Distrugerea, fragmentarea și degradarea

habitatelor

MASTERAND: ANDREESCU ANDREEA-ALEXANDRA

 Pierderea habitatului se referă la dispariția
mediilor naturale care stau la baza plantelor și
animalelor.
Există trei tipuri majore de pierdere a
habitatelor:
1. distrugerea habitatelor;
2. degradarea habitatelor ;
3. fragmentarea habitatelor.
Distrugerea habitatelor

Reprezintă procesul prin care habitatul natural este deteriorat sau distrus într-o
asemenea măsură încât nu mai este capabil să susțină speciile și comunitățile
ecologice care apar în mod natural acolo.
 Habitatul poate fi distrus direct de multe activități umane, dintre care majoritatea implică curățarea
terenurilor pentru utilizări precum agricultura, mineritul, exploatarea forestieră, digurile hidroelectrice și
urbanizarea.

Deși distrugerea habitatelor provoacă în primul rând dispariția speciilor, ea poate deschide un nou habitat
care ar putea oferi un mediu în care pot evolua noi specii, demonstrând astfel rezistența vieții pe Pământ. Din
păcate, oamenii distrug habitatele naturale la o rată și la scale care depășesc ceea ce pot face față cele mai multe
specii și comunități.
Degradarea habitatelor
Degradarea habitatelor este o altă consecință a
dezvoltării umane.
Este provocată indirect de activități umane, cum ar
fi poluarea, schimbările climatice și introducerea de
specii invazive, toate acestea reduc calitatea mediului,
ceea ce face dificilă cultivarea plantelor.

Degradarea habitatelor este alimentată de o

populație umană în creștere rapidă. Pe măsură ce
populația crește, oamenii folosesc mai mult teren pentru
agricultură și pentru dezvoltarea orașelor.

Efectele degradării habitatului nu afectează doar

speciile și comunitățile autohtone, ci și populațiile
umane. Terenurile degradate sunt adesea pierdute în
urma eroziunii, deșertificării și epuizării nutrienților.
Fragmentarea habitatelor
Dezvoltarea umană conduce, de asemenea, la fragmentarea habitatului, deoarece zonele sălbatice sunt
sculptate și împărțite în bucăți mai mici. Fragmentarea reduce numărul de animale și restricționează mișcarea,
plasând animalele în aceste zone cu un risc mai mare de dispariție.
Conservatorii intenționează adesea să protejeze habitatul pentru a salva speciile de animale individuale. De
exemplu, programul Biodiversity Hotspot organizat de Conservation International protejează habitatele fragile din
întreaga lume. Obiectivul grupului este de a proteja "hotspoturile pentru biodiversitate" care conțin specii
amenințate, cum ar fi Madagascarul și pădurile Guinee din Africa de Vest. Aceste zone sunt casa unei game unice
de plante și animale. Conservation International consideră că salvarea acestor "hotspot-uri" este esențială pentru
protejarea biodiversității planetei.
 Distrugerea habitatelor nu este singura amenințare cu care se confruntă fauna sălbatică,
dar este foarte probabil cea mai mare.
Astăzi, are loc cu o asemenea rată încât speciile încep să dispară în numere extraordinare.
Oamenii de știință avertizează că planeta se confruntă cu a șasea dispariție în masă, care
va avea "consecințe grave ecologice, economice și sociale".
Dacă pierderea habitatului natural din întreaga lume nu va încetini, vor fi cu siguranță mai
multe extincții.
 În cazul în care singurul prădător dintr-un ecosistem ar dispărea, populațiile pradă ar crește
prea mult numeric, ceea ce ar putea duce la suprapopularea acestora. Un număr prea mare de
indivizi, din orice specie, poate determina folosirea excesivă a resursele naturale ale biomului,
creând puternice dezechilibre. Deoarece multe specii depind de resurse naturale limitate, odată
cu utilizarea excesivă, acestea își degradarea habitatul.
Spre exemplificare, este celebru cazul vânării (de fapt a măcelăririi) lupilor din statele
americane Idaho și Montana , care a realizat un puternic dezechilibru între ierbivorele mari și
prădătorii lor, fapt care a condus, la decimarea pădurilor tinere.
 Când un anumit habitat este pe cale de a fi distrus, capacitatea de continuare a contribuirii semnificative la
conservarea întregului biom al plantelor, animalelor și ale tuturor organismelor este redusă. Ca atare, fenomenul
preponderent este declinul populației, uneori până la nivelul extincției.

Pierderea habitatului este probabil cea mai mare amenințare pentru organisme și biodiversitate.

A fost demonstrat că 82% din speciile de păsări pe cale de dispariție și majoritatea speciilor de amfibieni
sunt amenințate semnificativ de pierderea habitatului, în timp ce doar un număr limitat de amfibieni pot
supraviețui și reproduce în habitatul modificat.
 Locurile cele mai critice ale biodiversității sunt, în principal, regiuni tropicale care prezintă concentrații
mari de specii endemice și, atunci când toate „hotspot-uri” sunt combinate, pot conține peste jumătate din
speciile de animale din lume. Aceste „hotspot-uri” suferă din cauza pierderii și distrugerii habitatului.
Majoritatea habitatului natural de pe insule și din zonele cu densitate mare a populației umane a fost deja
distrus (WRI, 2003). Insulele care au suferit și continuă să sufere distrugeri extreme de habitat includ Noua
Zeelandă, Madagascar, Filipine și Japonia.

Asia de Sud și de Est — în special China, India, Malaezia, Indonezia și Japonia — și multe zone
din Africa de Vest au populații umane extrem de dense care permit puțin spațiu pentru habitatul natural.
Zonele marine din apropierea orașelor costale foarte populate se confruntă, de asemenea, cu
degradarea recifelor de corali sau a altor habitate marine. Aceste zone includ coastele de est ale Asiei și Africii,
coastele nordice ale Americii de Sud și Marea Caraibelor, respectiv insulele asociate acesteia.

Regiunile de agricultură nesustenabilă sau guvernele instabile, care pot merge mână în mână, se confruntă
de obicei cu rate mari de distrugere a habitatelor. Zone foarte importante și extinse din America
Centrală, Africa sub-sahariană și ale pădurii tropicale amazoniene, din America de Sud, sunt principalele
regiuni cu practici agricole nesustenabile și/sau cu administrare defectuoasă a guvernului.
 Pierderea habitatului are loc și ca urmare a unor evenimente naturale, cum ar fi inundații,
erupții vulcanice, cutremure și fluctuații climatice.
Un studiu indică fragmentarea habitatului pădurilor tropicale în Euramerica, cu 300 de
milioane de ani în urmă o mare pierdere de diversitate a amfibienilor, dar, simultan, existența unui
climat sensibil mai uscat a condus la diversificarea speciilor de reptile.
 Geist și Lambin (2002) au studiat și evaluat 152 de studii de caz, privind pierderile nete de acoperire a
pădurilor tropicale, pentru a determina orice fel de tipologie privind cauzele apropiate și subadiacente ale
defrișărilor acestor păduri. Rezultatele lor, prezentate ca procente din studiile de caz, în care fiecare parametru
a fost un factor semnificativ, oferă o privire statistică cantitativă ale cărei cauze proxime și subadiacente au
fost cele mai semnificative. Cauzele apropiate au fost grupate în categorii largi, precum sunt: expansiune
agricolă (96%), expansiune de infrastructură (72%) și exploatarea lemnului (67%).

În concluzie, conform studiului acesta, conversia pădurii către agricultură reprezintă majoritatea cazurilor
de utilizare, ce sunt responsabile de deforestarea tropicală. Categoriile mult mai specifice ale cauzelor
deforestării padurilor tropicale sunt: extinderea transportului (64%), extracția comercială a lemnului
(52%), cultivarea permanentă (48%), creșterea vitelor (46%), cultivarea schimbătoare (cultivarea cu ardere)
(41) %), agricultura de subzistență (40%) și extracția lemnului pentru uz casnic (28%). Un rezultat care apare
a fi clar este că nu cultivarea plantelor este cauza principală a defrișărilor, în toate regiunile lumii, ci
extinderea transportului (inclusiv construcția de noi drumuri) este cel mai mare factor responsabil de defrișare.
 Expansiunea rapidă a populației umane, la nivel global, crește în mod substanțial necesarul de hrană a
lumii. Logica simplă spune că mai mulți oameni vor avea nevoie de mai multă hrană. De fapt, pe măsură ce
populația lumii crește dramatic, producția agricolă va trebui să crească cu cel puțin 50%, în următorii 30 de
ani. În trecut, mutarea continuă către noi terenuri și soluri (soluției cunoscută ca agricultură extensivă) a
oferit un impuls în producția de alimente pentru a satisface cererea globală de alimente. Această soluție
ușoară nu va mai fi disponibilă, totuși, deoarece mai mult de 98% din toate terenurile potrivite pentru
agricultură sunt deja în uz sau sunt degradate fără reparații.
 Iminenta criză alimentară globală va fi o sursă majoră de distrugere a habitatului. Fermierii
comerciali vor deveni „disperați” ca să producă mai multe alimente de pe aceeași suprafață de
pământ, așa că vor folosi mai multe îngrășăminte și vor manifesta mai puțină preocupare pentru
mediu pentru a satisface cererea crescândă a pieței. Alții vor căuta noi terenuri sau vor converti alte
utilizări ale terenului în agricultură.
Intensificarea agriculturii va deveni larg răspândită în detrimentul mediului și al tuturor
locuitorilor acestuia. Speciile vor fi împinse din habitatul lor fie direct, prin distrugerea habitatului,
fie indirect prin fragmentarea acestuia, degradare sau poluare.
Orice eforturi de a proteja habitatul natural și biodiversitatea, rămase în lume, vor concura
direct cu cererea crescândă a oamenilor de a benefecia de resurse naturale, în special de noi terenuri
agricole.
BIBLIOGRAFIE
https://ro.eferrit.com/intelegerea-pierderii-habitatelor-fragmentarii-si-distrugerii/
https://www.styleandnature.ro/wp-content/uploads/2023/01/Versailles2-1.jpg
https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fwiki%2FDistrugere_de_habitat&psig=
AOvVaw2yOvnmrW9nbm30UCgTJu6d&ust=1678976508672000&source=images&cd=vfe&ved=0CBAQjRxqFwoTC
OCHrYWR3v0CFQAAAAAdAAAAABA0

https://www.descopera.ro/wp-content/uploads/2022/06/incendiu-vegetatie-shutter_descopera-scaled.jpg
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/7c/Litter.JPG
https://atlas-geografic.net/wp-content/uploads/2022/03/Care-este-diferenta-dintre-magma-si-lava-vulcanica.jpg
https://
www.qmagazine.ro/wp-content/uploads/2022/08/Terenuri-calamitate-de-seceta-Ministerul-Agriculturii-Q-Magazine.jpg
https://gomagcdn.ro/domains/sacosarul.ro/files/files/incendiu-paduri-180139.jpg
https://www.advanced-design.ro/wp-content/uploads/2018/06/Cutremurele-de-pamant-1.jpg
https://image.stirileprotv.ro/media/images/800x450/Sep2009/60355465.jpg
https://cdn.cursdeguvernare.ro/wp-content/uploads/2022/02/defrisari-ilegale.jpg
https://veganinromania.ro/wp-content/uploads/2019/02/combine-harvester-1906532_1280.jpg
https://www.revistagalenus.ro/wp-content/uploads/2022/07/shutterstock_1354816103.jpg?x80833
https://www.descopera.ro/wp-content/uploads/2015/11/14876289/2-01-the-hunt-46mb-please-always-credit-the-photogr
apher-c-gregoir-scaled.jpg
https://i.ytimg.com/vi/lpD5UWZbR3U/hqdefault.jpg
https://ziarulunirea.ro/wp-content/uploads/2020/04/seceta001.jpg
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!