Poluarea solului şi a

vegetaţiei
 Pentru a trai mai bine oamenii au creat
aşezări, au cultivat terenuri, au construit
drumuri şi uzine adică au transformat
treptat mediul natural. Mediul natural poate
fi folosit în sprijinul omului,dar cu condiţia
să nu fie distrus. Din păcate există
numeroase exemple de distrugere a
plantelor şi animalelor,de poluare a
aerului,a apei şi a solului.
De cele mai multe ori,vorbind despre
impactul omului asupra mediului
înconjurator se fac referiri la poluare. În
realitate,acţiunea omului depăşeşte mult
sfera poluării şi de accea este mai corect să
vorbim de căi diferite de deterirorare a
mediului.
 Poluarea este doar una dintre căile
majore de deteriorare a
mediului,dar există şi alte surse
majore de degradare,ca rezultat al
activităţii umane.
 Supraexploatarea bogăţiilor
subsolului,a pădurilor,a paşunilor,a
solului,a speciilor de plante şi
animale are efecte negative. Drept
urmare s-a ajuns la reducerea
bogăţiilor subsolului şi a
suprafeţelor împadurite,la
distrugerea păşunilor şi a solului,la
dispariţia a numeroase specii,la
degradarea mediului natural prin
surpări şi alunecari de teren.
 Realizarea de mari amenajari de
teritorii cum ar fi: lucrări miniere de
suprafaţă,lucrări hidrotehnice
(baraje de
acumulare,canale,sisteme de
irigaţii), duc la distrugerea mediilor
naturale şi artificiale.
Principalele cauze care duc la
poluarea solului şi a vegetaţiei
Pesticide şi ierbicide
Ploi acide
Defrişări
Accidente nucleare
 Pesticide şi ierbicide
Necesitatea creşterii permanente a producţiei agricole impune
protecţia corespunzătoare a plantelor cultivate şi a vegetaţiei
forestiere împotriva dăunătorilor, bolilor şi buruienilor.

Tratamentele pe care le efectuăm fie la cultura mare sau în

pomicultură se soldează cu o mare pierdere de produs, dintr-un
anumit insecticid sau fungicid numai o mică parte (aproximativ
6-8 %) acţionează asupra dăunătorilor, restul (de 92-94 %) se
pierde, ajungând în sol, pe plante şi alte organisme ale
agroecosistemului.

În cazul ierbicidelor fracţiunea utilă este de 5-40 %. Această

cantitate mare, nefolosită, creează probleme ecologice serioase,
unele încă foarte puţin cunoscute.
Acumularea rezidurilor de
pesticide în sol are loc pe
mai multe căi:

a.la aplicarea direct pe sol

sau în sol;
b.ajunge o cantitate mare
din produsele cu care se
stropesc plantele;
c.resturi vegetale
încărcate cu reziduri de
pesticide şi introduse în
sol ca îngrăşământ ;
d.prin căderi directe de
praf din atmosferă;
e.prin spălarea atmosferei
de către precipitaţii.
 Ploi acide
Sub termenul de "ploi acide" sau "precipitaţii
acide" se includ toate tipurile de precipitaţii -
ploaie, zăpadă, lapoviţă, ceaţă, ale căror pH e mai
mic decat pH-ul apei naturale, care este egal cu
5,6. Ploaia acidă se formează în rezultatul
reacţiilor din atmosferă cu substanţe, ce conţin
sulf şi azot, sau altfel spus, eliminându-se în
urma activităţii umane SO2 şi Nox
(mononitrogen) se transformă în atmosferă în
particule acide.
 EFECTUL ASUPRA COPACILOR ŞI SOLURILOR
Unul dintre cele mai serioase impacte ale precipitaţiilor acide este cel
asupra pădurilor şi solurilor. Pagube majore se produc atunci când
acidul sulfuric cade pe pământ sub formă de ploaie. Substanţele
nutritive aflate în soluri sunt îndepărtate. Aluminiul, deasemenea
prezent în sol este eliberat şi acest element toxic poate fi absorbit de
rădăcinile copacilor. Astfel, copacii sunt sortiţi morţii, fiind privaţi de
nutritivii vitali, precum calciul şi magneziul. Aceştia sunt înlocuiţi de
atomi de hidrogen inutili, care încetinesc fotosinteza.
În plus, îngheţurile severe pot agrava această situaţie. Cu dioxidul de
sulf, amoniacul şi ozonul prezenţi în aer, rezistenţa copacilor la îngheţ
este redusă. Amoniacul oxidează cu dioxidul de sulf, pentru a forma
sulfura de amoniu. Aceasta se formează la suprafaţa copacilor. Când
sulfura de amoniu ajunge în sol, ea reacţionează pentru a forma acid
sulfuric şi acid azotic. Asemenea condiţii stimulează deasemenea
creşterea ciupercilor şi apariţia dăunătorilor.
Monoxidul de azot şi dioxidul de azot, componenţi de asemenea ai
ploii acide, pot forţa copacii să crească, chiar dacă nu au substanţele
nutritive necesare. Copacii sunt adesea fortaţi să crească mult toamna
târziu, când ar trebui să se pregătească pentru îngheţurile severe din
iarnă.
Dintre ecosisteme foarte vulnerabile sunt pădurile de
mare altitudine, deseori înconjurate de nori şi ceaţă acidă.
Ploile acide, în combinaţie cu alţi factori negativi precum seceta
prelungită sau invaziile unor specii de insecte dăunătoare,
provoacă distrugeri de anvergură pentru multe suprafeţe întinse
de pădure. Efectul ploilor acide asupra copacilor poate fi
observat cu ochiul liber îndeosebi primăvara şi vara, când
numeroase frunze mor înainte de vreme, trecând de la stadiul
verde direct la cel uscat, fără a se mai îngălbeni.
 Defrişări
Efectele defrişării
Zona pădurilor ecuatoriale este o zonă fascinanată, plină de mister şi
promisiuni pentru mulţi oameni care trăiesc în zona temperată. Aşa că ar fi un
dezastru ca aceasta să dispară. O data distrusa pădurea, solul, care se acumuleaza
în peste 1000 de ani, ar dispărea intr-o singură decadă ducând la inundaţii
nemaintâlnite din pricina faptului că nu mai există sol să acumuleze apa.
Defrişarea pădurii îi lasă pe oamenii care trăiesc în pădure fara adapost şi fara
hrană, şi duce la dispariţia unui stil de viaţă care a existat neschimbat pentru mii
de ani. Însa efectul cel mai dezastruos pe care l-ar putea avea defrişarea este
impactul asupra climei planetei. Cu toţi am auzit de pericolele încălzirii globale şi
a efectului de seră, cauza principală a acestora fiind acumulrea de dioxid de
carbon în atmosferă. Copacii şi alte plante verzi absorb dioxidul de carbon şi
produc oxigen prin fotosinteză, în timp ce animalele consumă oxigenul şi expiră
dioxid de carbon. Distrugerea pădurii ecuatoriale ar produce un imens
dezechilibru în cantitatea de dioxid de carbon produs şi reciclat lucru care ar duce
la acumularea acestuia în atmosfera şi schimbării majore de climă. În plus mulţi
copaci tăiaţi pentru a face loc agriculturii au fost arşi sau lăsaţi să putrezească
eliberand astfel mult mai mult dioxid de carbon în atmosferă.
 Ştiati că...?
 Sub pretextul„Dacă nu îmi tai singur pădurea, sigur mi-o fură alţii” mare parte
din oamenii care au păduri se gândesc să profite cât mai repede de pe urma lor de
frică sa nu ramană in pagubă.
 România are o suprafaţă totală de 6, 38 mil ha padure.
 Predomina răşinoasele (39 %), fagul (37%), stejarul (18%) şi alte specii în proporţie
de 11%
 Aprox 4,2 mil ha se află în proprietatea statului
 2, 18 milioane ha sunt în proprietate privată
 Anual în Romania sunt defrişate legal aproximativ 80 000 ha pădure iar între 13 000
şi 27 500 ha sunt defrişate ilegal. Aceasta înseamnă aproximativ 32 mil de arbori.
 Suprafaţa de teren împădurită anual este de aproximativ 10 000 ha
 Capacitatea de impădurire anuală (suma terenurilor disponibile) este de aprox 91
743 ha
 Cele mai multe dispariţii de păduri sunt localizate în Apuseni, Suceava şi Secuime,
acolo unde au şi fost cele mai multe retrocedări. O problemă la fel de gravă este în
Câmpia Română, unde hectare întregi de pădure au dispărut, lăsând nisipul să se
dezvolte.
Solutii impotriva defrişării
Soluţia evidentă ar fi oprirea defrişării pădurilor şi astfel oprirea
deteriorării. Dar este acesta singurul răspuns? Comerţul mondial cu
lemn a ajuns o afacere de 5 miliarde dolari aşa că oprirea acesteia ar
fi întâmpinată cu multă ostilitate. Dar poate că nu e nevoie de
oprirea completă a tăierii. Scheme pentru defrişarea pădurilor cu un
plan se desfaşoară în toată lumea cu accent pentru păstrare. Acestea
permit desfaşurarea defrişărilor însa urmarind un plan astfel încât
efectele negative asupra mediului să fie minimalizate.
Probabil însa ca cel mai important pas este educarea şi
informarea acelor oameni ale caror decizii influenţează direct sau
indirect soarta pădurilor. Indigenii pot fi ajutaţi de organizaţii de
conservare pentru a face cel mai bine uz de resursele lor naturale.
La celălalt capăt al firului, consumatorii din ţările dezvoltate trebuie
să înţeleagă impactul negativ pe care îl are cumpărarea produselor
din pădurile ecuatoriale. De aceea organizaţiile de conservare
încearcă să-i educe să cumpere alternative ale acestor produse .
Numai în acest fel putem opri degradarea pădurilor ecuatoriale.
 Accidente nucleare
Tragedia de
la Cernobâl
Cum s-a întamplat tragedia?
În data de 26 aprilie 1986, la ora 1:23 de minute, o eroare fatală s-a
strecurat la reactorul numărul 4 al centralei nucleare de lângă Cernobâl.
Acesta fusese oprit cu o zi în urmă pentru a se efectua mai multe teste
legate de siguranţa sistemului de răcire, care funcţiona cu ajutorul apei.
Aceleaşi teste fuseseră efectuate cu ceva vreme înainte pentru alte
reactoare şi cu toate acestea în cazul reactorului 4, ceva nu a mers
conform planului. O explozie a avut loc în timpul derulării testelor, iar
situaţia a scapat de sub control. A urmat o serie de mai multe explozii,
iar reactorul supraîncălzit a început să se scufunde încet în sol.
Tragedia de la Cernobâl şi impactul asupra lumii
Explozia de la Cernobil este cel mai mare dezastru nuclear produs în
istoria omenirii, radiaţiile fiind de 400 de ori mai puternice decat cele
eliberate în cazul bombei de la Hiroshima. Iar repercusiunile se resimt şi
astăzi.
Zona a fost evacuată pe o rază de 30 de kilometri, iar oamenii care
veneau în ajutor mureau în încercarea de a construi “bariere”
protectoare pentru zona afectatî de radiaţii. Urmările dezastrului
nuclear de la Cernobil nu au fost observate pe moment, însă ele au
Accidentul nuclear de la Fukushima

Japonia comemorează trei ani de la tripla catastrofă

care a devastat nord-estul țării: cutremur de 9 pe
Richter, urmat de tsunami și de explozia de la centrala
nucleară de la Fukushima. Bilanțul a fost sumbru:
19.000 de oameni au murit, un milion de clădiri au fost
distruse. Urmele adânci sunt greu de șters mai ales
pentru zecii de mii de oameni care nici astăzi nu se pot
întoarce la casele lor din cauza radiațiilor.