APA INDUSTRIALĂ

Apa industrială este apa necesară realizării unui număr mare de procese
tehnologice din diferite ramuri industriale şi alimentării cazanelor cu abur.
În industria chimică, apa are foarte multe utilizări, fie ca dizolvant pentru
gaze sau diferite substanţe, fie ca reactant în numeroase reacţii, fie ca agent
purtător de căldură, utilizată pentru încălzire şi răcire.
Calitatea apei necesară industriei chimice variază în funcţie de operaţia în
care este utilizată. Sunt instalaţii care impun utilizarea unei ape demineralizate,
adică lipsită complet de anioni şi cationi. Apa folosită ca reactant trebuie să fie fără
culoare, limpede, să nu conţină săruri de fier şi mangan şi nici compuşi organici.
Apa naturală, folosită în scopuri industriale, nu satisface toate condiţiile
impuse de fiecare ramură industrială din cauza diferitelor substanţe dizolvate pe
care le conţine. Este necesară deci o pregătire a apei prin diferite metode, alese atât
după natura apei, cât şi după necesităţile impuse de folosirea ei.
După compoziţia chimică a sărurilor care predomină, apele pot fi:
- ape calcaroase, care au un conţinut mare de săruri de calciu;
- ape selenitoase, care conţin preponderent sulfat de calciu şi magneziu;
- ape feruginoase, care conţin bicarbonat feros şi hidroxid feros;
- ape magneziene, care conţin săruri de magneziu;
- ape dure, care au un conţinut ridicat de săruri de calciu şi magneziu;
- ape alcaline, care conţin carbonaţi acizi alcalini şi alcalino-pământoşi.
În afara acestor săruri, apele naturale mai pot conţine siliciu sub formă
coloidală ca acid metasilicic (H2SiO3) sau ca metasilicat de magneziu sau potasiu
(MgSiO3, K2SiO3) şi de asemenea pot conţine dizolvate gaze ca CO2 şi O2.
Toate aceste substanţe care se găsesc dizolvate în apă aduc prejudicii în
folosirea ei. Astfel, sulfatul de calciu, bicarbonatul de calciu şi magneziu şi silicea
din apa utilizată la alimentarea generatorilor de abur se depun pe pereţii cazanelor
şi conductelor, formând o crustă aderentă care micşorează coeficientul de
transmitere a căldurii şi care poate provoca chiar explozii datorită supraîncălzirilor
locale a tablei cazanului. Prezenţa CO2 şi O2 duce la rugunirea instalaţiilor.

2 Fe + O2 + 4 CO2 + 2 H2O = 2 Fe(HCO3)2 (10)

2 Fe(HCO3)2 + ½ O2 + H2O = 2 Fe(OH)3 + 4 CO2 (11)
Dioxidul de carbon rezultat din reacţia (11) îşi continuă acţiunea corozivă
după reacţia (10), atât timp cât există oxigen în apă.
Apele cu conţinut mare de săruri de calciu şi magneziu prezintă
inconveniente şi la folosirea apei în spălătorii, deoarece consumă inutil săpun prin
formarea de săpunuri de Ca, Mg, Fe, insolubile. Consumul inutil de săpun este în
funcţie de conţinutul de săruri, după cum rezultă din tabelul următor:

Consumul de săpun în funcţie de conţinutul de săruri de calciu şi de magneziu din

apa dură

Conţinutul de săruri de calciu 5 10 15 20 25

în 100 l apă (g)
Din 500 g săpun se transformă 75 150 225 300 375
în săruri insolubile

Se constată că din 500g săpun adăugat la 100 l apă, o cantitate mai mică sau
mai mare de săpun se transformă în săruri insolubile, care se pierd fără a contribui
la spălare.
Pentru a înlătura inconvenientele prezentate, apele naturale necesare în
diferite domenii industriale sunt supuse unor tratamente de purificare şi corectare a
calităţilor, care comportă următoarele etape: limpezire, dezinfectare, degazare,
demenganizare, deferizare, desiliciere, dedurizare şi demineralizare.
Operaţiile de limpezire şi dezinfectare se realizează ca şi la apa potabilă.
Degazarea se realizează prin insuflare de vapori de apă.
Cele mai importante operaţii de purificare a apelor industriale sunt
dedurizarea şi demineralizarea.