentării mele.

11
Mai mult, documentarea mea nu se-ndreptă niciodată spre puncte de vedere care să-mi
satisfacă propria alegere, ci caut mereu lucruri care să conteste ceea ce eu înclin să cred
prin simpla experimentare.

Prin urmare, nu am căutat lucruri care să confirme că făinoasele ar fi nesănătoase

pentru consumul uman și să încerc astfel să elimin din alimentaţie o grupă de alimente
care oricum nu-mi plăceau.

Din contră, sunt la fel de pasionat de pâine și produse derivate din cereale precum
oricare altul. Nu le consum decât foarte rar doar pentru că știu ce efect au asupra
organismului în general.

În fine, când am întâlnit lucruri care mi-au depășit înţelegerea, am căutat punctul de
vedere al unor oameni mai luminaţi decât mine și tot am reușit să ajung la concluzii
limpezi, în al căror adevăr pot să cred cu suficientă tărie încât să-l împărtășesc și altora.

O astfel de documentare am făcut-o în aria nutriţiei și orice individ care este sănătos și
nu are recomandări din partea medicului să evite un anume soi de alimentaţie ar putea
să-mi urmeze liniștit sfaturile.

Sau, mai bine și corect spus, să urmeze sfaturile care reies din studiile pe care le-am
citit, interviurile cu specialiști în nutriţie pe care le-am urmărit, informările făcute de
diferite instituţii specializate-n nutriţie etc.

Pentru a-nţelege rapid cum stau lucrurile, trebuie să accepţi faptul că omul este, într-un
final, un animal.

Știu, ne place să credem că suntem mai sofisticaţi de atât, că am fi într-o categorie de

fiinţe care nu pot fi amestecate cu restul regnului animal.

Din păcate pentru cei care cred într-o “superioritate” biologică a omului am 3 vești
proaste.

Chiar foarte proaste.

12
1. Suntem extrem de asemănători cu restul maimuţelor antropoide precum
cimpanzeii sau gorilele.

2. Suntem aproape identici cu hominizi precum australopitceii, oamenii de

Cromagnon, oamenii de Neanderthal etc.

3. În ciuda inteligenţei noastre, suntem printre puţinele specii care ne hrănim cu

produse care ne fac rău. De exemplu, ne hrănim cu cereale deși doar insectele, păsările
și unele rozătoare sunt adaptate consumului acestora.

În mare, suntem doar Hommo Sapiens, o specie care există în forma indentică celei
actuale de aproximativ 150.000 ani. Alţi, 850.000 ani, am existat sub forme diferite ale
omului primitiv.

Ei, în aproape toţi acești 150.000 de ani în care am existat exact în forma-n care existăm
și astăzi, oamenii n-au mâncat cereale.

De ce?

Pentru că dacă te duci într-un lan de grâu sau de porumb și vrei să mănânci spicul sau
știuletele, vei descoperi instant că nu prea o poţi face.

N-au putut-o face timp de 850.000 de ani hominizi aproape identici cu noi, nu am
putut-o face nici noi în peste 90% din timpul pe care l-am petrecut ca specie pe această
planetă.

Acum aproximativ 10.000 ani însă, unele populaţii primitive formate din omul actual au
descoperit că pot zdrobi boabele de cereale între două pietre transformându-le astfel
într-un soi nedelicat de făină.

Din acel moment, cerealele au început să intre în consumul uman ca sursă de proteină
vegetală și ca hrană salvatoare în perioadele de foamete.

13
Cerealele se puteau depozita și asta a ajutat oamenii să supravieţuiască în intervalele de
timp în care nu se găsea vânat, iernile erau lungi sau membrii grupurilor erau din
diverse motive incapabili să vâneze suficient.

Amuzant este că noi, ca specie, n-am fi evoluat la nivelul actual dacă nu aveam parte de
această revoluţie agricolă. Faptul că populaţii întregi au putut să petreacă timp într-un
singur loc, fără să mai colinde lumea în funcţie de migraţiile animalelor, a dus la
desăvârșirea cunoașterii umane.

Ca să progresezi în orice știinţă, ai nevoie să petreci timp nedisturbat într-un loc, iar
consumul de cereale a oferit și liniștea, și timpul, și locul.

Acest câștig a fost însă plătit c-un preţ neașteptat de mare. N-o spun eu, o spun mai
multe categorii de oameni de știinţă.

De exemplu, o spun antropologii sub o formă foarte interesantă atunci când analizează
osemintele foarte vechi ale unor semeni de-a-i noștri.

Concret, un antropolog poate spune dacă un om a trăit acum mai bine de 10.000 de ani
sau mai recent prin simpla observare a densităţii osoase a scheletului pe care-l
analizează.

Atenţie, nu vorbesc aici de analiză sofisticată de laborator, asta o fac doar pentru a avea
o confirmare. În mare, de cele mai multe ori, antropologii pot stabili vizual dacă un om a
trăit acum mai bine de 10.000 de ani sau după Revoluţia Agricolă.

Concret, oamenii care și-au bazat dieta în special pe cereale au densistate osoasă mai
mică, schelete mai slab dezvoltate, dimensiuni mai mărunte.

Asta deși abundenţa de proteină de natură vegetală a fost suficient de mare încât să le fi
permis o dezvoltare excelentă după standardele pe care le clamează astăzi marile nume
din industria alimentară.

14
Dincolo de asta, constatările de laborator aduc și alte elemente interesante în cazul
scheletelor descoperite după apariţia masivă a cerealelor în dieta omului:

- scăderea mediei de înălțime

- apariția cariilor dentare
- apariția afecțiunilor de vedere
- apariția tumorilor canceroase
- apariția bolilor de inimă
- apariția diabetului ca afecțiune destul de frecventă
- creșterea incredibilă a mortalității la naștere

Anterior introducerii cerealelor în dieta omului, toate aceste afecţiuni erau rarităţi, în
unele cazuri chiar rarităţi absolute.

De altfel, Nutritional Anthtropology: Contemporany Approaches to Diet and Culture are

un capitol dedicat comparaţiei nutriţiei din epoca pre-agricolă și cea agricolă.

Concret, s-au făcut studii asupra a două populaţii care au trăit în perioade diferite pe
suprafaţa continentului american, în valea fluviului Ohio.

Prima populaţie luată-n discuţie era formată din indienii Knoll, care au populat zona
acum aproximativ 5.000 ani.

Cealaltă populaţie era formată din fermierii care au colonizat acel areal acum
aproximativ 500 de ani.

Indienii Knoll sunt relevanţi pentru un astfel de studiu pentru că modul lor de viaţă și
de alimentaţie a fost identic cu cel al omului din Paleolitic, fără cereale în dietă.

Populaţia de fermieri a fost considerată relevantă pentru studiu pentru că alimentaţia

lor de bază includea în mare măsură produse care se regăsesc și astăzi sub forme mai
mult sau mai puţin procesate pe masa omului.

15
Mai mult, deosebirile dintre fermierii de atunci și omul actual sunt în favoarea
fermierilor, care făceau efort fizic constant și aveau surse de hrană neafectate de
chimicalele folosite la ora actuală în agricultura industrială.

Conform studiului, diferenţa majoră în nutriţia celor două populaţii este că indienii
Knoll consumau în special carne provenită de la animalele pe care le vânau, pește și alte
produse ale râului, fructe și diverse vegetale.

Fermierii aveau acces la hrana pe care o cultivau pe suprafeţele lor agricole - în special
porumb și fasole. Într-o măsură mai mică, respectivii consumau și carne provenită de la
vânatul din zonă sau de la animalele pe care le creșteau.

În fine, ideea este că analizele scheletor provenite de la cele două grupuri de populaţii au
indicat lucruri care sunt mai mult decât lămuritoare în ceea ce privește efectele hranei
asupra sănătăţii generale și dezvoltării individuale:

• indienii Knoll prezentau foarte rar carii dentare, în timp ce fermierii aveau în
medie câte 7 carii dentare în momentul decesului

• indienii Knoll aveau mult mai puține malformații osoase provocate de

malnutriţie comparativ cu fermierii, ceea ce reprezintă o dovadă acceptată că hrana le
oferea un aport de minerale și vitamine optim. Pe românește, erau bine hrăniţi

• indienii Knoll nu se confruntau cu mortalitate infantilă crescută precum

fermierii. Între 2 și 4 ani, mortalitatea infantilă în rândul populaţiei fermierilor era
crescută pentru că malnutriţia își face cel mai frecvent simţită efectele secundare în
acest interval de vârstă

• indienii Knoll, spre deosebire de fermieri, nu aveau deficiențe minerale

în structura oaselor

• indienii Knoll trăiau, în medie, vieți mai lungi decât fermierii

16
Cum a fost posibilă o asemenea diferenţă între stările de sănătate ale celor două grupuri
de oameni?

Explicaţia ţine în primul rând de natura alimentelor pe care fiecare grup le consuma și,
mai exact, de faptul că cerealele conţin concentraţii variate din substanţe care s-au
dovedit nocive pentru organismul uman.

Substanța 1: cerealele au concentrații mari de acid fitic

Cerealele conţin acid fitic, substanţă care se manifestă în organismul oamenilor în

principal printr-un efect simplu de idenfiticat - anemiile.

Concret, acidul fitic din cereale are capacitatea de-a-ţi sărăci organismul de minerale, în
special zinc, fier, magneziu, calciu.

Logic, deficitele majore din aceste substanţe duc la apariţia anemiilor despre care-ţi
spuneam. Dacă aceste dezechilibre chimice se complică, apar și afecţiuni mult mai
grave.

Substanța 2: cerealele conțin substanțe inhibatoare pentru glanda tiroidă

Cerealele conţin substanţe goitrogene, adică niște inhibatori ai glandei tiroide care, într-
un final, împiedică organismul să asimileze cantităţile necesare de iod.

Asta favorizează apariţia gușei tiroide, dar există și efecte mai puţin vizibile, care au
totuși rolul de-a perturba buna funcţionare a organismului.

Prin urmare, nu trebuie să ai o gușă vizibilă ca să fii afectat.

Substanța 3: cerealele conțin gluten și gliadină

Glutenul și gliadina sunt niște proteine cu un efect neobișnuit de nociv asupra

organismului uman. Majoritatea oamenilor cred că glutenul îi afectează doar pe cei care
suferă de boala celiacă sau pe cei care au diverse alergii faţă de această substanţă.

17
În realitate, glutenul și gliadina îi afectează pe toţi oamenii sub o formă sau alta.

În unele cazuri, efectul consumului de cereale care conţin gluten este mai vizibil, cu
manifestări evidente, în altele, oamenii nu sunt conștienţi că-și fac singuri rău.

Perversitatea în această a doua situaţie constă în faptul că oamenii ajung să se

obișnuiască cu o stare permanentă de disconfort provocat de consumul de gluten și să
creadă că această stare este firescul.

Singura metodă prin care respectivii oameni pot vedea diferenţa între ceea ce trăiesc și
ceea ce ar trebui să trăiască este să elimine glutenul din alimentaţie pentru aproximativ
3 săptămâni și să constate singuri diferenţele.

În majoritatea cazurilor, acestea sunt uimitoare din perspectiva modificărilor pe care

persoanele în cauză le percep apropo de nivelul de energie, capacitatea de-a se
concentra, atingerea unei stări generale de bine.

De ce sunt glutenul și gliadina atât de “păcătoase”

Cele două proteine, glutenul și gliadina sunt cauza apariţiei unei varietăţi mari de
alergii, dar și a unor afecţiuni de natură fizică și psihică.

Conform unor studii, lipsa din cereale a aminoacidului esenţial L-tryptophan ar sta la
baza deficienţelor de serotonină care duc la apariţia unor afecţiuni de natură psihică -
stări de anxietate, depresii și diverse forme de ADD / ADHD.

De altfel, chiar consumul carbohidraţi pentru perioade lungi de timp și în cantităţi mari
provoacă într-un final epuizarea în mare măsură a rezervelor de serotonină - un hormon
care influenţează dramatic starea noastră de bine.

Deși abia în ultimii ani a-nceput să se audă de posibilitatea ca glutenul să fie nociv
pentru sănătatea oamenilor, de foarte mult timp, aceste este folosit intens în industria
alimentară.

18
În panificaţie este important pentru că oferă elasticitate aluatului pâinii și celorlalte
produse derivate din cereale.

Din acest motiv, concentraţia de gluten existentă în recoltele de cereale este unul dintre
factorii importanţi care stabilesc preţul acestora pe piaţă.

Prin urmare, cultivatorii aleg hibrizii de grâu sau de alte cereale care le oferă siguranţa
unei concentraţii cât mai mari de gluten.

În fine, glutenul are și remarcabile proprietăţi de liant alimentar fiind folosit într-o
grămadă de alte produse în care nici n-ai bănui că e nevoie de așa ceva - de exemplu,
majoritatea mezelurilor conţin gluten pentru ca diversele tipuri de carne să fie cât mai
bine “îngemănate” în produsul final.

În momentul de faţă, pentru a fi sigur că un produs nu conţine gluten trebuie ori să fie
vorba de un produs nepreparat în vreun fel înainte - de exemplu, o bucată întreagă
dintr-un animal, ori să fie specificat clar pe ambalaj că produsul respectiv nu conţine
gluten.

Cele mai mari concentraţii de gluten se întâlnesc în grâu, secară, grîu spelta și ovăz. Deși
nu se poate spune despre porumb și orez că ar conţine gluten clasic, ambele cereale au la
rândul lor un compus asemănător glutenului din perspectiva nocivităţii numit zeină.

Inflamează intestinele și provoacă boli cardiovasculare

Una dintre problemele majore cu care se confruntă aproximativ 80% dintre

consumatorii de produse de panificaţie sau alte produse derivate din cereale sau care
conţin gluten adăugat suferă de inflamări cronice ale intestinelor.

Când spui “inflamaţie”, oamenii se gândesc automat că nu e cazul lor de vreme ce nu

simt nimic. Așa cum spuneam și mai sus, asta-i perversitatea efectelor acestor substanţe
- nu toate urmările consumului de cereale sunt vizibile.

În mare, conform studiilor medicale procesele de inflamţie din organism sunt

principalul factor declanșator al bolilor cardiovasculare.

19
După zeci de ani în care am fugit de consumul de grăsimi de origine animală crezând că
ne ferim altfel de bolile de inimă, acum putem constata că o bună parte dintre
alimentele cu care am înlocuit grăsimile animale, adică făinoasele, sunt de fapt cauza
acestor afecţiuni.

Efectul inflamator al glutenului determină moartea prematură a celulelor ţesutului

intestinal și provoacă oxidarea respectivelor celule. Astfel, apare așa-zis-ul “intestin
permeabil”.

Acest “intestin permeabil” nu face altceva decât să permită bacteriilor și altor compuși
toxici să ajungă în sistemul circulator, fapt care provoacă de asemenea un răspuns
autoimun asupra organismului.

De asemenea, intestinul permeabil duce la imposibilitatea digerării corecte a mâncării și

a absorbirii nutrienţilor, cauză pentru apariţia unor anemii.

Provoacă hipotirodism, diabet tip 1 și alte 49 de afecțiuni

Gliadina din gluten are o structură asemănătoare cu proteinele aflate în ţesuturile

diverselor organe, inclusiv cu cele din glanda tiroidă sau pancreas.

Prin urmare, anticorpii împotriva gliadinei ajung să atace acele ţesuturi confundându-le
cu gliadina din gluten, proces care duce la apariţia bolilor autoimune precum
hipotiroidismul și diabetul de tip 1.

The New England Journal of Medicine susţine că glutenul este promotorul sau cauza
pentru aproximativ 55 de afecţiuni, printre care:

- osteoporoza
- boala de colon iritabil
- boli inflamatorii intestinale
- diverse tipuri de anemie
- diverse tipuri de cancer
- artrita reumatoida
- lupus

20
- scleroza multipla
- aproape toate celelalte boli autoimune

Tot The New England Journal of Medicine afirmă că există legături clare între consumul
de gluten și următoarele afecţiuni de natură neurologică:

- anxietate
- depresii severe
- schizofrenie
- demență
- migrene
- epilepsie
- neuropatie

Dacă vrei să aprofundezi informaţiile legate de alimentaţie, îţi recomand una dintre
sursele mele principale de inspiraţie pentru această secţiune - ghidul Corp de Animal,
scris de Rareș Pătru pe baza unei documentări la care am lucrat amândoi.

Dacă vrei să știi de ce hrana bazată pe cereale este vinovată și pentru creșterile tale
rapide-n greutate sau cum simpla eliminare a cerealelor și a dulciurilor din dieta ta
zilnică reprezintă o cale excelentă pentru a scăpa de kilogramele de grăsime-n plus,
citește-n continuare.

Cel mai dulce pericol pentru starea noastră de bine

La ora actuală, industria alimentară se folosește masiv de zahăr pentru a obţine o

dependenţă masivă a consumatorilor faţă de produsele pe care le comercializează.

Dincolo de provocarea acestei adicţii, problema ţine și de cantităţile uriașe de zahăr

adăugat pe care le consumăm prin intermediul produselor de patiserie / cofetărie,
băuturilor carbogazoase sau alcoolice, mâncărurilor din restaurante și nu numai.

21
Problema zahărului n-a fost vreodată problema mea dintr-un motiv cât se poate de
simplu și de ciudat în același timp.

Nu știu exact cum să-ţi spun cât mai bine ceea ce urmează să-ţi spun, mai ales că e un
pic greu de explicat, de înţeles și mai ales de acceptat.

Oricum, am să-ncerc.

Ideea este că sunt printre foarte puţinii oameni din lume care nu mănâncă dulciuri din
cauza (sau datorită) unei incapacităţi native a organismului de-a accepta “dulcele”.

Când spun că nu mănânc dulciuri, mă refer la absolut orice fel de dulciuri.

Am spus că e greu de explicat asta pentru că suntem atât de puţini oameni cu această
ciudăţenie încât nu există cercetări legate de noi, iar șansa ca eu, de-a lungul acestei vieţi
să dau peste cineva cu aceelași “defect” este probabil mai mică și decât șansa de-a
câștiga la loto.

Pe scurt, organismul meu respinge încă de la naștere orice aliment dulce. Nu e vorba
doar de alimentele care sunt dulci pentru că ar conţine zahăr, ci și cele care conţin
îndulcitori alternativi.

Atenţie, nu e vreo formă de diabet sau vreo altă afecţiune. De altfel, ciudăţenia mea nici
nu poartă un nume din cauza faptului că este rară și neinteresantă pentru lumea
știinţifică de vreme ce afectează doar câţiva oameni din întreaga populaţie a lumii.

Ca să înţelegi și mai bine, această ciudăţenie se manifestă ca un soi de alergie - dacă

mănânc dulce, vomit absolut tot ce am mâncat.

Din fericire, probabil că datorită unui soi de-ncercare a organismului de-a se adapta
situaţiei, nu doar că nu pot mânca dulciuri, dar acestea nici măcar nu-mi plac absolut
deloc, nu am tânjit vreodată după ceva dulce, nu am avut vreodată dorinţa de-a modifica
starea mea din această perspectivă.

22
Acum, fiind în această situaţie, nu cred că te-ar interesa prea mult părerea mea despre
zahăr, așa că în cele ce urmează vei afla părerea lui Rareș Pătru, omul care a scris Corp
de Animal, ghidul de nutriţie Paleo.

Zahărul chiar seamănă cu drogurile din perspectiva dependenței pe

care o creează

Apropo de adicţii, câţiva cercetători francezi din Bordeaux au făcut un experiment

neobișnuit.

Concret, au verificat ce preferă niște șoareci deja dependeţi de cocaină atunci când au de
ales între drog și zahăr.

Ce crezi c-au preferat?

Da, au preferat zahărul.

Am spus zahărul, nu cocaina :)

Conform diverselor statistici, un britanic consumă în medie aproximativ 238 de

linguriţe de zahăr în fiecare săptămână.

Nu am date legate de consumul de zahăr în România, dar având în vedere că mâncăm

aproape la fel de prost ca și ei, nu m-ar mira să fim tot pe acolo.

Normal, e vorba de zahărul conţinut de toate alimentele și băuturile pe care britanicii le

consumă.

De exemplu, o îngheţată are aproximativ 20 g zahăr - adică aproximativ 4 linguriţe

O brioșă conţine cam 30 g zahăr, deci cam 6 linguriţe.

Un iaurt cu fructe are aproximativ 10 g zahăr.

Și tot așa.

23
Dacă ești curios câte linguriţe de zahăr conţin 500 ml din cea mai faimoasă băutură
carbogazoasă, îţi spun fără nicio problemă - aproximativ 50 g, deci 10 linguriţe.

Și dacă ești curios, uită-te ce conţinut în zahăr au cerealele pentru micul dejun destinate
copiilor. Acolo este ceea ce eu aș numi lejer drept un act criminal făcut în mod conștient
cu ajutorul celor care cunosc influenţa acestei substanţe asupra organismului și nu iau
nicio măsură.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) spune că oamenii pot să consume 50 g zahăr /

zi.

Ceea ce nu spune OMS este că n-ar trebui să consumăm zahăr zilnic și că zahărul, sub
forma acelor cristale solide nici măcar nu există în natură, fiind un produs inventat de
om.

Zahărul adăugat și ce ar trebui să știi despre această substanță

1. Zahărul adăugat reprezintă doar calorii goale pentru organismul tău.

Niciun beneficiu nutriţional, doar un mod de-a-ţi da peste cap întreg sistemul endocrin,
după cum vei vedea în continuare.

De-asemenea, este un inamic serios al dinţilor tăi pentru că reprezintă, alături de

făinoase, o sursă de hrană pentru bacteriile din gură care provoacă afecţiunile dentare -
carii, placă etc.

2. Zahărul adăugat conține o cantitate mare de fructoză, cel mai mare

inamic al ficatului.

Înainte de-a intra în sistemul circulator din tractul digestiv, zahărul este desfăcut în
două zaharuri simple - glucoză și fructoză.

Glucoza este întâlnită la nivel celular în fiecare organism viu de pe această planetă. Dacă
nu o obţinem din ceea ce mâncăm, corpul nostru o produce prin transformarea
ţesuturilor adipoase de care dispunem.

24
Din acest motiv, slăbești atunci când oprești consumul de cereale (făinoase) și dulciuri.

Fructoza nu doar că nu este produsă de către organismul nostru, dar nici nu avem
nevoie din punct de vedere fiziologic de ea.

Problema suplimentară cu fructoza este că poate fi metabolizată doar de către ficat. N-ar
fi ceva grav dacă am consuma cantităţi mici de fructoză, așa cum sunt cele din fructe,
eventual la finalul unei sesiuni de antrenament sau după ce am făcut un efort fizic
intens.

Dacă lucrurile s-ar întâmpla așa, fructoza ar fi transformată de ficat în glicogen și ar fi

depozitată până atunci când organismul ar avea nevoie de o sursă majoră de energie.

Totuși, dacă ficatul are rezerve de glicogen și noi continuăm să-l alimentăm cu fructoză,
ficatul începe să o transforme în grăsime și se ajunge la afectarea funcţionării ficatului
sub forma așa numitului “ficat gras”.

Atenţie, fructoza din zahărul adăugat este aceeși substanţă ca cea pe care o întâlnim în
fructe și oferă gust dulce acestora.

Efectul de ficat gras nu poate fi provocat însă de consumul de fructe pentru că în

acestea, cantitatea de fructoză este mult prea mică pentru a conta cu adevărat în cazul
unui om sănătos.

De asemenea, contează mult și alte caracteristici ale individului - cei care facem mișcare
multă putem tolera o cantitate mai mare de fructoză.

Apoi, un alt factor este legat de tipul de dietă pe care-l avem.

Prezenţa unei cantităţi mari de carbohidraţi în alimentaţie (ex: făinoase și lactate) poate
duce automat la o sensibilitate mărită faţă de consumul de fructoză.

25
3. Zahărul poate provoca rezistența la insulină - factor declanșator pentru
diabet și pentru sindromul metabolic.

Insulina este unul dintre cei mai importanţi hormoni din organismul nostru.

Concret, insulina permite glucozei să intre în celule din sânge și să le determine pe

acestea să ardă glucoză în loc de grăsimi.

Atunci când în sânge este o cantitate prea mare de glucoză, diabeticii suferă tot felul de
complicaţii, inclusiv pierderea vederii.

Dieta modernă a oamenilor abundă în alimente pe bază de cereale și conţine cantităţi

mari de zahăr, fapt care duce la împiedicare insulinei să mai acţioneze așa cum ar
trebui.

În acel moment, celulele devin rezistente la insulină, fapt care provoacă tot felul de
afecţiuni ulterioare - sindromul metabolic, obezitate, boli cardiovasculare, diabetul de
tip II.

Majoritatea studiilor indică în mod clar că un consum ridicat de făinoase și de zahăr

provoacă rezistenţa la insulină.

Cam orice tulburare a efectului insulinei în organism înseamnă o reacţie în lanţ.

Inclusiv cancerul poate fi declanșat de problemele legate de rezistenţa la insulină și de

tulburările metabolice pe care noua situaţie le poate provoca.

Concret, cancerul este caracterizat de creșterea necontrolată și multiplicarea unor

celule. Insulina este un hormon cheie care ar trebui să regleze acest tip de creștere și
multiplicare.

Din acest motiv, mulţi oameni de știinţă consideră că a avea în mod constant un nivel
ridicat al insulinei în organism, așa cum se întâmplă când consumi zahăr, poate fi factor
promotor pentru declanșarea unei maladii precum cancerul.

26
În fine, problemele metabolice care decurg din tulburarea sarcinilor hormonului
insulină pot declanșa inflamaţia în organism, altă potenţială cauză pentru cancer.

Studiile arată că există o corelaţie directă între consumul ridicat de zahăr adăugat și
incidenţa cancerului.

4. Zahărul te îngrașă pentru că-ți păcălește creierul.

Spre deosebire de glucoză, fructoza din zahărul adăugat nu induce creierului starea de
saţietate. Din acest motiv, consumul de băuturi bogate în fructoză nu reușesc să
potolească senzaţia de sete sau de foame.

În pus, fructoza nu reușește să scadă nivelul hormonului numit ghrelin, așa numitul
hormon al foamei.

Prin urmare, din cauza faptului că zahărul oferă calorii goale, care nu oferă niciun
sprijin nutriţional, organismul este tentat să ceară în continuare mâncare și să intri în
starea de supraalimentare, factor decisiv în ceea ce privește apariţia obezităţii.

De altfel, felul în care zahărul influenţează creierul și hormonii este o reţetă sigură
pentru creștere incontrolabilă în greutate.

5. Zahărul creează dependență.

Zahărul poate fi o adicţie pentru cei care îl consumă în aceeași măsură ca un drog.

Aceasta nu este o figură de stil, iar a spune că zahărul în sine este un drog nu reprezintă
o exagerare, ci o realitate în foarte multe cazuri.

Asemeni drogurilor, consumul de zahăr duce la “scăldarea” anumitor centri nervoși în

dopamină.

De altfel, cantitatea de dopamină care apare-n organism în cazul consumului de zahăr

este mult mai mare decât cea secretată în momentul în care oamenii consumă hrană
care în mod natural le-a fost destinată.

27
De aici și tendinţa oamenilor de-a căuta cu orice preţ să consume ceva dulce.

Totuși, natura nu se joacă cu creierii tăi, cu glandele tale, cu hormonii tăi și a avut grijă
să ofere fructelor cantităţi scăzute de fructoză (mult mai mici chiar și decât cele care se
regăsesc în soiurile obţinute ca urmare a diverselor modificări genetice)

În schimb, zahărul nu are limite și te dă peste cap de-o manieră incredibil de nocivă.

6. Zahărul provoacă boli cardiovasculare, nu grăsimea animală.

Timp de zeci de ani grăsimea de origine animală a fost acuzată că este la baza declanșării
bolilor cardiovasculare - principala cauză de mortalitate în lume.

Cercetările din ultimii ani duc fără echivoc la aceleași concluzii: zahărul și o dietă bogată
în carbohidraţi sunt principalii promotori și declanșatori ai acestor afecţiuni, mult mai
influenţi decât dietele bogate-n grăsimi de origine animală.

Studiile arată că o cantitate mare de fructoză poate ridica nivelul trigliceridelor, LDL și
oxida LDL, ridica nivelul glucozei în sânge, ridica nivelul insulinei și determina
obezitatea abdominală în doar 10 săptămâni de consum necontrolat.

Aceștia sunt factorii reali de declanșare a bolilor cardiovasculare.

Ce ar trebui să mai evităm în afară de făinoase și dulciuri

După ce Rareș Pătru te-a lămurit și-n privinţa efectelor consumului de zahăr adăugat,
trebuie să știi că mai există câteva tipuri de alimente care-n cazul majorităţii oamenilor
nu au un efect benefic mai ales dacă sunt consumate-n cantităţi mari.

În primul rând, e vorba de leguminoase precum fasolea, mazărea, soia, linte, arahide
etc.

Partea proastă cu aceste este că, asemeni ceralelor, conţin acid fitic și devin astfel cauză
pentru diverse anemii prin sărăcirea organismului de minerale.

28
Cealaltă grupă care poate produce probleme mai ales în cazul consumului zilnic este
reprezentată de lactate (exceptând untul, care este-n mare măsură o formă de grăsime
animală).

Omul este singurul animal care consumă lapte și după perioada de-nţărcare, mai mult,
consumă laptele altor animale.

Asemeni cerealelor, laptele și produsele derivate din acesta au ajuns în dieta omului
acum aproximativ 8.000 de ani, motiv pentru care o bună parte a populaţiei globului
prezintă simptome de neadaptare a organismului la consumul de lactate. Aproximativ 3
sferturi dintre oameni sunt intoleranţi la lactoză.

Dacă te-ai întrebat vreodată de ce unor oameni le plac atât de mult brânzeturile, o
explicaţie poate fi dată de prezenţa-n acestea a unei proteine numite caseină.

În laptele uman, caseina are rolul creeri unei legături puternice de dependenţă a
sugarului faţă de mamă cu ajutorul unor căi folosite și de drogurile ușoare atunci când
creează adicţie.

În laptele de vacă, concentraţia de caseină este mult mai mare decât în cel uman, iar în
brânzeturi, ajunge să fie și de 8 ori mai mare. Prin urmare, pofta ușor necontrolată a
unora dintre noi faţă de brânzeturile din comerţ are o explicaţie.

În fine, asemeni cerealelor și multor leguminoase, lactatele cresc brusc nivelul zahărului
în sânge cu consencinţe pe care le poţi citi în continuare.

De ce te îngrași și cum poți să slăbești

În mare, se poate spune că oamenii se-ngrașă pentru că ajung să consume un număr

mai mare de calorii decât ard prin efort fizic și prin consumul de energie necesar
funcţionării organismului.

29
Cu toate acestea, deși o calorie este o calorie indiferent de sursa sa de provenienţă,
lucrurile nu sunt chiar atât de simple dacă te interesează să fii și sănătos, nu doar în
niște parametri de greutate acceptabili.

De fiecare dată când mâncăm, activăm automat un sistem hormonal complex care ia
decizia finală dacă ceea ce am mâncat va fi depozitat sub formă de ţesut adipos
(grăsime) sau va intra într-un circuit de consum energetic.

Prin urmare, hormonii au contribuţie decisivă apropo de cât ne îngrășăm și când ne

îngrășăm.

Pentru a evita creșterea necontrolată în greutate poţi să te dedici nebunește unor sesiuni
isterice de antrenamente cardio, să alergi ore-ntregi pe bandă sau să pedalezi pe loc
către nicăieri și să faci astfel aproape inofensiv consumul unei felii de tort.

Sau poţi să acţionezi precum un om informat și să fii mai atent la ce mănânci și chiar la
cum mănânci pentru a-ţi face hormonii prieteni, nu dușmani.

În trecut, a mânca sănătos sau corect nu era o problemă.

Aproape orice se afla în mediul înconjurător și putea fi mestecat lejer era hrană
sănătoasă. După cum ţi-am spus, sursele sintetice de dulce nu existau, iar cerealele nu
puteau fi consumate în forma lor naturală.

În ziua de astăzi, sursele de hrană nocivă ne sunt la îndemână mult mai ușor, iar
tendinţa de-a le consuma este mai mare comparativ cu hrana sănătoasă și pentru că
sunt mai ieftine.

Prin urmare, trebuie să facem efortul conștient de-a ne feri de alimentele pe care natura
nu le-a gândit drept hrană pentru om și să respectăm logica simplă a unui hormon
extrem de important - insulina.

30
Măria Sa Insulina

Insulina este un hormon secretat de pancreas care controlează metabolismul glucozei

(zahărul) și se asigură astfel că păstrează nivelul zahărului în sânge la un nivel stabil
prin trimiterea surplusului către mușchi, ficat și celule adipoase.

Astfel, celulele au acces la glucoză ca sursă de energie și zahărul din sânge rămâne la
nivel normal.

Nivelul zahărului în sânge crește atunci când consumăm o dietă bogată în carbohidraţi
(pâine și produse de panificaţie, cereale de toate felurile, lactate, fasole, mazăre, dulciuri
etc.).

Asta pentru că acești carbohidraţi sunt transformaţi în glucoză (zahăr) în interiorul

organismului nostru.

Dacă nivelul zahărului în sânge crește, atunci pancreasul secretă o cantitate mai mare de
insulină pentru a reechilibra situaţia.

Din cauza cantităţilor mari de carbohidraţi consumate, cantitatea de insulină din

organism este nefiresc de mare, lucru care determină un lanţ de tulburări numit
sindromul metabolic.

Creșterea în greuatate este doar unul dintre primele semne ale apariţiei acestui sindrom
metabolic.

Așa cum îţi spuneam mai sus, insulina trimite excesul de glucoză din sânge spre mușchi
și ficat. Atunci când consumăm cantităţi importante de carbohidraţi - așa cum sunt cele
prezente în cereale, dulciuri, lactate - cantitatea de glucoză este atât de mare încât
mușchii și ficatul nu o mai pot depozita sub formă de glicogen.

În acel moment, insulina trebuie să trimită excesul de glucoză în altă parte.

Și unde o depozitează?

31
În celule grase sub formă de trigliceride.

Acesta este modul în care te îngrași.

Concluzia este că atunci când mănânci hrană bogată în carbohidraţi și nu faci eforturi
fizice susţinute în mod constant, riști foarte mult să te îngrași.

Alte efecte ale creșterii exagerate a nivelului de insulină în sânge

Faptul că te-ngrași este doar unul dintre efectele meselor bazate pe alimente pe care
corpul uman nu este adaptat în totalitate să le consume.

Dacă continuui să mănânci cereale, dulciuri și lactate (în cantităţi mari) pancreasul tău
va deveni sclavul unei actitiăţi epuizante - să secrete o cantitate mare de insulină pentru
a calma cumva disperarea organismului care se confruntă cu o cantitate uriașă de
glucoză în sânge.

Cantitatea aceasta crescută de insulină va tulbura activitatea altui hormon, un hormon

numit leptină.

Leptina are o “comunicare” cu hipotalamusul prin care îi semnalizează senzaţia de

foame și ce nivel au rezervele de energie ale organismului.

Când nivelul insulinei este ridicat pentru a face faţă cantităţii crescute de glucoză din
sânge ajungi să-ţi fie foame și mai tare. Iar dorinţa de-a consuma carbohidraţi este
foarte puternică, deși organismul tău nu are nevoie de energie.

Cercul acesta vicios continuă.

Mănânci carbohidraţi (cereale și produse derivate, dulciuri, lactate, fasole, mazăre etc.),
aceștia se transformă în glucoză în interiorul corpului tău.

Automat pancreasul secretă o cantitate mare de insulină să facă faţă cantităţii

neobișnuite de zahăr din sânge.

32
Insulina “alimentează” mușchii și ficatul cu glucoză, dar acestea au deja rezervele de
glicogen pline. Așa că insulina alimentează celulele grase cu glucoza respectivă, care se
depune sub formă de trigliceride.

Imediat, senzaţia de foame reapare din cauza faptului că efectul unei cantităţi mari de
insulină în sânge dă peste cap activitatea leptinei și tulbură comunicarea acesteia cu
hipotalamusul.

Și tot așa.

Te îngrași și te îngrași și te îngrași.

La un moment dat însă, celulele devin rezistente la acţiunea insulinei care le trimite
prea multă glucoză.

Astfel, zahărul din sânge începe să se depună ca grăsime și atunci când celulele ar avea
nevoie de glucoză. Pur și simplu, devine un fel de reflex al organismului ca efect al
rezistenţei celulelor la insulină.

Când acest ciclu se prelungește, celule corpului devin atât de rezistente la insulină încât
apare riscul declanșării uneia dintre cele mai “populare” boli - diabetul de tip II.

Cum scapi de efectele nocive ale alimentelor pe care nu ar

trebui să le consumi

Logic, primul și cel mai important pas este să oprești consumul acestor alimente.

- oprești consumul de alimente care conțin cereale (toate făinoasele, toate

cerealele, toate tipurile de pâine, paste etc.)

- oprești consumul de dulciuri și reduci consumul de fructe foarte dulci

- reduci consumul de lactate pentru că la rândul lor sunt bogate în

carbohidraţi (cu excepţia untului)
33
- reduci consumul de fasole, mazărie, cartofi

- introduci în rutina ta zilnică exercițiile fizice care folosesc rezistenţa

greutăţii propriului corp sau greutăţi externe

- mănânci lent, conștient de fiecare gust pe care ţi-l oferă mâncarea.

Nu trebuie să mesteci fiecare “dumicat” de 45 de ori, e suficient doar să renunţi total la

apucătura de-a mânca precum vezi că mănâncă majoritatea celor care merg la Mac să-și
potolească foamea. Vei face un favor stomacului tău, te vei sătura cu o cantitate mai
mică de alimente și vei descoperi că alimentele care sunt destinate cu adevărat
consumului uman sunt cu adevărat gustoase.

Dacă ești deja supraponderal, simpla renunţare la făinoase și dulciuri, plus consumul
moderat de lactate și de leguminoase va duce la scăderi masive-n greutate.

Dacă vei fi și mai drastic în abordarea ta și vei scoate timp de o lună din alimentaţie
inclusiv lactatele și leguminoasele, care-s surse majore de carbohidraţi, procesul de
eliminare a ţesutului adipos în exces va fi și mai spectaculos.

Asta se-ntâmplă datorită intrării organismului într-o stare numită ketoză.

Ketoza este starea pe care corpul tău ar trebui să o experimenteze pentru simplu fapt că-
i starea naturală în care corpul uman s-a aflat aproape în toată periada existenţei
noastre ca specie până la introducerea cerealelor în consum.

În ketoză, organismul folosește grăsimea ca sursă de energie, motiv pentru care inclusiv
ţesuturile tale adipoase vor scădea.

Adică slăbești până la o greutate optimă pentru structura corpului tău.

În acel moment, corpul tău va transforma grăsimea în sursă de energie. Acest lucru este
foarte bun pentru că majoritatea celulelor preferă grăsimea ca sursă de energie, nu
glucoza (zahărul).

34
Dacă nu vei consuma niciun fel de carbohidraţi, corpul tău va produce totuși glucoză
pentru necesitatea unor celule aflate în creier sau pentru celulele roșii din sânge printr-
un proces numit glucogeneză.

Personal, nu merg până acolo încât să elimin complet carbohidraţii din alimentaţie nu
pentru că mi-ar fi teamă de eventuale efecte adverse, ci pentru că pur și simplu nu
consider necesar acest lucru.

Ceea ce fac însă în mod sigur este că-i ţin sub un oarecare control și-mi bazez mesele
zilnice pe alimentele pe care le vei vedea înșirate-n continuare.

Cu ce ne-ar hrăni extratereștrii dacă ne-ar dori binele - ce să

mănânci pentru a fi sănătos

Îţi vorbeam la începutul acestui capitol despre hrana pe care ne-ar oferi-o extratereștrii
în caz că ar fi o specie agresivă.

Dacă am avea marele noroc să fim găsiţi de o civilizaţie extraterestră pașnică, dornică să
ne vadă progresând ca rasă, aproape sigur ne-ar ajuta să ne hrănim sănătos și ne-ar
îndruma înapoi pe calea alimentară pe care natura gândit-o pentru noi.

Așa cum spuneam, din cei aproximativ 150.000 de existenţă a Hommo Sapiens pe
suprafaţa acestei planete, 140.000 de ani nu am consumat cereale și am avut avut acces
la doar la fructoza “blândă” din fructe.

Ce mâncam în rest?

În mare, hrana pe care natura a gândit-o pentru om, hrana pe care suntem adaptaţi s-o
consumăm se bazează pe următoarele alimente:

- carne
- pește și fructe de mare
- vegetale
- fructe

35
- rădăcinoase
- ouă
- nuci și diverse semințe
- unt

Atunci când îţi bazezi mesele pe aceste tipuri de alimente, automat ajungi să te bucuri de
câteva lucruri importante:

1. nu vei ține o dietă, așa cum fac o grămadă de oameni cu succes temporar, ci
doar vei avea un un stil de-a te hrăni sănătos.

2. nu vei fi obsedat de numărul caloriilor consumate pentru că noile alegeri

alimentare sunt foarte dense nutriţional și provoacă saţietate extrem de rapid. Și să vrei
să exagerezi mâncând carne, vegetale, ouă, seminţe, fructe și nu prea poţi

3. scazi în greutate pentru că ajungi să consumi mai puţini carbohidraţi și-ţi

reglezi nivelul zahărului în sâng. Pe de o parte, transformi ţesutul gras în exces în sursă
de energie, pe de alta corpul tău va reţine mult mai puţină apă. Dacă te-ai întrebat de ce
crești rapid în greutate după o perioadă-n care consumi multe făinoase și dulciuri,
atunci trebuie să știi că un gram de carbohidraţi obișnuiește să “ţină” după el și vreo 4
grame de apă

4. vei avea o capacitate de concentrare mult superioară perioadelor în care

consumi făinoase și dulciuri, starea ta mentală se va îmbunătăţi și sunt șanse mari să
remarci lucruri care te pot interesa indiferent dacă ești femeie sau bărbat - un ten mult
mai luminos și o piele mai elastică.

5. vei avea ocazia să descoperi ce-nseamnă să te simți bine în propria piele.

Majoritatea oamenilor habar n-au că există stări de bine mult superioare stărilor pe care
le-au trăit în mod constant de-a lungul vieţii în timp ce consumau făinoase și dulciuri.

36
Micul dejun nu este cea mai importantă masă a zilei - despre
post (fasting și intermeting fasting)

Ai auzit de Adelle Davis?

Posibil să nu fi auzit, dar sigur ai auzit următoarele cuvinte: “mănâncă la micul dejun
precum un rege, la prânz precum un prinţ și seara precum un om sărac”.

Vorbele acestea sunt preferatele celor care clamează importanţa micului dejun în
alimentaţia umană și ocupă fără probleme locul 2 în topul cuvintelor aparent înţelepte
care nu se bazează pe niciun suport știinţific.

Pe locul 1 în această poveste se clasează ideea că micul dejun e cea mai importantă masă
a zilei.

Genul acesta de informaţii se nasc, de obicei, din studii analizate prost sau foarte prost.

De exemplu, majoritatea studiilor care promovează ideea importanţei extraordinare a

micului dejun privesc datele din perspectiva celui care vrea cu orice preţ să-și atingă
scopurile.

De obicei, aceste scopuri sunt identice cu cele ale industriei alimentare și, mai exact, cele
ale producătorilor de cereale pentru micul dejun și a producătorilor de lactate.

Dacă faci însă efortul de-a te documenta serios apropo de necesitatea acestei mese, vei
descoperi câteva lucruri interesante.

De exemplu, vei afla conform unei analize de studii publicate recent că legătura care se
face constant între obezitate și obiceiul unor oameni de a sări peste micul dejun este
defectuos analizată și documentată.

Mai mult, ideea conform căreia oamenii ar mânca mai mult de-a lungul unei zile dacă
sar peste micul dejun este de asemenea contestată de realităţile micului dejun obișnuit
în ziua de astaăzi.

37
Astfel, un mic dejun plin de zahăr așa cum sunt cele bazate pe cerealele, lapte, fructe,
diverse făinoase poate să strângă mai multe calorii decât celelalte două mese ale zilei la
un loc.

Poţi să mă crezi pe cuvânt sau poţi să citești singur ceea ce am citit eu ca să afirm cele de
mai sus:

http://ajcn.nutrition.org/content/98/5/1298.long

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24898236

http://nutritionj.biomedcentral.com/articles/10.1186/1475-2891-10-5

http://ajcn.nutrition.org/content/early/2014/06/04/ajcn.114.089573.abstract

În fine, după ce am descoperit că micul dejun e doar o masă-n plus luată-n fiecare zi de
dragul accesului la produse care sunt foarte plăcute multora dintre noi, am decis să-l
elimin din rutina zilnică.

Prin urmare, de doi ani nu mai mănânc micul dejun și fac ceea ce se numește
intermittent fasting. Adică un soi de post nereligios și foarte util din perspectiva
controlului pe care-l ai asupra nivelului tău de energie.

Această post nu este o dietă, ci doar o strategie alimentară care are legătură doar cu
programarea meselor.

Nu influenţează în vreun fel ceea ce mănânci, ci doar când mănânci. Ceea ce ar trebui să
măncânci știi deja din informaţiile citite anterior, când să mănânci dacă vrei să
experimentezi ceea ce fac eu, afli în continuare.

Fastingul intermitent presupune să pui un interval de 16 ore între ultima masă a zilei și
prima masă a zile următoare sau, dacă vrei să trăiești cu impresia că lucrezi cu intervale
mai mici, poţi să pui 8 ore între prima masă a zilei și a doua masă a zilei.

38
Când iei prima masă a zilei nu are absolut nicio importanţă reală și nu influenţează
starea greutăţii tale - nu te vei îngrășa și nu vei slăbi doar pentru că iei prima masă a
zilei la ora prânzului.

Asta dacă vrei să crezi în ceea ce spun studiile serioase legate de nutriţie. Dacă vrei să
crezi ce spun reclamele vânzătorilor de făinoase, pierzi vremea citindu-mă pe mine.

În fine, personal folosesc acest gen de postire zilnică după următoarea schemă simplă:
prima masă a zilei o iau la ora 12:00, a doua la ora 20:00.

De ce fac asta în condiţiile în care n-am avut niciodată vreo problemă să pot mânca chiar
și la câteva minute după ce mă trezeam din somn?

Pentru că există beneficii interesante ale acestei strategii de-a-ţi împărţi mesele.

Printre acestea, probabil cel mai important are legătură cu faptul că ajungi să scazi
consumul total de calorii de-a lungul unei zile și duci organismul într-o stare care-i
permite să “consume” surplusul de ţesut gras.

Ca să înţelegi exact cum se-ntâmplă asta, trebuie să știi că organismul nostru se află din
perspectiva hrănirii în 3 situaţii:

1. starea de hrănire - atunci când organismul digeră și absoarbe nutrienţii din

hrana pe care ai consumat-o. Această stare apare din momentul în care începi să
mănânci și continuă până la 5 ore după ce ai terminat masa. În acest interval, e foarte
dificil pentru organismul tău să “ardă” grăsimi din ceea ce deţine suplimentar.

2. starea de post absorbție - organismul tău iese din starea de hrănire și se află
într-o stare cel mai ușor de definit prin simplu fapt c-a terminat de absorbit alimentele
pe care le-ai consumat la masa precedentă. Starea aceasta se lungește până la 8 - 12 ore
de la masa în cauză și e o perioadă în care organismul e capabil să “ardă” grăsimi doar
dacă anterior ai consumat o masă foarte ușoară.

39
3. starea de postire - începe la după aproximativ 8-12 ore de la ultima masă și
este starea-n care organismul este capabil să “ardă” cel mai ușor grăsimi pentru că și
nivelul de insulină este cel mai scăzut în acest moment.

Dincolo de faptul că fastingul te poate ajuta să scapi mai ușor de excesul de kilograme
sau să-ţi menţii lejer sub control greutatea, această strategie mi se pare folositoare și
dintr-o altă perspectivă - îţi simplifică mult viaţa.

Pe de o parte, nu mai e nevoie să consumi timp și energie cu pregătirea unei mese. Te

trezești, rezolvi problemele fiziologice, bei apă și îţi începi liniștit ziua.

Dacă obișnuiai să iei micul dejun în trecut, te asigur că-n foarte scurt timp te vei obișnui
și cu lipsa sa. Mai mult, nivelul de energie nervoasă și claritate mentală vor crește
aproape sigur de vreme ce creierul nu va mai fi văduvit de acea cantitate de sânge care
asistă digestia când începi o masă.

Pe de altă parte, pentru foarte mulţi oameni obișnuiţi să ia micul dejun ideea de-a sări
peste acesta, de-a nu fi avut timp să-l consum este o lovitură psihologică neobișnuit de
puternică.

Unii oameni trăiesc cu impresia că vor fi lipsiţi de energie de-a lungul zilei și vor încerca
să compenseze cu un consum exagerat de cafea, alţii vor intra-n panică și vor crede
prostește că rata de ardere a grăsimilor va scădea, deși au șanse să se-ntâmple exact
invers.

E păcat să umbli cu această greutate după tine de-a lungul unei zile, chiar mare păcat.

PS: pentru cei care încă mai cred că ar trebui să mănânci măcar 3 mese pe zi, eventual 5
sau 6 pentru a introduce și gustările - http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19943985

40
Efortul fizic - cât să te miști și cum să te miști

Acum ceva timp, circula online un video filmat în tramvaiul 41 din București în care doi
indivizi trecuţi un pic de 30 de ani intră într-un conflict cu o femeie și un puștan după ce
aceștia din urmă hotărâseră să asculte manele la un volum care-i deranja pe ceilalţi
călători.

Dacă vei căuta pe net după “tramvaiul 41 manele”, vei găsi mai multe detalii.

În fine, filmuleţul a devenit foarte popular pentru că duce la bruscarea și lovirea unor
indivizi care refuză să reducă volumul muzicii și chiar reacţionează cu ameninţări în
momentul în care li se cere să nu mai deranjeze restul călătorilor.

O bună parte dintre cei care au urmărit filmuleţul s-au concentrat pe satisfacţia ușor
tristă că niște etnici romi sunt până urmă puși la punct de doi flăcăi “de-ai noștri”.

Nu discut aici cine avea dreptate, dacă e firesc sau nu să reacţionezi cu violenţă faţă de
atitudinile antisociale, nici măcar nu mă pricep la lucruri de genul acesta.

Ceea ce pot însă remarca fără nicio problemă este felul caraghios în care cei doi bărbaţi
ajung să-și impună punctul de vedere prin ceea ce ei au dorit să fie un fel de asalt fizic.
Atenţie, nu ironizez că nu știu să se bată, nu e nici pe departe obligatoriu să știi așa ceva.
Într-o societate normală, utilitate unei astfel de acţiuni tinde spre zero.

Ce vreau eu să evidenţiez este felul dezastruos în care cei doi se mișcă: mobilitate zero,
coordonare zero, balans zero.

Unul dintre ei, pentru a-și ridica piciorul de la sol în ceea ce se vrea a fi o lovitură, simte
nevoia să se ţină de o bară. Serios, caută filmuleţul și vei vedea imaginea aceasta în toată
splendoarea ei.

Mai mult, rezultatul acţiunii este unul de-a dreptul comic, un fel de fluturare a piciorului
lipsită de orice forţă, orice direcţie, orice acceleraţie.

41
Exact genul de mișcare pentru care americanii folosesc expresia “you hit like a pussy”.

Repet, nu este vorba de-a ști să te baţi, ci de-a fi capabil să te miști.

Doi oameni tineri, străbătuţi de un oarecare curaj, au arătat ca doi pensionari trecuţi
bine de 75 ani.

De ce?

Pentru că majoritatea suntem niște dezastre din punct de vedere fizic.

Mâncăm prost și ne mișcăm puţin.

Fundurile noastre sunt într-o continuă căutare de scaune sau de alte suprafeţe care să le
susţină greutatea din ce în ce mai mare.

Articulaţiile ne sunt din ce în ce mai “uscate”, iar mobilitatea ne scade cu fiecare zi

petrecută doar în fund la birou și doar lăţiţi pe canapelele de-acasă, în faţa televizorului
sau cu laptop-urile, tabletele, telefoanele-n mâini.

La ce devenim buni în condiţiile acestea? La stat, la hibernat, la nemișcat.

Cel mai important tip de efort fizic pe care trebuie neapărat

să-l faci

Dacă mergi să-ţi faci cumpărăturile în hipermarket-uri, vei observa ce eu numesc

fenomenul “parcării leneșe”.

Oamenii sunt de-a dreptul dispearţi să ocupe locurile care se află cât mai aproape de
intrarea-n magazine pentru ca nu cumva să fie nevoiţi să facă mai mult de câţiva pași de
la scaunul mașinii și până la ușa hipermarketului.

Undeva, în mintea celor care tindem să devenim niște legume din punct de vedere fizic,
există credinţa că mișcarea ne face rău.

42
Ne dă o stare neplăcută, transpirăm, obosim, rămânem fără aer.

Nu ne punem problema de ce primele efecte ale efortului fizic ne sunt neplăcute, ne

asigurăm doar că avem scăpare când vine vorba de-a-l face.

Prin urmare, cerșim lene cu orice ocazie.

Pentru asta, suntem în stare să ne inventăm tot felul de scuze penibile gen “am avut o zi
grea la muncă”, “mă dor picioarele”, “n-am dormit prea bine azi-noapte” etc.

Din păcate, ceea ce nu-nţeleg toţi acești oameni, ceea ce nu-nţeleg fanii scărilor rulante,
ceea ce nu-nţeleg legumele-n devenire este importanţa incredibilă a mersului pe jos.

Din perspetiva efortului fizic, corpul uman este destinat în principal acestei activităţi -
mersul pe jos.

Nu suntem făcuţi să alergăm maratoane, nu suntem făcuţi să alergăm în sprint 100 de

metri, nu suntem făcuţi să mergem cu mașina, nu suntem făcuţi să ne târâm de pe un
fotoliu pe altul.

Suntem făcuţi să mergem pe jos. Mult, chiar foarte mult.

Cât de mult exact?

Oamenii de știinţă susţin că structura noastră fizică e concepută pentru deplasări zilnice
de aproximativ 12 - 14 km.

Astăzi, cu excepţia acelor copii din satele izolate pe care-i vezi în reportajele
televiziunilor mergând zilnic spre școală câte 10 - 12 kilometri adunat, aproape nimeni
nu merge atât pe jos.

Ar fi și greu pentru că asta ar presupune să pierzi măcar 2 ore din zi cu această activitate
și majoritatea nu concepem să pierdem nici măcar acele 2,7 secunde care trec din

43
momentul în care semaforul se face verde și până ce-l din capătul coloanei se pune-n
mișcare.

Totuși, problema noastră nu este că nu parcurgem zilnic pe jos 12 kilometri, problema

noastră este că foarte mulţi dintre noi nu parcurgem zilnic pe jos nici măcar 300 de
metri.

E greu să atingi această distanţă amărâtă dacă din casă și până la mașină sunt 20 metri,
din parcarea companiei și până la liftul clădirii de birouri mai sunt 20 de metri, iar între
birou și spaţiul pentru fumat mai sunt alţi 10 metri pe care-i parcurci de 10 ori în cele 8
ore cât stai la muncă.

Dacă te-ntrebi acum ce-i așa important apropo de mersul pe jos, îţi pot spune încă o
dată că e vorba de ceea ce natura a gândit pentru structura corpului nostru.

Sau, mai bine zis, a gândit structura corpului nostru pentru această activitate.

Cei mai mari mușchi ai corpului sunt implicaţi direct într-o grămadă de procese de
natură chimică și hormonală cu ocazia fiecarei contracţii “lente” din timpul mersului pe
jos.

Oamenii privesc mersul pe jos ca pe o metodă de-a-și tonifia musculatura picioarelor,

de-a slăbi sau de-a consuma un exces caloric.

Deși se-ntâmplă și aceste lucruri atunci când mergi pe jos, principalul beneficiu este
chimico - hormonal.

Contracţia musculaturii picioarelor în acel ritm specific mersului pe jos comunică

inclusiv unor zone “primitive” ale creierului că ești sănătos fizic, că ești apt să-ţi găsești
hrana, că ești apt să procreezi.

Prin urmare în sânge se varsă hormoni care îţi susţin aceste activităţi - capacitatea de
efort, capacităţile sexuale, capacităţile mentale.

44
Banalul mers pe jos este modul prin care tu anunţi organismul că ești viu, că ești
puternic, că ești gata să-ţi trăiești viaţa la intensitate maximă.

Dacă-n schimb te târăști de colo-colo, organismul tău crede că e ceva-n neregulă cu tine.
Că ești incapabil să-ţi obţii hrana, deci automat devine necesară o scădere a ratei
metabolismului și o creștere disperată ratei de conservare a nutrienţilor - asta ca să nu
te miri de ce te-ngrași deși nu exagerezi prea mult cu mâncarea.

Dacă te târăști de pe canapeaua din faţa televizorului pe fotoliul pe care obișnuiești să

stai cu laptopul în faţă, organismul tău va crede cu ușurinţă că ai o incapacitate de-a-ţi
trăi viaţa-n mod firesc.

Prin urmare, în condiţiile astea, poate o erecţie adevărată sau un libido crescut ţi-ar fi
inutile. Tu ai nevoie de conservarea energiilor sexuale pentru a-ţi reveni, nu?

Exemplele pot continua, dar ideea care rămâne valabilă este că banalul mers pe jos este
mai important pentru tine decât ţi-ai putea închipui la prima vedere.

Industria fiteness-ului nu-ţi va spune vreodată aceste lucruri pentru că nu-ţi poate vinde
cu succes o astfel de activitate.

Nu contează însă, important este să reţii tu că între 30 si 60 de minute de mers zilnic pe

jos reduc într-o masura impresionantă:

1. riscul de-a face diabet (incidenta cu 50% mai mică)

2. riscul de-a dezvolta prematur boli de inima
3. riscul de-a deveni supraponderal si de-a suferi toate efectele acestei situaţii
4. riscul de-a dezvolta cancer la colon, o maladie care a cunoscut o adevarată
explozie în ultimii ani
5. riscul de-a dezvolta cancer la sân în cazul femeilor

În plus, mersul pe jos are calitatea extraordinară de-a te limpezi la minte, de-a te scoate
din stări depresive, de-a te înviora așa cum puţine lucruri reușesc să o facă, de-a te face
să te simţi mai bine decât te-ai simţi vreodată vegetând cu laptopul sau televizoru-n faţă.

45
Somnul - o viață ai, fii sigur că dormi suficient

Unele lucruri sunt importante, știm că sunt importante și totuși dăm rateuri când vine
vorba de-a le respecta.

De exemplu, alimentaţia sănătoasă și efortul fizic intră lejer în această categorie.

Asta însă nu ne-mpiedică să mâncăm tot felul de prostii sau să ne mișcăm fundurile în
special pe distanţe cuprinse între birou și toaletă sau canapea și frigider.

În condiţiile acestea, încearcă să-ţi imaginezi ce se-ntâmplă cu activităţile despre care

doar bănuim c-ar fi importante. Cele cărora uneori poate le dăm importanţă din vorbe,
dar rareori le băgăm în seamă prin fapte.

Somnul este o astfel de activitate.

Din păcate, evidenţele arată că lipsa de somn ne poate prosti, așa că intrăm vrând-
nevrând într-un cerc vicios.

Dormim puţin – ne prostim, așa că nu ne dăm seama de importanţa somnului și

dormim iar puţin, iar ne prostim, așa că nu ne dăm seama de impor…

De altfel, probabil că tocmai lipsa somnului a născut ziceri populare de o stupizenie

profundă:

O viaţă ai și pe aia o dormi!

sau

Vei dormi suficient pe lumea cealaltă.

Problema este că nu dormim suficient pe lumea această și inclusiv din această cauză
pierdem o parte importantă din energia fizică și nervoasă care ne poartă cu folos prin
viaţă.

46
Nu mă refer aici la cei care au de crescut copii sau au obligaţii care efectiv le fură
posibilitatea de-a se odihni suficiente ore.

Mă refer la cei care fac alegeri proaste după fiecare apus de soare.

Cine te trimite târziu la culcare

1. Lumina display-urilor sau noaptea care-i un „sfeșnic” rău

Unul dintre factorii majori de stres în lumea modernă este lumina.

Mai exact, lumina artificială de care beneficiem după ce lumina naturală dispare la
apusul soarelui.

Concret, există studii care indică o scădere a concentraţiei de melatonină ca urmare a

expunerii la așa-zisa lumină albastră emisă de display-urile smartphone-urilor,
tabletelor, laptop-urilor etc.

Lucrul acesta este important pentru că melatonina este un hormon implicat în reglarea
ritmului circadian.

Pe scurt și pe românește – scăderea concentraţiei de melatonină sub influenţa luminei

albastre provoacă „trezirea” organismului, iar creșterea concentraţiei de melatonină ca
efect al lipsei luminii provoacă somnul.

Prin urmare, obiceiul nostru de-a lua în pat laptopul, telefonul mobil, tableta etc. face
din umorul involuntar o realitate – sfetnicul bun chiar este „sfeșnic” având în vedere cât
de luminoase au devenit bucăţi zdravene din nopţile noastre.

2. Temperatura prea ridicată din camera-n care dormi

Temperatura ideală pentru un somn odihnitor variază de la un individ la altul în funcţie

de anumiţi factori, cel mai semnificativ fiind sexul. Sexul cu care te naști, nu cel pe care-l
faci.

47
Femeile, în general, simt nevoia unei temperaturi mai crescute în camera-n care dorm.

Dincolo de chestiuni legate de sex, metabolism sau circulaţie, oamenii reușesc să

adoarmă cel mai ușor și să beneficieze de cel mai odihnitor somn când în cameră se
înregistrează o temperatură cuprinsă între 18 și 21 grade Celsius.

Zâmbesc în timp ce scriu asta pentru că aceste temperaturi par prea scăzute pentru
majoritatea celor care citesc textul. De asemenea, zâmbesc pentru că mulţi dintre cei
care le consideră scăzute se includ automat în rândul excepţiilor și nu vor verifica cum
stau lucrurile cu adevărat în cazul lor.

În fine, mă rezum să spun doar că e un experiment ușor de făcut și că e puţin probabil să

ţi se întâmple ceva rău dacă în loc să impui termostatului obișnuita temperatură de 24
grade, vei încerca să scazi la 18 grade pentru început și să analizezi singur cum te
odihnești în noile condiţii.

3. Stresul – toate acele probleme adunate și nerezolvate

Acum niște ani, pe când eram un fel de producător secund la Recursul Etapei, am trăit
cea mai stresantă perioadă din viaţa mea.

Trebuia să fac rost de filmări ale unor meciuri disputate înainte de 1989, filmări care se
găseau de obicei pe casete VHS.

Sau, mai bine spus, nu prea se găseau deloc.

Astfel, în fiecare săptămână umblam după acele casete și-n fiecare săptămână priveam
spre week-end ca și când ar fi fost momentul unei condamnări, nu al relaxării și al
odihnei.

Ideea este că eram atât de stresat de acea sarcină încât am început să nu mai dorm
noaptea.

Emisiunea era duminică, eu trebuia să predau caseta cel târziu vineri.

48
De marţi nu mai dormeam. Pur și simplu, nu mai reușeam să adorm decât cu foarte
mare greutate și cu multiple treziri de-a lungul nopţii.

Imediat ce-am scăpat de acea bătaie de cap, am scăpat și de insomnii. Instant: azi am
aflat că nu mai e nevoie de acele casete, în aceeași zi am dormit mai liniștit decât
reușeam să-mi aduc aminte c-am făcut-o vreodată.

În mod sigur, mulţi dintre noi se confruntă cu tot felul de responsabilităţi, tot felul de
probleme, tot felul de situaţii, doar nu trăim cu toţii viaţa pe care o afișăm pe Facebook.

Unele dintre aceste probleme sunt în mod evident factori care îţi perturbă calitatea
somnului, altele stau în fundal și se asigură că-ţi toacă mărunt șansele de-a te odihni așa
cum trebuie.

Soluţia teoretică? Rezolvarea acestor probleme.

Soluţia practică? Rezolvarea acestor probleme.

4. Alcoolul, cafeaua și credința că ai absolută nevoie de ele

Lucrurile sunt cât se poate de simple în această privinţă, e suficient să apelezi la bunul
simţ pentru a-ţi da seama că mesele prea bogate, alcoolul și cafeaua pot să-ţi perturbe
somnul.

Mă refer aici și atât la capacitatea ta de-a adormi la o oră rezonabilă, cât și la calitatea
somnului.
Din păcate, ignoranţa populară încă mai promovează alcoolul drept un „somnifer
natural”. Deși te poate ajuta să adormi mai rapid și chiar mai profund, alcoolul poate
elimina efectele benefice ale celor mai importante faze ale somnului.

Prin urmare, riști să te trezești mai obosit după consumul de alcool decât ai fost în
momentul în care alcoolul te-a adormit.

În fine, cafeina afectează consumatorii de cafea în mod diferit, dar majoritatea reușesc
să-și dea seama care ar fi ora limită la care-și pot consuma viciul.

49
Ceea ce nu pot să-și dea seama prea bine însă este cum ar fi viaţa fără dependenţa de
cafea. Cei mai mulţi își închipuie că e groaznică, așa că nici nu încearcă să verifice.

Mai mult, există atât de multe studii care vorbesc despre efectele benefice ale
consumului de cafea încât ce rost mai are să te complici și să-ţi trăiești viaţa fără un
stimulent atât de plăcut? :)

5. Lipsa luminii naturale în timpul zilei (deficit de Vitamina D)

Vitamina D este produsă de corpul uman sub efectul direct al razelor de soare asupra
pielii noastre.

În timpul verii, majoritatea oamenilor au nevoie de mai puţin de jumătate de oră de

expunere la razele soarelui pentru ca organismul să producă necesarul de Vitamina D.

În ciuda acestui fapt, aproape jumătate din populaţia globului are deficienţe de
Vitamina D și suferă consecinţele acestei probleme, printre care și perturbări majore ale
calităţii somnului.

În cazul în care ai un program care nu-ţi permite expunerea la razele soarelui, e posibil
să ai nevoie de un supliment cu Vitamina D. Medicul te poate lămuri după ce faci
analize.

Oricum, 3 lucruri ar trebui să reţii apropo de suplimentele cu Vitamina D:

• asigură-te că iei Vitamian D3

• cumpără un produs de calitate
• ia-l dimineața (inhibă secreția de melantonină)

50
Câte ore de somn îți trebuie pentru un somn de calitate

În general, auzi despre regula celor 8 ore de somn necesare pentru a-ţi odihni suficient
organismul.

Realitatea arată însă că nu doar numărul de ore este important, ci și calitatea somnului
pe care-l obţii de-a lungul acelor ore. Cele 8 ore de somn sunt un fel de asigurare că te
apropii măcar teoretic de ceea ce ai nevoie.

În fapt, e posibil să ai nevoie de mai mult de 8 ore de somn sau de mai puţin. De
asemenea, așa cum spuneam mai sus, nu trebuie pierdută din vedere calitatea somnului.

Factorii pe care ţi i-am prezentat mai sus nu se ocupă doar cu perturbarea orei de somn,
ci și cu stricarea calităţii somnului. Prin urmare, simplu fapt că dormi 8 ore s-ar putea
să nu fie suficient dacă ai avut un somn agitat, întrerupt des.

Apropo de calitatea somnului, există un studiu făcut asupra unor triburi care trăiesc în
regiuni izolate din Africa și America de Sud exact cum o făceau oamenii în Paleolitic.

Respectivele populaţii nu utilizează apartură modernă, nu sunt supuși niciunui stres

obișnuit în societăţile noastre și nu înregistrează afecţiunile cu care noi ne confruntăm
în mod curent – boli de inimă, obezitate, maladii ale creierului etc.

Concluzia studiului a arătat că membrii triburilor San (Namibia), Hadza (Tanzania) și

Tsimane (Bolivia) obișnuiesc să petreacă între 7 și 8 ore în pat, dar să doarmă între 5 și 7
ore în fiecare noapte. Cumva, au descoperit secretul care le permită să se trezească
dimineaţa devreme.

După cum vezi, nici ei nu ating cifra magică 8 când vine vorba de somnul nopţii și totuși
nu sunt afectaţi de problemele induse de deficitul de somn în societăţile noastre.

Asta este încă o dovadă a importanţei calităţii somnului și felului în care influenţează
condiţiile de viaţă odihna din fiecare zi. Sau din fiecare noapte, mai exact.

Orice-ţi dorești se obţine și printr-un somn de calitate

51
Când vine vorba despre beneficiile somnului de calitate, cel mai des vei auzi lucruri
precum:

• îți întărește sitemul imunitar

• te ajută să tolerezi mai bine stresul
• îți îmbunătățește starea generală de bine
• îți îmbunătățește performanțele atletice
• îți îmbunătățește memoria și capacitatea de concentrare

Oamenii citesc lucrurile acestea și le reţin în prea mică măsură – “A, deci de asta mă
simţeam eu ca naiba când… Auzi, hai să facem un maraton de Seinfeld în noaptea asta!”.

Ceea ce pare mai greu de-nţeles este că toate aceste beneficii ale unui somn de calitate
chiar se produc și pot fi percepute dacă ești un pic atent la felul în care te simţi, le felul
în care arăţi, la felul în care reacţionezi.

De exemplu, acel “îţi îmbunătăţește memoria și capacitatea de concentrare” se

datorează faptului că un somn de calitate permite nevrogliilor (celulele gliale) să cureţe
creierul de neurotoxinele acumulate de-a lungul zilei.

Dacă nu ai parte de acest somn de calitate, atunci nevrogliile își îndeplinesc doar o parte
din sarcină și noi vom simţi efectul acestui lucru sub forma incapacităţii de-a ne păstra
focusul asupra problemelor importante.

Nici nu trebuie să reţii concepte precum „celule gliale” sau „nevroglii”, e suficient să reţii
că somnul este ca un duș făcut zilnic creierului.

Dacă nu-l faci, lucrurile încep să „miroasă” apropo de sănătatea ta.

Apropo de obsesii obișnuite, somnul te poate ajuta să ţi le rezolvi mai ușor, mult mai
ușor.

52
Somnul te ajută să slăbești și lipsa lui te „ajută” să te-ngrași

Vrei să slăbești sau să-ţi menţii greutate pe care ai atins-o prin eforturi deosebite?

Un somn de calitate îţi face misiunea mai ușoară. Cum să nu iei în calcul ceva ce-ţi face
mai ușor un lucru care se obţine altfel prin eforturi deosebite?

Leptina, unul dintre hormonii care influenţează în mod major saţietatea și senzaţia de
foame, se află la rândul său sub controlul somnului.

Concentraţia de leptină este minimă în timpul zilei și maximă în timpul nopţii, în

primele faze ale somnului. Nivelul leptinei crește în timpul nopţii pentru a inhiba
apetitul în timpul somnului.

Dacă nu dormi suficient, concentraţia de leptină scade încă din timpul nopţii și te va
influenţa fiziologic de-a lungul întregii zile care urmează. În mare, asta înseamnă că vei
avea o toleranţă scăzută la glucoză și vei pofti nebunește după carbohidraţi – în special
dulciuri și făinoase.

Partea și mai proastă ţine chiar de efectul devastator al consumului de dulciuri și

făinoase. În mare, nivelul zahărului din sânge crește brusc, foamea îţi este satisfăcută
rapid, dar va reveni și mai sălbatică după ce nivelul zahărului în sânge va cădea ca și
când s-ar da într-un montagne russe.

Intri astfel într-un ciclu de „foame sălbatică – disperare după făinoase / dulciuri –
mâncat peste nevoile organismului – foame sălbatică”.

Somnul te ajută să-ți crești masa musculară după efortul fizic

Vrei să ai energie fizică și să-ţi dezvolţi masa musculară?

Ai nevoie de un somn de calitatea, perioadă în care organismul reușește să-și revină

după efortul fizic pe care l-ai depus.

53
Chiar dacă nu mergi la sală și faci alte tipuri de efort fizic, organismul are nevoie de
somn pentru a beneficia cu adevărat de mișcarea pe care ai făcut-o.

Cei care obișnuiesc să ridice greutăţi știu că mușchii nu cresc în timpul

antrenamentului, când efortul îi „pompează” cu sânge, ci în timpul somnului, când
celulele și fibrele musculare traumatizate de intensitatea antrenamentului încep să se
refacă sub semnul adaptării la efortul la care au fost supuse.

Din acest motiv, somnul nu poate fi înlocuit de nicio altă variantă de recuperare
(suplimente) indiferent de cât de modernă ar fi aceasta.

Apropo de suplimente…

În loc să iei suplimente pentru creșterea imunităţii, mai bine dormi suficient

Îţi spuneam acum ceva timp despre obsesia „curăţă tot” și despre tendinţa noastră de-a
consuma tot felul de suplimente în speranţa că ne vom rezolva probleme care ţin în
primul rând de lene și bun simţ, abia apoi de sănătate.

Unele dintre cele mai populare suplimente sunt promovate prin lozinca „întărește
sistemul imunitar”.

Deși foarte rar aceste afirmaţii sunt susţinute de studii serioase, marketingul
companiilor producătoare de suplimente reușește totuși să facă respectivele afirmaţii în
gura mare și să convingă milioane de clienţi să le cumpere produsele.

Somnul face pe bune ceea ce multe suplimente doar susţin că fac. Concret, somnul îţi
întărește în mod real sistemul imunitar indiferent că ești om sau maimuţă sau alt
mamifer :)

Ce ar trebui să faci pentru a dormi mai bine

Dincolo de eliminarea factorilor nocivi pe care i-am menţionat mai sus, există câteva
lucruri care ar putea să-ţi îmbunătăţească somnul:

54
- folosește patul doar pentru somn și cam atât. Sex? Te descurci tu, mai ales
dacă ești creativ.

- încearcă să adormi la ore rezonabile, ideal ar fi înainte de 22:00, dar știm

amândoi că asta-i tare greu în ziua de azi. Merge și-un 23:00, 23:30.

- nu trece de la laptop sau telefon direct la somn. Citește-o carte, e mult

mai bine. Lasă-ţi măcar o oră de pauză între momentul în care termini cu electronicele
și momentul în care mergi la culcare.

- fă-ți întuneric beznă în dormitorul în care dormi. Atât de-ntuneric, încât

să ai probleme să găsești diverse lucruri de prin cameră.

- culcă-te și trezește-te la aceeași oră chiar și-n zilele-n care nu mergi la

muncă. Obișnuinţa face minuni, iar ogranismul nostru tânjește după automatisme de
acest tip.

- dacă n-ai dormit suficient în noaptea precedentă, încearcă să te folosești de

un așa zis „power nap” în timpul zilei – 15 până la 20 minute de somn care te vor
ajuta să-ţi recapeţi o parte însemnată din energia pierdută.

55
Filozofia de viață - de ce este Stoicismul o filozofie
incredibil de practică

O bună parte a vieţii mele n-am știut despre stoicism decât că e ceva legat de suferinţă,
răbdare și muţenie.

Asta-mi spunea mie expresia “a suferit cu stoicism”.

De altfel, majoritatea oamenilor știu cam același lucru.

Când se pune mai clar accentul pe faptul că stoicismul este o filozofie, dorinţa celor mai
mulţi de-a ști ceva-n plus dispare cu rapiditate.

Pe de o parte, ideea de filozofie este de multe ori asociată-n ziua de astăzi c-un fel de
lipsă de pragmatism, cu naivitatea, cu incapacitatea de-a te adapta vremurilor moderne.

A-i spune unui om că o filozofie născută-n Grecia Antică și desăvârșită-n Roma lui
Seneca și Marcus Aurelius ar putea fi cam cea mai folositoare cunoaștere din viaţa sa
poate să stârnească cel puţin niște zâmbete amuzate.

Poate chiar și replică:

“Tu nu vezi ce vremuri trăim? De filozofie avem noi nevoie astăzi?”

Culmea este că stoicismul este probabil cea mai practică și inspirată filozofie pe care un
om al zilelor noastre ar putea să o folosească pentru a obţine de la viaţă cele mai mari
satisfacţii posibile.

Nu degeaba, acestă filozofie stă la baza dezvoltării unor concepte psihoterapeutice

extrem de valoroase, precum logoterapia lui Victor Frankl sau terapia cognitiv
comportamentală.

Ciudat, nu?

56
Două practici psihoterapeutice cu o mare greutate în lumea știinţifică să fie bazate pe
principii născute dintr-o filozofie antică.

Sau poate ar trebui să-ţi spun că o bună parte din conceptele self help populare-n ziua
de astăzi sunt bazate pe principiile filozofiei stoice.

În fine, stoicismul a apărut în Grecia Antică și a fost întemeiat ca școală filozofică de

Zeno din Citium în 301 IEN.

Totuși, rafinarea ideilor acestei filozofii s-a realizat în mintea a 3 mari stoici - sclavu
Epictetus, filozoful Seneca și împăratul roman Marcus Aurelius.

Epictetus s-a născut în sclavie în anul 55 EN, în Frigia, la graniţa estică a Imperiului
Roman. A avut o pasiune pentru filozofie de la o vârstă fragedă și a avut acceptul
stăpânului să să studieze filozofia stoică cu Musonius Rufus. După moartea lui Nero,
Epictetus a început să predea stoicismul în Roma și Grecia. Conform unor surse, în
ultimii ani ai vieţii sale, l-a avut printre elevii săi și pe Marcul Aurelius, viitorul împărat
al Romei.

Marcus Aurelius este considerat cel mai important exponent al filozofiei stoice.
Jurnalul său scris în timpul campaniilor de apărare a graniţelor imperiului de năvălirile
triburilor germanice a devenit o lucrarea de căpătâi a stoicismului. Pentru majoritatea
oamenilor.

Seneca a fost un filozof stoic roman, om de stat, tutor și apoi consilier al împăratului
Nero. A scris un număr impresionant de esee dedicate filozofiei stoice, precum și 124 de
scrisori în care vorbește despre teme precum importanţa educaţiei, prieteniei,
responsabilităţilor civice, obligaţiilor morale, umilinţei etc.

Pe scurt, stoicismul te ajută-n două mari privinţe:

1. te-nvață cum să trăiești o viață împlinită

2. te-nvață cum să devii cea mai bună variantă a ta

57
Scopul stoicismului este: atingerea unei așa-zise păci interioare prin practicarea
autocontrolului, depășirea situaţiilor dificile, conștientizarea momentelor în care
suntem tentaţi să acţionăm conform unor impulsuri, a unor stări emoţionale, nu
conform logicii.

Stoicismul transformă obstacolele în sursă de energie pentru dezvoltarea noastră ca

oameni, nu ca pe piedici în calea acesteia.

Deși întreaga filozofie este una complexă, ea poate fi rezumată la câteva idei principale:

1. Starea mentală - singurul lucru cu adevărat bun și valoros este o stare mentală
excelentă. Asta include capacitatea de-a raţiona logic și de-a avea autocontrol.

Atingerea acestei stări mentale echivalează cu atingerea fericirii în opinia stoicilor și a

celor care le urmează învăţăturile.

Lucrurile externe precum banii, succesul, faima nu reușesc să aducă decât mulţumiri de
moment.

Deși nu au absolut nimic împotriva banilor, succesului, statutului și chiar le consideră

foarte utile vieţii, stoicii consideră că urmărirea lor cu orice preţ deteriorează starea
mentală, adică tocmai sursa fericirii.

2. Emoțiile - stoicii consideră că emoţiile sunt doar proiecţii ale felului în care
judecăm lucrurile.

Ne putem gândi că ceva bun sau rău urmează să se-ntâmple și asta naște automat
emoţii subiective.

Multe dintre emoţiile negative se nasc din cauza unor erori de judecată, dar pentru că e
vorba de raţiunea noastră, automat înseamnă că este ceva aflat sub controlul nostru.

Dacă ne schimbăm felul în care gândim, automat ne schimbăm și tipul emoţiilor.

58
3. Controlul - stoicii consideră foarte realist că există lucruri asupra cărora avem
control: ce gândim despre oameni sau lucruri, ce atitudini avem, ce reacţii avem etc. și
lucruri care nu se află sub controlul nostru: cum reacţionează alţii, ce spun alţii, ce fac
alţii.

Cea mai mare parte a nefericirii noastre este legată de faptul că facem confuzii între
aceste categorii și avem pretenţia să controlăm și ceea ce nu putem controla.

După cum poţi deja să vezi, stoicismul se deosebește de majoritatea altor concepte
filozofice prin simplu fapt că scopul său este unul practic.

Nu e vorba de o activitate intelectuală la care au acces doar cei învăţaţi sau doar cei care
au exersat practica filozofării, ci este o modalitate simplă de-a vedea lucid lucrurile.

Stoicismul te ajută să porţi dialogul potrivit cu tine însuţi.

Principiile acestei filozofii te vor ajuta să acţionezi de fiecare dată conform unor reguli,
nu unor stări emoţionale induse de subiectivism.

Nu spun că e ușor, dar prin practică devine aproape un reflex.

E suficient să privești la fiecare lucru-n parte și să te-ntrebi ce este în puterea ta de-a

face și ce este dincolo de controlul tău.

De exemplu, ce mănânci se află în totalitate sub controlul tău și e firesc să faci eforturi
pentru a respecta această capacitate de-a controla acţiunea-n cauză.

Cum reacţionează un angajat al unei instituţii publice atunci când îi ceri ceva la ghișeu
nu se află sub controlul tău și a te enerva pe seama atitudinii respectivului este-n mod
clar o pierdere de vreme.

Normal, există situaţii în care poţi aduce sub controlul tău lucruri care-n primă fază nu
sunt.

59
Faptul că cineva te place se află, teoretic, sub controlul acelui cineva. Ceea ce poţi tu face
este însă să te comporţi astfel încât să determini persoana în cauză să te placă.

Nu trebuie însă să uiţi un lucru pe care stoicii îl iau mereu în considerare - întrebarea
“merită?”.

Partea și mai faină este că pentru a plăcea celor din jur trebuie să ajungi să te placi tu în
primul rând și abia apoi să fii preocupat să te placă ceilalţi.

Exercițiul “privării de ceea ce avem”

Unul dintre cele mai interesante exerciţii pe care stoicii îl practică este așa zisa “privare
de ceea ce avem”.

Seneca obișnuia să ceară discipolilor săi ca timp de câteva zile pe lună să trăiască de
parcă ar fi fost săraci și nu și-ar fi permis aproape nimic din luxul la care aveau acces.

Asta înseamn în acele vremuri să mănânce puţin, să se spele cu apă rece în loc să
meargă la băi, să doarmă pe o suprafaţă tare în loc să folosească patul moale etc.

După cum vezi, e vorba de lucruri pe care majoritatea le putem include în propriile
practici.

Scopul acestui exerciţiu era unul complex.

Pe de o parte, vezi ce-nseamnă să trăiești în condiţii dificile și apreciezi altfel mult mai
mult ceea ce ai deja și poate ai uitat să valorizezi.

Pe de alta, practica aceasta te ajută să descoperi că poţi trăi și-n condiţii mai dificile și
chiar fi mulţumit cu asta.

La ce-ţi folosește aceasta?

Ideea este că starea de comfort pe care o căutăm cu toţii și în care ne scăldăm mai mult
decât ar trebui este de fapt un fel de sclavie.
60
Goana noastră după confort ne facem să ne speriem instant în faţa posibilităţii de-a
pierde ceva din ceea ce ne asigură comfortul.

Prin urmare, o bună parte din felul în care acţionăm sau reacţionăm poate fi influenţat
de această teamă de-a nu cumva să pierdem ceea ce avem.

De asta unii oameni acceptă tratamente abuzive ale unor șefi, programe de muncă
epuizante, atitudini discriminatorii.

De asta unii oameni acceptă atitudini grosolane din partea partenerilor de viaţă.

De asta unii oameni încalcă ușor principii morale sfinte și fură, mint, păcălesc.

Totul pentru asigurarea comfortului.

De asemenea, emoţii precum teama au rădăcinile mai degrabă în incertitudine și mai

puţin în experienţe trecute.

Ne temem cel mai mult de necunoscut.

Dacă însă știi cum ar fi viaţa ta și dacă n-ai avea acces la o parte importantă din ceea ce
ai la dispoziţie, s-ar putea să nu ţi se mai pară dramatică o eventuală pierdere a locului
de muncă, o eventuală ieșire dintr-o relaţie nocivă, o întrerupere a interacţiunii cu
anumiţi oameni etc.

Exercițiul întoarcerii obstacolelor cu susul în jos

Probabil că ai auzit expresia “în fiecare rău este și-un pic de bine”.

Ceea ce nu știi aproape sigur ţine de faptul că este vorba de o expresie inspirată dintr-un
exerciţiu al filozofiei stoice.

61
Concret, sclavul Epictetus obișnuia să le ceară elevilor săi să privească orice lucru rău
din două perspective:

1. Consumul nervos este inutil

Pare ușor de spus, mai greu de făcut.

Totuși, Epictetus își argumenta atitudinea pe care trebuie să o ai în faţa greutăţilor vieţii
printr-o logică desăvârșită.

Astfel, conform lui, este inutil să te consumi nervos dacă e vorba despre o dificultate pe
care nu o poţi împiedica sau în faţa căreia nu poţi face nimic.

Cu ce te-ar ajuta să te consumi când nu este în puterea ta să faci ceva?

Cu nimic. N-ai face altceva decât să-ţi crești intensitatea suferinţei peste ceea ce oricum
simţi vrând - nevrând.

Dacă însă ar fi vorba de ceva ce poţi împiedica, de ceva ce ar putea fi respins prin
acţiunea ta, Epictetus spune că trebuie de asemenea să nu te consumi nervos.

Logica lui este că un consum nervos n-ar fi decât o pierdere inutilă de energie. În loc să
pierzi acea energie nervoasă făcându-ţi griji, consumându-te, mai bine o folosești să-ţi
rezolvi problema cu care te confrunţi sau te vei confrunta.

2. Găsește câștigul din fiecare pierdere

A doua perspectivă presupune tocmai identificarea unui avantaj în orice lucru rău care ţi
se întâmplă pentru a profita de ceea ce soarta ţi-a scos în cale fără voia ta.

Astfel, aproape orice lucru rău poate deveni o sursă de bine dacă nu te lași copleșit de
percepţii subiective sau emoţii.

62
Un exemplu simplu de care ne lovim mulţi dintre noi ţine de acele momente în care
avem de-a face cu funcţionari publici nervoși, cu cozi interminabile la bănci sau la poștă,
cu tot felul de lucruri care merg altfel decât ne-am fi dorit să meargă.

Majoritatea oamenilor reacţionează printr-un consum uriaș de energie nervoasă, dar

asta este o eroare majoră din perspectivă stoică.

În mod evident, nu poţi tu să plătești funcţionarii publici mai bine sau determina
băncile să angajeze mai mult personal și să deschidă mai multe ghișee.

Ceea ce poţi tu să faci însă este să practici răbdarea.

E o ocazie excelentă să practici această virtute care se poate dovedi foarte profitabilă
într-o grămadă de situaţii de viaţă.

Mai mult, așa cum vei vedea în puţin mai târziu în acest ghid, una dintre cele mai sigure
căi de-a căpăta o forţă mentală aparte este să faci ceea ce alţi oameni nu fac.

În cazul de faţă, să fii calm în timp ce toţi ceilalţi simt nevoia să se urce pe pereţi de
nervi.

Ideea este că nu există lucruri bune sau rele, ci doar percepţia noastră asupra a ceea ce
se-ntâmplă.

Prin urmare, în loc să te consumi și să cataloghezi lucrurile în bune și rele, mai bine
practică controlul percepţiilor și profită de oportunităţile pe care inclusiv ceva aparent
rău ţi le poate oferi.

În secţiunea cărţilor pe care ţi le recomand să le citești, vei găsi și câteva lucrări care-ţi
pot deschide mult orizontul în ceea ce privește filozofia stoică.

Asemeni exerciţiilor fizice, stoicismul devine o a doua natură prin practică și instruire.

Dacă te rezumi la principiile simple enunţate mai sus, vei fi în mod sigur mai câștigat
decât majoritatea oamenilor de pe faţa Pământului având în vedere că mulţi dintre noi

63
trăim viaţa fără niciun set de reguli clare, cumva reactivi la ceea ce se-ntâmplă și mai
puţin proactivi.

Dacă însă vei aprofunda stoicismul și-l vei introduce ca practică în trăirile tale de zi cu
zi, te asigur că vei face unul dintre cele mai deștepte lucruri pentru tine și pentru cei din
jur.

Personal, cred că o bună parte din fericirea fiecăruia dintre noi are legătură cu
atitudinea pe care o avem faţă de viaţă.

Stoicismul alimentează într-un mod aparte această atitudine și te poate transforma

uman mai mult decât aproape orice altceva.

64
Forța minții - cum să ai un psihic puternic

Aristotel a spus-o la un moment și nimic nu s-a schimbat din acel moment - “oamenii
sunt ceea ce fac în mod repetat”.

De-a lungul timpului, au apărut diverse variaţii ale acestei idei, unele dintre ele sunând
suficient de cool încât să fie preluate din gură-n gură și chiar acceptate ca niște
adevăruri absolute.

De exemplu, ai auzit expresia “ești ceea ce mănânci” sau expresia “suntem ceea ce
gândim”.

Ambele au mai mult decât o simplă doză de adevăr în ele, au și un soi de forţă
influenţatoare.

Când vine însă vorba de formarea felului de-a fi al unui om, nimic nu se compară cu
influenţa acţiunilor pe care le facem în mod repetat.

De altfel, întotdeauna există o legătură foarte puternică între ceea facem în viaţa de zi cu
zi și ceea ajungem să fim chiar din perspectivă proprie.

Legătura aceasta este atât de evidentă încât mulţi dintre noi suntem tentaţi să ne
definim prin slujba pe care o avem.

Asta se-ntâmplă în primul rând pentru că trăim într-o societate-n care succesul este
definit mai ales de câștiguri și statut.

În al doilea rând, petrecem suficient de mult timp cu activităţile legate de slujbă încât
apare reflexul de-a spune că suntem medici, studenţi, instalatori, avocaţi, șoferi, ziariști
etc.

Partea interesantă este că ideea lui Aristotel ne ajută să facem modificări majore în felul
nostru de a fi.

65
E suficient să ne modificăm rutinele zilnice, acţiunile pe care le facem repetat, reacţiile
pe care le avem de prea multe ori reflex și de prea puţine ori gândit, atitudinele noastre
faţă de diverse lucruri, situaţii oameni.

Asta nu-nseamnă să-ţi schimbi slujba pentru a deveni automat alt om.

Sunt o grămadă de alte lucruri pe care le poţi schimba pentru a deveni un alt om.

Eventual, genul de om care-și va judeca un pic diferit slujba pe care o are, care ar munci
diferit și care chiar ar putea să și schimbe job-ul dacă nu i se potrivește suficient pentru
a-l face-n continuare.

După cum vezi, e vorba doar de lucruri care sunt sub controlul nostru.

O altă parte interesantă a ideei lui Aristotel legată de faptul că suntem ceea ce facem în
mod repetat ţine de ușurinţa cu care putem pune să ne transformăm în perioade
rezonabile de timp.

Nu ai nevoie de o inteligenţă sofisticată pentru a-ţi modifca rutinele zilnice, nu ai nevoie

de o instruire specială, nu ai nevoie de acordul altora.

E suficient să-ncepi.

De altfel, a-ncepe este cel mai important lucru în orice acţiune, în orice proiect.

Din păcate, oamenii se lasă uneori prea greu convinși de importanţa acestei acţiuni
iniţiale - începutul.

De multe ori, au impresia că totul trebuie început de mâine sau de la 1 ianuarie sau de
luni sau după ce termină ăștia blocul de vizavi și nu va mai fi zgomot sau…

În cele ce urmează, îţi arăt nu doar de ce ar trebui să-ncepi orice e important chiar
acum, dar să și te conving s-o faci.

66
Momentul care are nevoie de toată atenția ta

Apropo de găsirea motivaţiei pentru a începe, vreau să-ţi detaliez și mai mult lucrurile.

Am spus deja că cel mai important lucru este să-ncepi.

Nu contează dacă ai sau nu ai inspiraţie, nu contează dacă ai sau nu ai chef, important

este să-ncepi proiectul pe care ţi l-ai propus.

Una dintre minunile care se-ntâmplă atunci când începi ceva într-un domeniu creativ
sau în orice domeniu care necesită mai mult sau mai puţin și-un efort intelectual este că
inspiraţia apare din senin și se-ndrăgostește brusc de gândurile tale.

Și nu doar că apare brusc, dar obișnuiește să apară la pachet cu cheful de-a face acel
ceva indiferent că e vorba de muncă intelectuală, de efort fizic sau de cine știe ce altă
activitate la care te gândești tu în acest moment.

Inspiraţia chiar poate fi după un colţ al gândurilor tale, undeva la câteva minute de
muncă împotriva comfortului obișnuit.

Cum te ajută obișnuința, promisiunile înșelătoare și

“gândurile vii”

Există o vorbă care spune că toate începuturile ar fi grele.

Sunt convins că majoritatea începuturilor sunt dificile, dar categoric nu chiar toate.

Mai mult, nu cred că “greu” trebuie să-nsemne automat și chinuitor.

De asta, îţi scriu chiar acum despre două lucruri simple care fac începuturile mai ușor de
îndurat și lenea mai repede de-ndepărtat.

Primul lucru este ceva ce folosim deja în mod constant în majoritatea acţiunilor, în
majoritatea gesturilor, în majoritatea reacţiilor.

67
Acest ceva se numește obișnuinţă și te poate ajuta să faci multe dintre dintre acţiunile pe
care ai tendinţa de-a le amâna, de-a le ocoli etc. fără să consumi o cantitate mare de
energie nervoasă.

De exemplu, când vine vorba de scris, eu reușesc să mă mobilizez ușor în primul rând
datorită faptului că am făcut din această activitate o obișnuinţă, mi-am dezvoltat
obiceiul de-a scrie.

Ca orice alt obicei, și obiceiul de-a scrie ţi-l dezvolţi în timp, prin practică. Adică,
indiferent că am avut sau n-am avut chef să scriu, m-am așezat la birou și am trecut la
treabă.

Asta în ciuda oricărei tendinţe care-mi spunea să mă ocup de chestiuni evident mai
plăcute.

E mai ușor și mai plăcut să te uiţi încă un pic pe Facebook înainte de-a-ncepe ceva, e
mai ușor să treci un pic pe la frigider pentru a gusta cine știe ce bunătate aflată pe acolo,
e mai ușor să-ţi suni un prieten cu care să stai un pic la taclale.

Totuși, de fiecare dată când am simţit că aceste activităţi sunt mai tentante, am decis să-
mi fac o promisiune înșelătoare.

Astfel, dacă știam că trebuie să scriu, îmi ziceam pur și simplu că scriu două minute sau
5 minute și apoi n-am decât să pierd vremea cu nerușinare maximă.

Acele 5 minute de scris nu au fost însă vreodată 5 minute de scris.

Așa cum îţi spuneam mai sus, inspiraţia și cheful vin aproape întotdeauna în vizită
imediat ce-ncepi ceva.

Prin urmare, este suficient să scriu câteva minute și brusc apare dorinţa de-a scrie până
finalizez ce am de finalizat.

Este suficient să fac mișcare 5 minute și brusc am chef să fac o ședinţă întreagă de
antrenament.

68
Nu mai vorbesc de faptul că imediat conștientizez din plin cât de penibilă e lenea care se
agaţă de mine și că nu face altceva decât să mă ţină departe de lucruri importante, care
m-ar ajuta să progresez dacă le fac sau dacă le duc la capăt.

Astfel, pentru mine, să scriu zilnic a ajuns să fie o acţiune în care se combină deliberatul
cu reflexul, ceea ce-mi ușurează mult, foarte mult munca.

Sigur, fac în continuare eforturi pentru a exprima ceea ce vreau să exprim cât mai
simplu, cât mai limpede, cât mai stârnitor pentru cei care mă citesc.

Aceste eforturi sunt însă mărunte comparativ cu cele pe care le făceam când scriam din
când în când, așa, în funcţie de chef sau de inspiraţie

Faptul că am repetat o acţiune zilnic, o perioadă lungă de timp, a transformat respectiva

acţiune în ceva ce s-a lipit de mine atât de intim încât a devenit parte din ceea ce sunt.

Așa cum mi-e ușor să respir, mi-e ușor să scriu majoritatea lucrurilor pe care le scriu.

Aceeași strategie am aplicat-o și pentru diverse alte lucruri importante - spălatul doar cu
apă rece, exerciţiile fizice, mâncatul sănătos, trezitul de dimineaţă, menţinerea unui
buget, verificarea email-ului de maxim două ori pe zi, organizarea timpului etc.

Te asigur că tot aceeași strategie o poţi aplica și tu în orice încercare de-a ta și vei vedea
că șansele de reușită îţi vor crește incredibil de mult.

Acum, nu-nţelege că eu aș fi un robot care face absolut totul în funcţie de program, că

mă contorsionez între niște reguli stricte și că ideea de flexibilitate sau spontaneitate mi-
ar fi total necunoscută.

În fapt, ordinea pe care încerc să mi-o impun în viaţa de zi cu zi îmi oferă energie și timp
pentru a fi inclusiv spontan sau flexibil.

Știu, pare greu de crezut, dar ăsta-i adevărul, un adevăr pe care-l cunoaște oricine l-a
trăit vreodată.

69
Apropo de trăire și apropo de “ești ceea ce gândești”…

Alt lucru care te ajută să te miști al naibii de bine în tot felul de direcţii importante
pentru viaţa ta este ceea ce eu numesc “gânduri vii”.

Ce sunt gândurile vii?

E greu să știi exact de vreme ce-i o denumire inventată de mine, dar poţi avea o bănuială
chiar înainte să-ţi dau eu detalii suplimentare.

Concret, gândurile vii sunt acele gânduri care au capacitatea de-a te pune-n mișcare
spre diverse direcţii.

De exemplu, dacă vrei să slăbești, un gând viu te ajută să te abţii să mai mănânci aiurea
sau te ajută să te urnești spre sală.

Dacă-ţi vrei să-nveţi o limbă străină, un gând viu te ajută să te mobilizezi să o studiezi.

Dacă vrei să cucerești o tipă sau să cucerești un bărbat, un gând viu te ajută să te porţi
deștept din perspectiva seducţiei în loc să-ţi sabotezi șansele.

Ce e important însă să știi este că gândurile vii se nasc în mintea ta pe baza unor dorinţe
pe care le ai și a unor senzaţii pe care le-ai trăit.

Ca să fie și mai scurt, lucrurile arată așa…

Gânduri vii = dorinţe pe care le ai + senzaţii deja trăite.

Fii mai atent cu senzațiile pe care le trăiești

Dorinţe avem din abundenţă fiecare dintre noi, așa că nu e vreo problemă să ni le-
aducem în minte.

Mai greu este cu “senzaţiile deja trăite”.

70
Când spui “senzaţii deja trăite”, te gândești că sunt simplu de rememorat, de adus în
minte pentru a le combina cu dorinţele și-a de-a da naștere gândurilor vii.

Vorba ceea, dacă ai trăit deja o senzaţie, știi cum este și, teoretic, ţi-o poţi redesena ușor
în minte.

Problema este că mulţi oameni își bagă-n comă multe dintre senzaţii prin felul în care-și
trăiesc experienţele.

Acești oameni sunt prea neatenţi la ce se-ntâmplă-n jur sau la ce se-ntâmplă-n mintea
lor.

Sunt prea grăbiţi să ajungă întotdeauna în alt loc decât cel în care sunt.

Sunt prea preocupaţi mai degrabă să expună altora ce trăiesc ei și să stârnească invidii
decât să fie ei profund conștienţi de ceea ce li se-ntmâmplă.

Astfel, senzaţiile deja trăite sunt ceva pe cale de dispariţie în ziua de astăzi sau sunt prea
des lipsite de contur, greu de readus în minte pentru a le combina cu dorinţele și-a
forma gândurile vii.

Prin urmare, nu e suficient să te îndopi cu experienţe de tot felul, trebuie să fii atent la
ce trăiești, la ce senzaţii simţi în momentele în care ai respectivele experienţe.

Pentru cineva care de ani buni se chinuie să fac sport în mod regulat nu este suficient să-
și dorească să slăbească sau să arate bine.

E important să fie atent la senzaţiile pe care le are în corp după ce termină o ședinţă de
antrenament.

Un “neatent” va observa doar starea de oboseală, dar cineva care nu se repede la telefon
să vadă ce s-a mai scris pe Facebook ar putea să simtă și efectul plăcut al acelei oboseli
sau primele efecte ale “hormonilor fericirii” care-i inundă deja corpul.

71
Senzaţia aceea trebuie memorată pentru a ţi-o readuce-n minte de câte ori eziţi să mergi
la sală sau să faci mișcare. Poate fi de mare, mare ajutor.

Pentru cineva care are o problemă cu mâncatul necontrolat devine important să

conștientizeze profund senzaţia de prea plin pe care o are după ce termină de mâncat,
senzaţia de oboseală specifică momentelor de după mesele bogate-n făinoase și dulciuri.

Ei, senzaţia aceea trebuie memorată pentru a ţi-o readuce-n minte de câte ori ești tentat
să mănânci aiurea sau în exces.

Iarăși, combinată cu dorinţa de-a avea autocontrol, senzaţia aceasta poate fi de mare,
mare ajutor pentru că determină un gând viu foarte puternic.

Pentru cineva care amână lucrurile în mod constant, senzaţia pe care o trăiește după ce
reușește să ducă la capăt un proiect merită foarte bine cercetată mental și reţinută.

Nu de alta, dar poate fi folosită la construirea unui gând viu care să te ferească pe viitor
de repetarea erorilor dint trecut.

Încearcă să reţii senzaţia de satisfacţie pe care o ai la finalul unui antrenament, la finalul

unui lucru bine făcut.

Te va ajuta să începi să faci lucruri.

Începuturile nu sunt grele, mai degrabă doar începuturile de-nceputuri pot fi, uneori,
dificile.

Mai mult, după ce începi ceva, te vei simţi bine. Iar la final, riști chiar să te simţi
senzational.

Petrece câteva minute în liniște și urmărește-ţi senzaţiile pe care le simţi în corp în

momentele de la finalul unei reușite mai mult sau mai puţin importante.

Starea aceea de bine trebuie memorată și trebuie replicată în mintea ta de câte ori ai
chef doar de lene.

72
Cum să-ți întărești psihicul în fiecare zi

Deja știi că devenim ceea ce facem în fiecare zi, prin urmare, ca să devii un om cu
adevărat puternic din punct de vedere mental ar trebui să-ţi antrenezi zilnic mintea.

Așa cum mergi la o sală de sport și-ţi antrenezi musculatura, sau așa cum alergi pentru
a-ţi antrena capacitatea de efort, așa poţi să-ţi antrenezi și mintea pentru a deveni
remarcabil de puternică.

Mintea este oricum cea mai importantă unealtă pe care o deţinem

Vrem - nu vrem, apelăm la propria minte în atât de multe ocazii încât o bună parte din
ceea ce-nseamnă caltiatea vieţii noastre este determinată de felul în care utilizăm
această unealtă, de condiţiile în care o păstrăm și de îmbunătăţirile pe care i le aducem.

Prin urmare, a-ţi antrena mintea pentru a fi puternică ar trebui să fie una dintre
priorităţile tale.

Ce am făcut eu și ce poți face tu pentru a deveni puternic psihic

În primul rând, nu te gândi că aș fi genul de individ care are o asemenea forţă mentală
încât mută obiecte prin cameră, convinge din vorbe pe oricine să facă orice, poate să se
abţină în faţa oricărei tentaţii etc.

Nici pe departe, am momentele mele de slăbiciune, dar știu că dacă nu mi-aș fi

“antrenat” mintea în trecut și n-aș continua s-o fac, atunci aceste momente ar fi mult
mai dese, iar momentele-n care mintea m-ajută să fac lucruri speciale pentru calitatea
vieţii mele ar fi mult, mult mai rare.

În mare, a-ţi antrena mintea înseamnă, într-un final, a-ţi crește calitatea vieţii așa cum
nu ţi-o poate crește aproape nimic de natură materială.

Există studii care arată clar că satisfacţia pe care o ai după ce ţi-ai cumpărat o mașină pe
care ţi-o doreai mult este una temporară.

73
După câteva luni, această satisfacţie se stinge ușor și fără exerciţiile pe care ţi le-am
recomandat în secţiunea dedicată stoicismului poate deveni un lucru care nu-ţi mai
produce nicio trăire specială.

La fel, satisfacţii temporare îţi poate aduce și ultimul model de iPhone sau chiar
construirea unei case. Vorba ceea, deși vecinii pot avea rezerve nebănuite de invidie, la
un moment dat se vor concentra și spre treburile lor.

În acel moment, casa, ca orice alt obiect, s-ar putea să nu-ţi mai stârnească vreun
sentiment aparte.

Unele obiecte oferă satisfacţii de o mai lungă durată, altele de o mai scurtă durată.

Interesant este însă că, spre deosebire de obicte, experienţele au capacitatea de-a
produce satisfacţii mai profunde, mai prezente și mai ușor de rememorat decât cele
produse de obiecte.

De asta, unii oameni implicaţi în constuirea propriei case ajung să fie mai încântaţi de
proces în sine, chiar dacă este unul dificil, decât de rezultatul muncii lor.

Sau, și mai bine spus, ajung să preţuiască respectiva casă datorită experienţei trăite la
construirea acesteia.

De asta și o vacanţă-n cine știe ce colţ de lume poate să te fericească mult mai mult decât
un telefon ultimul răcnet, chiar dacă telefonul respectiv a fost dorit peste tot în lume
suficient de mult încât oamenii să fi făcut cozi în așteptarea lansării oficiale-n magazine.

Experienţele se lipesc mai bine de minte tocmai pentru că sunt imateriale și mai
apropiate de ceea ce mintea ta consumă ușor.

Prin urmare, a fi preocupat de antrenarea minţii tale chiar trebuie să fie o prioritate.

Bun, acum probabil te-ntrebi cum poţi să-ţi antrenezi mintea pentru a ţi-o face
puternică.

74
În mare, orice ai aplica din aceast ghid îţi va antrena mintea, dar îţi voi prezenta și
câteva exerciţii inventate de mine sau care, pur și simplu, îţi vor fi tare folositoare dacă
le pui în practică.

Fă lucruri pe care alții nu le fac

Una dintre cele mai bune metode de antrenare a minţii este să faci lucruri pe care alţii
evită să le facă pentru că le este lene să le facă, pentru că le este incomfortabil să le facă
sau pentru că sunt prea blegi să le facă.

În general, acest exerciţiu acţionează asupra ta din două perspective foarte importante.

În momentul în care faci ceva împotriva plăcerii de moment, a dorinţei iniţiale, automat
îţi călești capacitatea de-a te împotrivi banalului, ușorului, plăcerilor mărunte și
imediate.

Când faci lucruri pe are alţii evită să le facă te individualizezi.

Devii diferit faţă de ceilalţi, îţi desenezi propriul contur atât în ochii tăi, cât și-n ochii
celor din jur.

Această situaţie devine sursă de energie mentală pentru tine.

În fine, uite câteva exemple simple sau foarte simple care pot fi făcute pentru a te
individualiza și pentru a ieși din zona de comfort în care se bălăcesc majoritatea
oamenilor:

1. să mergi întotdeauna pe scări, chiar dacă ai la dispoziţie lift sau scară

rulantă - sunt convins c-ai văzut de-a lungul timpului o grămadă de oameni care se-
nghesuie pe scările rulante chiar și când coboară-n staţiile de metrou.

2. să mănânci mai încet decât oricine s-ar afla la masă, indiferent cât de foame
ţi-ar fi și indiferent cât de lent și-ar mesteca ceilalţi mâncarea.

75
3. să nu folosești telefonul mobil în timp ce te afli la o coadă, aștepţi pe cineva
sau te afli într-un mijloc de transport în comun

4. să te folosești de mâna stângă ca mână principală dacă ești dreptaci (invers

pentru stângaci) - să-ţi impui să faci diverse acţiuni doar cu mâna stângă - spălat pe
dinţi, mâncat etc. înţelegi tu ideea.

5. să te miști în mod conștient mai lent decât ești obișnuit s-o faci - adică să
nu te mai repezi să prinzi loc în transportul public, să nu claxonezi la semafor când
cineva întârzie să plece cum se face verde, să nu te repezi să pleci de pe loc, să nu-ţi
strângi cu rapiditate produsele de pe tejghea la cumpărături etc.

6. să nu intri pe Facebook decât o dată pe zi - poate de cel mult două ori pe

zi, că oricum asta ar însemna să fii mai plin de autocontrol decât majoritatea oamenilor

7. să citești în loc să te uiți la un film înainte de somn

8. să nu-ți iei suc și popcorn atunci când mergi la film, chiar dacă tot grupul o
face. Apropo, a nu face ceea ce grupul face-n general este unul dintre cele mai bune
exerciţii de gen.

Sigur, îţi poţi inventa propriile exerciţii de întărire mentală.

După cum vezi, fiecare dintre acestea sunt foarte simplu de pus în practică.

Dacă vrei să treci la nivelul următor, ar trebui să faci lucruri pe care nu doar majoritatea
oamenilor nu le fac din comoditate sau simplă ignoranţă, ci aproape toţi oamenii nu le
fac.

Normal, mă refer la lucruri care îţi aduc beneficii, nu la lucruri care nu fac altceva decât
să te chinuie sau care chiar ţi-ar putea pune-n pericol sănătatea.

76
În această arie, alegerea este, de cele mai multe ori, individuală, dar îţi pot da exemple
care te pot lămuri la ce mă refer:

1. să elimini zahărul clasic din alimentaţie - greu, nu? Sigur, dar există oameni
care cunosc efectele dezastruoase pe care zahărul le are asupra creierului în special și au
făcut tot ceea ce a ţinut de ei să scape de această adicţie.

2. să nu bârfești - sună simplu, nu? Nu este.

3. să nu faci sex în afara relaţiei chiar dacă hormonal ești un ca un stup de albine
și tentaţia ţi se plimbă mereu prin faţa ochilor

Exerciţiul meu preferat în această arie este spălatul cu apă rece - rece, indiferent dacă e
iarnă sau vară, indiferent dacă am chef sau nu, indiferent de orice.

Dacă te interesează exerciţiul meu, îţi recomand din toată inima să-l încerci.

Efectele dușurilor cu apă rece te vor întări mental și fizic de-o manieră incredibilă. Mă
vei crede pe cuvânt rapid, foarte rapid.

Cum te ajută spălatul cu apă rece să te transformi mental

Cineva apropiat mie obișnuia să-mi spună că dacă te speli cu apă rece, nu răcești.

Nu se baza pe rezultatele unor studii citite pe net, ci pe o experienţă proprie începută-n

armată acum niște zeci bune de ani și continuată apoi cam tot restul vieţii sale.

A folosit apă caldă doar pentru a se bărbieri înainte de-a merge la oraș, iar în
rest, fântâna din curte decidea temperatura apei cu care se spăla.

Nu a insistat să-i urmez exemplul, dar o dată pe an scotea din magazie căzile uriașe din
lemn în care urma să depoziteze prunele înainte de-a le face ţuică sau strugurii înainte
de-a-i face vin.
77
Căzile acelea erau umplute cu apă și lăsate câteva zile așa pentru a li se „umfla” un pic
lemnul și-a elimina diversele spaţii dintre coastele lor chircite de aerul uscat.

Bărbatul de prima zi și flăcăul de apă caldă

Mi-aduc aminte că mă-ntreba dacă sunt „bărbat de prima zi”, „bărbat de dimineaţă” sau
„flăcău de apă caldă”.

Bărbat de prima zi însemna să intru-n cada plină imediat după ce-o umplea cu apă din
fântână. În mintea mea, nu exista apă mai rece, iar bălăceala în apa aceea mă făcea să
scot niște sunete ciudate, să tremur ca o vargă și să blestem ideea „bărbatului de primă
zi”.

Din păcate, după spusele bunicului meu, nu era de-ajuns să intr-un cada cu apă, ci să și
stau liniștit, fără zgomot, cum făcea el. Aveam totuși posibilitatea de-a transforma acele
sunete în niște oftaturi cât de cât firești.

Dacă ieșeam prea repede din apă, bunicul meu zâmbea și-mi spunea ceva de genul “vezi
că mâine-i dimineaţă”.

Adică puteam să-mi bandajez orgoliul fiind un așa zis “bărbat de dimineaţă” – adică
intram din nou în cadă a doua zi dimineaţă, după ce noaptea răcoroasă reușea să aducă
temperatura apei destul de aproape de cea din prima zi.

În fine, “flăcău de apă caldă” puteai fi dacă te bălăceai în apa încălzită toată ziua de
soare.

Nu pot spune că era chiar o rușine, dar nici vreun motiv de mândrie. Uneori, încercam
să-i dau apei respective o importanţă mai mare, pufnind când intram în vreun butoi
uriaș plin cu apă, dar bunicul meu zâmbea și-mi spunea cu o ironie blândă: “Ia uite, a
venit vara, nu?”.

78
Cum am decis să mă spăl doar cu apă rece

Ceea ce ţi-am povestit mai sus s-a întâmplat prima dată când aveam vreo 10 ani și a
continuat aproape anual de-a lungul gimnaziului.

Era mai degrabă o tradiţie, un fel de sărbătoare a apei reci și cam atât.

Când mă-ntorceam acasă, mă-ntorceam la apa caldă și la ceea ce bunicul meu ar fi

numit “traiul blegului”.

Totuși, simplu fapt că toată populaţia “civilizată” utiliza apa caldă m-a făcut să-l
consider pe el aparte și pe mine doar nepotul lui.

În fine, acum vreo 3 ani, eram răcit cobză și mă-ndreptam spre o clinică pentru a mă
vedea un medic. Mă durea capul, bănuiam că-s gripat și mergeam de parcă aș fi-nceput
și continuat ziua într-o crâșmă.

Nu aveam cele mai limpezi gânduri, dar mi-am dat seama că, de ani buni, răceam
constant. Mi se întâmpla des și erau răceli atât de zdravene încât mi-am zis că trebuie să
fac ceva.

Sigur, poţi face multe lucruri utile, dar primul care mi-a venit în minte atunci a fost
spălatul cu apă rece.

Mi-am dat seama că nu-mi văzusem bunicul vreodată răcit și că sigur spălatul cu apă
rece îi fusese de ajutor.

Normal, eram conștient că rezistenţa sa era legată de mult mai multe lucruri, nu doar de
apa cu care se spăla, dar mi s-a părut un pas în direcţia potrivită.

Așa că imediat după ce-am terminat cu respectiva răceală am început să mă spăl cu apă
rece.

79
Ce-nseamnă să te speli doar cu apă rece

Era începutul lui martie. Apa rece din reţeaua Bucureștiului este cu adevărat rece în
această perioadă, dar, așa cum am descoperit mai târziu, nu se compară cu apa rece din
lunile de iarnă.

Când am intrat prima dată-n cadă am făcut-o cu mentalitatea “flăcăului de apă caldă” –
hai să încep cu o apă potrivit de rece și să o răcesc ușor, pentru obișnuinţă.

Când am dat însă drumul la duș, mi-am adus aminte de acea ironie a bunicului meu
legată de venirea verii și m-am răzgândit brusc.

Așa că dacă tot era prima zi, am zis s-o onorez cumva ca un bărbat de primă zi.

Vorba vine, nu cred că bărbaţii scot sunetele pe care le-am scos eu în acele momente,
dar ce mai contează? Ideea este că a fost un duș scurt, am chiţăit penibil, dar am făcut
cel mai important lucru – am început.

Asta se-ntâmpla dimineaţa.

Seara, am făcut din nou același lucru. M-așteptam ca dimineaţa să fie mai greu pentru
că n-aveam sângele pus în mișcare, dar am constatat că seara e aproape întotdeauna mai
dificil să te speli cu apă rece.

În timpul zilei, ne consumăm destul de mult din rezervele de voinţă atunci când ne
abţinem să facem tot felul de lucruri nocive sau când ne forţăm să facem tot felul de
lucruri neplăcute, dar profitabile pentru noi.

Prin urmare, la dușul de seară, am ajuns cu voinţa destul de consumată și apa mi s-a
părut mai rece chiar și decât dimineaţa.

Important este însă că am făcut acel duș și am continuat să mă spăl zilnic de două ori cu
apă rece.

Cât de rece?

80
Habar n-am.

Atât de rece cât curge la robinet.

Nu am păcălit vreodată apa rece combinând-o cu cea caldă cu excepţia lunilor de iarnă
când, pentru spălatul pe cap, pun robinetul la mijlocul dintre zona de apă rece și cea de
apă caldă.

Ce-nseamnă asta?

Înseamnă că apa este în continuare rece, mai rece decât suportă unii să folosească chiar
și atunci când se spală pe mâini, dar mai caldă decât cea mai rece apă din reţeau
orașului.

Pe corp însă, am folosit mereu cea mai rece apă posibilă.

Cât de rece?

Serios, habar n-am, nu i-am măsurat vreodată temperatura.

Îţi pot spune că de prin noiembrie și până-n martie e suficient de rece încât să te „doară”
carnea când faci duș și să-ţi eliberezi mintea de orice gând legat de altceva în afara unui
fapt simplu: că exiști și că ești tare prezent.

Ce câștigi dacă te speli cu apă rece

Dacă vei căuta pe net, vei găsi articole în care ţi se dezvăluie beneficiile spălării cu apă
rece.

În mare, vei afla că dușurile reci au efecte precum:

• creșterea imunității
• îmbunătățirea circulației
• refacerea rapidă după efort
81
• îmbunătățirea stării psihice
• creșterea elasticității pielii
• o bună sănătate a scalpului și-a părului
• îți luminează tenul
• îți îmbunătățesc viața sexuală

Efectul de domino al antrenării psihicului

Acum, probabil că toate aceste efecte sunt reale, foarte probabil mai există și altele, dar
eu mă rezum la cele care mi-au părut mie evident de clare.

Dacă ești bărbat, ai mai multe amănunte despre această practică și despre efectele ei în
ghidul Stai drept! – Ghid de Atitudine Masculină.

Dacă ești femeie, poţi să citești oricum acel ghid înainte de-a-l face cadou unui bărbat
din viaţa ta.

Vei fi mai câștigată pentru că vei putea lua de-acolo lucruri care se aplică oricui, dar vei
face și unul dintre cele mai folositoare cadouri pe care le poţi face unui bărbat.

Acum, în experienţa mea, cel mai vizibil efect al spălatului cu apă rece fost cel legat de
îmbunătăţirea stării mentale.

E și greu să nu fie așa de vreme ce este o activitate care te antrenează și te-ntărește

psihic vrând – nevrând.

Simplu fapt că te speli inclusiv iarna cu apă rece, când tot restul lumii civilizate folosește
apa caldă, nu te transformă doar într-un nebun de dușat, dar și-ntr-un individ conștient
că a făcut o alegere împotriva oricărei idei de comoditate.

Această simplă sfidare a confortului clasic îţi oferă multă energie nervoasă, genul de
energie care-ţi alimentează multe dintre acţiunile și atitudinile ulterioare.

82
Cumva, nu mai ești același om după ce ai făcut un astfel de duș și sigur nu mai ești
același om după ce faci zilnic astfel de dușuri.

Când știi că tu te speli cu apă rece-n toiul iernii, devii conștient de faptul că ești capabil
să faci tot felul de lucruri aparent neplăcute, obositoare, de evitat.

Pur și simplu, capeţi o toleranţă mult mai mare la “durerea” pe care ţi-o pot inspira tot
felul de activităţi care implică un consum psihic și fizic aparte.

La ce activităţi mă refer?

Fiecare are obstacolele sale, iar lista poate fi foarte variată – scrisul zilnic, sportul,
concentrarea asupa unor proiecte, autocontrol în relaţie cu mâncărurile gustoase, dar
date naibii de nocive, autocontrol în relaţie cu tot felul de vicii etc.

Așa cum am spus și mai sus, simplul spălat cu apă rece – rece nu-nseamnă automat că
ești ferit total de răceli.

Cred că a existat în mod real un efect în ceea ce privește creșterea imunităţii mele pentru
că n-am fost niciodată bolnav de-a lungul acestor ani.

Singurele probleme cu care m-am confruntat au fost legate de tot felul de loviri, căderi,
chestii obișnuit pentru cineva care merge mult cu bicicleta sau face tot felul de activităţi
care pot implica și diverse accidentări.

Acum, să fim bine înţeleși.

Faptul că n-am răcit până astăzi deloc e, foarte probabil, efectul a mai multor factori, nu
doar a dușurilor cu apă rece.

Totuși, o parte dintre acești factori au fost determinaţi chiar de apucătura aceasta de-a
mă spăla cu apă rece.

Așa cum spuneam mai sus, anternamentul psihic presupus de aceste dușuri probabil că
m-au determinat să fiu mai atent și la alimentaţie, și la cât dorm, și la multe alte lucruri.

83
Mi-a crescut și rezistenţa la frig și am avut plăcerea de-a purta întotdeauna doar haine
cu mânecă scurtă pe sub geacă iarna.

Nu pentru că am nativ o rezistenţă crescută la frig, nu pentru că am o circulaţie

extraordinară, ci pentru că apa rece te călește în mod sigur fizic și psihic.

Celelalte efecte ale spălatului cu apă rece

În rest, lucrurile sunt simple.

N-am fost atent să văd dacă am un ten mai luminos decât înainte, nici nu mă pricep să
fac astfel de aprecieri. Dacă aș fi femeie, probabil c-aș fi și mai preocupat de elasticitatea
pielii, dar sunt bărbat și am din start noroc.

Ce-i sigur, multe femei se plimbă într-un cerc vicios din acest punct de vedere – au o
circulaţie periferică slabă, se spală cu apă fierbinte, apa respectivă le „lenevește”
circulaţia și le fură din elasticitatea pielii.

Automat, ajung să fie friguroase și să sufere și mai mult din cauza problemelor care ţin
de această elasticitate scăzută a pielii.

Am mai observat că spălatul cu apă rece are și-un efect de adicţie.

Adică-n acest moment am probleme reale în accepta ideea de-a mă spăla cu apă caldă.
Nu c-aș avea vreo sensibilitate legată de suportarea unei temperaturi mai ridicate a apei,
ci pentru că-mi displace pur și simplu.

Mă tund în mai multe locuri și nu reușesc de fiecare dată să conving persoana care-mi
spală părul să folosească apă rece.

Ori pentru că respectiva persoană consideră rece o apă care mie-mi pare în mod evident
caldă, ori pentru că… Nu știu. Probabil pentru că apa caldă face mai multă spumă-n
contact cu șmaponul.

84
Legat de viaţa sexuală – n-am prea multe lucruri de spus și sunt nevoit să recunosc
faptul că mă descurcam excelent și-nainte :)

Asta mai ales dacă sunt doar eu întrebat.

În fine, am observat că facturile pentru consumul de apă sunt foarte mici, de genul celor
pe care le au cei care nu se prea spală, cei care economisesc sălbatic sau cei care „fură la
apometru”.

Explicaţia-i simplă – când te speli cu apă rece, nu umpli cada și lenevești o oră-n
aceasta.

Nici pe departe.

Faci dușuri de câteva minute și cu asta basta. Automat, consumul de apă este mult mai
mic decât atunci când folosești, ca oamenii civilizaţi, apă caldă.

Cum să devii unul dintre nebunii care se spală cu apă rece

E ciudat să vorbesc despre beneficii psihice atunci când e vorba de-a face ceva ce
multora li se pare nebunesc, dar eu cred atât de mult în această “terapie” încât o
recomand oricui e sănătos din punct de vedere medical.

Ce-nseamnă sănătos din punct de vedere medical? Înseamnă că tu te asiguri că ești

zdravăn, că medicul tău spune că ești zdravăn și poţi să te speli cu apă rece indiferent că-
i martie, iulie sau ianuarie.

Bun…

Eu am început direct cu apă rece, dar tu ai libertatea să-ncepi oricum dorești.

Inclusiv să reduci treptat temperatura pentru a te obișnui.

Vorba ceea, nu e nicio rușine să fii “flăcău de apă caldă”, iar bunicul meu nu mai este pe
aici să te-ntrebe ironic dacă a venit vara.

85
Ce vreau eu neapărat să-ţi spun ţine de un adevăr simplu: nu te vei obișnuit total cu apa
rece.

Sigur, primăvara, vara și toamna sunt luni în care temperatura apei este suficient de
ridicată încât totul poate părea lejer.

Totuși, iarna, în unele luni ale primăverii și ale toamnei, apa-i rece. Tare, tare rece.

Atât de rece încât dușurile tale de câteva minute vor fi resimţite în toată răceala lor.
Normal, îţi va crește toleranţa faţă de momentul în care începi, dar nu atât de mult încât
să zici că e floare la ureche.

Mai mult, după ce la finalul lunii februarie ajungi să te obișnuiești cât de cât cu acest
supliciu plăcut și incredibil de benefic, temperatura în creștere a apei din martie, aprilie
și lunile de vară te va aduce-n toamnă iar în postura de-a experimenta senzaţii tari și
reci.

Nu mă crede pe cuvânt, dar mergi la baie, dezbracă-te, dă drumul la duș și-ncearcă!

Cum capeți curaj să faci mai mult decât îndrăznești să

faci

Tot ceea ce ţi-am explicat până acum te va ajuta să te transformi în mod continuu.

Această transformare se va vedea nu doar în capacitatea ta de-a face ce-ţi propui, dar și-
n capacitatea ta de-a-ţi propune să faci mai mult decât îndrăzneai în mod obișnuit să
speri că ai putea să faci.

Vezi tu, în momentul în care aduni mici reușite, nivelul de-ncredere-n tine crește vrând -
nevrând, iar această creștere începe să determine un soi aparte de îndrăzneală.

Te transformi.

Nu vei mai fi azi ceea ce ai fost ieri, nu vei mai fi mâine ceea ce ai fost astăzi.

86
De altfel, aceasta este și una dintre diferenţe importante dintre oameni.

Majoritatea ducem vieţi repetitive, marcate de mult nimic și doar din când în când
umplute cu câte ceva memorabil.

De exemplu, dacă în fiecare zi te trezești, te duci la serviciu, petreci 8 sau 10 sau 12 ore
făcând o muncă lipsită de cine știe ce creativitate, te-ntorci acasă, mănânci ca purcelul și
te autorăstingești la TV, probabil duci o viaţă comună obișnuită.

După cum ţi-am spus și mai devreme în această carte, tindem să devenim buni la ceea ce
facem în mod repetat, zilnic.

Prin urmare, dacă zilnic ducem o viaţă de genul acesta, tindem să devenim foarte buni
în a duce o astfel de viaţă-n general.

Ne intră-n reflex să trăim astfel și să lăsăm timpul să treacă fără ca ceva memorabil să
se-ntâmple.

Uneori, ajungem să ne vedem cu diverși prieteni și să fim întrebaţi ce am mai făcut.

În acel moment, răspunsul reflex, dar bazat de foarte multe ori pe realitate este că “nu
mare lucru. Cu munca, cu cei mici, de astea”.

Normal, inclusiv în spatele acestor cuvinte se pot ascunde nuanţe.

Faci ceva remarcabil apropo de munca ta? Ești bun în ceea ce faci? Încerci să devii mai
bun profesional?

Petreci cu adevărat timp cu copii tăi? Le oferi atenţia ta sau doar îi lași pradă
televizorului, tabletei, telefonului?

Nu mă pricep la crescut copii, dar mă pricep să pun întrebări :)

Dincolo de asta, mă mai pricep la ceva.

87
Mă pricep să-ţi spun lucruri evidente, dar pe care majoritatea oamenilor încearcă să le
ignore.

De exemplu, vreau să-ţi spun că-ntr-o zi vei muri.

Sunt convins că știi asta.

Într-o zi și eu, și tu, vom muri.

Pentru unii dintre noi, ziua aceea este undeva departe-n timp, pentru alţii, undeva
foarte departe. Uite c-am reușit să fiu pozitiv :)

Ideea este că timpul trece și a duce iar și iar acea viaţă lipsită de orice pasiune, lipsită de
orice eveniment memorabil, poate fi o mare irosire.

Nu spun că ar trebui să urcăm pe munţi, participa la curse de mașini, sări cu parașuta

sau cu coarda elastică, dormi în savană sau cine știe ce alte chestiuni care sunt obișnuite
pentru unii oameni, dar par ieșite din comun pentru alţii.

Totuși, zic doar că timpul nostru trece și că ar trebui să fim mai atenţi cu felul în care-l
“consumăm”.

Dacă tot am ajuns la acest subiect pe care majoritatea îl dosim cu ajutorul escapismului,
poate ar trebui să facem efortul de-a privi spre cei care ar vrea să aibă mai mult timp și
care nu prea îl mai au.

Am o prietenă care este psiholog și care a lucrat ani de zile cu oameni bolnavi de cancer
în fază terminală. Adulţi, dar și copii.

Nu vreau să te întristez, dar vreau să-ţi spun că, din spusele ei, rezultă că aproape fiecare
adult care se confruntă cu boala și-ar fi dorit să petreacă un pic altfel viaţa de până la
declanșarea bolii.

88
Nu de-o manieră spectaculoasă. Pur și simplu, și-ar fi dorit să petreacă mai mult timp cu
cei dragi și mai puţin timp afundaţi în activităţi care nu le-au adus nicio satisfacţie
spirituală.

De asemenea, ar fi vrut să facă mai multe dintre lucrurile la care au vizat ca puștani.
Unii ar fi vrut să viziteze mai multe locuri, ar fi vrut să experimenteze mai multe
senzaţii.

Niciunul nu i-a spus că ar fi vrut să aibă mai mulţi bani ca să-și ia un iPhone sau cine
știe ce mașină.

Niciunul nu i-a spus că i-ar fi plăcut să aibă o consolă de jocuri mai performantă.

Niciunul nu i-a spus că a stat prea puţin pe Facebook.

În fine, mulţi dintre ei au tendinţa de-a-și schimba instant viaţa după ce află că mai au
puţin de trăit. E fascinant, spune prietena mea, să vezi că oameni care doar au visat să
facă lucruri când erau sănătoși, ajung să le și facă fiind bolnavi.

Nu vreau să dau nimănui speranţe, dar există situaţii în care boala a regresat sau chiar a
dispărut în cazul unor oameni care în sfârșit au făcut ceea ce doar tânjeau să facă în
momentul în care erau sănătoși.

Ideea este că avem un timp limitat la dispoziţie. Uneori e vorba de mult timp, alteori de
mai puţin timp. Ideea de limită însă este neschimbată.

Nu mă interesează să te conving să-ţi trăiești viaţa cu adevărat, e alegerea ta dacă o faci

sau nu. Eu doar mă asigur că ești conștient că a-ţi irosi timpul chiar înseamnă a-ţi irosi
viaţa.

Dacă vei conștientiza asta, vei avea curajul să faci și lucruri pe care nu îndrăznești poate
să le faci în acest moment.

PS: spre deosebire de adulţii bolnavi de cancer, copiii afectaţi de această maladie nu au
regrete legate de faptul că nu și-ar fi trăit viaţa așa cum trebuie.

89
Ei sunt mult, mult mai senini pentru că un copil știe să trăiască.

Doar adulţii uită.

90
Forța corpului - cum să-ți dezvolți o musculatură
funcțională

De-a lungul vieţii, am alternat perioadele în care am făcut sport cu cele în care am stat
într-o nepăsare totală.

Prin urmare, n-am avut nevoie să-mi spună cineva care-s beneficiile efortului fizic sau
ce diferenţe de energie fizică și mentală există între cei care fac sport și cei care stau
răstigniţi pe canapea.

De altfel, nici nu insist în a-ţi spune cât de folositor este efortul fizic, dar vreau să te
conving să-ncepi să te miști.

Poţi să urmezi schema mea de îmbunătăţire a capacităţilor fizice și menţinere a unui

nivel energetic ridicat sau poţi urma sfaturile altora.

Ca și-n cazul celorlalte sfaturi date aici, a mă asculta pe mine înseamnă să beneficiezi
atât de experienţa mea practică, dar și de documentarea mea de-a lungul anilor apropo
de acest domeniu.

În ciuda figurii mele blajine, am fost mereu un tip destul de atras de sporturile de luptă.
În copilărie, am fost unul dintre cei mai valoroși practicanţi de judo din ţară, cu titluri
câștigate la competiţiile zonale sau naţionale.

Ca adult, am practicat sporturi de contact care presupun capcităţi fizice excelente și o

rezistenţă la durere ridicată.

În fine, cunoașterea mea se bazează pe amestescul practicii organizate a unor sporturi

de luptă și autoapărare - judo, kyokushin, ashihara, arte marţiale mixte etc. - și ceea ce
am reușit să învăţ pe cont propriu în special despre pregătire fizică.

E alegerea ta dacă te vei duce la o sală pentru a practica un sport de contact sau alt gen
de sport, dacă vei merge la o sală de fitness pentru a ridica greutăţi, dacă vei lucra acasă,

91
pe cont propriu, folosindu-te doar de greutatea corpului pentru a-ţi dezvolta
musculatura.

Orice alegere ai face, câteva principii pe care ţi le spun eu aici îţi vor fi mereu de ajutor.

3 adevăruri despre pregătirea fizică

1. Efortul fizic te poate ajuta să slăbești, dar 70% - 80% din reușită depinde
de alimentaţie.

Ai văzut în secţiunea dedicată nutriţiei cum poţi slăbi și te sfătuiesc să aplici ceea ce ţi-
am scris eu acolo în primul rând. Sportul te ajută să-ţi întărești musculatura, să—ţi
întărești capacităţile mentale și abia apoi să “arzi calorii”.

Știu, marketingul cursurilor de aerobic, al sălilor de fitness, al programelor sofisticate de

antrenament spun în cor că “arzi calorii” dacă practici ceea ce ei îţi indică.

Procesul de slăbire este în primul rând dependent de crearea unui deficit caloric, adică
să consumi prin hrană mai puţine calorii decât consumă corpul tău.

Deși există tot felul de programe care te solicită fizic suficient de mult încât să consumi
un număr important de calorii la fiecare ședinţă de antrenament, realitatea este că
acestea nu sunt nici de ajuns și nici decisive pentru a pierde greutatea în exces.

E suficient să mănânci o felie de tort sau două plăcinte pentru a “recupera” ce ai ars în
timpul unei ședinţe intense de cardio (aerobic, alergat etc.).

Nu te lăsa păcălit de genul acesta de afirmaţii.

Orice efort fizic este important în procesul de slăbire, e important și pentru că-ţi
tonifiază musculatura în timp ce pierzi din greutate, e important că te ajută să nu pierzi
prea multă masă musculară în proces, te ajută pentru că îţi oferă energie și te face să te
simţi bine în pielea ta.

Totuși, ce mănânci rămâne decisiv pentru succesul acestui proces în proporţie de 80%.
92
2. Prea mult cardio e doar pierdere de vreme

În momentul de faţă, credinţa oamenilor că pentru a slăbi au nevoie să facă

antrenamente cardio intense a dus la o situaţie foarte interesantă.

Sălile de fitness încurajează genul acesta de programe nu pentru că specialiștii lor n-ar
ști adevărul, ci pentru că e inutil să se lupte cu educarea clienţilor când pot profita din
absolut toate punctele de vedere de ignoranţa acestora.

Prin urmare, pentru ei este mai profitabil să aibă clienţi care vin la sală și participă la
ore de grup precum clasele de aerobic decât să vină la sală și să facă orice altceva.

Participarea clienţilor la ore de grup înseamnă pentru sălile de fitness aproape cea mai
profitabilă exploatare a resurselor pe care sunt nevoiţi să le pună la dispoziţie.

Concret, să bagi chiar și 70 de oameni într-o sală pentru un curs de yoga sau pilates sau
aerobic înseamnă să dai cea mai mare valoare pe metru pătrat investiţiei tale.

Singurul lucru mai profitabil pentru sălile de fitness sunt clienţii care își fac abonamente
și nu vin la sală. Nu zâmbi, sunt foarte, foarte mulţi.

Acum, eu nu-ţi spun că un curs e yoga nu e bun sau unul de aerobic sau unul de pilates.
Nici pe departe.

Am făcut ani de zile yoga și pilates în paralel cu antrenamentele ashihara pentru a-mi
păstra mobilitatea sau a-mi reveni după diversele accidentări.

Mai mult, particip și astăzi la ore de yoga și de pilates pentru a-mi păstra mobilitatea
care ar putea să-mi fie afectată de ridicarea greutăţilor.

Ce-ţi pot însă spune este că dacă te limitezi doar la dimensiunea fizică a orelor de yoga,
atunci acea oră reprezintă timp insuficient utilizat.

93
Yoga este cu adevărat specială dacă participi total la clasele respective, dacă stai cu
mintea la ceea ce faci acolo. Altfel, e un efort de cele mai multe ori ușor care-i bun doar
dacă nu faci altceva mai solicitant.

Dacă te limitezi doar la a merge la pilates sau aerobic, atunci acele ore săptămânale
reprezintă prea mult timp consumat raportat la beneficii. Există tipuri de antrenament
mai profitabile raportate la timpul consumat.

PS: ai aici detalii știinţifice legate de efectul exerciţiilor cardio asupra scăderii în
greutate - http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25353081

3. Dacă ai trecut de 35 de ani, lucrează neapărat și cu greutăți. Dacă ești

femeie, indiferent de vârstă, lucrează neapărat și cu greutăţi

Bărbaţii care trec de 35 ani riscă să piardă din masa musculară și chiar din densitatea
osoasă dacă nu introduc lucrul cu greutăţi în rutina lor.

Sigur, la 35 de ani efectele sunt minore, dar pe măsură ce înaintăm în vârstă, aceste
efecte minore devine din ce în ce mai sesizabile.

După cum știi deja din spusele mele anterioare, musculatura picioarelor este foarte
importantă pentru organismul uman.

În masa mare de mușchi ai picioarelor se-ntâmplă din punct de vedere chimic o

grămadă de procese care ne influenţează sănătatea, pofta de viaţă, libidoul, starea
psihică generală etc.

A lucra cu greutăţi înseamnă a solicita grupele mari de mușchi ai corpului și a păstra un

mesaj neîntrerupt pentru creier - “sunt activ, nu am intrat pe panta descendentă a
vieţii”.

Femeile se feresc să lucreze cu greutăţi din cauza unei credinţe false - că s-ar dezvolta
muscular de-o manieră care le-ar face să-și piardă feminitatea.

94
Nimic mai fals.

Hormonal, femeile nu pot căpăta genul de masă musculară pe care-l văd în cazul
bărbaţilor.

Normal, se poate ajunge la situaţii în care femeile arată precum niște bărbaţi dar asta cu
două condiţii: să mănânce cantităţi uriașe de hrană și să ia tratamente care să determine
schimbăril hormonale dramatice în organismul lor.

Chiar și dacă ar mânca 5.000 calorii / zi și ar lua aceste tratamente hormonale, femeilor
tot le-ar fi greu să ajungă să dezvolte musculaturi masculine. Foarte, foarte greu.

În schimb, exerciţiile cu greutăţi le ajută pe femei să-ţi întărească în mod real

musculatura corpului, fără să-i crească volumul de-o manieră negraţioasă, le
îmbunătăţește dramatic postura, le crește densitatea osoasă etc.

Normal, beneficiile de ordin psihic sunt exact ca și la bărbaţi - stare de bine + forţă
psihică remarcabilă.

Exerciții cu greutatea propriului corp - Cel mai bun

program de acest gen

Acest tip de antrenament îmi este cel mai cunoscut pentru că l-am practicat ani de zile.

De altfel, toate antrenamentele pe care le-am făcut ca practicant al unor sporturi de

contact sau în perioada în care mergeam la judo presupuneau exclusiv folosirea greutăţii
propriului corp pentru dezvoltarea musculaturii și creșterea capacităţii de efort.

Beneficiile acestui tip de antrenament sunt incredibile și mi-au oferit mereu plăcerea
de-a avea pe lângă forţă explozivă și o mobilitate remarcabilă.

Varietatea exerciţiilor din această zonă este una aparte, așa că poţi apela la o mulţime de
combinaţii.

95
Totuși, am descoperit că poţi oricând să simplifici lucrurile și să te limitezi la 3 - 5
exerciţii importante pe care să le lucrezi de 4 ori pe săptămână în zile neconsecutive
(luni - miercuri - vineri - duminică - marţi - joi - sâmbătătă… )

Dacă alegi calea aceasta, cele mai bun exerciţii pe care le poţi include în rutina ta sunt:

1. flotările
2. tracțiunile
3. genuflexiunile
4. flotări la paralele
5. sprinturi sau burpee

În mare, te poţi limita la primele 3 exerciţii, dar dacă adaugi spinturi sau burpee la
rutina ta îţi vei crește instant nivelul fizic.

În cazul în care preferi un program video demonstrativ care să te ia de la cel mai de jos
nivel și să te crească treptat la un nivel excelent, îţi recomand programul You Are Your
Own Gym al lui Mark Lauren.

L-am făcut și am constatat pe propria piele că nivelul avansat este suficient de solicitant
încât să te ducă la cea mai bună formă din viaţa ta.

Partea faină la Mark Lauren, care este instructor al trupelor speciale american SEAL,
este că te duce treptat de la un nivel fizic foarte scăzut la un nivel fizic foarte ridicat.

Există și alte programe de gen interesante și care sigur ar da rezultate deosebite, dar îmi
place la Mark Lauren faptul că știe foarte bine ce face, că are o schemă de antrenament
care duce la progres constant și că efectele transformatoare asupra corpului sunt, într-
adevăr, extraordinare.

96
Exerciții cu ajutorul greutăților externe - Cel mai bun
program de acest gen

De-a lungul timpului, am evitat să folosesc ridicarea greutăţilor în antrenamentele mele.

Când făceam sporturi de contact în mod organizat, evitam să fac asta pentru că mi se
părea că-mi voi pierde din viteaza de reacţie și din cea de execuţie a loviturilor.

Mai mult, am luptat mereu la categorii mici de greutate și nu voiam să ajung la o masă
musculară care să mă împiedice să-mi fac ușor categoria sau care să reprezinte
dezavantaje în competiţiile în care departajarea se putea face și prin cântărirea exactă a
luptătorilor și avantajarea celui mai ușor.

După ce n-am mai făcut sport în mod organizat, am decis să mă documentez profund
asupra acestui aspect și am descoperit beneficiile lucrului cu greutăţi.

Unele de-a dreptul remarcabile din punctul de vedere al celor care le folosesc, dar și a
oamenilor de știinţă care le analizează efectele.

Atenţie, când vorbesc despre lucrul cu greutăţi, nu mă refer la folosirea aparatelor care
inundă orice sală de fitness, ci la greutăţile libere clasice - bară + greutate (haltere,
gantere, bară Z etc.)

Acum, motivul pentru care eu nu folosesc mașinile din sălile de fitness ţine de o
chestiune de preferinţă personală în primul rând și abia apoi de limitele pe care acestea
le ridică în antrenament.

Din punctul meu de vedere, dar și al multor specialiști (antrenori, practicanţi),

antrenamentele la mașinile de fitness au neajunsul de-a te pune în posturi pe care nu le
utilizei complet în viaţa de zi cu zi.

De exemplu, nu prea te vei lovi de situaţii în care trebuie să stai în fund și să tragi o
greutate sau să ridici o greutate, așa cum se-ntâmplă la multe dintre aparatele moderne.

97
În schimb, ridicarea greutăţilo, sub formă de genuflexiune (squat) sau îndreptare
(deadlift) reprezintă acţiune destul de comună în viaţa de zi cu zi.

Mai mult, folosirea greutăţilor libere, clasice, presupune un efort general al corpului
pentru mobilizarea musculară.

Dacă în cazul aparatelor, scaunul și spătarul îţi stabilizează corpul și efortul se duce în
mare măsură doar în mușchii implicaţi pentru tragere sau ridicare, în cazul exerciţiilor
cu greutăţi libere, stabilizarea coloanei și a corpului se realizează prin mobilizarea
puternică a unui număr mare de mușchi.

Asta duce la antrenarea acestora și, automat, la dezvoltarea capacităţilor acestora.

Programul Starting Strength al lui Mark Rippetoe

Din punctul meu de vedere, este cam cel mai bun sistem de antrenament pentru
începătorii care vor să lucreze cu greutăţi.

Este gândit astfel încât progresul să se realizeze în marje de siguranţă și implică cele mai
bun exerciţii cu greutăţi libere posibile.

În mare, Starting Strength presupune 3 antrenamente săptămânale, neconsecutive. De

exemplu, luni - miercuri - vineri.

De asemenea, implică executarea a 3 exerciţii la fiecare ședinţă.

Progresul presupune în primul rând să execuţi corect tehnicile și abia apoi să adaugi lent
greutăţi.

Repet, întâi te asiguri că ai control asupra tehnicii de executare, că execuţi corect fiecare
exerciţiu și abia apoi începi să adaugi lent greutăţi.

În felul acesta, eviţi accidentările, care-n cazul lucrului cu greutăţi sunt categoric mult
mai serioase decât atunci când lucrezi cu greutatea propriului corp.

98
Starting Strength presupune alternarea a două programe de exerciţii care includ
genuflexiuni cu bara (squat), împins la piept (bench press), îndreptări (deadlift), ridicări
deasupra capului (military press) și power clean.

Acum, cele două programe ar arăta astfel, cu precizarea că 3 x 5 înseamnă 3 seturi a câte
5 repetări fiecare set:

Programul A
• Squat 3 x 5
• Bench Press 3 x 5
• Deadlift 1 x 5 (nu e o eroare, un singur set)

Programul B
• Squat 3 x 5
• Military Press 3 x 5
• Power Clean 3 x 5

O schemă săptămânală de antrenament cu 3 ședinţe inclue ar presupune să faci luni

programul A, miercuri programul B, vineri programul A.

Sătpămâna următoare ar urma să începi cu programul B și să continui alternarea.

Din punctul meu de vedere, power clean-ul presupune o tehnică foarte bună de
executare și supravegherea unui antrenor sau a unui practicant cu experienţă.

Personal, înlocuiesc power clean-ul cu tracţiuni la bară. Deși din exterior par exerciţii
simple, te asigur că un set de 10 tracţiuni sunt un efort intens pentru majoritatea
oamenilor și înclin să cred că mulţi dintre începători nu reușesc să facă nici măcar 5
tracţiuni consecutive.

Ca idee foarte importantă - lucrul cu greutăţi presupune răbdare, executarea corectă a

tehnicilor și progres lent în ceea ce privește încărcarea barei cu greutăţi.

99
Toate exerciţiile din acest program sunt utile, dar două dintre ele sunt sunt de-a dreptul
incredibil de profitabile pentru organism și din perspectiva transformărilor pozitive
asupra corpului - genuflexiunile (squat) și îndreptările (deadlift).

Nu există exerciţiu cu forţă transformatoare mai mare decât acestea indiferent că ești
bărbat sau femeie. Efectul lor asupra musculaturii tale este foarte rapid, mai ales dacă-n
paralel ai o dietă corectă.

Dacă programul Starting Strength ţi se pare prea greu pentru tine și vei încerca o altă
rutină, fă în așa fel încât să ai aceste două exerciţii incluse.

Cum te ajută un sac de box

Dacă ai vizitat săli de fitness, probabil i-ai văzut.

De obicei, sacii de box stau într-un fel de abandon trist, întrerupt din când în când de
apropierea unui flăcău care vine să-i lovească cel mult 10 secunde înainte de-a se duce
cu epuizare ascunsă spre ceva mai puţin solicitant.

Cea mai importantă raţiune pentru care antrenamentul la sac este evitat de majoritatea
celor care vin în sălile de fitness ţine de greutatea acestui tip de pregatire fizică.

Antrenamentul la sac este greu, cu adevărat greu.

Este epuizant și pentru cei care nu obișnuiesc să facă mișcare, și pentru cei care trag
intens de fiare.

În cazul primilor, orice efort poate fi sufocant, în cazul celorlalti tipul de efort presupus
de lovirea unui sac de box presupune o musculatura cu o funcţionalitate pe care simpla
ridicare de greutăţi nu le-o oferă.

Dincolo de efortul în sine, mulţi evită sacii de box și pentru că nu știu cum să-i
folosească.

Se tem să nu pară caraghioși sau se tem să nu se accidenteze.

100
Pentru ambele probleme există soluţii, important este sa începi cu începutul.

Ce câștigi atunci când te antrenezi la sac

Categoric, mersul pe jos este cel mai bun exercitiu fizic inventat vreodată, iar flotările
sunt extraordinare pentru că antreneaza o grămadă de grupe musculare.

Daca ar fi insa vorba sa recomand un singur exercitiu celor care merg la sălile de fitness,
acela ar fi lovirea sacului de box.

Imaginile de prin filme in care diversi eroi lovesc sacul de box de parcă ar lovi un
adversar imaginar sunt bine inspirate de realitate.

Pe de o parte pentru ca sacul de box trebuie imaginat ca un adversar, iar pe de alta

pentru că lovirea acestuia oferă inclusiv posibilitatea de-a te descărca nervos, de-a scăpa
de stresul acumulat la muncă sau în cine știe ce alte privinţe.

De asemenea, alte castiguri la nivel mental sunt:

- iți crești increderea in propriile capacități

- iți dezvolți determinarea și răbdarea
- iți crești capacitatea generală de concentrare

Dincolo de beneficiile mentale, antrenamentul la sac oferă și beneficii pur fizice:

- îți dezvolți viteza de reacție

- îți îmbunătățești balansul și coordonarea
- îți crești foarte mult forța de lovire
- îți tonifici musculatura și ti-o dezvolți
- îți crești considerabil mobilitatea “verticală”
- scapi de greutatea în plus (alimentația rămâne baza)
- faci un mare serviciu inimii tale

Sună bine, nu?

101
Iar chestiunea cu adevărat impresionantă este că poţi obţine aceste beneficii
antrenându-te cu ajutorul sacului de box mai repede decât ţi-ai putea inchipui.

Sacul se lovește, nu se împinge

Dacă aplici cele câteva sfaturi pe care ţi le voi da în continuare, vei ști despre box mai
mult decât majoritatea celor care vizitează o sală de fitness.

Nu te entuziasma, majoritatea celor care merg la sală sunt ignoranţi când vine vorba de
lucru la sacul de box.

Vei ști in continuare puţin, dar vei avea un dram de cunoștinte care să te ferească de
accidentări și care să te pună pe direcţia corectă pentru a câștiga de pe urma
antrenamentelor la sacul de box.

De exemplu, o eroare frecventă pe care o fac majoritatea celor care lucrează la sac este
tendinta de-a impinge sacul atunci cand încearcă să-l lovească.

Loviturile trebuie sa fie percutante, nu împinse.

Corpul trebuie sa fie relaxat, coatele tot timpul pe langa corp, garda clasică de box. Din
aceasta postură, ai posibilitatea să trimiţi loviturile corect și cu un efort fizic bine dozat.

Pentru a progresa cat mai rapid, ai cateva variante la dispoziţie: să mergi la o sală la care
se predau cursuri cu antrenor specializat, să ceri ajutorul celor care se antrenează la sac,
să urmaresti training-uri video și să încerci să pui în practică ceea ce vezi.

Nu-ţi va lua foarte mult timp să înveţi cum să lovesti corect un sac de box. Iar
beneficiile… privește încă o dată mai sus și vei vedea ca totul merită.

Cum sa eviți accidentările

Natura i-a oferit omului degete pentru a le folosi la cules lucruri, la apucat și, în
vremurile moderne, pentru comunicarea unor mesaje simple si directe :)

102
În fine, strângerea acestora sub forma pumnului si lovirea constantă a unui corp cu
duritate destul de mare, cum este un sac de box poate duce la accidentări.

Pentru a le evita, este absolut necesar să ţii cont de câteva lucruri simple.

Măcar la început, folosește mănusi clasice de box.

Poate ti se pare mai cool să folosesti doar bandaje sau mănusi „subtiri”, importate din
anumite sporturi de contact, dar nu vei face altceva decât să riști inutil o accidentare.

De asemenea, mănușile clasice sunt mai bune la început chiar si decât cele speciale
pentru sac pentru că au o construcţie care absoarbe o parte din șocul loviturii.

Astfel, acesta nu se mai transmite în foarte mare măsura la monturi si incheieturi

(inclusiv cea a cotului si cea a umărului).

Apoi, oricât de tenant este să lovești puternic sacul, nu e bine să faci așa ceva.

Muschii se adaptează repede efortului și vei avea capacitatea să lovești puternic destul
de rapid, dar ligamentele si tendoanele au nevoie de mai mult timp pentru asta.

De aceea, nu lovi tare, încearcă să te concentrezi pe execuţii cât mai corecte.

Mai mult, dacă inveti cum să lovești corect la sac, vei putea adăuga și forta în executii și
vei evita accidentările.

103
Carismă - cum să fii cool fără să faci cine știe ce
eforturi

De-a lungul timpului, am avut ocazia să mă aflu în preajma unor oameni care fac din
carismă unul dintre cele mai importante atuuri ale lor.

Dacă nu aș fi fost ziarist, probabil că această “experienţă” nu mi-ar fi fost la îndemână.

Totuși, am norocul acesta și tu ai norocul de-a afla ceea ce am aflat eu prin observare și
aplicare.

Cele ce le vei citi în continuare sunt lucruri observate de mine în cazul multor
personalităţi ale vieţii noastre publice, lucruri descoperite prin documentare sau
chestiuni pe care le-am folosit pur și simplu instinctual și s-au dovedit eficiente.

Nu te certa vreodată

Dacă ești o persoană colerică sau ai un anumit soi de impulsivitate care te aduce-n
situaţia de-a intra-n conflicte verbale cu cei din jur, încearcă să faci un experiment
simplu.

Prima dată când ai chef să te cerţi, verifică ce se-ntâmplă dacă porţi discuţia pe un ton
scăzut.

Nu trebuie să fii de acord cu cel cu care vorbești, te poţi contrazice-n continuare fără
nicio problemă.

Fă un efort legat doar de tonul cu care-ţi exprimi ideile. Nimic mai mult, doar menţine
un ton scăzut al vocii.

104
Ce se-ntâmplă când scazi tonalitatea vocii

Atunci când ai o dispută verbală, dar păstrezi tonalitatea vocii scăzută, obţii câteva
efecte importante.

În primul rând, gândești mult, mul mai limpede și mai rapid.

Ai încercat să te concentrezi la un lucru important în timp ce-n jur era foarte mult
zgomot?

Probabil c-ai blestemat zgomotul și ţi-ai dorit în acele momente să înceteze pentru a-ţi
putea “gândurile”, pentru a le putea forma.

Atunci când vorbești exagerat de tare, când aproape ţipi ca să câștigi o dispută verbală
sau doar ca să obţii impresia că transmiţi convingător un lucru, de fapt faci genul de
zgomot care te-mpiedică să gândești limpede.

De asta, e nevoie să reduci tonalitatea vocii la nivelul vorbirii obișnuite ori de câte ori ai
un dialog în contradictoriu sau ai nevoie să fii convingător în discuţie cu cineva care vrea
cu orice preţ să aibă dreptate dincolo de logică.

Această scădere a tonalităţii și această atitudine până la urmă îţi va oferi liniște pentru o
gândire rapidă și eficientă.

Lucrul acesta este foarte util dacă vrei să câștigi cu argumente respectiva dispută sau
măcar să aduci în discuţie genul de argumente care să facă disputa utilă - nu neapărat să
ai dreptate, dar măcar să te lămurești de ce nu ai dreptate.

În al doilea rând, a păstra un ton relaxat atunci când discuţi în contradictoriu are un
efect important și asupra celui sau celor cu care te afli-n discuţie.

Liniștea ta îi va inspira autocontrol, iar oamenii știu cât de rară este această calitate.
Automat, vei fi perceput ca un individ special prin simplu fapt că nu ţipi, nu gesticulezi
exagerat, nu faci nimic din care să reiasă că nu ai fi propriul stăpân.

105
Al treilea lucru interesant care se naște din simplu fapt că tu păstrezi o tonalitate
relaxată are legătură tot cu felul în care influenţezi percepţia celui sau celor cu care
discuţi.

E ceva hipnotic într-un ton relaxat. Nu-ţi închipui acum că vei deveni un fel de șarpe
Kaa din Cartea Junglei, dar te asigur că inclusiv cei mai agitaţi indivizi vor fi influenţaţi
de ritmul tău de vorbire, de tonalitatea ta, de liniștea ta, de autocontrolul.

Forța autoironiei

Autoironia este una dintre cele mai dezarmante atitudini pe care le poţi aborda.

Pe de o parte, te ajută să te menţii senin în realitate, să nu ajungi la stări de

încrâncenare, să nu faci din nimicuri lucruri care să-ţi influenţeze dramatic starea de
spirit.

Pe de altă parte, autoironia îi face pe cei din jur să renunţe la ideea de-a te ataca, dar să
te și respecte în același timp pentru capacitatea ta de-a-ţi privi amuzat defectele.

Respectul lor se naște tocmai din simplu fapt că mulţi dintre cei din jur nu-s capabili să
facă același lucru. Rar vei întâlni oameni care să aibă capacitatea de-a-și ironiza
propriile defecte.

Atenţie, autoironia presupune umor, nu răutate. Autoironia nu-nseamnă să te jignești,

înseamnă să te amuzi.

În fine, autoironia te ajută inclusiv în a-i domoli pe cei care încearcă să te jignească în
mediul aproape anonim al internetului.

Până vei ajunge la capacitatea de-a înţelege că multe dintre răutăţile gratuite ale unor
necunoscuţi au legătură în primul rând cu neputinţa lor de-a se bucura de ceea ce obţin
în viaţă, poţi folosi autoironia pentru a le tăia total elanul.

De exemplu, pentru că tot ţi-am vorbit în această carte de stoicism, poţi folosi o tactică
de-a lor care se bazează pe autoironie.

106
Când cineva te jingește făcându-te în fel și chip, nu reacţiona cu tactica “ba tu ești”.

Nici măcar n-ai nevoie de prezenţă de spirit pentru a-i răspunde respectivului cu o
jignire mai creativă sau pentru a-l ironiza cu ceva mușcător.

E suficient să iei jingirea lui și s-o “mărești” asupra propriei persoane.

Cum vine asta?

Simplu.

Dacă un cineva te face prost, îi poţi răspunde cu ceva de genul:

“Te rog, nu mă subestima. Sunt cel mai mare prost posibil, respectă ierarhia”.

Ce faci printr-o astfel de tactică?

Simplu fapt că spui despre tine că ești cel mai mare prost posibil îi fură celui care a vrut
să te jignească toată satisfacţia pe care o putea avea.

Ce rost are să faci pe cineva prost când acel cineva spune despre el însuși că-i cel mai
mare prost posibil.

Pe de altă parte, deși-i fură acestuia toată satisfacţia de-a te jigni, faptul că tu spui
despre tine însuţi că ești cel mai mare prost posibil este în mod evident o afirmaţie
ironică, autoironică.

E o ciudăţenie de logică aici, dar care funcţionează incredibil.

Nimeni nu va crede despre tine că ești prost doar pentru simplu fapt că tu afirmi asta pe
un ton amuzat, dar cel care a încercat să te jignească își pierde tot elanul.

Majoritatea celor care vor să-i jignească pe cei din jur se hrănesc cu opoţizia victimei.

107
Dacă victima răspunde pe același ton sau încearcă la rândul ei să dea o replică
jignitoare, acest lucru este stimulant pentru flăcăii care se ocupă cu astfel de lucruri.

Dacă reacţioneazi urât, automat respectivii bănuiesc că te-a afectat și satisfacţia lor este
uriașă.

În schimb, dacă reacţionezi cu o autoironice, le tai tot elanul, toată satisfacţia și, nu de
puţine ori, îi blochezi.

Respectivii au experienţă în a purta dispute pline de jigniri, dar au experienţă zero în a

purta o dispută cu cineva care reacţionează altfel decât au văzut ei vreodată.

În fine, după ce te folosești de autoironie pentru a le tăia elanul, poţi dezvolta un pic
discuţia și spune inclusiv că dacă n-ai fi cel mai mare prost din lume, n-ai atrage oameni
de genul lui.

Nu trebuie să dai multe detalii.

Din postura celui mai mare prost din lume, poţi face orice afirmaţie dorești pentru că cel
cu care ai disputa nu are cum să te jignească.

Nu doar că a pierdut, dar va și simţi c-a pierdut. Nu trebuie să o recunoască, o va simţi

categoric.

Acum, de-a lungul timpului, am folosit această metodă de-a mă apăra de nenumărate
ori și, într-un fel, am rafinat-o până la un nivel la care o bună parte dintre cei care
doresc să mă jignească și au un minim de inteligenţă au renunţat de mult să o mai facă.

Fiind ziarist și scriind despre fotbal, categoric ating și sensibilităţile multor suporteri
care au impresia că aș avea ceva cu echipa lor favorită.

Prin urmare, atunci când am fost dat afară de la sport.ro, printre cele câteva sute de
comentarii de pe Facebook sau de pe diverse site-uri în care oamenii își exprimau un

108
regret mai mult sau mai puţin profund faţă de situaţia respectivă, au existat și câţiva
care și-au exprimat bucuria.

Deși-ţi poate suna ciudat, pentru mine ar fi fost de-a dreptul neplăcut să nu văd și
oameni care să se bucure de “răul” meu.

E nesănătos să te placă absolut toată lumea pentru că de fapt asta poate însemna de
prea multe ori că nu deranjezi pe nimeni. Dacă nu deranjezi pe nimeni, atunci înseamnă
că ai o atitudine atât de… cum să zic? Aș vrea să spun “căcăcioasă”, dar încerc să menţin
un limbaj curat.

În fine, înseamnă că ai o atitudine atât de timidă faţă de orice subiect, faţă de orice
situaţie încât nu contezi. Ești inofensiv .

Asta nu-i bine.

Prin urmare, acele câteva comentarii m-au bucurat într-un fel.

Asta însă nu m-a împiedicat să le răspunde respectivilor cu ajutorul unei autoironii care
le-a tăiat o bună parte din satisfacţia exprimată.

Atunci când mi s-au spus lucruri de genul “Și-așa erai varză, nu știu cum te-au ţinut
atât” sau “Bine ţi-au făcut!” + înjurăturile de rigoare, am răspuns exact conform schemei
de mai sus.

“Sincer, nici eu nu știu cum i-am putut păcăli atât. Îţi dai seama? Au plătit timp de 4 ani
pe unul ca mine. Și știi cum e, ăștia prin televiziuni plătesc bine de felul lor. În fine, mă
bucur că te bucuri pentru mine”.

109
Vorbește mai puțin, ai răbdare și ascultă mai mult

Acum niște ani, am participat un curs de limba engleză organizat de British Council.

Întâmplător, nivelul la care eram eu atunci era și nivelul la care era prietena mea din
acel moment, motiv pentru care am fost repartizaţi în aceeași grupă de cursanţi.

Mi-aduc aminte că, din dorinţa de-a ne face și ceva cunoștinţe noi cu această ocazie, am
decis să stăm separat și să nu ne purtăm ca și când am fi avut o relaţie.

Prin urmare, fiecare ne-am așezat în bănci conform reflexelor deprinse de-a lungul
anilor de școală - eu undeva-n ultima bancă, ea, probabil o tocilară feroce, în prima.

Mai mult, pentru ca distanţa să fie și mai evidentă, eam poziţionaţi cumva pe diagonală
:)

În fine, la un moment, profesorul ne-a dat un fel de temă pentru acasă-n care trebuia să
povestim despre un cadou memorabil, ceva ce ne-a impresionat și am păstrat apoi.

Din nu știu ce motiv, tipa a decis să scrie despre primul cadou pe care i-l făcusem eu - o
frunză de arţar culeasă din Parcul cu Platani din Cotroceni.

Acum, de ce-i dădusem eu ei o frunză drept cadou ţine de mai multe lucruri.

În primul rând, pentru că eram la-nceputul relaţiei și categoric nu mi-aș fi cumpărat

atenţia ei cu ajutorul cadourilor.

În al doilea rând, pentru că și dacă aș fi fost genul de bleg căruia i-ar fi trecut prin minte
să-i cumpere atenţia cu ajutorul cadourilor, n-aș fi avut oricum bani pentru așa ceva.

În al treilea rând, m-am bazat pe faptul că flori a mai primit la-ntâlniri sau cu ocazia
diverselor evenimente, dar o frunză…

Prin urmare, asta a fost, i-am dat o frunză de arţar și, din fericire pentru mine, i-a
plăcut.

110
I-a plăcut atât de mult încât a păstrat-o chiar și după ce n-am mai fost cu ea, a păstrat-o
și după ce a am ajuns să fiu din nou cu ea și m-a cunoscut în toată splendoarea mea.

O are și-n ziua de astăzi, iar eu trebuie să am grijă ca nu cumva să i-o deteriorez atunci
când am tendinţa de-a muta diverse lucruri de la locul lor.

În fine, ideea este că ea citit la cursul de engleză povestea frunzei - cadou în timp ce eu
stăteam în ultima bancă alături de-o tipă oarecare.

Exagerez, nu chiar o tipă oarecare.

Una care pufnea continuu în râs și-mi spunea pe șoptite lucruri de genul:

“Auzi la aia! Ala i-a facut cadou o frunză și ea a păstrat-o atâţia ani… Dacă venea soţul
meu cu o frunză la mine, îi dădeam cu ea-n cap!”.

Dintr-un soi de perversitate, n-am făcut altceva decât s-o-ncurajez, așa că au urmat și
alte caracterizări pentru “boul cu frunza” și “proasta care a primit-o”.

În fine, ea a terminat de citit și totul ar fi rămas la stadiul de glumă între mine și

prietena mea pe drumul spre casă.

Din păcate, profesorul ori era genul acela romantic, ori voia să dezvolte subiectul și a
cerut detalii suplimentare.

Printre aceste detalii, s-a strecurat și-ntrebarea “ce s-a întâmplat cu băiatul respectiv?
Mai ești cu el?”

În acel moment tipa de lângă mine a chiţăit scurt:

“Pe pariu că i-a dat eject?”.

N-am apucat să-i spun dacă ţin pariul, că tipa cu frunza - cadou s-a întors spre banca
mea, m-a indicat cu degetul și a spus cuvintele care au făcut liniște totală lângă mine:

111
“Da, este vorba de Ștefan!”.

Sincer, cred c-a fost una dintre cele mai amuzante întâmplări pe care le-am trăit, dar și
una dintre întâmplările care m-au făcut să am gura ceva mai mică atunci când discut cu
diverși.

Într-un târziu, am auzit un glas sfârșit dezvinovăţindu-se:

“Aaa, scuze… după ataţia ani de căsnicie, poate nu mai inteleg eu ce-i ăla
romantismul…”

Ideea cu care trebuie să rămâi este că-n mintea noastră se pot strecura o grămadă de
gânduri care nu ar trebui exprimate în faţa unor oameni pe care nu-i cunoști sau chiar în
faţa unor oameni pe care-i cunoști.

În general, să râzi pe seama cuiva se poate dovedi o acţiune neinspirată dintr-o grămadă
de motive.

Poţi ajunge ca tipa “neromantică” să te simţi ca naiba când descoperi de cine ai râs, poţi
ajunge să râzi de oameni de care te lovești sau poţi ajunge să râzi prostește de lucruri pe
seama cărora în mod sigur n-ar trebui să râzi decât dacă ești lipsit de orice urmă de bun
simţ.

Apropo de ultimele două situaţii, uite ce-am trăit eu pe vremea în care lucram la Gazeta
Sporturilor.

Era vară, era cald cu draci și mă bucuram de faptul că reușisem să ajung cu bine în
redacţie, la adăpostul aerului condiţionat.

Nici nu m-am așezat bine pe scaun, că unul dintre prietenii mei care tocmai se angajase
acolo m-a salutat și m-a-ntrebat dacă n-aș avea chef să vin cu el într-o deplasare la
Constanţa.

Nu, n-aveam chef să fac o deplasare la Constanţa, dar l-am întrebat cu cine mai merge.

112
Mi-a rostit numele unui alt coleg și, brusc, mi-a venit cheful să fac o glumă proastă.

Colegul în cauză avea niște probleme hormonale care aveau ca efect secundar incluisv
un miros corporal care-ţi muta nasul din loc.

Acum, în ciuda răutăţilor specifice redacţiilor, sunt convins că omul ar fi făcut mai mult
pentru a scăpa de această problemă dacă ar fi existat acest “mai mult”.

Pentru mine, la vremea respectivă, asta nu conta.

Am preferat să râd ca prostul și să-i zic prietenului meu - “Să vezi ce-ţi mută ăsta nasul
din loc… Până la Constanţa vă omoară pe toţi!”.

În fine, prietenul meu a plecat și, după ce ajuns în mașină, ce se gândește să facă?

Se apucă să-mi trimită un mesaj care suna exact așa: “Bă, ce pute ăsta!”.

Treaba este că eu n-am apucat să citesc mesajul respectiv niciodată dintr-un motiv cât se
poate de simplu.

Prietenul meu, fiind un tip faimos cu adevărat pentru faptul că-i distrat, a trimis SMS-ul
în cauză chiar celui pe seama căruia făceam noi mișto :)

Ei, abia acum era de râs.

Din fericire, tipul în cauză vorbea în acel moment la telefon, așa că prietenul meu a avut
timp să se gândească la o soluţie de salvare.

În primă fază, s-a gândit că-n momentul în care respectivul se va-ntoarce spre el
întrebător sau chiar nervos, să facă semn din cap spre șofer, ca și când el ar fi fost sursa
problemei.

I-a venit însă-n minte o soluţie mai bună. După ce omul cu problema hormonală a
terminat de vorbit, i-a spus aceste cuvinte salvatoare:

113
“Vezi că ţi-am trimis din greșeală un SMS care era pentru prietena mea. Poţi să-mi dai
telefonul să-l șterg că i-am scris ceva mai intim”.

Pentru că soarta a vrut totuși să-l pedepsească pentru răutatea arătată, tipul a ezitat să-i
dea telefonul și a-nclinat câteva momente să deschidă mesajul.

Asta ca să vezi că nu eram vreunul “curat” în această poveste :)

Într-un final, i-a dat prietenului meu telefonul și acesta a șters mesajul care putea
provoca tot felul de probleme.

Forța adevărului incomod spus fără ocolișuri

Există două tipuri de adevăruri incomode care te pot ajuta enorm atunci când le rostești
direct, fără ocolișuri.

În primul rând, e vorba de adevărurile incomode pentru tine, genul de adevăruri pe care
ești tentat să le ţii ascunse pentru a nu-ţi leza în vreun fel propriul orgoliu.

De exemplu, atunci când sunt daţi afară de la locul de muncă, oamenii găsesc tot felul de
scuze pentru aceste eveniment.

“L-a ţinut pe cutare că era finul șefului”

sau

“M-a dat afară că eram prea incomod pentru ei”

sau

“Am avut o renegociere de contract și n-am mai acceptat eu să rămân fără o creștere
majoră. Ei voiau să-mi mărească doar cu 20%”.

După cum vezi, oamenii au imaginaţie bogată atunci când vine vorba de-a inventa
situaţii favorabile lor și cred că dacă-i conving pe ceilalţi de minciunile comfortabile pe
care le rostesc totul va fi mai bine pentru ei.
114
În realitate, fiecare minciună de genul acesta nu face altceva decât să te castreze și să-ţi
micșoreze cucul dacă ești bărbat sau să-ţi ofere o personalitate căcăcioasă dacă ești
femeie.

Prin urmare, de ce ai face asta?

De ce ai minţi ca să te minţi și să-ţi furi șansa de-a fi om întreg?

Sfatul meu este să nu te ferești niciodată să rostești adevărurile incomode pentru tine.

Nu de alta, dar este o tehnică incredibilă de călire a psihicului tău și de conturare a unei
imagini carismatice.

Îţi pot spune din experienţa unuia care a tot fost dat afară de pe unde a lucrat că n-am
minţit vreodată în legătură cu acest aspect și am câștigat de fiecare dată de pe urma
acestei atitudini.

Mai mult, nu doar că n-am încercat să coafez adevărul de-o manieră favorabilă mie, dar
am avut grijă să-l prezint astfel încât să fie în mod evident un adevăr incomod.

Prin urmare, n-am spus vreodată că mi s-a terminat contractul deși uneori chiar mi se
terminase sau n-am spus că am ales eu să plec deși au fost momente în care eu am
determinat plecările sau chiar m-am oferit să fiu dat afară pentru a nu fi daţi alţii, care
aveau tot felul de probleme.

Am spus clar “m-au dat afară”.

De ce am făcut asta?

Pe de o parte pentru că nu aș suporta gândul de-a-mi găsi vreun fel de scuză nici măcar
atunci când scuza există în mod real.

În al doilea rând, e foarte plăcut să vezi reacţia oamenilor când le spui ceva ce mulţi
dintre ei ar exprima ori mai favorabil, ori ar ascunde de-a dreptul.

115
E amuzant să vezi pe chipul unora că “datul afară” reprezintă drama absolută, că-s gata
să te consoleze cumva, că-ncep să te-ntrebe cum te descurci etc.

Unele dintre aceste reacţii au legătură cu afinitatea pe care respectivii o au faţă de tine,
altele au legătură doar cu nivelul de frică pe care ei înșiși îl au faţă de ideea de-a-și
pierde locul de muncă.

Cum m-am descurcat de câte ori am fost dat afară?

Suficient de bine încât să nu fi fost vreodată nevoit să mă ascund sub tot felul de scuze
obosite.

Desenează-ți conturul inclusiv online

Asta nu este o chestiune obligatorie, dar îţi poate fi de un foarte mare ajutor.

Oamenii sunt fascinaţi de cei care apar în spaţiul public, fie la televizor, fie online, fie în
ziarele clasice, fie la radio etc.

Nu e ușor să apari mâine la televizor, să ai propria ta emisiune. În schimb, e foarte ușor

să apari mâine online cu propriul blog.

Scrisul pe blog este metodă foarte bună de-a-ţi desena conturul personalităţii în ochii
altora.

Nu mă refer aici la cum te vor percepe prietenii apropiaţi sau familia, ei oricum te
cunosc așa cum ești, n-ai prea multe lucruri noi de desenat pentru privirile lor.

În schimb, poţi lucra la propria imagine în ochii cunoscuţilor de tot felul, a posibililor
angajatori sau chiar în ochii oamenilor în general.

De ce ai face asta?

116
Pentru că un blog poate fi o sursă excelentă de venituri indiferent că vorbim aici de
reclama pe care o vinzi ca urmare a audienţei blogului sau de PR-ul personal pe care-l
construiești prin simplu fapt că scrii pe un blog.

Un blog te poate ajuta să devii important în orice domeniu te pasionează.

Poţi fi “nimeni” azi și deveni, în timp, unul dintre cei mai importanţi specialiști în
domeniul despre care scrii.

Partea uneori nedreaptă este că, în ochii lumii, vei deveni un specialist mai important
decât alţii care poate sunt mai bine pregătiţi decât tine, dar nu fac efortul de-a arăta asta
prin scris.

Mai mult, trebuie să înţelegi că pe lumea aceasta acţiunea concretă contează foarte mult.

Pentru fiecare vedetă cu talente extraordinare pe care o apreciezi, fii convins că există
zece, sute, mii, zeci de mii, sute de mii, poate milioane de oameni cu talente
asemănătoare, poate chiar mai mari.

Care-i diferenţa dintre cei care au reușit și cei despre care nu știi nimic?

Ca români, suntem tentaţi să spune că cel care a reuști a avut pile, spate, părinţi bogaţi
etc.

Sigur, există și situaţii în care cei care reușesc au parte de un sprijin mai mare decât o
parte dintre cei care nu reușesc.

Totuși, numărul celor care nu reușesc pentru că n-au avut același gen de sprijin precum
cei care au reușit este mic raportat la numărul total de indivizi talentaţi care nu și-au
exploatat talentul.

Motivul principal pentru care oamenii nu reușesc este că nu încearcă.

Sau încearcă prea timid.

117
Sau nu se ţin suficient de mult de un lucru pentru a ajunge la un nivel de excelenţă reală.

Suntem prea des lași, slabi, comozi.

Abia după ce suntem lași, slabi, comozi putem vorbi că n-am avut condiţii.

Majoritatea avem condiţiile necesare să reușim în viaţă.

În fine, îţi spuneam despre scrisul pe blog sau despre publicarea unor articole care să-ţi
contureze imaginea de specialist într-un domeniu sau altul.

Dacă ești bărbat și urmărești site-urile mele, probabil că știi blogul fiibarbat.ro

Este un blog dedicat bărbaţilor interesaţi de seducţie, atitudine masculină,

autodezvoltare.

Deși-i dedicat bărbaţilor, o grămadă de femei ajung să-l citească din curiozitate sau
pentru că o bună parte din sfaturile de acolo pot fi lejer adaptate și pentru femei.

În fine, deși e un site care îmi aparţine, figura centrală a blogului este Alex David,
autorul majorităţii textelor.

El este specialist în seducţie și-n sfaturi care-i transformă pe bărbaţii obișnuiţi în

bărbaţi adevăraţi.

Dacă eu m-aș apuca mâine să scriu sfaturi de genul celor pe care le scrie Alex David,
probabil că nu aș avea foarte mult succes la început.

De ce?

Pentru că cei care m-ar citi s-ar întreba întâi cine este Ștefan Beldie ca să scrie despre
seducţie?

Ce știe să facă, ce femei a cunoscut, ce femei l-au cunoscut pe el?

118
E doar un tip care apare pe la TV și discută despre fotbal. Dacă mă vezi în realitate,
constaţi că am puţin peste 1,70 și un aspect general obișnuit.

Ai asculta de sfaturile mele?

În primă fază nu.

În schimb, ai asculta de sfaturile lui Alex David?

De aproape 10 ani, Alex David scrie pe Fii bărbat! și sfaturile sale au un succes nebun
din 3 motive importante:

1. cei care aplică sfaturile sale observă instant că au succes

2. sfaturile sale se bazează pe experienţe concrete, nu sunt copiate de pe site-urile

de afară (așa cum fac majoritatea autorilor români)

3. felul în care scrie Alex David este foarte ușor de înţeles. Nu vei găsi acolo
terminologia obosită a celor care au treabă cu seducţia doar la nivel de teorie

Totuși, acum aproape 10 ani, când Alex David a început să scrie pe Fii bărbat!, nimeni
nu știa cine este. Nu că ar ști astăzi, dar ca idee :)

La începuturile site-ului, faturile sale care păreau un pic împotriva a tot ceea ce știau
majoritatea bărbaţilor despre seducţie și erau privite cu scepticism.

În scurt timp însă, cei care i-au aplicat învăţăturile au observat că au succes în
interacţiunea cu femeile, au recomandat site-ul și altora, iar nivelul de încredere în Alex
David a crescut.

Ce trebuie tu să știi este însă că Alex David are un succes nebun nu pentru că știe
neapărat mai multe despre seducţie decât știu eu, de exemplu.

Alex David are un succes nebun pentru că scrie ceea ce știe.

119
Scrie pe blog și semnează textele cu numele Alex David.

Știi ce-i amuzant?

Având în vedere că nu l-ai văzut vreodată pe Alex David în carne și oase, există
posibilitatea ca eu și Alex David să fim una și aceeași persoană.

Sigur, pare puţin probabil, dar există această posibilitate.

Dacă eu și Alex David suntem una și aceeași persoană, sfaturile de pe fiibarbat.ro sunt
mai puţin valoroase?

Categoric, ar fi la fel de valoroase pentru cei care le pun în practică.

Acum, dacă chiar îţi pui problema ca eu și Alex David să fim una și aceeași persoană,
probabil că te-ntrebi de ce nu mi-am asumat eu textele respective.

Dacă prin absurd, eu și Alex David am fi una și aceeași persoană, atunci nu mi-am
asumat acele texte din următoarele motive:

1. n-am vrut ca tipele care au avut de-a face cu mine să se simtă parte
dintr-un experiment.

2. n-am vrut ca tipele cu care am fost să simtă că ceea ce am trăit cu ele a

devenit cumva public.

Deși am nu am dat vreodată nume reale, toate întâmplările povestite pe blog sau în
email-uri sunt reale. Pentru cei care le citesc, asta nu înseamnă mare lucru. Pentru cele
care le-au trăit, înseamnă.

3. n-am vrut să par că mă pricep la prea multe lucruri.

Culmea este că dacă eu aș fi Alex David, nu seducţia și jurnalismul sportiv ar fi lucrurile

la care mă pricep cel mai bine, ci niște chestiuni care nu fac vreodată parte din conturul
meu public - de exemplu, am cunoaștere profundă în îngrijirea animalelor.

120
4. nu vreau să ofer informații despre mine într-o mai mare măsură
decât este necesar.

Prin urmare, fiind un pic de persoană publică, n-am vrut să apar cu genul acesta de
cunoaștere în spaţiul public. De ce? Pentru că mi-ar dilua imaingea de ziarist sportiv,
cea la care ţin cel mai mult.

Dacă însă nu-ţi pui problema ca eu și Alex David să fim aceeași persoană, faci foarte
bine. Viaţa merge înainte oricum, iar site-ul fiibarbat.ro rămâne unul dintre cele mai
bune site-uri de gen din această lume.

Exact, din această lume, nu din România.

De ce ţi-am spus toate acestea?

Pentru a înţelege că mediul online are o putere incredibilă când vine vorba de-a-ţi
desena conturul personalităţii, de-a deveni ceva important în ochii celor din jur.

Carisma nu este ceva palpabil, nu e ceva măsurabil, dar e ceva “dezvoltabil”.

Inclusiv în mediul online.

Nu complimenta “la cerere”

Există pe lume oameni pe care eu îi numesc “cerșetori de laude”.

Acești oameni au un nivel atât de scăzut de-ncredere în propria valoare umană încât
vânează orice laudă venită din partea oricui.

N-ar fi o problemă dacă respectiva vânătoare n-ar presupune un asalt continuu asupra
celor din jur:

“Vrei să vezi ce mi-am luat?”

sau

121
“Ce părere ai despre ce i-am zis lui cutare?”

sau

“Cum ţi se pare că-mi stă rochia asta?”

Aparent, toate întrebările de mai sus apar în discursul multora dintre noi. Personal, nu
probez rochii, dar ai înţeles ideea.

Ce trebuie tu să știi este că întrebările sunt firești, e totul în regulă cu ele.

În neregulă sunt lucrurile cu oamenii care strâng un morman de astfel de întrebări și le

varsă asupra celor din jur precum o ploaie răpăită de vară.

Dacă faci asta, oprește-te.

Indiferent de câte laude primești ca urmare a cereșetoriei tale, nu vei câștiga decât o
satisfacţie minusculă și de moment.

După câteva minute, vei pleca în căutarea altei laude, iar a te comporta așa e de o
tristeţe înfiorătoare.

Cei din jur pot fi amabili și să-ţi răspundă apreciativ de fiecare dată, dar, în scurt timp,
vor simţi un soi de repulsie faţă de comportamentul tău.

De asemenea, dacă ai parte de oameni care-ţi cerșesc laude, respinge-le ferm

“avansurile”.

Ce-nseamnă asta?

Personal, folosesc metoda “nu mă pricep”.

122
Metoda “nu mă pricep” este inventată de mine și de asta poartă acest nume extrem de
creativ :)

Atunci când cineva îmi cere părerea pentru a cerși în mod evident o laudă, îi spun că nu
mă pricep la rochii, la design, la vestimentaţie, la replici, la nimic.

Nu mă pricep și gata.

Când spui asta, îi tai elanul cerșetorului de laude în totalite.

Nu de alta, dar majoritatea cerșetorilor laude au suficient snobism în atitudine și acţiuni

încât să nu dorească laudele unor nepricepuţi.

În felul acesta, obţii două lucruri.

Pe de o parte, blochezi atitduinea sâcâitoare a cerșetorilor de laude, iar pe de alta dai

valoare oricărui compliment pe care-l vei face ulterior.

Dacă ești o mașină de lăudat din dorinţa de-a câștiga aprecierea celor din jur,
complimentele tale devin lipsite de orice forţă.

În schimb, dacă-ţi dozezi deștept complimentele, cuvintele tale vor avea mereu impact și
felul în care vei fi perceput de cei din jur va fi unul cu adevărat pozitiv.

În fine, știu că există situaţii în care unii cerșesc laude în situaţii sensibile. De exemplu,
pentru copiii lor.

După cum bine știi, cam toţi copiii sunt geniali.

Unii chiar pe bune, alţii doar pentru că părinţii s-au ocupat așa cum trebuie de ei.

În astfel de situaţii, dacă un părinte cerșete laude pentru copilul său, trebuie doar să
privești un pic în interiorul tău și să fii sincer.

Ești impresionat de ceea ce face ţâncul?

123
Dacă da, spune că ești impresionat și felicită părintele că s-a ocupat bine de creșterea sa.

Dacă însă părintele începe să abuzeze și să transforme prezenţa copilului într—un

spectacol, fii sigur că a-i spune că nu te pricepi la copii va fi, de cele mai multe ori,
suficient ca să-i mai temeperezi elanul.

Ideea este nu de-a leza sentimentele celor din jur, ideea este de-a fi cât se poate de
sincer în atitudinile tale faţă de cei din jur.

A complimenta pe cineva doar pentru că respectivul cerșește complimentul seamănă cu

binele pe care i-l faci unui drogat căruia îi oferi o doză.

Fii sincer cu tine însuţi și-i vei face un bine și celui cu care interacţionezi.

Riști astfel să strici prietenii?

Da, riști uneori.

Ce-ţi pot spune din proprie experienţă este că situaţiile în care cineva se supără atât de
tare din cauza atitudinii tale încât nu mai vrea să aibă de-a face cu tine sunt mult mai
rare decât sunt unii tentaţi să creadă.

De asemenea, trebuie să înţelegi că unele relaţii nu trebuie menţinute în ciuda a orice.

Dacă cineva se supără că tu nu-i alimentezi suficient setea de laude, poate problema este
la respectivul și încetarea relaţiei în sine nu e o mare pierdere.

Tot proprie experienţă îţi pot spune că oamenii cu un pic de inteligenţă apreciază
atitudinile oneste suficient de mult încât să fie atrași și mai mult de felul tău de-a fi dacă
te comporţi de o astfel de manieră.

Poate să pară împotriva a ceea ce ai învăţat acasă sau la școală, unde ţi s-a spus să fii
mereu amabil.

124
E bine să fii amabil, politicos, dar categoric nu trebuie să exagerezi doar de dragul de-a
da satisfacţie cuiva care și-a pierdut o parte din echilibrul emoţional și încearcă să și-l
câștige cerșind atenţie și laude.

Mai bine discuţi cu respectiva persoană dacă simţi că exagerează decât să-i faci jocul
trist.

Dacă te lauzi, pierzi o parte din ce-ai câștigat

Apropo de laude…

Ai văzut că foarte mulţi oameni sunt aproape disperaţi să arate pe Facebook orice trăiesc
ei interesant în viaţa personală?

La fel ca cerșetorii de laude, acești oameni încearcă să obţină complimentele celor din
jur sau măcar să trezească un soi de invidie printre “dușmani”.

Partea tristă la această practică și cam la orice laudă de sine este că atunci când faci
astfel de lucruri, pierzi.

Concret, pierzi o parte din energia pe care ţi-a adus-o tocmai realizare cu care te lauzi.

Știu, poate suna complicat, dar îţi explic dacă ai răbdare și vrei să înveţi cum să te ferești
de o astfel de pierdere.

Să zicem că ai o realizare anume - ţi-ai luat casă cu banii jos.

În societatea românească, a fi proprietar e o chestiune importantă atât pentru cei care

au fost victimele speculei imobiliare, adică au dat sume ameţitoare pe locuinţe în blocuri
comuniste, și pentru cei care își fac vile de toate felurile, inclusiv cele urâte cu draci.

Prin urmare, a te lăuda că ţi-ai luat casă poate fi o tentaţie majoră.

125
Cum te poţi lăuda?

Păi, spui tuturor că ţi-ai luat casă și chiar să inviţi s-o vadă inclusiv oameni cu care nu ai
o relaţie apropiată.

Mai mult, aduci subiectul în discuţie ori de câte ori este sau nu este cazul.

Din păcate, două lucruri nașpa se vor întâmpla.

O parte dintre cei care te ascultă, vor privi cu drag entuziasmul tău în primă fază. Apoi,
când începi să faci tot ce ţine de tine pentru a te lăuda mascat sau evident cu reușita ta,
vor începe să se sature.

Oamenii își iau sau își fac case de niște mii de ani, oprește-te, nu e ceva iești din comun
și nici genul de subiect care să intereseze pe cei din jur atât de mult pe cât ţi-ai închipui.

Îi poate interesa pe cei care la rândul lor vor să-și ia casă, dar lasă-i pe ei să-ntrebe.

Îi poate interesa pe cei care simt o ușoară invidie că ţi-ai luat casă, dar lasă-i pe ei să
ceară detalii.

Totuși, într-un final, e cazul să te oprești.

Mai mult, atunci când te lauzi, îţi diminuezi și satisfacţia pentru realizarea ta, și energia
pe care o ai de pe urma acestei realizări.

Cu cât vânturi mai mult o realizare, cu atât pierzi mai mult din energia pe care realizarea
respectivă ţi-o oferă.

Nu știu de ce se-ntâmplă asta, probabil pentru că faci din ceva aproape intim, ceva
aproape public.

Faci din ceva ce-ţi aparţine, ceva ce începe să aparţină metaforic și altora de vreme ce au
toate detaliile legate de realizarea ta.

126
Nu pot să-mi explic exact, dar îţi pot spune că experienţa îmi spune asta.

Am observat de-a lungul timpului o grămadă de oameni care sunt entuziasmaţi de o

realizare acum și-n câteva minute după ce s-au lăudat ajung să o perceapă ca pe ceva
aproape obișnuit sau ce pe ceva ce nu le mai stârnește același fior.

În cazul unei case, fiorul se poate pierde mai greu poate, dar în cazul lucrurilor cu care
oamenii se laudă frecvent - telefoane, haine, locuri vizitate etc. fiorul se pierde mult mai
ușor.

Și-i păcat, sincer, să mergi într-un loc fain și să fii preocupat mai mult să faci poze
pentru a pune pe Facebook în loc să trăiești experienţa în sine.

Prin urmare, pierzi respectul celor din jur când exagerezi cu laudele și pierzi din energia
realizării.

Ce poţi face?

Nu te mai lăuda cu ce realizezi sau măcar laudă-te deștept.

De exemplu, dacă ai o afacere, e normal ca marketing-ul respectivei afaceri să cuprindă

și-un soi de laudă de sine.

În schimb, dacă e vorba de o realizare personală, încearcă să ţii informaţia pentru tine și
pentru cei foarte apropiaţi.

Cum ar fi ca de fiecare dată când cineva îmi promite câte-o mamă de bătaie pe stadione
sau pe Facebook pentru că cine știe ce-am zis despre echipa sa favorită să mă apuc să-i
spun respectivului că performanţele mele la nivel naţional în judo și performanţele mele
în sporturile de luptă în general mă fac să cred că bate câmpii?

Ar însemna să mă laud cu ceva ce deţin, nu?

Ce-aș obţine?

127
Absolut nimic.

Doar mi-aș dilua forţa unuia dintre “secretele” mele și aș stimula pe unul sau pe altul să-
mi demonstreze că mă-nșel.

În astfel de situaţii, prefer ca în loc să mă laud să folosesc autoironia:

“Pe mine pot să mă bată majoritatea femeilor, n-ai câștiga vreun titlu de glorie să pui pe
unul ca mine pe fugă”.

În mod evident, e o exagerare.

Asta mai ales că majoritatea femeilor mă plac și nu m-ar bate decât dacă am fi implicaţi
în cine știe ce ciudăţenii sexuale :)

Stai drept, postura e tare importantă!

Stai drept! este numele unui ghid scris de Alex David și vândut pe site-ul fiibarbat.ro

Ghidul este unul de “atitudine masculină”, dar realitatea este că o bună parte din
lucrurile scrise acolo pot fi aplicate lejer și de femei.

În fine, ce vreau eu să-ţi spun aici este că postura corpului - limbajul corpului nostru
este una dintre cele mai puternice căi de comunicare cu cei din jur.

Și cum comunicarea determină în mare măsură felul în care ești perceput de cei din jur,
inclusiv cântărit din perspectiva carismei, ar trebui să faci efortul simplu de-a avea
mereu o postură în acord cu ceea ce vrei să obţii.

Acum, mulţi oameni cred că starea emoţională influenţează postura corpului și se opresc
cu raţionamentul aici.

Realitatea este că așa cum starea ta emoţională poate influenţa postura corpului, așa și
postura corpului tău influenţează starea ta emoţională.

128
Prin urmare, nu trebuie să devii victima stării tale emoţionale și să comunici asta prin
umeri căzuţi, privirea lăsată-n jos, evitarea contactului vizual, braţele strânse pe lângă
corp.

Poţi la fel de bine să-ţi schimbi starea emoţională printr-o postură de om care se simte
bine-n pielea lui.

Ce-nseamnă asta?

În mare, îţi poţi închipui că din creștetul capului tău se ridică o sfoară invizibilă dar atât
de puternică încât te trage ușor în sus.

Cât de sus?

Suficient încât să stai drept, să ai privirea îndreptată înainte și gata de contact vizual, să
ai capul foarte puţin lăsat pe spate și umeri ușor trași, astfel încât să nu mai ai linia
umerilor căzuţi.

Știu, mai ales a-ţi ridica bărbia până capul se duce foarte puţin pe spate poate să ţi se
pară o chestie incomodă din perspectiva felului în care te-ar privi cei din jur.

Ţi s-ar putea părea că ai o atitudine ușor arogantă, că ești cu nasul în vânt.

Nicio problemă, te vei obișnui :)

Mai mult, indiferent că ești bărbat sau femeie, această postură transmite o grămadă de
lucruri pozitive în mentalul celor din jur.

Te face să pari încrezător, te face să pari energic, te face să pari carismatic.

Și nu doar că te face să pari, devii așa.

Dincolo însă de felul în care vei fi privit de cei din jur, lucruri spectaculoase cu adevărat
se vor întâmpla și-n interiorul tău.
129
Simpla aranjare a posturii după felul în care ţi-am descris-o eu are forţa de-a te
influenţa inclusiv la nivel hormonal.

Dacă ești bărbat, te vei simţi și mai bărbat.

Dacă ești femeie, te vei simţi și mai femeie.

Asta pentru că hormonii specifici fiecărui sex, dar și cei supranumiţi “hormonii fericirii”
se vor vărsa-n sângele tău într-o concentraţie și-ntr-o cantitate neobișnuit de mare.

Organismul nu ţine cont mai mult de starea ta emoţională decât ţine cont de postura ta.

În plus, faptul că postura ta influenţează atât de dramatic ceea ce se-ntâmplă în

interiorul tău va influenţa aproape imediat și starea ta emoţională.

Asta înseamnă că a sta drept, merge mândru, a privi înainte, a face contact vizual fără
reţinere te va face să te simţi bine chiar dacă în urmă cu câteva minute te simţeai rău.

Încearcă, aplică și mulţumește-mi în gând.

Cu plăcere! :)

130
Focus, organizare, productivitate

Eram clasa a V-a sau poate a VI-a, dar nu contează prea mult.

Important este că în orașu-n care locuiam, se introdusese televiziunea prin cablu și asta
a schimbat instant felul în care-mi trăiam viaţa.

Mi-aduc aminte că l-a-nceput, eram atât de uimit de programele televiziunilor străine

încât am petrecut timp cu ochii lipiţi de ecran chiar dacă aveam doar imagine, nu și
sunet în primă fază.

Apoi, faptul că nu știam o boabă de germană nu m-a oprit să urmăresc posturile

nemţești inclusiv în timpul nesfârșitelor pauze publicitare.

Totuși, favoriţii mei erau italienii, mai exact, unul dintre canalele lui Berlusconi - Italia
1.

Îmi începeam fiecare dimineaţă uitându-mă pe Italia 1 la desene animate și la seriale

până când se făcea ora să merg la școală.

Temele mi le făceam exclusiv în timpul pauzelor publicitare. Dacă avea ceva mai
complicat de făcut și publicitatea nu era suficientă pentru a-mi termina treaba,
ghinionul temelor.

Nu aș fi dat plăcerea de-a mă uita la TV pe învăţat sub nicio formă.

În fine, la un moment dat, am început să împing ora de plecare de-acasă spre școală cât
se putea de mult pentru a prinde bucăţi mai mari dintr-un serial care mă atrăgea.

Prin urmare, dacă era vorba să intru la ore la 13:00, începeam să mă pregătesc de
plecare undeva pe la 12:15. Apoi, pe la 12:30.

Treptat, am verificat ce timp scot până la școală dacă aș merge foarte repede și am
împins ora de-mbrăcat și pregătit pentru școală la un incredibil 12:45.

131
Nu mi-a ajuns, plăcerea de-a vedea serialul m-a făcut ca-ntr-o zi să calculez cu ajutorul
cronometrului cât făceam dacă aș fi alergat de acasă până la școală.

Mi-au ieșit aproape 7 minute, așa că am decis că pot să mă îmbrac și să-mi fac
ghiozdanul la 12:50, să ies pe ușă la 12:53 și să ajung în clasă înaintea profesorului.

Crezi că m-am oprit aici?

Nu.

Am descoperit curând că alergând zilnic până la școală, pot scoate timpi din ce în ce mai
buni. Îmi crescuse capacitatea de efort și puteam alerga mai repede pe distanţa aceea
destul de scurtă de altfel.

La un moment dat, făceam doar 4 minute de fugă nebună până la școală, așa că am decis
să împing ora de plecare de-acasă la 12:55.

Nivelul de stres la care ajunsesem cred că era unul incredibil de mare pentru un puști de
vârsta mea.

Nu mai urmăream serialul în cauză cu liniștea celui care se bucura de ceea ce vedea, ci
într-o tensiune continuă.

Într-un final, am început să lipsesc de la prima oră.

Era inevitabil.

Bănuiesc că a fost o formă de-a scăpa de stresul că voi întârzia.

Așa că am decis să stau până la 13:10 și să văd episodul complet, iar apoi să plec liniștit
spre școală.

Partea proastă este că, în curând, am văzut că după serialul meu începe un altul,
aproape la fel de interesant.

132
Prin urmare, nu doar că lipseam de la prima oră, dar am decis să folosesc capacitatea
crescută de efort deja dobândită de-o manieră utilă. Adică am aplicat schema celor 4
minute alergate spre școală noii ore.

Totul s-a prăbușit cu ocazia unei ședinţe cu părinţii în care dirigintele i-a întrebat pe ai
mei de ce chiulesc invariabil la prima oră din zi și ajung leoarcă de sudoare la școală.

Cele două părți ale creierului nostru

Acum, de ce ţi-am povestit această întâmplare?

În primul rând, pentru a înţelege cât de supuși putem fi tendinţei de-a amâna lucurile
importante pentru a face loc unor plăceri imediate.

Categoric, inclusiv raţiunea mea de adolescent îmi spunea că era mai important să-mi
fac temele serios sau să merg la școală la timp, decât să urmăresc un serial.

Totuși, acordam prioritate serialului, nu lucrurilor serioase.

De ce nu reușeam să pun pe primul loc lucrurilor care-n mod evident, logic, erau mai
importante?

Pentru că deși ne definim mai ales prin faptul că suntem fiinţe raţionale, am evoluat din
fiinţe cu o structură mult mai simplă, mai instinctuală, mai primară.

Conform unor teorii bine fundamentate știinţific, creierul uman este “format” din două
părţi - una primitivă și una modernă.

Unii numesc partea primitivă creier reptilian, pentru a-i sublinia și mai mult
caracteristica primară, oarecum involuată și modelul instinctual de-a acţiona.

De-a lungul evoluţiei, am petrectut mult mai mult timp în compania creierului reptilian
decât în cea a creierului modern, cel care e responsabil pentru raţiunea umană.

133
Prin urmare, creierul reptilian este nu doar foarte prezent în majoritatea acţiunilor
noastre, dar are și capacitatea de-a prelua de foarte multe ori controlul.

E setat astfel înât să preia controlul.

Motivul pentru care se-ntâmplă asta este unul aproape biologic.

Natura i-a predat creierului reptilian sarcina de-a ne ţine în viaţă cu orice preţ.

Mai mult, i-a sădit această sarcină sub forma unui program care rulează pe pilot
automat. Natura iubește lucrurile care se-ntâmplă reflex, fără complicaţii, direct.

În acest program care rulează pe pilot automat, natura a plantat și această tendinţă
care-i face pe oameni să profite de orice oportunitate care presupune obţinerea unei
plăceri imediate.

De ce?

Pentru că-n negura evoluţiei noastre, plăcerile imediate erau cam singurele plăceri ale
vieţii - hrană, adăpost, sex. Aceste plăceri, erau extrem de importante pentru
supravieţuire și perpetuarea speciei.

În vremurile în care natura a cosntruit creierul primitiv, nu existau televizoare, nu

existau laptop-uri, telefoane, meciuri de fotbal etc.

Mai mult, nu exista hrană din abundenţă, nu existau locuinţe perfect sigure, nu existau
filme porno sau posibilitatea de-a face sex fără să fii în vârful ierarhiei grupului.

Nu exista abundenţă, existau doar resurse limitate, greu de obţinut, riscuri imense și
acces dificil la parteneri cu care să-ţi transmiţi genele.

Prin urmare, în mod natural, creierul primitiv are tendinţa de a profita de orice pomană
i se oferă, de orice oportunitate care-i produce plăcere imediată pentru că le asociază cu
supravieţuirea.

134
El nu vede în orele petrecute jucând cine știe ce stupizenie de joc un simplu joc, ci vede
plăcerea pe care ţi-o produce această activitate și o consideră genul de activitate care-ţi
asigură supravieţuirea.

Acum, dacă ţi-e limpede de ce e atât de greu să te ocupi de lucruri importante, dar ale
căror rezultate le culegi undeva-n viitor, ar trebui să vedem ce putem face pentru a
convinge cât mai des posibil creierul reptilian să facă lucruri comandate de creierul
raţional.

Dacă nu începi, nu ai cum să progresezi

Pe 28 noiembrie 1520, navigatorul portughez Fernando Magellan a reușit să iasă

din strâmtoarea care ulterior i-a purtat numele și a devenit astfel primul european care
a plutit pe apele Oceanului Pacific.

Data în sine nu a fost un reper important pentru el sau pentru membrii echipajului său.

Adică nu avusese un plan care să spună că începând cu ziua de 28 noiembrie navele sale
trebuie să simtă legănarea calmă a Pacificului.

Nu știa nici măcar mare lucru despre strâmtoarea în care intrase și la propriu, și la
figurat.

De asemenea, nu știa dacă la capătul strâmtorii în care intrase se afla o nouă întindere
de ape sau golful vreunei peninsule.

Dacă ar fi fost un om obișnuit și și-ar fi propus o dată anume pentru acest eveniment,
poate că Magellan s-ar fi gândit la un reper calendaristic sexy – ceva de genul 1
decembrie 1520.

Sau, și mai bine, 1 ianuarie 1521. Doar ne place atât de mult să realizăm lucruri la date
fixe, să pornim tot felul de acţiuni doar la-nceput de an.

Imaginează-ţi-l în cabina sa de pe Trinidad, privind când la hărţile care nu mai puteau

să-i ofere nicio informaţie, când în cărţile de drum ale pilotului spunându-și:

135
“Până pe 1 decembrie trebuie să intru în apele de dincolo de această strâmtoare. Sper
doar să nu fi pierdut prea mult timp cu Black Friday (cross Black Friday) furtuna
aceasta….

Sigur preocupările lui erau altele.

Petrecuse deja mult timp pe mare, iar să parcurgi strâmtoarea respectivă este o misiune
dificilă inclusiv în zilele noastre.

Din cauza vânturilor din Patagonia, navigatorii preferă astăzi canalul Panama.

În fine, ideea este că Magellan își propusese doar să reușească și cam atât.

Nimic legat de date rotunde sau alte repere temporare faine.

De altfel, majoritatea lucrurilor importante se-ntâmplă în zile care nu sunt rotunde, nu

reprezintă neapărat început de an, început de lună, început de săptămână, oră fixă etc.

Lucrurile importante se-ntâmplă în funcţie de acţiunile concrete ale oamenilor și rar în

funcţie de calendar.

Cumva, totul pare să-nceapă cu începutul sau, și mai exact, cu începutul începutului :)

Altădată înseamnă doar amânare

Uneori, e bine să amâni lucruri din diverse motive. Totuși, e bine să nu pierzi din vedere
sensul cuvântului uneori și să-l transformi în “mai mereu”.

Altfel, amânarea înseamnă aproape mereu trimiterea succesului spre viitor și aducerea
eșecului în prezent.

“Am să renunţ la zahăr și făinoase de la 1 august!”

sau

“Am să-mi fac abonament la sală începând cu 1 ianuarie”.

136
sau

“După Sărbători, m-apuc să lucrez pentru o afacere proprie, ca să pot deveni

independent financiar și să nu mai depind de vreun angajator”.

Genul acesta de angajamente îmi sunt tare cunoscute și mie.

Inclusiv astăzi mă mai lovesc de efectele amânării, uneori chiar în arii importante ale
vieţii mele. Mă consolez cu gândul că fac mai mult decât nu fac și că-n trecut aveam
probleme mult mai mari în privinţa asta.

De exemplu, cele mai spectaculoase scheme de amânare le inventasem pe vremea în

care eram puștan și încercam pe cât posibil să mă bucur de vară și joacă în loc să fac
teme de vacanţă la matematică.

Dacă aveam de făcut 150 de probleme dintr-o anumită culegere, mă apucam de calculat:

„Mai sunt încă 60 de zile din vacanţă, dacă fac 3 probleme pe zi aș ajunge la 180 de
probleme. Cam mult… încep mai bine peste 10 zile, când pot face câte 3 probleme zilnic
și voi ajunge la 150. Super!”

Începeam peste 10 zile? Nu, nu-ncepeam peste 10.

Începeam peste o lună?

Oarecum. Peste o lună începeam ceva legat de matematică, dar era vorba de noi calcule
care să-mi sprijine amânarea:

“Mai am 30 de zile până începe școala, fac 5 probleme pe zi, ajung la 150 și gata!”.

Mă apucam de treabă? Nu.

De obicei, începeam să muncesc în ultimul moment posibil, eventual când se făcea 1

septembrie și mai aveam două săptămâni până începea școala.

137
Prin urmare, lucram super stresat că nu voi termina și consumam inutil o grămadă de
energie nervoasă.

Uneori, eram atât de copleșit de volumul uriaș de muncă încât abandonam cu totul și
căutam soluţii pentru a scăpa cumva fără o notă proastă în catalog.

Ce-nseamna asta?

Alt consum de energie nervoasă, mult mai mare decât cel presupus de rezolvarea temei
din timp, relaxat, fără bătăi deosebite de cap chiar și pentru un tip nepasionat de
matematică așa cum am fost mereu.

Acest obicei, m-a însoţit mulţi ani și pot spune c-am devenit expert în a amâna lucruri
care nu mă atrag.

Cea mai bună zi să-ncepi a trecut deja. Pe locul doi în top se

află ziua de astăzi

Automat, în paralel cu obiceiul amânării, am devenit expert și-n a identifica cele mai
bune date din an pentru a începe diverse lucruri.

Data perfectă pentru a face tema de vacanţă, data perfectă pentru a-mi face abonament
la bibliotecă, data perfectă pentru a mă apuca de făcut flotări, data perfectă pentru a
învăţa o limbă străină, data perfectă pentru orice.

Cu trecerea anilor, am descoperit câteva lucruri interesante: cu cât mă despărţea mai

mult timp de data pe care mi-o propuneam ca să-ncep, cu atât era mai puţin probabil să
și-ncep atunci când venea data propusă.

În schimb, atunci când luam decizii concrete și puneam imediat în practică ceea ce-mi
propuneam, lucrurile chiar se schimbau spectaculos.

Așa se face că unele dintre cele mai bune decizii din viaţa mea au fost luate destul de
brusc.

138
Eram în anul 2 de facultate și am decis să merg la ProSport pentru a face practică într-o
zi din mijlocul verii.

24 ore mai târziu ajunsesem deja la București și-l sunam pe Cătălin Tolontan dintr-o
cabină telefonică situată în faţa unui cămin studenţesc din Tei.

Sau, pe 28 noiembrie 2011, fără să fiu sub influenţa faptului că în urmă cu 134 de ani
românii îi învinseseră pe turci la Plevna și fără să fiu sub influenţa faptului că în urmă cu
99 ani Albania își declarase independenţa faţă de Imperiul Otoman, am decis să fac o
schimbare radicală în ceea ce privește sursele mele de venit.

Bine, nu era chiar din senin.

Pur și simplu, mi-am dat seama că deși câștigam OK de pe urma contractelor pe care le
aveam ca ziarist și de pe urma serviciilor mele de copywriting, viitorul meu financiar ar
fi fost mai sigur și mai sănătos dacă începeam să produc bani vânzându-mi
cunoașterea sub forma a tot felul de produse – cărţi, ghiduri, seminarii, cursuri, site-uri
cu conţinutul aflat după paywall-uri etc.

Prin urmare, nu doar că am stat și m-am gândit ce ar trebui să fac pentru ca diversele
mele site-uri să-și vândă mai bine produsele, dar am și trecut pe hârtie planul la care am
ajuns.

În plus, chiar din acea zi, am început să-l pun în aplicare fără să mai caut tot felul de
scuze de amânare.

Îmi aduc aminte că una dintre măsurile pe care le-am luat atunci a fost ca abonaţii Fii
bărbat! să primească zilnic pe email câte un pont semnat de Alex David.

Zilnic.

Schimbarea a fost atât de dramatică încât imediat s-au văzut rezultatele noii strategii.

Pe de o parte, a fost efectul pe care orice acţiune deșteaptă de email marketing îl

provoacă – am vândut mai multe ghiduri.

139
Pe de alta, a fost reacţia celor obișnuiţi să primească un email la câteva săptămâni,
nicidecum zilnic.

Nu mai vorbesc de faptul că deși ponturile trimise prin email conţineau fiecare în parte
măcar ceva care merita băgat la cap și aplicat, nu aveau volumul textelor de pe site.

Asta și faptul că vindeam ceva în finalul fiecărui email i-a enervat pe unii atât de tare
încât… încât mi-au făcut plăcerea de-a se dezabona.

Sigur, la vremea respectivă, nu eram la fel de liniștit precum sunt acum. Luasem decizii
radicale și am avut îndoielile mele.

Oare fac bine, oare exagerez?

Am făcut bine, iar astăzi pot spune că iubesc scâncetul de dezabonat în lumina
dimineţii.

Nu doar motivația produce acțiune, ci și acțiunea produce

motivație

Deși au trecut ani de la acea zi, mi-aduc aminte clar o grămadă de lucruri, o grămadă de
nuanţe.

Când am decis să pun în aplicare planul de-a-mi crește veniturile bazate pe vânzarea
propriei mele cunoașteri, nu aveam totul clar în minte.

De asta am așezat lucrurile pe hârtie.

Când scrii, creierul îţi devine un pic mai deștept decât atunci când îţi lași gândurile să
circule fără urmă prin minte.

Gândurile scrise rămân captive pe hârtie, gândurile gândite și-atât își pot pierde urma.

Pe măsură ce-am scris, mi-am pus ordine în minte, dar și-n acţiuni.

140
Când am terminat planul, am observat că erau multe lucruri de făcut – să implementez
seria de email-uri zilnice pentru site-urile mele, să scriu în avans conţinutul pentru
aceste email-uri, să modific landing page-urile pentru diverse produse, să implementez
un sistem de suport pentru cei care cumpărau ceea ce le vindeam etc.

Erau atât de multe de făcut încât mă simţeam copleșit.

Am zis însă să-ncep cu începutul și, brusc, mi s-a confirmat un lucru foarte interesant:
motivaţia nu doar determină acţiuni, dar poate fi și efectul acţiunii.

Prin urmare, în loc să aștept să găsesc motivaţia de-a scrie email-uri, de a scrie texte pe
bloguri, de-a împărţi sarcini colaboratorilor mei, de-a lua legătură cu diverși furnizori de
servicii pe care doream să le implementez, am decis să acţionez pur și simplu.

Imediat, un lucru fascinant s-a întâmplat.

Pe măsură ce acţionam, motivaţia de a acţiona în continuare a început să crească.

De obicei, ne așteptăm ca motivaţia să ne alimenteze forţa de a acţiona, dar în practică,

impulsul iniţial de a acţiona te poate alimenta cu motivaţie.

În paralel, a apărut încă o sursă de alimentare a motivaţiei mele – rezultatele

(vânzările).

Pe măsură ce acţionam și puneam în prctică ceea ce-mi propusesem, vedeam și efectele

acestor acţiuni. Vindeam din ce în ce mai bine.

Astfel, după aproape o lună de muncă, am ajuns în situaţia de-a fi atât de motivat încât
mi se părea în mod exagerat că toţi cei din jur sunt prea lenţi, că pierd vremea.

Mi-aduc aminte că era ziua de 22 decembrie și eu doream să fac niște modificări

la sistemul de procesare a plăţilor cu cardul.

141
Doream să implementez plata cu cardul pentru un site și să scot la vânzare un nou
produs. Cei care se ocupau însă de platformă nu erau la fel de “motivaţi” ca mine, așa că
nu se mișcau atât de repede pe cât mi-aș fi dorit.

Venea Crăciunul, veneau Sărbătorile, de ce ar fi fost extaziaţi să acorde asistenţă unui

client minuscul din portofoliul lor?

Frustrările pot fi tare bune dacă le cauţi rezolvare

Oamenii privesc frustrările ca pe ceva profund nociv. În realitate, datorită unui anumit
tip de frustrare se nasc tot felul de lucruri care ne ajută să progresăm.

Probabil că Edison a simţit măcar un pic de frustrare de-a lungul celor peste 1.000 de
încercări ale sale de-a inventa becul modern.

Sunt însă convins că momentele sale de „oftică” au avut măcar un mic rol în motivarea
sa și în reușita finală.

Lentoare cu care se mișca acel frunizor mi-a provocat un sentiment de frustrare, dar mi-
a deschis ochii spre ceea ce a devenit o practică importantă pentru mine – nu te baza
niciodată pe un singur serviciu, pe un singur partener, pe un singur sprijin.

Imediat, am decis ca-n loc să-i aștept pe ei să revină cu o rezolvare pentru problema mea
să caut și alte variante de implementare a plăţii cu cardul pe site-urile mele.

Nu pentru a-i înlocui, dar pentru a mă feri în viitor de experienţe neplăcute.

Cum să scapi de amânare (procrastinare)

După cum știi deja, cel mai important lucru este să începi.

Sigur, momentul ideal pentru a începe ceva a fost deja-n trecut, prin urmare, nu-ţi
rămâne decât să folosești al doilea moment ideal posibil — adică să-ncepi în prezent.

Azi, acum.

142
Nu dezarma, prezentul nu-i puţin lucru. Cei mai mulţi dintre noi amânăm orice obiectiv
dificil pentru viitor, așa ca a te folosi de prezent este o alegere-avantaj.

Al doilea lucru important după început este să continui.

Nu-ţi închipui câte începuturi fără continuare vagabondează prin mintea noastră, câte
proiecte nefinalizate ne distrag atenţia pînă ajungem la nivelul de concentrare al unui
ţânţar și ne scad încrederea-n sine.

Al treilea lucru important ţine de felul în care-ţi privești obiectivele.

Majoritatea oamenilor au impresia că dacă se concentrează zilnic asupra ţintei finale le

va fi mai ușor să o și atingă.

E posibil să o atingă, dar categoric nu le va fi mai ușor.

De ce e greu să-ţi atingi obiectivele stabilite

În mare, sunt două motive.

Pe de o parte, majoritatea ne propunem obiective importante, ceea ce e foarte bine.

Ce nu părem să luăm în calcul atunci când ni le propunem este volumul mare de muncă
presupus de acestea și consumul intens de energie nervoasă solicitat de un astfel de
efort.

Volumul acesta mare de muncă are legătură și cu faptul că aproape orice-i important
presupune efort, dar și cu o logica matematică – dacă-ţi propui 73 de obiective
importante, atunci categoric ai de tras ca un bou de povară.

Pe de altă parte, faptul că-ţi propui multe deodată te poate sufoca psihic.

Ce-nseamnă asta?

143
În comediile americane există foarte des o scenă în care cineva deschide ușa unui dulap
sau a unei debarale și peste el năvălesc o mulţime de lucruri.

Uneori, respectivul le împinge la loc, închide cu mare dificultate ușa și respiră oarecum
ușurat c-a rezolvat problema.

Așa-i și cu listele prea bogate de obiective. După ce ţi le-ai stabilit, începi să trăiești cu
acestea. Dacă sunt mult prea multe, zilnic se vor prăvăli peste tine.

În unele zile vei reuși să le împingi într-o debara a creierului tău și vei evada pe
Facebook sau în orice altă grădină de escapism.

Alteori vei cădea pur și simplu sufocat sub mormanul de obiective propuse.

Încercarea de-a lua un singur obiectiv și de-a lucra asupra sa va fi dificilă pentru că
dintr-un maldăr de obiective care se revarsă asupra ta e greu să alegi ceva.

Așa încep cele mai multe pierderi de energie nervoasă și așa ajungi să cauţi alternative la
muncă, eventual alternative care să semene oarecum a muncă.

Cum arată niște obiective cu adevărat deștepte

În mare, trebuie să simplifici lucrurile.

În loc să-ţi stabilești o listă nesfârșită de obiective, stabilește-ţi 3-5 obiective deștepte.

Când spun “obiective deștepte”, mă refer la genul de obiective a căror realizare aduce
beneficii într-o grămadă de arii ale vieţii tale.

De asemenea, asemeni multor oameni deștepţi, obiectivele deștepte nu sunt

spectaculoase, ci doar eficiente.

Prin urmare, un obiectiv deștept poate să fie aparent plictisitor, dar realizarea sa
înseamnă mai mult decât ţi-ai putea închipui.

144
În fine, obiectivele deștepte se concentrează mai mult asupra procesului de realizare a
unui lucru decât asupra ţintei finale.

Probabil că deja ești curios cum arată un obiectiv deștept.

Pentru cineva care vrea să slăbească, un obiectiv deștept poate fi să mănânce mindfull.

Adică să fie calm la masă, să mestece suficient mâncarea, să fie atent la gustul acesteia,
să se bucure de mâncare în liniște.

Vezi? Aparent, nimic spectaculos.

Totuși, efectele unui astfel de proces pot fi incredibile pentru un supraponderal.

Din start, omul respectiv ajunge să mănânce un volum de hrană mai mic pentru că
mesele durează mai mult și senzaţia de saţietate are timp să se instaleze fără să fie
nevoie ca un bol alimentar uriaș să apese pe pereţii stomacului.

Fiecare dumicat este mestecat mai mult, astfel că și mușchii maxilarelor se contractă
mai mult, iar semnalele pe care aceștia le transmit creierului devin mai puternice.

Nu te mai saturi doar pentru că stomacul ţi-e greu și ai rămas fără aer de atâta
înfulecat, ci pentru că ai mestecat suficient un volum mult mai mic de hrană.

Apoi, atitudinea pe care o exersezi în timpul mesei, acest mâncat „mindfull” ajunge să-ţi
influenţeze multe dintre atitudinile tale din restul activităţilor.

Așa cum atunci când mănânci ca un sălbatic tinzi să te porţi ca atare și-n alte privinţe,
tot așa atunci când îţi controlezi comportamentul tinzi să ţi-l controlezi și-n alte
privinţe.

Calmul sau zbuciumul dintr-o activitate zilnică se reproduce apoi mai târziu în zi în tot
felul de situaţii.

145
De aceea, o primă masă a zilei poate ajunge să fie un exerciţiu de autocontrol benefic și-
n alte arii ale vieţii tale.

O ultimă masă a zilei, luată într-un moment în care ești deja obosit, în care îţi vine greu
să te mai concentrezi, să te mai controlezi, te poate ajuta să desăvârșești această
practică.

Limpede?

Uite, un obiectiv pentru cei care vor să slăbească, să facă mușchi și să arate ca Brad Pitt
în Snatch sau în Fight Club…

Glumesc, trebuie să te ajute și genetica să arăţi chiar așa.

Totuși, pentru a arăta bine din punct de vedere fizic poţi să faci eroarea de-a-ţi impune
un obiectiv obișnuit – “vai, am 7 kilograme în plus, trebuie să slăbesc și să merg la sală
și să-mi iau un antrenor personal și să fac în fiecare zi flotări și să fac luni, miercuri și
vineri picioare și spate”.

Sau poţi să-ţi propui un obiectiv deștept, un obiectiv care să nu fie concentrat asupra
procesului de atingere a ţintei, care să nu ţină cont de minciunile cântarului (mușchii
cântăresc mai greu decât masa adipoasă) și care să-ţi aducă beneficii într-o grămadă de
alte arii ale vieţii tale.

Un astfel de obiectiv ar suna cam așa – “mă duc la sală de 3 ori pe săptămână”.

După cum vezi, ca majoritatea obiectivelor deștepte, nici acesta nu este unul
spectaculos.

Totuși, simplu fapt că te duci la sală de 3 ori pe săptămână te va împinge la progres atât
în ceea ce privește schimbarea felului în care arăţi, cât și a felului în care gândești.

De 3 ori pe săptămână nu înseamnă doar intrarea într-un sistem care implică efort fizic
și timp pentru recuperare după acesta.

146
Acest de 3 ori pe săptămână te obligă să oferi un pic de structură vieţii tale de zi cu zi.
Înseamnă să-ţi alegi acele 3 zile ale săptămânii și să ai niște puncte fixe în ele.
Da, e important să stabilești și zilele în care te duci și chiar bucăţile orare în care vizitezi
sala.

De 3 ori pe săptămână îţi vei ști clar programul măcar apropo de mersul la sală. Vei ști
zilele în care mergi, vei ști orele la care te duci, vei deveni mai organizat decât
majoritatea oamenilor prin simplu fapt că mergi de 3 ori la o sală de fitness.

Aproape că nu contează ceea ce faci la respectiva sală, contează doar să te duci.

Dacă te duci, vei face sigur ceva favorabil ţie. E suficient să ajungi acolo și automat vei
realiza ceva, te vei mișca într-o direcţie pozitivă.

De ce e important să începi la pas înainte de-a trece la galop

Când eram puștan, bunicul meu l-a avut pe Costel.

Costel a fost un cal cu niște caracteristici neobișnuite.

În primul rând, cred c-a fost combinaţia ideală de forţă și viteză pe care un astfel de
animal o putea avea.

Apoi, Costel arăta într-un mare fel. Foarte înalt, negru intens, fioros.

Da, fioros.

De exemplu, atunci când părăsea zona de păscut și mai intra în recoltele oamenilor,
aceștia se limitau să-l gonească prin strigături și ridicări de braţe.

Singura dată când cineva a vrut să-l prindă pentru a putea cere despăgubiri bunicului
meu, Costel s-a comportat precum un câine. Adică s-a repezit să muște și a alergat după
respectivul om.

147
Această întâmplare, dar și faptul că-și deschidea singur poarta împingând-o cu capul,
faptul că depășea din proprie iniţiativă căruţele aflate în faţa sa, faptul că avea o poftă
nebună de-a merge mereu la un trap foarte intens i-au creat o aură aparte în ochii unora
dintre săteni.

În fine, când m-am suit prima dată pe Costel, mă aflam în postura celui care nu mai
călărise niciodată, dar care-și dorea să facă exact ceea ce văzuse prin filme.

Adică să ating o viteză cât mai mare, eventual să-mi dea lacrimile din cauza curentului,
așa cum auzisem că i se-ntâmpla bunicului meu în tinereţe.

Problema este că până să ajungi la galop, calul trece prin trap. Iar la trap, un călăreţ fără
experienţă aflat pe spatele unui cal precum Costel este zguduit zdravăn.

Prima căzătură s-a produs când mergeam la trap și impactul cu pământul a fost atât de
dur încât am avut vreo câteva zile ezitări să mai urc pe el.

Ce vreau eu să-ţi spun cu asta, dincolo de faptul că am avut un cal incredibil?

Că mulţi dintre noi suntem călăreţi fără experienţă când vine vorba de obiective
importante. Prin urmare, e mai bine să-ncepem cu plimbări la pas, nu cu galop.

Nu de alta, dar dacă-ţi propui lucruri prea dificile din start, vei fi aproape sigur aruncat
din șa de respectivul obiectiv.

Și dacă vei cădea, ghici ce se va întâmpla?

Te va durea? Posibil, dar nu asta-i cel mai grav lucru.

Cel mai grav lucru este că după ce eșuezi vei fi mai tentat să renunţi decât să te urci la
loc.

Așa se-ntâmplă cu cei care-și propun deodată să nu mai fumeze, să nu mai mănânce
dulciuri, să meargă la ore de body pumping, să facă zilnic exerciţii de dicţie, să înceapă
un masterat, să…

148
Totul deodată, ca mine care am vrut să merg la galop de prima dată când m-am urcat
pe-un cal nărăvaș.

Aceasta-i o reţetă aproape sigură pentru eșec, prin urmare ţine cont de realitate înainte
de orice.

Dacă până acum ai stat lungit pe canapea la televizor, ghici la ce ești tu bun? La stat
lungi pe canapea la televizor.

Nu poţi dintr-o dată să faci 73 de lucruri importante.

Ia-o ușor, ia-o treptat. Nu-ţi propune totul deodată pentru că vei fi copleșit și vei
renunţa.

Victoriile obţinute pentru reușite aparent mărunte îţi vor construi un psihic puternic, îţi
vor alimenta determinarea și te vor ajuta să faci din ce în ce mai multe lucruri
importante.

Propune-ţi 3-5 obiective deștepte și concentrează-te doar asupra lor. Restul lucrurilor
bune se vor lipi de aceste practici corecte și se vor dezvolta în contactul cu acestea.

Sistemul meu de organizare a timpului și a proiectelor

De-a lungul anilor, am consumat bucăţi imense de timp făcând un lucru aparent foarte
important - am căutat cele mai bune metode de organizare a timpului și a proiectelor
mele.

Raţiunea automărturisită pentru această activitate de documentare era încercarea mea

de-a folosi cele mai bune unelte, de-a-mi optimiza timpul, de-a-mi pune ordine perfectă
în proiecte.

În realitate, această documentare nesfârșită era un fel de evitare a muncii.

Creierul reptilian e mult mai încântat de plănuire decât de execuţie în sine :)

149
De ce-i tentant să plănuiești în loc să muncești

Ai auzit de liniile acelea fine care despart diverse?

Sigur ai auzit, e imposibil să nu fi auzit. Există o grămadă de linii fine trase între o
grămadă de lucruri sau situaţii sau atitudini de care ne lovim zilnic.

Există linii fine între tupeu și curaj, între bun simţ și timiditate, între diete penibile și
mâncat sănătos, între pregătire fizică și abuz cardiovascular, între un anumit tip de
politici sociale și pomeni electorale etc.

Din proprie experienţă, îţi pot spune că-n această reţea incredibilă de linii fine există
una mai fină și mai elastică decât oricare alta.

Într-un fel, se poate spune că-i un fel de fir de mătase al liniilor fine.

Ei, această linie fină și extrem de flexibilă se trage foarte des între muncă și nemuncă.

În primul rând, în majoritatea activităţilor e de multe ori mai ușor să faci un plan decât
să-l execuţi.

E mai ușor să ai o idee decât să o pui în practică. E mai ușor să-ţi propui ceva decât să
îndeplinești ceea ce-ţi propui.

Gândurile trec mai ușor prin minte și chiar pe foaia pe care le așterni decât reușesc
acţiunile propriu-zise să treacă prin realitate.

Eforul pe care-l faci tu este diferit pentru plănuit de cel necesar pentru muncit.

În plus, apare un soi de perversitate a literaturii self help – oamenii știu că planurile
sunt importante, că lipsa lor echivalează de multe ori cu acţiuni haotice, cu muncă-n
zadar, cu muncă parţia profitabilă etc.

Prin urmare, când plănuiești ceva ai parte automat de confortul gândului că acţionezi ca
la carte.

150
Apoi, dincolo de această plăcere, apare încă una și mai puternică – ideea de-a plănui
ceva în amănunt dă multora impresia că sunt mai productivi, că fac pași concreţi spre
atingerea unor obiective.

În realitate, asta nu prea se-ntâmplă. Există mult mai multe planuri frumos trecute pe
hârtie sau prin aplicaţiile de organizare a timpului decât planuri executate.

Muncești sau doar te pregătești să muncești?

Aparent, ar trebui să fie destul de simplu să-ţi răspunzi la această întrebare.

Cum să nu-ţi dai seama dacă muncești serios sau doar cauţi motive să eviţi pe cât
posibilă munca?

Problema este însă că ceea ce ar trebui să fie clar precum diferenţa dintre alb și negru
ajunge să fie neclar tocmai datorită încercărilor noastre conștiente sau mai puţin
conștiente de-a evita munca.

Când vine vorba de-a scăpa de-un anume tip de efort, minţile noastre au capacitatea de-
a ne spune ceea ce ne este comod să credem:

“Ai nevoie de o tastatură mai bună ca să scrii. Ia să vedem ce tastatură ar fi bună… Cea
mai bună tastatură pentru a scrie zilnic…”

sau

“Ai nevoie de un anume scaun pentru a petrece atâtea ore la birou. Hmm… Ia să vedem
ce review-uri găsesc despre acest model!”

sau

151
“Îţi trebuie această aplicaţie de gestionare a timpului pentru a te organiza. Apoi, trebuie
să petreci timp pentru a-i învăţa toate dedesubturile astfel încât să fii super organizat.
Clar, după ce faci asta, nu vei mai pierde timp aiurea!”.

Genul acesta de gânduri cutreieră minţile multora dintre noi când suntem puși în faţa
unui fapt concret – munca.

Ele sunt cele care ne ajută să evadăm în realităţi aproape paralele având totuși scuza că
facem ceva în direcţia corectă – ne organizăm timpul pentru a munci mai bine, ne luăm
un scaun comod ca să muncim mai mult, vrem o tastatură de calitate pentru a munci
mai repede etc.

Toate acestea sunt însă niște scuze. Chiar dacă par scuze aproape perfecte, într-un final
rămân ceea ce vor fi mereu – scuze pentru evitarea muncii reale.

La un moment dat, am avut o revelaţie.

Hârtie, pix, calendar și Bullet Journal

După ani în care am împărţit ziua de muncă între muncă reală și cutreierat după tot
felul de soluţii care să-mi facă munca reală și mai eficientă, am îndrăznit să-mi spun
adevărul.

Fugeam de muncă.

Creierul meu reptilian găsise o plăcere-n acele căutări și mă trimitea spre ele ori de câte
ori deschideam laptop-ul.

Uneori câștigam bătălia și începeam să lucrez la ce era important, alteori o pierdeam

instant.

Mai mult, ajungeam să câștig bătălia mai ales când a nu lucra avea consecinţe
importante - gen trebuia să predau texte unor clienţi, trebuia să finalizez un site, trebuia
să implementez o metodă de plată, trebuia să lansez un ghid etc.

152
Această tendinţă de-a mă apuca de lucru în ultimul moment era identică de fapt cu
obiceiul din adolescenţă de-a pleca spre școală-n ultima clipă.

Nicio diferenţă.

Atunci creierul reptilian mă îndrepta spre serialul favorit, acum devenise un pic mai
pervers și mă-ndrepta spre o activitate care chipurile părea a fi muncă.

Cum am decis să mă opresc din păcălirea muncii?

Din nou, a fost vorba despre consecinţe.

Produceam o sumă importantă de pe urma muncii mele pe cont propriu, dar nu pot
spune că-mi exploatam suficient potenţialul.

În momentul în care am fost dat afară de la sport.ro și n-am mai încasat banii pe care-i
încasam în calitatea de moderator al emisiunii de dimineaţă a postului, m-am trezit
brusc cu un deficit de câteva mii bune de Euro în buzunar.

Acum, din fericire pentru mine, nu depindeam de banii respectivi în măsura în care
majoritatea oamenilor depinde de salariu.

Totuși, era vorba de o sumă importantă de bani, genul de sumă care-mi permitea să fac
o grămadă de lucruri faine - de exemplu, vacanţe prin tot felul de locuri interesante.

În fine, după ce am rămas fără acești bani, mi-am dat seama că trebuie să fac un efort în
plus pentru a compensa lipsa lor.

În mai 2014 am fost dat afară și abia în iulie 2015 am reușit pentru prima dată să câștig
pe cont propriu suma pe care o primeam de la sport.ro

Mai bine de un an de muncă.

Ce fel de muncă?

153
Una destul de intensă și cu un focus foarte clar.

Mai mult, acela a fost un vârf, am avut nevoie de alte luni de zile pentru a începe să
câștig constant cât primeam ca salariat al postului.

Ideea este că pentru a mă concentra asupra muncii, diferenţa n-au făcut-o uneltele pe
care le-am folosit sau metoda de organizare a timpului și a proiectelor.

Au contat și acestea, dar cel mai mult a contat punerea mea în faţa unei noi realităţi.

Totuși, dacă vrei să știi ce folosesc eu, n-am nicio problemă să -ţi dezvălui.

După ani de zile în care am testat, sunt convins, absolut orice aplicaţie de organizare a
timpului și proiectelor, am ajuns în punctul din care am plecat.

În mare, folosesc un carneţel, un pix și un calendar pentru organizarea tuturor

proiectelor, sarcinilor și zilelor mele.

Dacă vrei să intru în amănunte, de obicei, folosesc un Moleskine sau un carnet

Leuchtturm 1917, un pix obișnuit Pilot Vball și aplicaţia de calendar venită cu sistemul
de operare Mac OS X (iCal).

Ce trebuie tu să reţii este că orice carneţel sau agendă, orice pix, orice aplicaţie de
calendar sau calendar fizic sunt OK. Eu folosesc ceva anume pentru că am preferinţe,
dar pentru muncă în sine nu contează prea mult unealta.

Apoi, folosesc filozofia Bullet Journal pentru a-mi organiza timpul și sarcinile.

Dacă intri pe site-ul lor - http://bulletjournal.com și vei vedea rapid cât de simplu este
sistemul lor.

În fine, folosesc Evernote pentru a-mi depozita informaţiile digitale - liste de subiecte,
idei pentru bloguri, texte nefinalizate etc.

154
De ce scrisul de mână e dat naibii de bun

Scrisul de mână nu doar că te face un pic mai deștept, cum spune un studiu al
Universitatii Indiana care a constatat că mișcarea presupusă de scris implica zone ale
creierului mult mai largi decat cele presupuse de apăsarea tastelor.

Scrisul de mână are grijă să obţină ce-i mai bun din mintea ta - îţi solicită gândirea
profundă.

Prin urmare, am un sfat pentru tine.

Un sfat bazat pe experienţe personale și pe lucruri aflate de la alţii care au studiat

problema.

Nu renunţa la scrisul clasic pentru a folosi exclusiv aplicaţiile digitale.

Nu renunţa la foaie și pix.

Din perspectiva profunzimii și a creativităţii, mișcarea mâinii pe foaie pentru a scrie

înseamnă o conexiune cu propriul creier.

E bine c-aveam acces la dispozitive moderne și e bine să fim rapizi. Nu e însă bine să
devenim robotici doar de dragul de-a fi moderni.

155
Banii - cum să-i faci și cum să-i păstrezi

Banii sunt unul dintre cele mai importante lucruri de pe lumea aceasta.

Sigur, poţi să fii dezgustat de ceea ce afirm, dar scopul meu nu este să mă fac plăcut ţie,
ci doar să mă asigur că îţi transmit limpede și corect lucruri pe care merită să le știi și să
le aplici.

Prin urmare, n-am nicio problemă să-ţi spun că banii ocupă unul dintre locurile
fruntașe din vârful ierarhiei lucrurilor importante.

Nu mă interesează dacă părerea aceasta mă face să par un individ avar, disperat după
bani sau cine știe cum.

Mă interesează să te conving să respecţi banii dintr-o perspectivă deșteaptă.

Nu cea a omului care este sclavul banilor, ci cea a omului care le înţelege utilitatea cu
adevărat și știe cum să-i obţină, păstreze, înmulţească.

Model de urmat - versiunea neîmbogățită a unui

milionar în Euro

Când vine vorba de bani, cei mai mulţi dintre noi avem tendinţa de-a privi spre oamenii
care deţin averi importante și de-a încerca să le urmăm pe cât posibil exemplul.

Deși cred în forţele inspiratoare ale exemplelor, eu am o altă alegere apropo de ce-
nseamnă un model demn de urmat când vine vorba de disciplină financiară și
organizarea finanţelor personale.

Nu de alta, dar am văzut atât de mulţi oameni cu bani care aveau obiceiuri financiare
dezastruoase încât nu acord cecuri de-ncredere sistemelor lor.

156
De exemplu, prin prisma meseriei mele legate de fotbal, am avut ocazia să văd
apucăturile-n domeniu ale unora dintre cei mai bogaţi oameni ai României - Ioan
Niculae, Gigi Becali, George Copos, Ioan Neculae de la Brașov, Marian Iancu, Adrian
Porumboiu de la Vaslui etc…

Cu excepţia lui George Copos, care a demonstrat mereu că are o atenţie deosebită pentru
felul în care-și cheltuia banii, restul au avut suficient de multe demonstraţii publice în
care au risipit sume uriașe pentru satisfacerea unor orgolii sau pur și simplu din cauza
unor strategii greșite.

Te poţi gând că-i exagerat să am o astfel de atitudine faţă de oameni care au făcut averi
uriașe, poate chiar comic să spui despre milionari în Euro că nu știu să-și gestioneze
averile.

Două lucruri ar trebui să reţii - respectivii n-au devenit milionari în Euro datorită
obiceiurilor financiare pe care le-au avut după îmbogăţire, ci datorită celor pe care le-au
avut înainte să se îmbogăţească.

Întâi faci bani și abia apoi ai bani.

E o logică ţărănească, dar e suficient de simplă și corectă ca să analizez în primul rân

comportamentul financiar al celor mai bogaţi oameni ai României din perioada în care
nu erau cei mai bogaţi oameni ai României.

Unii și-au făcut averea muncind foarte mult, alţii speculând situaţii, alţii dezvoltându-și
genul de relaţii care i-au ajutat în diverse momente cheie, alţii combinându-le pe toate
acestea și adăugând altele.

Ideea este că poţi lua foarte lejer exemplul milionarilor în Euro atunci când ai banii lor
și chiar și atunci trebuie să fii foarte atent care model este demn de urmat și care nu.

Când nu ai banii lor, e mai bine să privești spre perioada în care au început să facă banii
pe care-i au astăzi.

157
Asta pentru că nu toţi milionarii în Euro merg cu averea lor spre creștere, mulţi merg
spre risipire.

De asta prefer să privesc spre devenirea celor care au făcut bani, spre momentele lor de
început, spre situaţiile care i-au adus în postura de milionari, nu spre momentele în care
dau sute de mii de Euro pentru mașini, fac achiziţii de avioane, iahturi, investeasc în
echipe de fotbal fără suporteri etc.

Majoritatea oamenilor se uită la acești milionari și cred că dacă le invidiază averile ar

trebui automat să le copieze comportamentul sau să și-l facă inspiraţie.

Eu cred că-i greșit.

Prefer oricând să învăţ din perioada în care George Copos se trezea la 3 dimineaţa ca să-
și transporte frișca la cofetărie cu ajutorul unui Aro-n care exista riscul să-ngheţe
motorina.

Sau de la același Copos care a introdus primul aparat de aer condiţionat într-un local
public arătând că-nţelege importanţa investiţiilor în creșterea calităţii serviciilor.

Îl prefer pe Copos care și-a cultivat relaţii în Coreea de Sud înainte de 1989 și a devenit
astfel primul distribuitor Samsung din România după Revoluţie.

Îl prefer pe Copos care a avut creativitatea simplă de-a importa separat telecomenzile de
televizoarele color pe care le aducea de la Samsung și pentru a dribla astfel legea care l-
ar fi pus să plătească taxe suplimentare pentru aparatura care avea telecomanda la
pachet.

Normal, oricare dintre acești milionari pot fi modele pe “bucăţi”, adică dacă ai
capacitatea de-a le identifica acele comportamente care merită urmate.

Altfel, nu te ajută cu nimic să privești un om bogat care dă niște zeci de milioane de

Euro pentru un avion, prefer același om din perioada în care avea inteligenţa să
închirieze aproape orice charter cu cel mult câteva zeci de mii de Euro.

158
E timpul să te inspiri de la companiile care fac bani și să-
ți ții cheltuielile

Când vine vorba de disciplină financiară și organizarea finanţelor personale, cele mai
bune modele de urmat nu sunt oamenii, ci companiile care fac bani.

Sună ciudat?

Sigur că sună ciudat, mai ales că nu ai citit asta prin nicio carte sau că n-au auzit asta în
vorbele vreunui individ care oferă sfaturi de gen.

Companiile care fac bani au câteva caracteristici generale comune pe care orice om le
poate aplica în ceea ce privește finanţele personale.

În primul rând, companiile bine organizate care fac bani au grijă să-și monitorizeze
cheltuielile și să-și proiecteze bugete.

Pe românește, își ţin cheltuielile și-și fac un plan.

Asta ţine de organizarea banilor și orice om care vrea să aibă claritatea financiară pe
care o au companiile ar trebui să preia această apucătură deșteaptă a lor.

Prin urmare, de ani buni, îmi ţin cheltuielile și-mi fac plan bugetar în fiecare lună.

A-mi ţine cheltuielile înseamnă să-mi notez într-un program fiecare cheltuială pe care o
fac.

Cumpăr un pix?

Scriu în programul respectiv că am cumpărat un pix și am dat 10 lei pe el.

Cumpăr mâncare?

Scriu în programul respectiv că am luat mâncare și am plătit 100 Lei.

159
Fac plinul de benzină?

Scriu în programul respectiv că am făcut plinul de benzină și am plătit 300 Lei.

Astfel, la final de lună, știu exact câţi bani m-au costat obiectele de birotică, mâncarea,
benzina și toate celelalte lucruri pe care le-am achiziţionat.

Când știi exact ce cheltuieli ai, două lucruri faine se-ntâmplă automat.

În primul rând, vezi unde ţi se duc banii și poţi să reduci conștient cheltuielile dacă ţi se
pare că ai exagerat într-o anumită privinţă.

De exemplu, dacă dai câteva sute bune de lei lunar pentru mese-n oraș, poate ajungi la
concluzia că ar trebui să reduci această tendinţă și să orientezi banii respectivi ori spre
economii, ori spre mâncare sănătoasă pe care să o gătești acasă.

În al doilea rând, ai o privire de ansamblu asupra capacităţilor tale financiare.

Știi câţi bani produci, vezi câţi bani consumi și ajungi rapid la concluzii motivatoare -
muncești mai mult dacă produci prea puţin sau, caz mai puţin probabil, reduci un pic
volumul de muncă dacă observi că faci eforturi exagerate raportat la ce nevoi ai.

Pentru a-ţi ţine cheltuielile sub control, cel mai bun lucru pe care-l poţi face este să-ţi
bugetezi cheltuielile.

La-nceput, bugetarea poate să ţi se pară dificilă pentru că dacă nu ţi-ai ţinut cheltuielile
nu ai la ce să te raportezi de-o manieră cât mai exactă.

Nu ai ca mine ani de zile în care să fi văzut câţi bani dai pentru fiecare categorie de
cheltuieli în parte ca să poţi bugeta necesarul pentru o lună în cateva minute.

Prin urmare, pentru început, va trebui să faci efortul de-a veni cu ceea ce ţi se pare cea
mai aproape de adevăr proiecţie bugetară.

160
Normal, va trebui să te încadrezi în limitele veniturilor tale, minus acea sumă pe care o
rezervi economiilor.

În fiecare lună, ar trebui să pui și niște bani deoparte.

Sigur, dacă te gândești că nu poţi pune bani deoparte, nu vei avea cum să pui bani
deoparte. Prin urmare, întâi pui banii deoparte și apoi încerci să te încadrezi în ce-ţi
rămâne.

Nu se poate matematic să pui bani deoparte?

Nu-i nimic, îi pui deoparte și-ţi dai silinţa să te încadrezi.

Nu se poate să te încadrezi, atunci iei din economii și-ţi dai silinţa să produci mai mult.

Dacă însă tratezi economiile ca pe ceva ce pui deoparte din ce rămâne la final de lună,
aproape sigur nu vei avea vreodată economii.

De unde pot veni economiile?

Simplu, din creșterea veniturilor și din reducerea cheltuielilor.

Din alte părţi, nu prea ai cum să produci economii.

Ideale sunt creșterile de venituri și-ţi voi vorbi un pic mai târziu despre cum să te
poziţionezi în rolul celui care-și poate crește veniturile.

Când vine vorba de reducerea cheltuielilor, lucrurile pot fi spectaculoase, dar

întotdeauna va exista o limită.

Prin urmare, reducerea cheltuielilor este utilă, poate fi principala sursă de economisire
pentru majoritatea oamenilor, dar are dezavantajul faptului că este limitată - oricât ai
reduce cheltuielile, tot ajungi la un prag sub care nu mai poţi coborî pentru pune bani
deoparte.

161
În acel moment, va trebui să te uiţi mai atent la metodele de creștere a veniturilor.

Sau, pentru că ai auzit deja ideea asta de la mine, te poţi concentra din start asupra
creșterii veniturilor în paralel cu efortul de-a-ţi reduce cheltuielile.

De unde reduci?

Dacă fumezi și consumi alcool, deja ai câteva sute bune de lei pentru pus deoparte.

Nu-mi propun să te determin să te lași de fumat, e alegerea ta.

Recunosc însă că una dintre cele mai triste imagini pe care le văd este cea a unei
persoane care se descurcă greu cu banii și fumează.

Nu e vorba numai de faptul că lunar pierde măcar 300 de Lei din cauza acestui viciu, e
vorba și de faptul că e foarte puţin probabil ca omul în cauză să schimbe ceva în situaţia
sa dacă se lasă pradă acestei apucături în ciuda tuturor evidenţelor care-i spun că-și face
rău.

Dincolo de eliminarea viciilor scumpe sau aparent ieftine, există zone în care fiecare
dintre noi cheltuim mai mult decât este cazul.

Dacă-ţi vei ţine cheltuielile, vei vedea care sunt aceste zone.

Dacă nu ţi le vei ţine, vei bâjbâi.

Nu știu cum să-ţi zic, dar companiile care fac bani au foarte clare chestiunile financiare.

Știu pe ce dau banii, știu de unde le vin banii, știu cât le costă fiecare material
achiziţionat, fiecare salariat, fiecare serviciu pe care-l cumpără.

Nu întâmplător ţi-am spus că aceste companii sunt exemple de disciplină și organizare

financiară mai bune decât oamenii.

162
Dacă-ţi monitorizezi cheltuielile vei descoperi că o ieșire la film te costă mai mereu spre
100 Lei sau chiar mai mult, iar că 3-4 ieșiri la film ajung să echivaleze cu preţul
întreţinerii sau a unui procent semnificativ din chirie.

Dacă-ţi monitorizezi cheltuielile, vei vedea dureros de clar că dai pe taxiuri lunar de 7-8
ori mai mult decât ai da pe un abonament la metrou sau de 15 ori cât ai dat pe un
abonament pentru alte mijloace de transport în comun.

E mai comfortabil, dar în metrou e mai ieftin, lucru care poate conta mult dacă nu te
descurci suficient de bine cu banii.

Și chiar dacă te descurci, o economie deșteaptă merită mereu să fie băgată-n seamă și
exploatată.

Exemplele pot continua cu banii pe care-i dai pe dulciuri, cu banii pe care-i dai pe
restaurante, cu banii pe care-i dai la ieșirile-n oraș cu prietenii etc.

Când vezi exact ce cheltuiești, poţi interveni la fel de exact. Când doar ghicești că dai
prea mulţi bani într-o direcţie sau alta, atunci nu vei acţiona suficient de energic în
direcţia potrivită.

Unii se vor gândi că a ţine cheltuieli reprezintă un efort pe care trebuie să-l facă zilnic,
mai ales că majoritatea avem tendinţa de-a da în fiecare zi bani pe câte ceva - de la un
covrig la plata unor facturi.

Pe de o parte, a-ţi nota cheltuielile într-un program specializat cum este You Need a
Budget (YNAB), cel pe care-l folosesc eu de ani buni, sau într-un simplu excel reprezintă
un efort mărunt.

Nu-ţi ia mai mult de-un minut zilnic, poate două.

Adică mult mai puţin decât timpul pe care-l petrec cei mai mulţi dintre noi urmărind ce
se mai întâmplă prin nu știu ce show TV.

163
Pe de altă parte, nu-mi pasă dacă ţi se pare enervant să-ţi consumi zilnic un minut din
viaţă pentru a-ţi nota ce-ai cheltuit.

Dacă vrei să ai claritate în finanţele personale, atunci va trebui să consumi acest minut.

Va fi unul dintre minutele cele mai eficient folosite de-a lungul unei zile.

Curând, vei descoperi asta atunci când te vei uita-n programul de gestionare a finanţelor
și vei avea o imagine clară a ceea ce cheltuiești, a sumelor de bani pe care le deţii, a
cheltuielilor programate pe care urmează să le faci și a ceea ce ai reușit să economisești
chiar dacă ţi se părea imposibil așa ceva.

Organizarea banilor duce la disciplină financiară, la economisire și la eliminarea unui

stres inutil.

Pont pentru zgârciții deștepți

Dacă obișnuiești să mănânci în oraș sau doar să vizitezi diverse terase vara, probabil ai
remarcat și tu că băuturile - sucuri, apă, limonadă, cafea etc. - ajung să reprezinte
neobișnuit de mult din nota finală.

Asta se explică pe de o parte prin faptul că mulţi oameni își iau două tipuri de băuturi -
cafea și apă sau suc - sau doar prin volumul comandat din fiecare băutură aleasă.

Acum, dacă te uiţi la preţul acestor băuturi, vei vedea că sunt cele firești pentru
restaurante, baruri, cafenele.

Adică o apă plată care-n hipermarket costă 1,5 - 2 Lei, într-un restaurant poate costa
uneori de 4-5 ori mai mult.

Sigur, mai sunt situaţiile restaurantelor poziţionate pe segmentul premium, unde o apă
plată de import trece lejer de 10 Lei și se duce spre 15 - 17 lei.

164
Acum, ăsta e firescul business-ului restaurantelor, dar asta nu-nseamnă că trebuie să fie
și firescul tău.

Uită-te la limonadă.

Apă + jumătate de lămâie + câteva picături de concentrat care face gustul mai intens.

Cam asta-i reţeta care-ţi scoate 12 - 15 Lei din buzunar.

Dacă ai face același produsc acasă, te-ar costa cel mult 1 Leu și ai fi sigur că folosești apă
plată îmbuteliată, nu de la dozator + o lămâie întreagă, nu jumătate completată de cine
știe ce chimicală.

De ce ai da de 15 ori mai mult pentru un produs pe care-l obţii la un nivel calitativ

superior?

Pentru că restaurantele, terasele, cafenelele sunt locuri în care vrei să te simţi bine și
atunci comanzi ce te atrage chiar dincolo de calcule financiare, nu?

Posibil…

Totuși, dacă ţii la calitatea digestii tale, n-ar trebui să consumi niciun fel de lichid la mai
puţin de 30 minute - 1 oră după ce-ai mâncat.

Prin urmare, a-ţi lua și băuturi alături de comanda de mâncare reprezintă nu doar o
cheltuială de obicei exagerată, dar și un deserviciu pe care-l faci organismului tău.

Când spun “deserviciu”, mă refer exclusiv la faptul că efectul lichidelor consumate în

timpul mesei sau imediat după aceasta asupra sucurilor gastrice este unul de diluare și
scădere a eficienţei acestora.

Din obișnuinţă, avem impresia că dacă nu bem rapid apă, suc sau cine știe ce altă
băutură, ceva dramatic s-ar putea întâmpla - eventual, murim de sete.

E doar o obișnuinţă.

165
Una scumpă și nesănătoasă după cum ţi-am explicat.

E de-ajuns să elimini acest obicei de-a consuma lichide în timpul mesei sau la mai puţin
de jumătate de oră sau o oră după și vei vedea că senzaţia aceea intensă de sete va
dispărea.

Cu aceasta, la pachet, va dispărea și-o cheltuială inutilă.

Cum să te asiguri că faci toți banii pe care-i poți face

Majoritatea oamenilor fac mult mai puţini bani decât ar putea face.

Cea mai mare limită în ceea ce privește câștigurile financiare ţine de statutul de angajat
al celor mai mulţi dintre noi.

Atunci când ești angajat undeva, primești un salariu și acești bani reprezintă limita de
câștig financiar lună de lună.

În anumite situaţii, salariul respectiv este unul foarte bun și aduce mulţumire celui care-
l încasează.

În alte situaţii, salariul respectiv este crescut de diverse bonusuri de performanţă și asta
aduce motivaţie și satisfacţie celui care încasează banii.

Totuși, limita există acolo și e dată de obicei de numărul de ore pe care-l poţi petrece
muncind. Chiar dacă ai lucra-n vânzări și ai avea bonusuri importante pentru fiecare
contract nou adus companiei, tot ai fi limitat de numărul de ore pe care-l poţi petrece
vânzând.

În schimb, compania care te plătește are limite mult mai flexibile în ceea ce privește
capacitatea sa de-a produce bani.

Dacă lucrurile merg bine și produsele / serviciile sale au căutare, poate angaja și alţi
oameni pentru a-și mări producţia sau forţa de vânzare.
166
Compania este cea care încasează bani de pe urma muncii tale și-ţi face favorul de-a-ţi
oferi bonusuri uneori dacă-ţi faci foarte bine treaba pentru ea.

Prin urmare, ca și-n cazul disciplinei financiare și a organizării banilor, companiile sunt
din nou un exemplu mai bun de urmat decât oamenii.

Care ar fi soluţia pentru a avea parte de avantajele unei companii?

Să-ţi faci la rândul tău o companie și să devii din angajat deţinătorul unei afaceri.

Normal, asta vine la pachet cu eforturi suplimentare, cu riscuri majore, cu stres, cu tot
chinul presupus de aproape orice iniţiativă antreprenorială.

A, să nu uit, și cu satisfacţii majore financiare și nu numai.

Eu nu-ţi spun aici că poţi fi împlinit financiar și profesional doar dacă-ţi faci propria
afacere, eu îţi spun aici că a avea propria afacere înseamnă să nu mai ai aceleași limite
strâmte când vine vorba de venituri și să nu mai ai statutul de sclav modern.

Sclav modern…

De ce ca angajat ești un sclav modern

Succesul financiar al fiecărei companii depinde într-o măsură mai mare sau mai mică de
disponibilitatea angajaţilor săi de-a-și vinde bucăţi din libertate.

Unii numesc această vânzare de libertate mult mai frumos decât o numesc eu.

O numesc dedicare pentru companie, responsabilitate, spirit de sacrificiu, iniţiativă,

spirit de echipă, orientare către client.

Personal, eu o numesc întâi vânzare de libertate personală și apoi sunt dispus să o

numesc și altfel.

167
N-aș putea-o numi orientare către client pentru că formula aceasta e folosită de orice
individ lipsit de imaginaţie dintr-un departament de HR și am pretenţii mai mari de la
mine.

În fine, ideea este că-n economia actuală, fiecare organizaţie determină un anumit
număr de angajaţi să renunţe la câteva libertăţi.

Unele companii fac asta conștient, altele doar urmează modelul companiilor care o fac
de-o manieră conștientă.

Prin aceste acţiuni, companiile ajung să “deţină” respectivii angajaţi, de aici și

denumirea de sclavi moderni.

Cea mai eficientă metodă de-a transforma un angajat într-un sclav modern este prin
manipulare psihologică.

Compania devine un fel de tătuc la care se raportează aproape totul. Vei vedea asta mai
ales în multinaţionalele care au tot felul de programe de training, team building etc.

Deși se vorbește de instuire, de creștere a compatibilităţii membrilor echipei pentru ca

munca-mpreună să dea rezultate mai bune, la pachet vine și o spălare pe creier.

Uneori e vorba de-o spălare delicată, alteori este vorba de-un program automat al naibii
de eficient. Totul depinde de cultura organizaţiei respective, de vechimea ei, de
experienţa pe care o are în ceea ce privește gestionarea angajaţilor.

Sigur, există și companii care nu doar că nu-și proprun să-și facă angajaţii sclavi
moderni, dar încearcă să le ofere libertăţi care păreau greu de gândit acum niște ani.

În mare, e vorba de companii din domenii cu dezvoltare explozivă recentă, precum

afacerile din domeniul IT sau afaceri care au apărut pe piaţă de foarte puţin timp, au
fost lansate de tineri antreprenori cu viziuni moderne etc.

Acesta sunt însă excepţiile.

168
Majoritatea companiilor mari sunt monștri care-și construiesc sedii impunătoare, care-
și manipulează din reflex angajaţii, care-și permit ele să ofere libertăţi angajaţilor de
parcă această libertate ar fi deţinută de companie, care-și tratează oamenii precum niște
sclavi moderni.

Uită-te la multinaţionalele din domeniul bancar, din consultanţă, avocatură, telecom,

auto, asigurări etc.

Vei avea ce vedea.

A doua metodă de luare-n sclavie a angajaţilor ţine de implicarea lor în viaţa companiei
de-o manieră care să-i facă să aibă ceva de pierdut dacă nu ar respecta autoritatea celor
poziţionaţi mai sus ierarhic.

Am învăţat de la un om mai deștept decât mine și cu experienţă practică-n o grămadă de

afaceri că dacă vrei să controlezi un om e important să-i dai bani și statut.

Ordinea aproape că nu contează, banii și statutul sunt la fel de importante pentru

majoritatea oamenilor și reprezintă unele dintre cele mai eficiente resorturi de șantaj.

Prin urmare, companiile au grijă să le ofere multora dintrea angajaţii lor bani și statut
astfel încât să le dezvolte acestora pofta pentru darurile companiei.

După ce pofta este creată, oamenii știu că dacă nu se supun regulilor, dacă nu respectă
autoritatea, riscă să piardă ceea ce le oferă compania - banii și statutul.

Dacă vrei să vezi cum arată teama, nu trebuie neapărat să privești un documentar cu
victimele terorizate ale unui conflict armat, e suficient să privești cum arată un
corporatist care se află-n situaţia de-a pierde ceea ce compania i-a dat - bani buni plătiţi
la timp și statutul de angajat pe o poziţie cu o denumire sofisticată.

169
Ce poți face pentru a scăpa de statutul de sclav modern

În mare, ai două soluţii.

Să-ţi faci propria afacere sau să devii angajat - deștept, adică atât de bun în meseria ta
încât să fii indispensabil industriei-n care lucrezi.

Atenţie, nu indispensabil angajatorului, ci industriei în care lucrezi.

Asta înseamnă că dacă angajatorul te dă afară, să-ţi poţi găsi de lucru în altă parte dacă
dorești. Sau dacă angajatorul e abuziv, dacă încearcă să te plătească sub ceea ce meriţi
etc. să poţi să pleci fără nicio problemă pentru că îţi găsești sigur în altă parte.

Normal, gradul de libertate pe care-l ai ca angajat - deștept va fi, aproape mereu, mai
mic decât cel pe care-l ai ca deţinător al unei afaceri.

Totuși, va fi un grad de libertate mult mai mare decât cel pe care-l au majoritatea
angajaţilor.

Ce poţi face pentru a fi un angajat - deștept?

Așa cum spuneam, trebuie să devii indispensabil pentru industria în care lucrezi.

Adică să devii atât de bun încât oricine să-și dorească să te angajeze în caz că tu vrei
asta.

Cum faci asta?

În primul rând dezvoltându-ţi cunoașterea legată de ceea ce ce muncești și nu numai.

Aproape nu există meserie în care să nu poţi face progres prin învăţare.

Cunoașterea se dezvoltă prin participarea la cursuri speciale, prin preluarea de

cunoaștere de la colegii mai bine pregătiţi, prin studiu individual etc.

170
În plus, e necesar să înveţi lucruri dincolo de meseria ta dacă lucrezi într-o companie cu
un model de afacere mai complex.

Dacă vinzi burgeri într-un MacDonald’s și vrei să faci o carieră în interiorul companiei,
nu e suficient să înveţi doar procedurile specifice vânzării burger-ilor, deși sunt convins
că există o artă inclusiv în toată munca pe care o fac cei de după tejgheaua respectivului
fast food.

Trebuie să înveţi lucruri și despre ce compune afacerea.

Trebuie să te intereseze cine sunt furnizorii companiei pentru cartofi, chifle, ulei, carne
etc.

Trebuie să știi lucruri precum câte restaurante are compania în ţară, în Europa și la
nivel global.

Trebuie să știi istoria companiei.

Trebuie să știi cine sunt competitorii companiei și care le sunt punctele forte.

Trebuie să citești despre industria fast food.

De ce ai face asta dacă tu vinzi în acest moment burgeri?

Pentru că trebuie să ai o viziune de ansamblu asupra afacerii pentru care lucrezi și

asupra industriei în care activezi.

E important nu doar să faci foarte bine munca pe care o faci, e important să știi mai
multe decât colegii tăi dacă îţi dorești mai multe decât aceștia.

E suficient să fii abonatul unei reviste de business și să o citești săptămânal și devii mai
conștient de lucruri care ţin de mediul de business decât 98% dintre colegii tăi de tură,
decât 95% decât colegii tăi din companie și decât 90% dintre oamenii planetei.

171
Cunoașterea îţi dă un soi aparte de încredere și te evidenţiază în ochii celor care decid
promovările.

Mai mult, din experienţă proprie îţi pot spune că-n ciuda celor care se plâng că ei sunt
sistematic blocaţi să promoveze prin diverse companii, aproape că nu există situaţie în
care un angajat să fie foarte bun în ceea ce face + foarte “deștept” în ceea ce privește
industria în care lucrează și să ocupe un loc în acord cu calităţile sale.

Cumva, cunoașterea ta, calităţile tale fac o presiune asupra promovării. Te împing de
unde ești spre poziţii superioare.

Totul însă cu muncă.

Muncă pentru a deveni foarte bun în ceea ce faci și muncă pentru a deveni un foarte bun
cunăscător al industriei pentru care lucrezi.

Prin urmare, indiferent că ești angajatul unei bănci, șef de raion la Dedeman, paznic la
metrou, întotdeauna poţi face două lucruri importante pentru a-ţi crește poziţia: înveţi
să-ţi faci meseria la un nivel excelent și înveţi despre industria pentru care lucrezi.

De ce e important să înveţi lucruri despre industria pentru care lucrezi?

Gândește-te un pic… Cine din interiorul MacDonald’s știe exact care sunt furnizorii
materiilor folosite de fast food?

Cine din interiorul MacDonald’s știe exact ce furnizori are concurenţa?

Cine din interiorul MacDonald’s știe care sunt cele mai bune locaţii din perspectiva
vânzărilor în întregul lanţ?

Pe scurt, oamenii care conduc afacerea - managerii.

Prin urmare, scopul tău, indiferent de poziţia pe care o ocupi, trebuie să fie să atingi
excelenţa în muncă și să cunoști tot ce poţi cunoaște din ceea ce știu managerii
companiei.
172
Majoritatea acestor informaţii sunt publice și pot fi citite în reviste de business, pe site-
urile de gen etc.

Altele, sunt accesibile angajaţilor dacă angajaţii cască ochii sau chiar pun întrebări.

A lucra într-o bancă, să zicem, și a-ţi întreba șeful despre concurenţă sau despre bănci în
care a lucrat nu e vreo crimă.

Din contră, omului s-ar putea să-i facă plăcere să vorbească despre experienţa lui și să-ţi
dea detalii legate de felul în care banca respectivă era organizată, despre asemănări,
despre deosebiri etc.

Genul acesta de informaţii nu te vor ridica instant peste colegul care nu face altceva
decât se asigură că spune oricui cere credit că nu se poate, dar te va face mai deștept.

Mai deștept și-n ochii tăi, și-n ochii colegilor, și-n ochii șefului.

Acum niște ani, înainte să plec de la Gazeta Sporturilor, am primit o ofertă să mă duc la
sport.ro

În acea vreme, avem un statut oarecum aparte în redacţie pentru că eram singurul șef de
departament care avea două caracteristici total neobișnuite la vremea respectivă în
redacţia Gazetei:

1. devenisem șef foarte repede după ce intrasem în presă, nu după cel puţin 10
ani ca restul

2. eram cel mai tânăr șef de departament din istoria modernă a ziarului

Cum am ajuns să fiu făcut șef deși lucram doar de doi ani și un pic în presă?

Simplu.

173
În primul rând, mi-am făcut treaba foarte bine. Atât de bine încât am avut tot timpul
parte de aprecierea celor care conduceau ziarul.

Mai mult, în mintea mea, încă din ziua în care am intrat în redacţie, am știut că scopul
meu nu este să devin reporter sau redactor sau editor.

Am știut că toate acestea vor fi niște etape în meseria mea și că scopul meu va fi să
conduc acel ziar.

Prin urmare, pe lângă că mi-am făcut munca foarte bine, că petreceam 12 ore sau chiar
mai mult la redacţie ca să fiu prima variantă de om trimis pe teren în caz de nevoie, am
fost interesat și de absolut tot ceea ce ţinea de ziar.

De felul în care e organizat, de ce fac special cei de la marketing, de ce fac special de cei
care vindeau publicitate, de ce se-ntâmplă în tipografie.

Știam cine ne este furnizor de hârtie, știam cine ne tipărește ziarul în provincie, știam de
ce folosim anumite sistem de operare pe calculatoare și nu altele, știam o grămadă de
lucruri care nu le trezeazu niciun interes colegilor mei.

După ce am acumulat această cunoaștere specifică doar celor care conduceau efectiv
ziarul - Ovidiu Ioaniţoaia, Cătălin Tolontan, Andrei Vochin și alţii câţiva, am început să
o folosesc.

Așa că atunci când discutam cu Tolontan, nu mă rezumam la discuta doar despre

subiectele din ziar. Asta o putea face oricare dintre colegii mei.

Preferam să-l întreb, de exemplu, de ce insistă să vândă ziarul la pachet cu tot felul de
chestii promoţionale. Prin urmare, de acolo, ajungeam la discuţii despre tehnici de
creștere a vâznărilor, ajungeam la discuţii despre teorii legate de vânzări, ajungeam la
discuţii pe care aproape că nu avea cu cine să le poarte.

De asemenea, l-am întrebat de ce acceptă să piardă atât de mulţi oameni tineri care
intră în redacţie. Gazeta avea un nucleu de oameni format din cei care lucrau în

174
respectiva echipă de ani buni, iar cei care intrau pe parcurs rezistau puţin aproape
indiferent de talentul lor.

Normal, unii nu rezistau pentru că deși aveau talent, se pierdeau ei înșiși pe drum.

Totuși, Tolontan a înţeles la ce mă refer și am ajuns inclusiv la discuţii legate de strategii

de HR.

Eu eram un puţoi cu doi ani de presă pe atunci și totuși Tolontan discuta cu mine mai
mult decât o făcea cu alţii pentru că, raportat, la experienţa mea, aveam o cunoaștere a
industriei mult peste ce aveau aproape toţi colegii mei din zona editorială.

Prin urmare, când a avut nevoie de un șef pentru deparamentul ziarului care produce
Recursul Etapei, emisiunea lui Ovidiu Ioaniţoaia, dar care producea și conţinut pentru
ziar în special legat de partea de business a industriei sportului, m-a numit pe mine.

Aveam mai puţin de 3 ani de presă. Asta nu era ceva ciudat prin alte redacţii, dar sigur a
fost ceva neobișnuit pentru Gazeta Sporturilor.

Ulterior, când am primit pentru prima dată oferta de-a pleca la sport.ro, Tolontan a
încercat să mă ţină oferindu-mi bani și statut.

Ce-nseamnă asta?

Înseamnă că mi-a dublat salariul, mi-a dat niște bonusuri trimestriale mari și mi-a dat
un bonus anual uriaș pentru acele vremuri.

De asemenea, pentru că nu putea să-mi dea o funcţie mai mare decât cea pe care o
aveam atunci, mi-a oferit statut sub o altă formă.

Din vorbe.

Adică mi-a explicat că-n presă sunt două tipuri de oameni.

175
Ziariști, cei care pot excela din perspectivă editorială, dar nu pot face ceva dincolo de
asta.

Manageri, cei care pot conduce redacţii, care se ocupă de partea de business a industriei
în care activam - media.

De asemenea, mi-a explicat că în industria noastră, cei mai buni manageri sunt cei care
sunt ziariști, dar au și capacităţi de business.

Mi-a dat și două exemple concrete - Costi Mocanu (ProTV) și el.

Nu te gândi că era lipsit de modestie, era mai important să mă facă să-nţeleg lucrurile
de-o manieră care să mă determine să rămân, nu să se laude.

De altfel, cel care-mi făcuse oferta să plec era chiar Costi Mocanu.

Restul discuţiei este un privată pentru că ar leza orgoliul unor oameni. Ideea este că
Tolontan voia să mă ţină nu pentru că eram doar un ziarist bun, asta avea deja din
belșug, ci și pentru că vedea în mine ceva și dincolo de asta.

Am rămas atunci la Gazeta Sporturilor, dar am plecat după doi ani pentru că am dorit să
continui meseria de ziarist pe cont propriu, ca freelancer.

În paralel, am dat mai multă atenţie proiectelor personale tocmai pentru a obţine acel
soi de independenţă specific celui care are propria afacere.

Prin urmare, atunci când am ajuns la sport.ro, la doar câteva luni după ce am plecat de
la Gazetă, am ajuns din postura celui care și-a putut negocia venirea.

Apoi, când am primit să fac emisiunea, am negociat din nou condiţiile și am putut să-mi
permit să merg la redacţie doar pentru a face emisiunea și atât.

În fine, când s-a pus problema de-a fi daţi oameni afară, mi-am permis să cer eu să fiu
dat afară pentru că, spre deosebire de alţi colegii de-ai mei, știam că mă pot descurca și
fără veniturile respective.
176
De ce e important să ceri mai mult decât ți se oferă

Nu e vorba de lăcomie.

E vorba de experienţa pe care o capeţi purtând o discuţie incomfortabilă cu angajatorul

tău sau cu clientul căruia vrei să-i vinzi un produs / serviciu.

Ca regulă generală, trebuie să faci acest efort de-a cere mai mult decât ţi se oferă chiar
și-n situaţiile în care oferta este mulţumitoare sau chiar foarte bună.

Singurul moment în care ar trebui să te abţii în această privinţă este acela când oferta
este excepţională.

Altfel, cere întotdeauna mai mult decât ţi se oferă, chiar dacă asta înseamnă să ceri nu
foarte mult peste ofertă.

Dacă nu ceri, nu vezi dacă angajatorul sau clientul ar fi dispuși să ofere mai mult.
Eventual, poţi afla asta abia după ce bateţi palma.

Singura condiţie este să meriţi ceea ce ceri.

N-are niciun rost să ceri mai mult decât ţi se oferă, dar tu să nu meriţi nici măcar oferta
iniţială.

De asta e important să fii bun în ceea ce faci indiferent ce faci. Foarte, foarte bun.

De asemenea, dacă te-ai interesat deja de tot ceea ce mișcă în industria în care activezi,
vei ști și cât să ceri.

Unii oameni se tem să ceară mai mult decât li se oferă pentru că se gândesc că vor face o
impresie proastă.

Două lucruri păguboase rezultă din această mentalitate.

177
1. În primul rând, nu e adevărat.

Faci o impresie proastă doar angajatorilor care vor să-și plătească prost angajaţii sau
clienţilor care vor să-și plătească prost furnizorii. Cei care își respectă angajaţii sau
clienţii care-și respectă furnizorii nu vor fi lezaţi de cererea ta

2. Faptul că accepți oferta care ți se face, înseamnă să pierzi banii pe

care i-ai fi obținut negociind,

Să zicem că accepţi 500 Euro, cât îţi oferă angajatorul. Gândește-te cât pierzi într-un an
dacă ai fi cerut 700 Euro și ai fi obţinut ca urmare a negocierii 600 Euro. Pierzi 1.200
Euro? Pierzi. Nu mai vorbesc de scenariul în care ai fi primit cât ai fi cerut tu.

În fine, sunt situaţii când nu vrei să riști pur și simplu sau oferta în sine este foarte bună
și nu vezi rostul unei negocieri.

Ce faci?

Nu știu ce faci tu, dar îţi spun ce am făcut eu de fiecare dată când am discutat cu un
negociator - am programat o creștere.

Ce-nseamnă asta?

Înseamnă că am spus că oferta lor este sub ce doresc eu, dar că mă interesează
profesional suficient de mult încât sunt dispus să o accept cu o condiţie: să rediscutăm
termenii peste 6 luni.

În aproape toate cazurile, angajatorul acceptă de obicei propunerea aceasta în două

situaţii: când vrea cu orice preţ să te aibă și când era dispus să-ţi dea mai mult decât a
oferit.

Sigur, mai sunt și situaţiile în care negocierea e incomfortabilă și pentur el, așa că e de
acord doar ca să scape de tine.

178
Nu contează prea mult, a făcut acel anagajament și-l va ţine minte tocmai pentru că este
ceva neobișnuit.

Prin urmare, dacă acceptă să rediscutaţi peste 6 luni, atunci înseamnă că poţi cere mai
mult peste acele 6 luni.

Totuși, personal, mai fac un lucru - îmi ușurez pe cât de mult posibil negocierea
ulterioară.

Adică spun că am rugămintea ca peste 6 luni, să mă cheme ei la discuţie, să nu fiu eu

nevoit să vin și să cer. Chipurile, arăt că nu-mi plac negocierile.

Realitatea este că-mi plac, dar tehnica mea are rolul de-a face și memorabil
angajamentul pentru angajator, dar și rolul de-a-l face să se simtă vinovat dacă uită și
sunt eu nevoit să-i reamintesc.

E o chestiune manipulativă?

Posibil, nu mă pricep să descriu situaţii de genul ăsta, dar îţi pot spune că e o chestiune
în primul rând profitabilă pentru tine.

În cele 6 luni până la discuţia despre noile condiţii, tu trebuie să faci ceea ce face orice
angajat care vrea să obţină ceva în plus - excelezi în meseria ta și te instruiești în
legătură cu toate aspectele industriei în care lucrezi.

După ce trec cele 6 luni, două lucruri se pot întâmpla - să te cheme sau să nu te cheme.

Dacă te cheamă, te cheamă deja să-ţi spună cu cât îţi măresc plata. Cum tu ai considerat
și prima ofertă ca fiind acceptabilă, orice mărire nu poate face altceva decât să te
mulţumească.

Dacă nu te cheamă după 7, maxim 8 luni, atunci va trebui să faci tu efortul de-a te
prezenta și a cere ce ţi se cuvine.

179
Nu te teme de asta, ceea ce simţi ca fiind incomfortabil este incomfortabil și pentru
mulţi dintre manageri. În plus, vei avea grijă să-i reamintești că aţi discutat pentru noi
condiţii după 6 luni și că a trecut termenul.

Mai mult, că ai avut rugămintea să nu ceri tu această discuţie, ci să vină din partea lor.

Atât trebuie să spui, apoi taci.

Nu fi vorbăreţ, nu explica prea multe, limitează-te întotdeauna la ceea ce te avantajează

și la faptele concrete.

180
Cărți pe care ar fi tare bine să le citești

Două lucruri m-au ajutat în viaţă mai mult decât orice altceva: cititul și scrisul.

Deși există suficienţi oameni care au scris mai mult decât au citit, ordinea-n care aceste
două acţiuni te vor ajuta este cea pe care ţi-o dau eu aici - citit întâi, scris apoi.

Cititul te ajută pentru că-ţi îmbogăţește cunoașterea și-ţi oferă acces la experienţe pe
care nu le-ai trăit încă sau pe care poate nu le vei trăi niciodată.

De asemenea, cititul este o formă foarte faină de meditaţie. Atunci când te scufunzi în
citit, indiferent că e vorba de beletristică sau de chestii practice, mintea ta devine
ocupată de un singur gând.

Tot ceea ce reprezintă zgomot în mod obișnuit amuţește și ceea ce citești îţi umple
mintea.

Prin urmare, cititul este și obţinere de cunoaștere, și terapie.

Acum, fiecare poate citi absolut ce vrea.

Normal, dacă te limitezi la citit site-uri de can-can, cunoașterea ta va excela doar în ceea
ce privește can-can-urile.

În schimb, dacă-ţi deschizi mintea spre lucruri cu adevărat interesante intelectual, vei
vedea că vei evolua ca om de-o manieră spectaculoasă.

Dă-i unui om să citească lista de cărţi pe care ţi-o propun în continuare și te asigur că
omul acela va fi cu totul altul la final.

Nu doar că va avea mai multă cunoaștere, nu doar că va fi mai stăpân pe sine și pe ce-l
înconjoară, nu doar că va fi mai valoros în ochii săi și-n ochii celor din jur.

181
Va ajunge într-o etapă în care va ști mai multe despre ce vrea de la viaţă și, mai ales,
cum să obţină ceea ce vrea de la viaţă.

Mulţi cred că știu deja asta și îţi pot înșira ceva de genul - căsătorie, copii, casă, mașină
etc.

După ce citești suficient de mult, s-ar putea să-ţi dorești în continuare exact aceleași
lucruri sau nu. Oricum ar fi, chiar dacă ţi-ai dori în continuare exact aceleași lucruri,
aproape sigur ţi le vei dori de-o manieră diferită și te vei bucura de ele de-o manieră
diferită.

Aș vrea să pot să te conving că cititul este unul dintre cele mai importante lucruri din
această viaţă. Că a cunoaște în general este ceva măreţ.

Nu sunt convins că pot, dar sunt convins că poţi înţelege asta citind.

Lista pe care o vezi este formată din lecturi care mi s-au părut mie “transformatoare” cu
adevărat. Adică m-au făcut să fiu mai mult decât am fost înainte să le citesc.

De asemenea, o bună parte dinrre cărţile acestea sunt cumva legate între ele. Adică a citi
o singură carte din listă te va îmbogăţi în mod sigur, dar a citi toată lista face ca fiecare
carte în parte să devină mai valoroasă.

Cunoașterea peste nimic este mereu valoroasă, dar cunoașterea peste cunoaștere este
extraordinară.

Citește cât mai multe cărţi din această listă, recitește-le pe cere care le-ai citit. S-ar putea
să înţelegi mai mult în noile condiţii, s-ar putea să vezi mai mult.

Lista aceasta are 20 de cărţi.

Nu e nevoie să le citești pe toate, nu e nevoie să le citești în ordine cu excepţia cărţilor

dedicate stoicismului - 2, 3, 4, 5, 6.

Dacă nu te interesează stoicismul, ignoră-le, dar te asigur că pierderea ta va fi mare.

182
Ultimele două cărţi, cele dedicate pregătirii fizice, par să se excludă una pe cealaltă -
exerciţii cu greutăţi vs exerciţii cu greutatea propriului corp.

Dacă ești bărbat, ar fi bine să introduci ambele tipuri de exerciţii în rutina ta.

Dacă ești femeie, ai avea enorm de câștigat să lucrezi cu greutăţi.

În rest, totu-i la alegerea.

Spor la citit!

1. Omul în căutarea sensului vieții (Victor Frankl)

2. The Obstacle Is the Way: The Timeless Art of Turning Trials Into
Triumph (Ryan Holyday)

3. Meditații (Marcus Aurelius, caută o traducere a lui Hays)

4. Scrisori catre Lucilius (Seneca)

5. Manualul lui Epictetus

6. A Guide to the Good Life: The Ancient Art of Stoic Joy (William Irvine)

7. Contele de Monte Cristo (Alexandre Dumas)

8. Fight Club (Chuck Palahniuk)

9. Guns, Germs, and Steel: The Fates of Human Societies (Jared Diamond)

10. The Rise of Theodore Roosevelt (Edmund Morris)

11. Titan: The Life of John D. Rockefeller, Sr. (Ron Chernow)

183
12. Fooled by Randomness (Nassim Nicholas Taleb)

13. Influence (Robert Cialdini)

14. The War of Art: Break Through the Blocks and Win Your Inner Creative
Battles (Steve Pressfield)

15. The Practicing Mind: Developing Focus and Discipline in Your Life
(Thomas M. Sterner)

16. Drive: The Surprising Truth About What Motivates Us (Daniel H. Pink)

17. The Compound Effect (Darren Hardy)

18. The Life-Changing Magic of Tidying Up: The Japanese Art of

Decluttering and Organizing (Marie Kondo)

19. Starting Strength: Basic Barbell Training (Mark Rippetoe)

20. You Are Your Own Gym: The Bible of Bodyweight Exercises (Mark
Lauren)

184
Lucruri simple și importante demne de știut

1. Acțiunea îi deranjează pe cei inactivi

Nu mă refer doar la faptul că acţiunea îi deranjează pe leneșii care-și pun fundul în

mișcare, ci și pe cei care stau pe margine. Vei avea surpriza să vezi că unii oameni nu vor
să vadă cum te schimbi, cum progresezi.

Prin urmare, nu te lăuda public că te apuci să slăbești, că te apuci de nu știu ce curs, că

te apuci să înveţi nu știu ce.

Fă-o și lasă lauda deoparte. N-ai nevoie de oameni care să-ţi spună că nu poţi, ai nevoie
de ambiţia ta și cam de atât. Cel puţin în primă fază.

2. Dacă vrei să ai autocontrol, fă-ți scenarii de refuz

Să zicem că vrei să nu mai mănânci zahăr sau făinoase și urmeză să mergi în vizită la
cineva.

Știi că e posibil să fii servit acolo cu ceva dulce sau cu o plăcintă.

În loc să aștepţi să ajungi acolo și să formulezi un refuz la faţa locului, în momentul în

care ești servit, gândește-te de acasă ce vei spune când vei refuza.

Una este să te servească gazda și să-ncerci să rostești refuzul în timp ce gura ţi se umple
de salivă, iar creierul îţi urlă să accepţi și alta este să știi că-n momentul în care ești
servit trebuie să rostești neapărat cuvintele: “Mersi fain, nu mănânc”.

Dacă nu-ţi pregătești din timp exact cuvintele pe care le vei rosti, atunci riști mult să iei
o mică prăjitură. Nu e vreo dramă, dar majoritatea oamenilor tind să ia încă una. Apoi
încă una, apoi… se duce de râpă tot ce ţi-ai propus.

185
Poţi folosi această schemă pentru orice-ţi trece prin minte și vrei să ai sub control. E
suficient doar să-ţi stabilești cuvintele exacte pe care ţi le vei spune sau le vei spune când
ești “tentat”.

3. Nu uita că ești mereu martorul acțiunilor tale

Indiferent că ești sau nu în ochii celorlalţi, vei fi mereu sub privirea ta.

Asta înseamnă că tu vei ști mereu adevărul despre tine, despre ce faci, despre ce nu faci.

Asta înseamnă că e tare, tare bine să faci lucruri care să te facă mândur de tine însuţi.

Partea și mai interesantă este că lucrurile valoroase pe care le faci când nu te vede
nimeni sunt și mai importante decât cele pe care le faci în văzul tuturor.

Prin urmare, fii mândru de tine indiferent că te afli în public sau nu.

4. Nu te purta ca o oaie indiferent câte oi ai în jur

Ai mers vreodată cu o cursă de linie care servește masa clienţilor săi?

Atunci probabil că știi scenariul.

Toată lumea se-mbarcă, avionul decolează, iar vocea unei însoţitoarea de bord anunţă
că-n 10 minute se servește masa.

Nu contează că e vorba de o cursă de nici 3 ore de la București la Amsterdam, se servește

masa.

Apare căruciorul cu mâncare și băuturi, se împart pachetele cu mâncare sau caserolele,

după caz și oamenii mănâncă.

186
Majoritatea sunt veniţi de acasă și aveau posibilitatea să mănânce acolo, dar preferă
mâncarea aceea plină de tot felul de compuși ciudaţi (am numărat 63 de ingrediente
într-un meniu format din 3 produse) doar pentru că toată lumea mănâncă.

Normal, mai sunt unii cărora le este foame și leșină dacă ar mânca peste câteva ore, dar
aceștia sunt o minoritatea. Se mănâncă pentru că se mănâncă și atât.

Nu fi oaie, gândește cu mintea ta indiferent ce fac cei din jur.

5. Nu te masturba decât dacă e absolut nevoie sau participi la cine știe ce

jocuri sexuale

Indiferent că ești bărbat sau femeie, masturbarea frecventă de dragul masturbării te face
lăbar.

Acum, probabil că 3 întrebări ţi se nasc în minte: ce-nseamnă frecvent, ce e rău în a fi

lăbar și de ce vorbesc așa.

Ce-nseamnă frecvent - știi deja dacă o faci frecvent sau nu. E suficient să te gândești un
pic și să fii sincer cu tine.

Ce e rău în a te masturba - nimic dacă n-o faci frecvent sau în compania unui partener.
Dacă o faci însă cu ochii la filme porno sau cu mintea după cine știe ce fantezie, atunci ai
mari șanse să-ţi produci singur rău.

Principalul efect asupra bărbaţilor este că-și pierd din încrederea aceea masculină care-i
faci suficient de curajoși să abordeze femei.

Principalul efect asupra femeilor este că-și pierd din încrederea aceea feminină care le
face suficient de interesante pentru bărbaţii în ochii cărora ar vrea ele să fie interesante.

Nu e nevoie să mă crezi pe cuvânt, pune mâna și cercetează subiectul. Ar fi mult mai

folositor decât să pui mâna și să cercetezi altceva.

187
6. Nu te ruga de nimeni

Dacă ceri ceva și ai fost refuzat, nu insista.

Ar trebui să aplici asta mai ales în relaţiile cu sexul opus, dar e valabilă în orice
interacţiune umană.

Când ești refuzat, probabil că oricum te vei simţi lezat, de ce crește intensitatea acestei
“suferinţe” comportându-te nedemn?

Așa cum ţi-am spus mai sus, ești martorul tuturor acţiunilor tale.

Dacă te rogi de cei din jur pentru tot felul de lucruri, tu însuţi vei ajunge să te percepi ca
pe un individ fără coloană, fără mândrie, fără nimic.

Nu știu cum vezi tu lucrurile, dar felul în care te vezi pe tine însuţi devine automat și
felul în care te văd și cei din jur.

7. Nu există nemișcare: ori progresezi, ori regresezi

În fiecare moment al vieţii tale ori faci un progres, ori regresezi.

Simplu fapt că stai în pat fără să faci nimic în timp ce ai putea face o grămadă de lucruri
nu înseamnă că te afli în nemișcare.

Înseamnă doar că pierzi vremea, adică regresezi.

Nemișcare ar fi doar dacă timpul s-ar opri pe loc, ceea ce nu se-ntâmplă vreodată.

Regresezi pentru că pierzi acel timp finit făcând nimic.

Prin urmare, zilnic, gândește-te dacă-ţi utilizezi timpul de-o manieră profitabilă.

188
Asta nu-nseamnă să lucrezi zilnic la proiectul unor nave spaţiale care să colonizeze
galaxiile vecine, ci doar să acţionezi în direcţii favorabile ţie.

Să citești, să studiezi, să te relaxezi activ, să muncești pentru un proiect important. Nu e

nevoie să-ţi spun eu ce să faci, știi deja.

8. Scapă de excesul de lucruri

Majoritatea avem mult mai multe lucruri decât avem nevoie și mult, mult mai multe
decât ne-am închipui că avem.

La un moment, am stat și am inventariat toate lucrurile pe care le am în casă.

Dacă-mi vezi casa, vei spune aproape sigur că e minimalistă, neîncărcată, fără niciun
exces.

Și totuși, te asigur că am o grămadă de lucruri care nu-mi trebuie, care ocupă spaţiu
total aiurea.

De exemplu, am tacâmuri și veselă pentru a organiza zilnic petreceri la care să vină

câteva zeci de persoane.

Îmi trebuie atâtea?

Nu.

Chiar dacă o dată pe an aș avea nevoie, tot n-ar fi nevoie să le deţin pe toate.

Prin urmare, am început să reduc din ele.

La fel și cu o bună parte din aparatura pe care nu o foloseam, căblăraie, haine, tot felul
de nimicuri etc.

189
Oamenii au tendinţa să strângă, să strângă, să strângă, dar uită să mai și dea deoparte.
Mulţi au impresia că nu pot renunţa la ceva că ar putea să le fie necesar la un moment
dat.

Așa se face că unii au lucruri pe care le utilizează o dată la câţiva ani, dar care le ocupă
loc permanent.

Cu cât reduci excesul de lucruri, cu atât vei avea o casă mai liniștitoare și mai ușor de
întreţinut.

9. Privește oamenii în ochi

După apariţia smartphone-urilor, oamenii au pierdut obișnuinţa de-a-și privi semenii în

ochi.

Bine, nici înainte nu exista o obișnuinţă prea sănătoasă în această privinţă.

Mai mult, cei care-și privesc semenii în ochi atunci când discută o fac pentru perioade
scurte de timp pentru că le este incofortabil să o facă prea mult.

Acum, nu trebuie să te porţi ca un psihopat și să sperii oamenii cu o privire fixă, e

suficient să meţii contactul vizual mai mult decât obișnuiești s-o faci și să-ţi plimbi
privirea în special în zona feţei interlocutorului.

10. Umblă gol și dormi dezbrăcat

Dacă mergi la sălile de sport, probabil ai observat obiceiul majorităţii oamenilor de-a se
înfășura-n prosoape pentru a-și ascunde corpurile de privirile celorlalţi, mai ales când se
duc și se întorc de la dușuri.

Teoretic, e vorba de politeţe.

Nu știu când au inventat bărbaţii acest concept, nu știu când au inventat femeile acest
concept.

190
Știu însă că e penibil din punctul meu de vedere și nu face altceva decât să-ncurajeze
oamenii să aibă reţinere apropo de felul în care arată.

În trecut destul de recent, bărbaţii nu făceau sub nicio formă un astfel de lucru și, din ce
înţeleg, nici femeile.

Cu trecerea timpului și dezvoltarea media, oamenii au ajuns însă să aibă tot felul de
complexe pentru că nu arată goi ca vedetele de prin filme sau show-urile TV.

Sigur, mai sunt și scuzele triste de genul “mi-e frig după duș” sau nu “vreau să răcesc”.

Mergi gol când ești într-un mediu care permite asta.

Nu vei fi nici gay, nu vei fi nici nesimţit.

Vei fi firesc sau firească într-o lume de oameni care au ajuns să se rușineze din cele mai
penibile motive posibile.

În rest, a dormi gol sau goală e sănătos dintr-o grămadă de puncte de vedere, de la
profunzimea somnului și până la stimularea vieţii sexuale.

Verifică :)

191
Încheiere

Asta a fost.

Sfatul meu este să recitești această carte din când în când, măcar până termini de citit
cărţile din lista de recomandări.

De ce spun să recitești și nu mă rezum la a-ţi spune doar să pui în aplicare cele scrise?

Simplu.

Dacă pui în aplicare ce-ţi spun eu aici, vei vedea practic cât de profitabil este să-ţi pui
ordine-n viaţă și-n minte.

Dacă însă nu pui în aplicare ceea ce-ţi spun aici după ce ai citit această carte prima dată,
atunci există șansa să o faci după ce o citești a doua oară.

E posibil ca acum să ai o anumită stare și să nu treci la treabă.

Mâine însă, starea ta se poate schimba și cele scrise de mine pot să ţi se pară mult mai
stârnitoare.

Asta înseamnă să stai la voia dispoziţiei, să nu ai focus, să nu ai motivaţie.

Partea bună este că din momentul în care vei aplica cele scrise de mine aici, nu vei mai fi
în bătaia vântului.

Dacă dorești să-mi transmiţi vreun mesaj sau ai vreo întrebare pentru mine, scrie-mi la
adresa stefan@beldie.ro

Nu răspund instant, dar îmi dau silinţa să o fac rapid.

192