A fi un lider de succes nu e chiar atât de ușor pe cât pare.

Trebuie să întrunești o serie de calități, să ai o

anume mentalitate, să fii orientat într-o anume direcție. Îți dorești să fii unul dintre liderii demni de
laudă? Citește în continuare lista celor 22 de calități pe care orice lider de succes trebuie să le dețină.

Să vedem care ar fi aceste repere după care ar trebui să se ghideze fiecare lider. Calitățile pe care va
trebui să le dezvolți sunt următoarele:

1. Putere de concentrare

Foarte mulți sunt de părere că liderii iau decizii de importanță majoră. Totuși, aceiași oameni spun că
deciziile luate nu sunt tocmai populare. Adevărul e undeva pe la mijloc.

Nici una dintre opinii nu ține cont de fapt de focus și de importanța sa. Pentru a fi un lider de succes nu
poți transforma lucrurile minore în chestiuni majore. Dacă vei face asta, vei fi distras de la lucrurile cu
adevărat critice și vei fi depășit de competitori.

Pentru a te putea concentra pe chestiunile critice va trebui să îți dezvolți o așa-numită „ignoranță
selectivă”. De asemenea, va trebui să o accentuezi! Altfel lucrurile mărunte vor ajunge să te doboare.

2. Încredere

Un lider de succes insuflă încredere celor din jur. Cum face asta? Are o viziune clară, arată empatie și
oferă un exemplu tuturor.

Ca lider, trebuie să fii tot timpul încrezător, să îți motivezi oamenii prin puterea exemplului personal, dar
să dai dovadă în același timp de bunătate și generozitate. Aceste aspecte funcționează de minune
împreună și te vor ajuta să câștigi respectul celor din jur.

3. Transparență

Evită să te ghidezi după ideea că trebuie să porți tot timpul o mască. Dacă vrei ca echipa să te urmeze
tot timpul și să aibă încredere în tine va trebui să fii 100% autentic și transparent.

Cu toții putem greși, la fel și tu. Totuși, dacă arăți că ești pasionat de ceea ce faci, dacă ești mereu alături
de oamenii tăi și îi asiguri prin comportament că nu vor avea parte de surprizele pe care le-ar putea
ascunde „masca” de mai sus, vei deveni un lider de succes.

4. Integritate

Te întrebi de ce nu ai angajații pe care ți-i dorești? Află că ei reprezintă o reflectare a valorilor pe care tu
le insufli ca lider.

Dacă vei pleca de la ideea greșită cum că tu ai tot timpul dreptate în loc să cauți să faci ceea ce este bine,
vei limita considerabil potențialul afacerii tale și vei pierde, cel mai probabil, talente valoroase.

Fii integru, dar fii și autentic și deschis în toate interacțiunile. Asta se va mai apoi în tot ceea ce ține de
afacerea ta. Exemplul pleacă de la tine!

5. Inspirație

Unii vor spune că ești realizat pentru că ai primit totul „de-a gata”. În puține cazuri se aplică această
regulă însă la un lider de succes. Secretul stă în inspirație și perseverență.

Există oameni care te pot inspira, care îți pot oferi sfaturi și care îți pot deveni mentori. Ei îți vor
alimenta visurile și îți vor insufla dorința de a reuși.
Oferă la rândul tău sfaturi și motivație, chiar și străinilor. Puterea inspirației nu poate fi măsurată, este
neprețuită. La fel cum alții te-au ajutat să obții succesul, fii deschis și ajută la rândul tău pe alții.

6. Pasiune

Trebuie să îți placă ceea ce faci. Pentru a avea succes în orice direcție, trebuie să fii efectiv obsedat de
asta. Indiferent de nivelul la care a ajuns afacerea ta, nu trebuie să fii pe deplin mulțumit.

Investește tot timpul pasiune în ceea ce faci. Încearcă tot timpul să îți dezvolți business-ul, să faci lucruri
mai bune și mai mărețe. Nu condu prin puterea exemplului doar pentru că ai auzit că așa e bine –
trebuie să fii pe deplin convins de asta.

7. Inovare

Inovarea este esențială! Nu e vorba doar de a obține succes, ci de a supraviețui. Acest lucru e valabil în
orice sistem în care resursele sunt finite și posibilitățile de extindere sunt nenumărate.

Liderii adevărați sunt inovatori. Indiferent dacă e vorba despre idei, tehnologie sau organizare, inovarea
este singura modalitate prin care vei putea face față provocărilor.

8. Răbdare

Răbdarea înseamnă curaj – este de fapt testul suprem care verifică dedicarea ta față de obiectivele pe
care ți le-ai propus. Calea către succes este întotdeauna dificilă, însă adevărații lideri de succes înțeleg
când e momentul să abandoneze cauza și când trebuie să rămână pe același curs de acțiune.

Dacă viziunea ta este destul de îndrăzneață, vor exista sute de motive pe care le vei găsi pentru a
justifica ideea „Nu poate fi făcut”. De asemenea, vor exista numeroase persoane care se vor îndoi de
reușita ta.

Tratează totul cu răbdare și analizează cu atenție toate aspectele de care trebuie să ții cont pentru
business-ul tău: piețe externe, competiție, fiscalitate, cererea consumatorilor și multe altele.

9. Fermitate, curaj, neclintire

Într-un cuvânt – stoicism. Este pur și simplu inevitabil. Te vei vedea pus în situații dificile, fie că va fi
vorba de greșeli costisitoare, eșecuri neașteptate sau inamici fără scrupule.

Secretul succesului stă în acceptarea și anticiparea acestor lucruri în avans, în așa fel încât să nu te ia
nimic pe nepregătite. Nu îți dorești să reacționezi impulsiv și să agravezi lucrurile. Antrenează-ți mintea,
ia în calcul și cele mai sumbre scenarii și reglează-ți reacțiile impulsive. Doar așa vei fi sigur că
problemele ce apar inevitabil nu devin fatale.

10. Putere de analiză

Înțelegerea cifrelor ce stau în spatele business-ului tău e cel mai bun lucru pe care îl poți face. Analizează
orice date.

Spre exemplu, dacă vei reuși să reduci rata de renunțare a abonaților la newsletter-ul pe care îl oferi, ai
putea crește cu un procent considerabil numărul clienților.

Secretul stă în analiza și cunoașterea semnificațiilor datelor ce îți caracterizează afacerea. Da, un lider de
succes trebuie să aibă și putere de analiză!

11. Originalitate

Fiecare lider de succes are ceva autentic. Învață de la alții, inspiră-te, citește autobiografii ale celor pe
care îi consideri mentori.
Cu toate acestea, nu uita însă să fii original. Nu-ți pierde stilul, nu renunța la propriile principii și fii
mereu autentic 100%.

12. Minte deschisă

Unul dintre cele mai mari mituri spune că liderii de succes sunt vizionari, cu o voință de fier și care își
urmăresc obiectivele fără să țină cont de nimic altceva.

E doar în parte adevărat. Realitatea te va învăța că un lider de succes trebuie să aibă o minte deschisă,
să învețe să fie flexibil și să fie dispus să facă schimbări atunci când sunt necesare.

Spre exemplu, în faza de start-up a unui business, planificarea riguroasă primește prea multă
importanță. Obiectivele nu sunt nicidecum statice. Va trebui să îți iei angajamentul de a investi tot
timpul în dezvoltare, păstrându-ți în același timp mintea deschisă.

13. Putere de decizie

În momentul în care ai de luat o decizie, fii ferm. Ia hotărârea, pune-o în aplicare și nu privi înapoi. Asta
nu înseamnă să nu privești deloc înapoi, pentru că din greșelile trecute poți să înveți foarte multe.

Cu toate acestea, există foarte multe cazuri în care o decizie greșită luată la un moment dat ajunge să
aducă rezultate foarte bune pe termen lung, întărind și mai mult echipa ce te susține decât o decizie
bună.

Cert rămâne un singur lucru: trebuie să ai puterea de a lua decizii, chiar dacă uneori se vor dovedi a fi nu
tocmai inspirate.

14. Fii alături de oameni

Fiecare dintre noi are o contribuție aparte în această lume. Concentrează-te pe relația cu oamenii tăi și
caută să îi ajuți cu tot ce poți, în loc să te concentrezi doar pe lucrurile pe care le pot face pentru tine.

Vei deveni o persoană mai plăcută. Vei deveni un lider respectat și apreciat. Vei fi persoana din
organizație pe care toți o admiră. Asta poate aduce un progres considerabil afacerii tale.

15. Capacitatea de a delega

Dacă vrei să devii un lider de succes va trebui să înveți să delegi responsabilități și task-uri. Membrii
echipei tale au abilități și talente diverse, iar împreună cu încrederea reciprocă pot face adevărate
minuni.

Învață să delegi responsabilități și autoritate. Nu e întotdeauna ușor. Uneori va fi chiar mai greu decât
dacă ai alege să îndeplinești un task pe cont propriu. Totuși, delegând responsabilități vei identifica și
oamenii de valoare din echipa ta și vei putea să te concentrezi mai mult pe dezvoltare și inovare.

16. Pozitivitate

Dacă vrei să devii un lider de succes va trebui să creezi o cultură a optimismului în organizația ta.
Urcușuri și coborâșuri vor fi tot timpul, însă pozitivitatea va fi tot timpul elementul care va face lucrurile
să meargă înainte. Pentru asta ai nevoie și de curaj și încredere: trebuie să crezi cu adevărat că poți face
din imposibil ceva perfect realizabil.

17. Generozitate

Setează-ți ca obiectiv principal să dai tot ce e mai bun din tine, dar nu uita și de ceilalți. Oferă-le și lor
șansa de a se dezvolta ca indivizi, fii generos din acest punct de vedere.
Odată ce vei înțelege că creșterea colectivă se bazează pe dezvoltarea individuală susținută de
generozitatea ta, vei ajunge și mai aproape de a deveni un lider de succes.

18. Perseverență

Foarte mulți se opresc și sunt dispuși să renunțe la tot de la primul eșec. Află că orice reușită necesită
timp și calea parcursă până la a o obține poate fi pavată cu destul de multe eșecuri.

Unul dintre secretele unui lider de succes este și perseverența – acea abilitate și voință de a continua
dincolo de acel punct în care foarte mulți alții au renunțat.

19. Intuiție

Ai nevoie de intuiție în fiecare zi, inclusiv pentru a lua decizii și pentru a face distincția între lucrurile
importante, care contează cu adevărat și restul situațiilor de rezolvat.

Intuiția e ca și înțelepciunea – poate fi îmbunătățită cu timpul, dacă este exersată. Trebuie să o ai, totuși.

Fii însă pregătit: dacă vei lua o decizie bună în baza intuiției, vei părea un geniu. Dacă vei intui greșit, va
fi exact pe dos și va trebui să poți să îți asumi asta.

20. Comunicare

Dacă cei din jurul tău nu îți cunosc așteptările, te vor dezamăgi. Vina e doar a ta, pentru că nu ai știut
cum să le comunici.

Personal comunic cu oamenii cu care lucrez în mod constant – pentru unii poate că ar părea chiar prea
mult. Am ajuns la concluzia că e foarte important să comunici. Poate că ai o anume dorință sau nevoie –
nu te aștepta însă să se materializeze dacă nu o exprimi.

Foarte important: comunicarea e o stradă cu dublu sens. Exprimă-ți așteptările, dar fii dispus să asculți
feedback-ul și ideile celorlalți. Numai așa vei reuși să te înconjori doar de oameni talentați.

21. Responsabilitate

Da, când spun asta mă refer inclusiv la tine, acel antreprenor care își dorește să devină un lider de succes
și apreciat. Nu trebuie să cauți mereu vinovați dacă știi că tu ești cel care a greșit.

Asumă-ți responsabilitatea, dar nu te opri doar aici. Fii proactiv și du lucrurile la următorul nivel: găsește
o soluție, un următor pas pentru a îndrepta lucrurile și pentru a le duce din nou în direcția dorită!

22. Fii dedicat și neobosit

E nevoie de un adevărat lider pentru a putea identifica punctele forte și cele slabe ale fiecărei persoane
din echipă. Tot de un lider de succes e nevoie și pentru a găsi rezolvarea punctelor slabe, chiar
identificarea unor soluții care să compenseze lipsurile.

Nu e recomandată convingerea că propria ta echipă deține toate răspunsurile, pentru că astfel te vei
plafona fără să vrei. Rămâi neobosit în încercarea ta de a fi cel mai bun și fii dedicat planului de a ajunge
un lider de succes.
Despre cetățenii Republicii Moldova s-au vehiculat diverse stereotipuri: unii spun că suntem muncitori și
ospitalieri, alții dimpotrivă ne cataloghează naivi și creduli. Ce părere au moldovenii despre ei, cum sunt
priviți de către reprezentații altor etnii din țară, dar și ce spun specialiștii despre calitățile și defectele
românilor în general, și a moldovenilor în particular, aflați din materialul ce urmează.

„Moldovenii sunt cinstiți și muncitori”

Anatolie s-a născut în Republica Moldova, acum mai bine de 60 de ani, după ce părinții săi au imigrat în
țara noastră din Federația Rusă. Acum bărbatul vorbește perfect limba română și spune că a învățat-o
datorită colegilor săi moldoveni. Mai bine de patru decenii, Anatolie a fost inginer la o uzină din Capitală
și recunoaște că în acest timp a cunoscut oameni de diferite etnii, dar moldovenii au fost cei care l-au
ajutat și l-au susținut mereu. „Moldovenii sunt oameni cinstiți și muncitori. Am lucrat cot la cot cu ei
timp de 44 de ani la o uzină. Acolo erau diferite etnii: și ruși, și bulgari, și ucraineni, și găgăuzi, dar ca
moldovenii nu erau nici unii. Așa oameni cu bun-simț și săritori la nevoie nu am mai întâlnit în viața mea.
Ce-i drept acum s-au schimbat și mulți dintre moldoveni. Din păcate, trăim timpurile când banul și
tălharii sunt la putere, dar, totuși, oamenii simpli au rămas neschimbați, la fel de sinceri și îngăduitori”,
spune bărbatul.

„Moldovenii sunt oameni buni, dar săraci”

Rima s-a stabilit pe teritoriul Republicii Moldova în anul 1946, atunci când tatăl ei, care era militar a fost
transferat în nordul țării noastre în interes de serviciu. Pe atunci, familia ei a fost adăpostită de niște
moldoveni, cărora femeia le va fi recunoscătoare toată viața. Ulterior, familia Rimei s-a mutat la
Chișinău, unde fata a urmat o facultate, s-a căsătorit cu un moldovean și a născut un fecior. Femeia are
doar cuvinte de laudă despre moldoveni și spune că-i respectă pentru bunătatea de care dau dovadă,
dar îi este milă pentru că deși muncesc mult tot săraci au rămas.

„Moldovenii sunt oameni buni, prietenoși, ospitalieri, dar săraci. Eu sunt originară din Rusia, m-am
stabilit împreună cu familia în Republica Moldova încă în anul 1946. Imediat după terminarea războiului,
când pe tatăl meu l-au transferat în satul Brânzeni din raionul Edineț. Acolo, ne-a adăpostit o familie de
moldoveni pe care n-am s-o uit niciodată. Era foamete și greu de trăit, dar oamenii aceia ne-au hrănit
din puținul lor și am locuit sub același acoperiș ca o familie, până am reușit să ne punem pe picioare. Așa
că nu pot spune nimic rău despre moldoveni. Eu îi respect pe acești oameni, cu atât mai mult că atât
soțul, cât și fiul meu sunt moldoveni. Din păcate, însă, această țară are la conducere oameni nepotriviți,
pe care i-a orbit bogăția. Înainte chiar dacă oamenii poate erau mai săraci, erau mult mai darnici și mai
receptivi, iar acum unii sunt mai haini și mai zgârciți”, recunoaște femeia.

„Cum nu există pădure fără uscături, așa și printre moldovenii sunt oameni diferiți”

Valentina, o femeie de 36 de ani spune că nu știe cum au fost cetățenii Republicii Moldova, cu jumătate
de secol în urmă, dar de când se ține minte, locuitorii acestei fâșii de pământ au fost oameni cu bun-
simț, care deși o duc greu sunt mereu bucuroși de oaspeți. „Moldovenii sunt foarte ospitalieri și
respectuoși. Bunăoară, atunci când ne calcă pragul cineva, indiferent că este rudă sau nu, noi îl primim
cu brațele deschise. Și același lucru pot spune și despre vecinii sau rudele mele. Moldovenii chiar dacă o
duc greu sunt mereu bucuroși de musafiri și de unde au, de unde n-au îi primesc cum se cuvine. Însă,
marele nostru defect este că suntem răbdători și avem mare încredere în cei de la conducere. Dar știți,
cum nu există pădure fără uscături, apoi așa și printre moldoveni sunt oameni diferiți. Și, de obicei,
moldovenii, mai puțin demni, ajung la conducere și uită de poporul care i-a ales”, explică Valentina.

„Oamenii noștri au fost mereu pașnici și poate prea toleranți”

Tudor, un bărbat de 73 de ani își amintește și astăzi cum în anul 1949 a fost deportat împreună cu
familia sa în regiunea Kurgan din Rusia. Însă, cei câțiva ani trăiți departe de patrie l-au făcut pe bătrân să
înțeleagă cum sunt oamenii noștri.
„Moldovenii sunt buni, muncitori și nu fac măgării ca rușii. Cei din urmă au căutat întotdeauna să ducă
războaie, iar moldovenii au fost mereu pașnici și poate prea toleranți. Când familia mea a fost deportată,
eu aveam doar șase ani, au venit soldații într-o seară, ne-au încărcat în niște mașini și ne-au dus fără
prea multe explicații. Abia opt ani mai târziu am revenit în țară, îmi amintesc că nu mai cunoșteam limba
română. De aceea am vrut să-mi continui studiile în limba rusă, iar tatăl meu nici n-a vrut să audă. M-a
dus la o școală și mi-a spus că dacă vreau să învăț, atunci o voi face numai în limba română. Deși, inițial
mi-a fost greu, colegii au fost foarte receptivi și m-au susținut în toate. Așa că am terminat zece clase cu
succes, după care am urmat o facultate, iar de mai bine de 50 de ani sunt profesor de fizică și
matematică. Am cunoscut mulți oamenii de-ai noștri, care nu m-au dezamăgit niciodată”, spune
profesorul.

„Noi nu calculăm rentabilitatea muncii așa cum o fac germanii sau italienii”

Chiar dacă locuitorii Republicii Moldova, au păreri bune despre populația băștinașă, studiile arată că, pe
lângă calități, moldovenii au și multe defecte. Sociologa Diana Cheianu-Andrei spune că deși nu există
studii sociologice recente care ar arăta nemijlocit caracteristicile cetățenilor din Republica Moldova, sunt
totuși câteva lucrări care analizează felul de a fi al moldovenilor.

„Încă în lucrarea „Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir scrie că moldovenii sunt răi de carte și nu
prea le place să studieze. Însă cel mai nou studiu cu această tematică este „Sufletul neamului nostru.
Calități bune și defecte” de Constantin Rădulescu-Motru, care a fost scris în primul deceniu al secolului
trecut. Scopul acestei lucrări fiind ca românii să-și înțeleagă defectele și problemele pe care le au în
dezvoltarea culturală și să atingă un nivel economic mai înalt. Astfel, în acest studiu, Constantin
Rădulescu-Motru descrie felul de a fi al românilor. Autorul spune că moldovenii nu prea sunt muncitori
sau muncesc pe apucate și nu se gândesc să facă o muncă rațională care să aducă plusvaloare. Și
consider că aceste caracteristici s-au păstrat până în prezent, pentru că munca pe care o realizăm nu
întotdeauna este rațională, de multe ori, oamenii din Republica Moldova nu prea calculează
rentabilitatea activităților așa cum o fac germanii, italienii, suedezii. Destul de interesante sunt și
analizele la valoarea curaj, Rădulescu-Motru spune că suntem curajoși doar atunci când suntem în grup,
iar atunci când rămânem în particular devenim tăcuți ca mielușeii”, explică Diana Cheianu-Andrei.

„Ospitalitatea este tendința moldovenilor de a pune accent pe lucrurile exterioare”

Specialista crede că și această trăsătură s-a păstrat până în prezent, deoarece atunci când moldovenii
sunt într-un grup mare parcă prind curaj și se revoltă, însă când rămân singuri, curajul dispare, iar odată
cu el și dorința de a spune lucrurilor pe nume. De asemenea, sociologa spune că s-a păstrat și tendința
românilor de a fi mereu în rând cu lumea, iar dacă cineva deviază de la aceasta „regulă”, înseamnă că
procedează ca nelumea și comite cea mai mare greșeală din viața sa. „Și acest aspect este interesant
pentru că dacă analizăm țările dezvoltate, atunci observăm că acolo oamenii se conduc după voința și
dorința interioară și nu prea țin cont de opinia celor din jur. Pe când, noi, moldovenii, deseori ne uităm
la vecini și încercăm să procedăm la fel ca ei, sau mai bine decât ei. Prin aceasta se explică inclusiv
nunțile și cumetriile fastuoase pe care le organizăm”, spune specialista. Cât despre ospitalitatea
moldovenilor, Diana Cheianu-Andrei crede că, de fapt, aceasta reprezintă tendința oamenilor noștri de-a
pune accentul pe lucrurile exterioare și de a-și etala bunurile pe care le au.

Îmi permit să afirm de la început că noi – românii – avem, din fericire, ca trăsături dominante echilibrul
(sau măsura, derivând din morala noastră creştin-ortodoxă) şi luciditatea (sau oroarea de neclaritate,
dublată de dorinţa de a şti adevărul până la capăt). Că nu toţi suntem aşa, asta e o altă problemă de
discutat. După cum remarca Mircea Eliade, românii au o spiritualitate proprie remarcabilă, iar dacă am
parcurs sau vom parcurge marile opere ale culturii şi spiritualităţii noastre, vom considera îndreptăţite
următoarele aprecieri ale păr. arhim. Ioanichie Bălan:

,,România are o harismă aparte, poate unică. Ştiţi dumneavoastră că nu este o altă ţară creştină cu
atâtea mânăstiri ca România?! Ştiţi că nu este vreo altă ţară cu o atât de strânsă legătură între sate şi
mânăstiri?! […] Deci să pornim de aici, de la ce avem bun deocamdată; să valorificăm ce avem noi mai
bun, însuşirile noastre spirituale. Lumea de la noi este foarte înclinată spre religie. Poporul nostru este
foarte aşezat; nu l-a stricat (de tot – n.a.) comunismul, nu l-a stricat ateismul. Suntem câteva ţări
ortodoxe care păstrăm cu sfinţenie, cu mari sacrificii credinţa apostolică aşa cum ne spune şi numele:
Ortodoxia = credinţa dreaptă […] Nu întâmplător România este pusă aici unde e pusă. Carpaţii formează
o catedrală unică în lume, iar România este ţara Carpaţilor. Nu întâmplător este pusă între nişte
popoare antagonice, care se resping pe undeva unele pe altele. România are un extraordinar rol de
polarizare, de limpezire a lucrurilor, de pacificare. […] Aşadar, luaţi ce-i bun de la toţi şi nu uitaţi că
Dumnezeu a pus ţara aceasta, ca un arbitru, ca un spaţiu de echilibrare (de unde şi echilibrul sufletesc al
românilor – n.a.) a tuturor lucrurilor rele din Europa, fie native fie împrumutate. România este o ţară de
echilibru. Ea a contat şi contează foarte mult în Balcani şi chiar în centrul Europei, şi nu întâmplător.’’

De aceea sunt convins pe deplin că specificul nostru naţional este echilibrul şi întreaga noastră istorie
confirmă pe deplin acest adevăr, pentru că orice formă de extremism (cum a fost cel de stânga,
comunist şi adus odată cu tancurile sovietice) nu a avut aderenţă în rândul românilor. În 1944, deşi
mişcarea comunistă s-a născut la noi, la câţiva ani după revoluţia din 1917, existau doar circa 800 de
membri în toată ţara!… Dacă Emil Cioran sublinia ideea că echilibrul nostru provenea dintr-o resemnare
condamnabilă, eu cred mai degrabă că această trăsătură care ne face cinste, este de fapt nativă şi are o
anumită legătură cu istoria noastră, cu poziţia noastră geografică şi chiar cu relieful variat şi superb
(cum remarca şi criticul Theodor Codreanu). Însă influenţa cea mai mare a avut-o religia noastră
ortodoxă, centrată pe iubirea aproapelui şi pe cumpătarea vieţii noastre (simţ al măsurii şi semn al
înţelepciunii). În acest sens, marele teolog român – Dumitru Stăniloae – preciza:

,,Noi nu suntem nici unilateral raţionalişti ca latinii din Occident sau ca grecii, care au influenţat
latinitatea occidentală, nici unilateral mistici ca slavii sau ca popoarele asiatice şi africane de un
panteism şi mai total prin religiile lor impersonaliste, ci unim luciditatea raţională a latinităţii
personaliste cu sentimentul de taină, prezentă în toate şi care nu ne anulează ca persoane originare în
sentimentul unităţii de comuniune pe care îl trăim. […] Românul consideră că echilibrul constituie
normalitatea existenţei. Lipsa de echilibru, purtând existenţa din extremă în extremă, e păgubitoare
acesteia, manifestările neechilibrate sunt bolnăvicioase şi producătoare de dezordine sau de boală
sufletească. […] Când o pornire unilaterală ia stăpânire asupra lui, aceasta se numeşte patimă. Iar omul
respectiv a devenit pătimaş, adică a slăbit în calitatea lui de subiect suveran peste actele sale .’’

Luînd în considerare toate acestea, putem constata că filosofia noastră de viaţă, spiritualitatea şi cultura
română, constituie o sinteză monumentală a altor culturi şi pot reprezenta o adevărată punte de
legătură între Occident şi Orient. Însăşi filosofia lui Eminescu (cel care reprezintă în opinia d-lui Theodor
Codreanu arheul românesc şi geniul creator al poporului român) este un exemplu în acest sens. Prin
urmare, cred că misiunea istorică a României este tocmai aceea de a concilia Vestul cu Estul în plan
spiritual, datorită zestrei primite de la înaintaşii noştri, care au ţinut să ne lase o moştenire de valoare şi
durabilă.

Aş mai adăuga în treacăt şi alte calităţi ale românului: inteligenţa nativă, capacitatea lui de adaptare la
diverse situaţii, omenia sa proverbială, spiritul său deschis şi comunicativ, toleranţa faţă de alte etnii,
umorul său de ,,calitate’’. Apoi, aproape toţi românii sunt creştini ortodocşi. Părintele Dumitru Stăniloae
şi nu puţini alţi oameni de cultură, au remarcat legătura intrinsecă dintre psihologia poporului român şi
spiritualitatea lui profund creştină şi ortodoxă. Nu o singură dată s-a spus, de pildă, că noi ne-am născut
ca popor creştin şi ortodox. Prin urmare, rădăcinile noastre istorice datorează mult ortodoxiei, pe care
unul dintre apostolii creştinismului – Sfântul Apostol Andrei (Ocrotitorul României) i-a pus primele
temelii durabile pe acest pământ binecuvântat. Dar tot din iubire pentru ţara natală şi oamenii săi, va
trebui să menţionez şi defectele noastre mai importante: invidia faţă de alţii şi pasivitatea faţă de tot ce
se întâmplă în jur. Din primul cred că derivă chiar discordia românilor sau «blestemul tracic». Să ne
amintim că însăşi Mioriţa, cea mai de seamă baladă românească, cu cele circa 300 de variante de
circulaţie, are un subiect tragic: uciderea păstorului moldovean din invidie. Cât priveşte resemnarea lui
în faţa destinului, de care s-a tot pomenit, eu cred mai degrabă că se face o confuzie. Cuvintele sale: ,,de
va fi să mor’’ ar trebui interpretate în sensul, că el se supune oricum voinţei lui Dumnezeu şi nu îi este
teamă de moarte. El nu este resemnat şi nu renunţă la luptă, ca orice creştin adevărat. Pasivitatea
românului de astăzi se datorează în fapt celor 50 de ani de comunism, care şi-au pus o puternică
amprentă asupra voinţei sale. Apoi, i s-a inoculat şi i se inoculează şi astăzi, de către mass-media actuală,
această indiferenţă şi convingerea că el nu poate face nimic, pentru a schimba ceva.

Defectele de mai sus le întâlnim la mulţi români, chiar şi peste hotare (mai ales când renunţă la atributul
său de român, la limba sa, de care îi este ruşine…). Ele pot fi depăşite sau atenuate printr-o credinţă
puternică în valorile creştine şi prin iubirea lui Dumnezeu. Avem nevoie de unitate şi nu pot să nu-mi
aduc aminte de ceea ce mărturisea un preot, şi anume că ,,valorile materiale ne dezbină, în timp ce
valorile spirituale ne unesc’’. De altfel, creştinismul adevărat înfierează asemenea defecte precum
invidia şi inerţia sau lipsa faptelor creştineşti şi recomandă mereu lupta împotriva patimilor proprii sau
colective, spre slava lui Dumnezeu. Mai trebuie să descoperim şi alte defecte, pe care avem datoria să le
excludem din viaţa noastră: simţul atrofiat al libertăţii şi conştiinţei (inoculat de comunism); respingerea
ideii de sacrificiu în beneficiul comunităţii; autodenigrarea devenită sport naţional; inconsecvenţa în tot
ceea ce facem ori gândim; neseriozitatea în lucruri importante; predispoziţia de imitare şi
cosmopolitism; iar lista poate continua.

Avem de asemenea obligaţia de a nu ne pierde nădejdea sau optimismul. Credinţa în Dumnezeu şi

contactul cu istoria înaintaşilor au darul să menţină această încredere. E necesar prin urmare, să ne
împrospătăm amintirea, din când în când, cu marile pilde ale unor cunoscuţi patrioţi români. Să ne
aducem aminte de agonia lui Eminescu, care fiind viu şi sănătos a fost ţinut departe de presă şi chiar
întreţinut de duşmanii săi cinici (francmasoni), între anii 1883-1889. Dacă ei l-ar fi ucis repede, cum s-a
intenţionat la început, prin otrăvirea lui, Eminescu ar fi ajuns un erou naţional. Dar, prin denigrarea şi
anihilarea lui, treptată şi sadică, s-a evitat acest lucru, întreţinându-se mitul nebuniei lui vreme de multe
decenii.

Ba chiar am putea să ne aducem aminte de un alt strigăt de protest, cel al lui Cicero, vestitul orator şi
filosof roman, care îngrozit de complicităţile care au făcut posibilă o conjuraţie politică ca aceea pusă la
cale de Catilina, împotriva senatului roman, sau care altădată referindu-se la lăcomia pretorului Siciliei
(Verres), care a jefuit monumentele de podoabele lor preţioase, a răbufnit în exclamaţia: ,,O, TEMPORA!
O, MORES!’’ (O, timpuri! O, moravuri!). Cineva, declara cândva răspicat astfel: ,,…cel care luptă, chiar
singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată’’. Şi istoria i-a dat dreptate. Lupta în
slujba unei cauze nobile şi drepte, cum este cea a interesului naţional, este binevenită oricând şi este
cerută mai ales astăzi de noua teribilă încercare şi provocare a globalizării. Aş vrea să le pot transmite şi
un mesaj de încredere în viitor tinerilor, celor care perspectivele actuale nu le surâd deloc, exprimat în
câteva versuri simple şi înălţătoare în acelaşi timp, dintr-un şlagăr românesc:

,,Să-nvăţăm să fim mai buni, mai curaţi;

Să-nvăţăm să fim mai tari, mai bărbaţi;

Să-nvăţăm să luăm din viaţă ce-i bun şi-adevărat;

Să-nvăţăm alături să fim;

Să-nvăţăm mai mult să iubim;

Şi o speranţă lumii noi să-i dăruim…’’

Iar celor mai vârstnici, aş vrea să le reîmprospătez memoria cu doar câteva, dar poate cele mai
impresionante versuri, scrise la noi şi transpuse magistral în limbajul cântecului de trubadurul durerilor
şi aspiraţiilor noastre, dl. Tudor Gheorghe:

,,ACOLO ESTE ŢARA MEA

ŞI NEAMUL MEU CEL ROMÂNESC .

ACOLO EU SĂ MOR AŞ VREA ,

ACOLO VREAU EU SĂ TRĂIESC …’’