UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

SPECIALIZAREA PROTECȚIA CONSUMATORULUI
ȘI A MEDIULUI

DEFRIŞAREA PĂDURILOR
 I. Defrişarea la nivel global

Defrişarea a provenit în limba română, ca şi cuvânt, din limba

franceză (defricher). Defrişarea înseamnă a înlătura, prin tăiere sau
ardere, arborii şi alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru
agricultură, păşunat, construcții etc. sau pentru a-l împădurii din nou.

Termenul este adesea utilizat în mod abuziv pentru a descrie orice

activitate în care toți arborii dintr-o zonă sunt eliminați. Totuşi, în unele
zone, eliminarea tuturor arborilor se realizează în conformitate cu
anumite practici forestiere orientate pe termen lung, având ca scop
regenerarea pădurilor.

Acțiunea de defrişare are loc din mai multe motive: copacii sunt
folosiți sau vânduți pentru combustibil sau ca lemn, în timp ce terenul
rămas neocupat este folosit ca păşune pentru animale, plantații, sau
pentru aşezări umane. Îndepărtarea de copaci, fără a reîmpăduri suficient
a dus la deteriorarea habitatului, la pierderea biodiversității şi la
ariditate. Ea are efecte negative asupra biosferei favorizând emisiile de
dioxid de carbon în atmosferă. De asemenea, defrişarea duce la
eroziunea solului. Există numeroase cazuri când în urma defrişărilor
masive nu rămân decât suprafețe imense de teren pustiu, nefolosit.

Ignoranța oamenilor, ignorarea valorii pădurilor, managementul prost

al resurselor naturale, precum şi legile deficitare de mediu sunt câțiva
dintre factorii care permit despădurirea pe scară largă. În multe țări,
defrişarea realizată atât de către om cât şi în mod natural, este o
problemă în curs de desfăşurare. Defrişările cauzează modificări
permanente asupra condițiilor climatice, deşertificarea, încălzirea
globală, efectul de seră, deplasarea populațiilor.
Cele mai mari păduri ale lumii sunt în grav pericol. Jumătate din
suprafața originală de pădure a fost distrusă şi lucrurile sunt pe cale să se
înrăutățească dacă rata actuală de defoliere nu este încetinită. În fiecare
minut 26 de hectare de pădure sunt pierdute – şi nu e greu de văzut că
dacă lucrurile continuă să se desfăşoare în acest mod vom avea o planetă
lipsită de pădure. Acest lucru ar fi catastrofic nu numai din pricina
faptului că multe specii de animale îşi au habitatul în pădure ci şi
deoarece pădurile joacă un rol important în reglarea climei planetei.

Odată Pământul era acoperit în mare parte de pădure, dar odată cu

creşterea populației umane acestea au trebuit să fie tăiate. Acest lucru
este foarte adevărat în special în Marea Britanie unde agricultura a avut
un rol foarte important şi a redus pădurile la câteva pâlcuri împrăştiate.
Însă pădurea tropicală a avut cel mai mult de suferit mai ales secolul
trecut: la începutul secolului 20 erau 1,5 miliarde de hectare față de cele
700 de milioane rămase.

Rata de deforestare în Africa este foarte îngrijrătoare: 4 milioane

de hectare pe an, iar 45% din pădurea originală a dispărut. Printre țările
cu un PIB pe cap de locuitor de cel puțin 4600 dolari (SUA), ratele nete
de defrişare au încetat să crească simțitor.

Omenirea pierde anual păduri de circa 20 de milioane de hectare,

o suprafata egală cu teritoriul Marii Britanii, defrişări care au drept
consecință emiterea a milioane de tone de dioxid de carbon. Deşi
ritmurile de despădurire sunt diferite în diverse regiuni ale lumii,
specialiştii sunt unanimi în a prognoza că dacă nu se vor lua măsuri şi
ritmul actual al despăduririlor se va menține, dispariția completă a
acestora va avea loc până la sfârşitul acestui secol, urmările asupra
mediului şi chiar asupra vieții pe Terra fiind inestimabile.

Europa şi America de Nord au reuşit stoparea procesului de

despădurire după mai multe secole, potrivit unui raport recent al ONU.
Țările care mai au probleme serioase în gestionarea zonelor împădurite
sunt cele sărace sau măcinate de conflicte, în vreme ce în Statele Unite
despădurirea a staționat, iar în Europa a dat înapoi. Regiunile cu cea mai
ridicată rată de despădurire au rămas, potrivit raportului ONU, Africa,
America Latină şi zona Caraibelor. Experții indică cifre îngrijorătoare:
32 milioane de acri de pădure dispar în fiecare an, totuşi despădurirea în
cifre nete, diferența între ce se taie şi ce se plantează, a scăzut într-un
deceniu de la 22 milioane la 17 milioane de acri pe an (un acru=0,4
hectare).

Există însă şi zone care au înregistrat, după anul 2000, o creştere a

suprafețelor acoperite de păduri, în primul rând China, unde investițiile
în plantări de puieți reuşesc să sufoce tendința de exploatare irațională a
pădurii din alte regiuni, cum ar fi Delta Mekong.
Potrivit unui studiu comandat de Trezoreria britanică, în cazul în
care s-ar aloca fonduri destinate combaterii încălzirii globale prin
împăduriri, randamentul ar fi net superior celui al biocombustibililor pe
baza de ulei de palmier şi de soia, pe care statele UE îl importă masiv
din Malayesia şi Indonezia.

Opinia publică identifică drept factor principal pentru încălzirea

globală şi schimbările climatice defrişarea pădurilor, considerând că
rezolvarea problemelor constă într-un program de reîmpădurire masivă,
deşi acest proces rezolva doar parțial problema dioxidului de carbon din
atmosferă. Acestea trebuie dublate de utilizarea energiei alternative, de
metode industriale (pomparea directa a CO2 în apa oceanului, la mare
adâncime, sau îngroparea gazului).
Potrivit unui studiu comandat de Trezoreria britanică, în cazul în
care s-ar aloca fonduri destinate combaterii încălzirii globale prin
împăduriri, randamentul ar fi net superior celui al biocombustibililor pe
baza de ulei de palmier şi de soia, pe care statele UE îl importă masiv
din Malayesia şi Indonezia.

Opinia publică identifică drept factor principal pentru încălzirea

globală şi schimbările climatice defrişarea pădurilor, considerând că
rezolvarea problemelor constă într-un program de reîmpădurire masivă,
deşi acest proces rezolva doar parțial problema dioxidului de carbon din
atmosferă. Acestea trebuie dublate de utilizarea energiei alternative, de
metode industriale (pomparea directa a CO2 în apa oceanului, la mare
adâncime, sau îngroparea gazului).

1. Cauzele defrişării

Nevoia de lemn, defrişarea pentru a face loc terenurilor agricole,

drumuri şi căi ferate, incendii, mine, combustibili sunt toate cauze
legate de defrişare.Oamenii au trăit în preajma pădurilor ecuatoriale de
mii de ani, luând ce era necesar de la natură fără să intervină în
echilibrul natural. Însă, în ultimele două secole populația s-a înmulțit
fiind din ce în ce mai multă nevoie pentru spațiu de construit şi
agricultură. Împreună cu comerțul de lemn care s-a intensificat în ultimii
ani, au adus o degradare fără precent asupra pădurii.

Oamenii au trăit în preajma pădurilor ecuatoriale de mii de ani,

luând ce era necesar de la natură fără să intervină în echilibrul natural.
Însă, în ultimele două secole populația s-a înmulțit fiind din ce în ce mai
multă nevoie pentru spațiu de construit şi agricultură. Împreună cu
comerțul de lemn care s-a intensificat în ultimii ani, au adus o degradare
fără precent asupra pădurii.
Cele mai importante cauze ale deforestării sunt mutarea culturilor şi
comerțul cu lemn. În trecut, indigenii practicau agricultura în pădure doborând
copaci pentru a face loc culturilor şi pajiştilor pentru animale şi mutându-se când
solul devenea nefertil. Acest proces nu e un pericol pentru pădure dacă este făcut
cu grijă şi dacă pădurii îi este dat suficient timp pentru a-şi regenera spațiile
defrişate. Probleme apar când solului nu-i este oferit destul timp de regenerare şi
agricultura intensivă duce la degradarea definitivă a acestuia. Aceasta este situația
prezentă, din cauza creşterii populației – unele surse spun că mutarea culturilor este
cauza a peste 70% din defrişările pădurii.

La fel ca şi mutarea culturilor, tăierea copacilor pentru folosirea

lemnului în scopuri comerciale poate fi implementată cu deranjări
minore asupra mediului. Atunci când numărul copacilor cazuți este mai
mare decât al celor plantați, tăierea lemnului devine o problemă
serioasă. Înainte ca tăierea intesivă să ia locul celei vechi cu topoare şi
animale comerțul cu lemn avea o influență nesemnificativă asupra
pădurii, însă apariția drujbelor, tractoarelor, drumurilor şi căilor ferate
au avut un impact mult mai mare. Zone înainte inaccesibile au devenit
principalele ținte pentru companiile de tăiere, iar management-ul prost a
dus la pierderi fără precedent.

Există mai multe cauze ale defrişărilor contemporane, inclusiv

corupția din instituțiile guvernamentale, distribuția inechitabilă a
bogăției şi a puterii, creşterea populației şi suprapopularea şi
urbanizarea. Globalizarea este adesea percepută ca o alta cauză a
defrişărilor, deşi există cazuri în care efectele globalizării (noi fluxuri de
muncă, capital, mărfuri, şi idei) au dus la refacerea, replantarea locală a
pădurilor.

În conformitate cu Convenția Cadru a Națiunilor Unite privind

schimbările climatice1 (UNFCCC), cauza copleşitoare a despăduririi
este agricultura. Agricultura de subzistență este responsabilă pentru
48% din despăduriri; agricultura comercială este responsabilă pentru
32% din despăduriri; necesitatea de lemn în domeniul construcțiilor este
responsabilă pentru 14% din defrişări şi utilizarea lemnului pe post de
combustibil cauzează 5% din defrişări.
Degradarea ecosistemelor forestiere se datorează în mare parte şi
concepției că, ecomonic, este mai avantajos să defrişezi decât să
conservi pădurile. Multe dintre funcțiile pădurii nu aduc valoarea
economică aşteptată de proprietari şi de comunități, care se bazează pe
păduri să le asigure bunăstarea. Țările în curs e dezvolare, în principal,
nu apreciază beneficiile oferite de pădure care trebuie privită ca un
rezervor imens de oxigen şi ca o rezervă a biodiversității. Țările în curs
de dezvoltare simt că unele țări din lumea dezvoltată, cum ar fi Statele
Unite ale Americii, au tăiat pădurile lor cu secole în urmă şi au
beneficiat din plin de acest defrişări, şi că este ipocrit să se nege țărilor
în curs de dezvoltare aceleaşi oportunități. Defrişarea pădurii pentru a
cultiva soia sau pentru creşterea animalelor nu aduce niciun avantaj
economic durabil pentru locuitorii din zonă şi, în plus, amenință planeta.

Unii comentatori au observat o schimbare în tiparele defrişării în

ultimii 30 de ani. În secolul 19 şi prima jumătate a secolului 20,
defrişare a fost determinată în principal de activitățile de subzistență. În
anii 1990, majoritatea despăduririlor au fost cauzate de factori
industriali, inclusiv industriile extractive, creşterea pe scară largă a
animalelor şi agricultura extensivă.

2. Efectele defrişării - probleme de mediu

Zona pădurilor ecuatoriale este o zonă fascinanată, plină de mister

şi promisiuni pentru mulți oameni care trăiesc în zona temperată. Aşa că
ar fi un dezastru ca aceasta să dispară. Odată distrusă pădurea, solul,
care se acumulează în peste 1000 de ani, ar dispărea într-o singură
decadă ducând la inundații nemaîntâlnite din pricina faptului ca nu mai
există sol sănătos care să acumuleze apa.

Defrişarea pădurii îi lasă pe oamenii care trăiesc în pădure fără

adapost şi fără hrană, şi duce la dispariția unui stil de viață care a existat
neschimbat pentru mii de ani. Însă efectul cel mai dezastruos pe care l-ar
putea avea deforestarea este impactul asupra climei planetei. Cu toții am
auzit de pericolele încălzirii globale şi a efectului de seră, cauza
principală a acestor fenomene fiind acumularea de dioxid de carbon în
atmosferă. Copacii şi alte plante verzi absorb dioxidul de carbon şi
produc oxigen prin fotosinteză, în timp ce animalele consumă oxigenul
şi expiră dioxid de carbon. Distrugerea pădurii ecuatoriale ar produce un
imens dezechilibru în cantitatea de dioxid de carbon produs şi reciclat,
lucru care ar duce la acumularea acestuia în atmosferă şi schimbări
majore de climă. În plus mulți copaci tăiați pentru a face loc agriculturii
au fost arşi sau lăsați să putrezească eliberând astfel mult mai mult
dioxid de carbon în atmosferă. Toată natura este un sistem vast care
acum există într-un stadiu mai mult sau mai puțin echilibrat. Jucându-ne
cu factori de o importanță majoră cum e pădurea ecuatorială ar putea
duce la dispariția lumii cum o ştim noi.

2.1 Probleme atmosferice

Despădurirea este în curs de desfăşurare şi produce schimbări
climatice şi geografice. Aceasta fiind atât o cauză a încălzirii globale,
cât şi o consecință a acesteia, căci pădurea absoarbe cantități imense de
dioxid de carbon, iar în momentul defrişărilor toată cantitatea absorbită
revine înapoi în atmosferă, care duce la creşterea cantităților de gaze cu
efect de seră (dioxid de carbon, radicali liberi, diferiți compuşi toxici ai
sulfului). Defrişarea pădurilor tropicale este responsabilă pentru
aproximativ 20% din emisiile de gaze care provoacă efectul de seră la
nivel mondial, în special în zonele tropicale. Dar calculele recente
sugerează că emisiile de dioxid de carbon cauzate de defrişări şi de
degradarea pădurilor contribuie cu aproximativ 12% la totalul emisiilor
antropice de dioxid de carbon, cu o medie de 6-17%. Copacii şi alte
plante elimină carbon (sub formă de dioxid de carbon) în atmosferă în
timpul procesului de fotosinteza şi eliberează oxigen. În zonele
defrişate, terenul se încălzeşte mai rapid şi atinge o temperatură mai
ridicată.
O pădure în suprafață de 1 km pătrat poate produce zilnic 9 tone de
oxigen, aproape de 10 ori mai mult decât aceeaşi suprafață de teren
agricol.
Într-o oră un stejar în vârstă de 100 ani dă în atmosferă 1,7 kg oxigen
pur, ceea ce reprezintă rația zilnică de oxigen pentru 3 persoane. Pentru
înlocuirea unei asemenea producții trebuie replantați cca. 2500 puieți.
O perdea forestieră lată de numai 30 m reduce cu 8-10 % intensitatea
zgomotului. Din numărul mare de puieți care se plantează la hectar
(4000-7000), după 80-100 de ani abia de mai rămân 500-600 de arbori.
Cu ajutorul acestor date oamenii pot sa-şi dea seama cât de importantă este
PĂDUREA.
Laicii credeau că pădurile tropicale contribuie cu o cantitate
semnificativă de oxigen în lume, deşi, în zilele noastre se consideră ca
pădurile contribuie cu foarte puțin oxigen în atmosferă, reducând nivelul
de oxigen atmosferic. Incinerarea şi arderea plantelor de pădure
eliberează cantități mari de CO2 care contribuie la încălzirea globală.
Oamenii de ştiință afirmă că anual defrişarea duce la eliberarea în
atmosferă a peste 1,5 miliarde de tone de carbon.

Pădurile sunt, de asemenea, capabile să extragă dioxidul de carbon şi

poluanții din aer, contribuind astfel la stabilitatea biosferei.

2.2 Probleme hidrografice

Despădurirea este în curs de desfăşurare şi produce schimbări
climatice şi geografice. Aceasta fiind atât o cauză a încălzirii globale,
cât şi o consecință a acesteia, căci pădurea absoarbe cantități imense de
dioxid de carbon, iar în momentul defrişărilor toată cantitatea absorbită
revine înapoi în atmosferă, care duce la creşterea cantităților de gaze cu
efect de seră (dioxid de carbon, radicali liberi, diferiți compuşi toxici ai
sulfului). Defrişarea pădurilor tropicale este responsabilă pentru
aproximativ 20% din emisiile de gaze care provoacă efectul de seră la
nivel mondial, în special în zonele tropicale. Dar calculele recente
sugerează că emisiile de dioxid de carbon cauzate de defrişări şi de
degradarea pădurilor contribuie cu aproximativ 12% la totalul emisiilor
antropice de dioxid de carbon, cu o medie de 6-17%. Copacii şi alte
plante elimină carbon (sub formă de dioxid de carbon) în atmosferă în
timpul procesului de fotosinteza şi eliberează oxigen. În zonele
defrişate, terenul se încălzeşte mai rapid şi atinge o temperatură mai
ridicată.