Defrişarea pădurilor - o gravă problemă de mediu

În România, defrişarea pădurilor constituie astăzi o problemă majoră. România este pe

ultimul loc în Europa la capitolul suprafață împădurită cu toate că la începutul secolului al XIX-
lea , România era acoperită de păduri în proporție de 80%, iar acum mai are doar 26,7% din
suprafața sa acoperită cu pădure.

Pădurile României se întind pe o suprafață de 6.741.000 de hectare, din această suprafață

mai puțin de jumătate aparține statului, iar restul are proprietari privați. De controlul pădurilor
răspund 250 de inspectori silvici, adică un inspector la mai bine de 22.000 de hectare de pădure,
ceea ce face ca protejarea pădurilor să fie aproape imposibil de realizat.

În momentul de față, nu este clar câtă pădure a fost tăiată, nici câte suprafețe sunt
neadministrate si nici cât ar trebui să plantăm deoarece un inventar al pădurilor nu s-a mai făcut
de 25 de ani.
Ştim doar din statistici câtă pădure mai este în România. Cauzele defrişărilor sunt multiple:
nevoia de lemn, defrişarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri şi căi ferate. Comerțul
de lemn s-a intensificat fără precedent în ultimii ani. Cele mai afectate zone din România sunt
județele : Suceava, Harghita, Argeş, Maramureş şi Cluj.
Efectele defrişărilor ne afectează pe toți indiferent unde locuim, prin poluare, alunecări de
teren, schimbări climatice. Pe lângă fenomenele naturale foarte vizibile, seceta, gerul, căderile de
grindină, pădurile din România resimt efectul global al schimbărilor climatice de mediu. Peste
jumătate din ele sunt supuse unui efect lent de uscare anormală a arborilor. Datorită faptului că în
România prețul lemnului este unul scăzut, se preferă exportul, care este unul din factorii care
periclitează viitorul pădurilor în România.
Şi capitala întâmpină dificultăți din cauza poluării. Cu toate acestea arborii sunt tăiați în
continuare şi spațiile verzi sunt din ce în ce mai puține. Arborii au o energie electrostatică în
frunze ce reține praful. Deşi Agenția de Protecție a Mediului a respins mai multe proiecte ce
conțineau tăierea copacilor de pe autostrăzi, acest lucru nu a fost luat în considerare, proiectele
fiind aprobate de primărie.
 O soluție pentru oprirea defrişării pădurilor ar fi educarea şi informarea acelor oameni
care influențează direct sau indirect soarta pădurilor. De asemenea, o altă soluție ar fi să fie tăiați
cât mai puțini arbori, astfel încât efectele negative asupra mediului să fie minimalizate.
Mai mult decât atât, plantarea copacilor este esențială, deoarece reprezintă un mod de a
proteja şi de a ajuta mediul înconjurător, mai ales că un copac are nevoie de 80 de ani pentru a
ajunge la vârsta maturității. Dar oamenii nu țin cont de acest amănunt.
Înființată în anul 1961, WWF (World Wide Fund For Nature) este cea mai importantă
organizație internațională care derulează proiecte pentru conservarea naturii, în peste 100 de țări.
Misiunea celor de la WWF la nivel mondial este să oprească degradarea mediului înconjurător şi
să construiască un viitor în care oamenii să trăiască în armonie cu natura. Natura trebuie să fie
protejată, nu degeaba spunea Dante Alighieri că “Natura este arta lui Dumnezeu cel veşnic”
pentru că noi trebuie să protejăm această artă, mai ales când vedem că spațiul verde este tot mai
murdar şi tot mai puțin şi parcă nimeni nu pare să se intereseze de aceste lucruri.

În zece ani, România riscă să rămână fără păduri! O demonstrează un studiu Greenpeace care
avertizează că-n fiecare an dispar 28 de mii de hectare de pădure şi că la fiecare oră sunt retezate
trei hectare. Pe locurile mutilate de nesăbuinţa şi lăcomia unor indivizi nu se mai plantează
nimic. Şi în fiecare secundă, aurul verde ne alunecă printre degete şi îngraşă vistieria mafiei
lemnului. Într-un clasament al judeţelor cu cele mai multe defrişări, Suceava e pe primul loc.

Defrisarea determina numai in anumite cazuri pierderi substantiale imediate ale nutrientilor
solului astfel incat alti arbori sa nu mai poata creste pe acele soluri. In cele mai multe cazuri
reimpadurirea nu este decat o problema de management forestier, dar ramane problema ratei de
crestere a arborilor, acre este importanta atat sub aspect economic, precum si sub aspectele
impactului de mediu cum sunt cele referitoare la eroziunea solului despadurit, mentinerea
umiditatii solului, degradarea habitatelor unor specii de animale si plante specifice ecosistemelor
forestiere (Farnworth et al., 1981).

Unele studii au reliefat mecanismele care permit reducerea nutrientilor in zonele defrisate. Se
considera ca activitatea bacteriilor nitrificatoare creste datorita cresterii de temperatura la nivelul
solului dupa defrisare, scaderii efectului alelopatic asupra bacteriilor datorat activitatii
radacinilor si altor factori. Aceste procese determina ca amoniul rezultat in urma mineralizarii
substantei organice sa fie oxidat la nitrati care impreuna cu alti nutrienti sub forma de cationi sa
fie rapid indepartati din straturile superficiale ale solului (Borman et al., 1979).

In general, despadurirea determina scadere nurientilor din sol prin: cresterea volumului de
apa care circula la nivelul solului, reducerea suprafetei radacinilor capabile sa retina substantele
minerale si mineralizarea mai rapida a substantelor organice.

Un efect important al defrisarilor efectuate in zonele montane sau deluroase este reprezentat
de eroziunea accelerata a solului, ca urmare a expunerii directe a solului la actiunea
precipitatiilor, fapt ce determina reducerea starii gregare a texturii acestuia, cresterea
impermeabilitatii si antrenarea facila de catre apele de precipitatie.