DEFRIȘAREA –

PROBLEMĂ A SEC.
XXI
 • Defrişarea înseamnă a
înlătura, prin tăiere sau
ardere, arborii şi alte plante
lemnoase spre a face un
teren propice pentru
agricultură, păşunat,
construcţii etc. sau pentru a-l
împădurii din nou.
 Defrișarea la nivel global
• Ignoranţa oamenilor, ignorarea valorii pădurilor, managementul prost al
resurselor naturale, precum şi legile deficitare de mediu sunt câţiva dintre
 factorii care permit despădurirea pe scară largă.
• În multe ţări, defrişarea realizată atât de către om, cât şi în mod natural, este o
problemă în curs de desfăşurare.
• Defrişările cauzează modificări permanente asupra condiţiilor climatice,
deşertificarea, încălzirea globală, efectul de seră, deplasarea populaţiilor.
• Cele mai mari păduri ale lumii sunt în grav pericol. Jumătate din suprafaţa
originală de pădure a fost distrusă şi lucrurile sunt pe cale să se înrăutăţească
dacă rata actuală de defoliere nu este încetinită.
• În fiecare minut 26 de hectare de pădure sunt pierdute, iar dacă lucrurile
continuă să se desfăşoare în acest mod vom avea o planetă lipsită
de păduri.
• Acest lucru ar fi catastrofal nu numai din cauza că multe specii de
animale îşi au habitatul în pădure, ci şi datorită faptului că pădurile joacă
un rol important în reglarea climei planetei.
• Cel mai mult a avut de suferit pădurea tropicală - mai ales în secolul
trecut. La începutul secolului XX erau 1,5 miliarde hectare de
pădure, faţă de cele 700 de milioane rămase.
Pădurea Tropicală Amazoniană
• Rata de deforestare în Africa este foarte îngrijrătoare: 4 milioane de
hectare pe an, iar 45% din pădurea originală a dispărut.
• Omenirea pierde anual circa 20 milioane de hectare de pădure, o
suprafață egală cu teritoriul Marii Britanii, defrişări care au
drept consecinţă emiterea a milioane de tone de dioxid de carbon în
atmosferă.
• Deşi ritmurile de despădurire sunt diferite în diverse regiuni ale lumii,
specialiştii sunt unanimi în a prognoza că dacă nu se vor lua măsuri şi
ritmul actual al despăduririlor se va menţine, dispariţia completă a
acestora va avea loc până la sfârşitul acestui secol, urmările asupra
mediului şi chiar asupra vieţii pe Terra fiind inestimabile.
 Deforestare în Africa sec. XIX
(Congo)

Pădurile din Congo sunt adevarate

rezervații pentru maimuțe.
• Europa şi America de Nord au reuşit stoparea procesului de despădurire
după mai multe secole, potrivit unui raport recent al ONU. 
• Ţările care mai au probleme serioase în gestionarea zonelor împădurite
sunt cele sărace sau măcinate de conflicte.
• Regiunile cu cea mai ridicată rată de despădurire au rămas, potrivit 
raportului ONU: Africa,  America Latină şi zona Caraibelor. 
 • Există însă şi zone care au
înregistrat, după anul 2000, o
creştere a suprafeţelor acoperite
de păduri, în primul rând
China, unde investiţiile
în plantări de puieţi reuşesc
să sufoce tendinţa de exploatare
iraţională a pădurii din alte
regiuni, cum ar fi Delta
Mekong.
 Cauzele defrişării
• Hazarde naturale ( erupţii vulcanice, cutremure, alunecări de teren, avalanşe ).
• Incendiile (atât cele cu cauze naturale, cât şi cele provocate).
• Tăierile pădurilor (pentru consumul casnic, materie primă industrială).
• Exploatările miniere;
• Construcţia localităţilor, şoselelor, căilor ferate;
• Extinderea agriculturii de subzistenţă;
• Poluarea atmosferică (ploile acide);
• Utilizarea lemnului ca combustibil;
• Companiile multinaţionale care au achiziţionat suprafeţe întinse cu pădure, pentru diverse alte
utilizări.
 Agricultura de subzistenţă
este responsabilă pentru 48%
din despăduriri; agricultura
comercială este responsabilă
pentru 32% din despăduriri;
necesitatea de lemn în
domeniul construcţiilor este
responsabilă pentru 14% din
defrişări şi utilizarea
lemnului pe post de
combustibil cauzează 5% din
defrişări.
 Efectele defrişării
Probleme de mediu

• Odată distrusă pădurea, solul, care se acumulează în peste

1000 de ani, ar dispărea într-o singură decadă ducând la
inundaţii nemaiîntâlnite din pricina faptului ca nu mai
există sol sănătos care să acumuleze apa.
• Defrişarea pădurii îi lasă pe oamenii care trăiesc în pădure fără
adapost şi fără hrană, şi duce la dispariţia unui stil de viaţă care a
existat neschimbat pentru mii de ani.

• Însă, efectul cel mai dezastruos pe care l-ar putea avea deforestarea
este impactul asupra climei planetei.
 Probleme atmosferice
• O pădure cu suprafaţa de 1 km2 poate produce zilnic 9 tone de oxigen, aproape de
10 ori mai mult decât aceeaşi suprafaţă de teren agricol.
• Într-o oră un stejar în vârstă de 100 ani dă în atmosferă 1,7 kg oxigen pur, ceea ce
reprezintă raţia zilnică de oxigen pentru 3 persoane. Pentru înlocuirea unei asemenea
producţii trebuie replantaţi cca. 2500 puieţi.
• Din numărul mare de puieţi care se plantează la hectar (4000-7000), după 80-100 de
ani abia de mai rămân 500-600 de arbori.
• Incinerarea şi arderea plantelor de pădure eliberează cantităţi mari de CO2 care
contribuie la încălzirea globală.
 Probleme hidrografice
• Ciclul de apă este de asemenea afectat de defrişări.
• Copacii extrag apa din subteran prin rădăcinile lor şi o eliberează în atmosferă. Când o parte de
pădure este tăiată, copacii nu mai pot evapora această apă, rezultând un climat mult mai uscat.
• Deforestările reduc conţinutul de apă în sol, precum şi umiditatea atmosferică.
• Despăduririle reduc coeziunea solului, astfel că rezultă eroziune, inundaţii şi alunecări de teren.
• Ca urmare, prezenţa sau absenţa arborilor poate schimba cantitatea de apă la suprafaţa solului,
în sol, în subteran, sau în atmosferă.
• Pădurile tropicale produc aproximativ 30% din apa potabilă la nivel mondial.
 Probleme la nivelul solului

• Defrişările cresc ratele de eroziune a solului şi scad fertilitatea lui.

• Tăierea copacilor din zonele cu pante abrupte duce la alunecări de
teren care pun în pericol vieţile oamenilor care locuiesc în
apropiere.
• În unele cazuri se taie numai trunchiurile copacilor  pentru a
permite rădăcinilor să rămână în pământ, diminuând pericolul
alunecărilor de teren.
 Probleme ecologice

• Rezultatul despăduririlor este şi scăderea biodiversităţii la nivel planetar şi

distrugerea habitatelor a mii de vieţuitoare. De-a lungul a sute de ani, plantele
s-au modificat genetic pentru a face faţă schimbărilor de climă (rezistenţa
culturilor). Prin tăiere se anulează ani de evoluţie.
• Pădurile tropicale sunt ecosistemele cele mai bogate şi variate de pe Pământ,
aproximativ 80% din biodiversitatea mondială găsindu-se în cadrul lor.
Înlăturarea şi distrugerea acestor suprafeţe împădurite duc la dispariţia a
numeroase specii de animale şi plante.
• Se estimează că pierdem aproximativ 137 specii de plante, animale
şi insecte în fiecare zi din cauza defrişărilor pădurilor tropicale,
ceea ce echivalează cu pierderea a 50 000 de specii pe an.

• Aceste valori includ numai speciile cunoscute, existând zeci de alte

specii necunoscute care vor rămâne aşa pentru totdeauna. Mulţi
oameni de ştiinţă pun semnul de egalitate între defrişare şi uciderea
în masă.

• Se prognozează că dacă defrişările vor continua în acest ritm,

până la sfârşitul secolului 21 nu vor mai exista suprafeţe
împădurite.
• O altă consecinţă a defrişării are legătură cu posibilităţiile ştiinţifice care ar putea fi
pierdute odată cu pădurea.

• Este estimat că doar o mică parte din plantele şi animalele care trăiesc în pădurea
ecuatorială au fost identificate iar majoritatea cercetătorilor sunt
de acord că acestea ar putea reprezentacheia descoperiri unor medicamente pentru
unele dintre cele mai mortale boli cunoscute omului.

• De exemplu, Institutul American al Cancerului a catalogat peste 3000

de plante cu proprietăţi anti-cancer, 70% dintre care se găsesc în pădurile
tropicale. 
 Soluții împotriva despăduririi
• Soluţia evidentă ar fi oprirea defrişării pădurilor şi astfel oprirea deteriorării;
• Educarea şi informarea acelor oameni a căror decizii influenţează direct sau indirect soarta
pădurilor;
• Indigenii pot fi ajutaţi de organizaţii de conservare pentru a face cel mai bine uz de resursele lor
naturale;
• Protejarea pădurilor de incendii;
• Folosirea controlată a lemnului pentru foc şi pentru prelucrarea industrială;
• Împădurirea terenurilor degradate, a celor în pantă;
• Combaterea exploatării intensive a pădurii;
• Protejarea ariilor forestiere existente care nu au fost încă degradate.
 De ce să protejăm pădurile?
• Pădurea furnizează cea mai mare cantitate de oxigen; astfel aproximativ 2/3 din
oxigenul consumat de oameni, animale, microorganisme, industrie, agricultură,
este preluat din atmosfera, prin aprovizionarea acesteia de către arbori şi arbuşti
(vegetaţie).
• Absoarbe o importanta cantitate de CO2 (gaz cu efect de sera), contribuind la
reducerea poluării şi având o influenţă benefica asupra mediului.
• Fixează solul, împiedicând alunecările de teren şi eroziunile provocate de ploaie
sau vânt.
• Filtrează apa provenită din precipitaţii, prin scurgerea acesteia printre straturile de
muşchi şi frunze moarte, asigurând o apă limpede şi curată.
• Reduce mult din mărimea viiturilor, în cazul ploilor torenţiale, prin reţinerea unei
mari cantităţi de apa în coronament şi litiera şi cedarea acesteia treptat.
• Este o sursă încă puţin exploatată de medicamente şi remedii naturale.
• Reprezintă un sistem ecologic complex care adăposteşte numeroase specii de
plante şi animale, multe dintre ele fiind ameninţate cu dispariţia, datorită adaptării
la condiţiile specifice de aici.
• Are un mare impact estetic, peisajele în care apar păduri fiind de preferat
terenurilor ocupate de culturi agricole sau alte amenajări antropice.
• Este un loc apreciat de recreere şi cu efecte terapeutice recunoscute.
• Are o mare importanţă educativ – ştiinţifică, atât pentru noi cât şi pentru generaţiile
următoare.
 Studiu de caz. Anglia.
Peste 50 de milioane de copaci urmează să fie plantaţi pentru a crea
o nouă pădure în nordul Marii Britanii, a anunţat Theresa May.
Pădurea se va întinde pe aproape 200 de kilometri între oraşele
portuare Liverpool şi Hull, de-a lungul unui coridor ce urmează
autostrada M62 care leagă cele două localităţi.
Pădurea Nordului va crea o barieră vegetală de stejari, brazi şi pini
şi va lega 5 păduri individuale.
Avantajele sunt numeroase: de la reducerea impactului alunecărilor
de teren şi al inundaţiilor, până la impulsionarea turismului şi
creşterea habitatului animalelor sălbatice.
Anglia este zona cu cea mai mică suprafaţă împădurită dintre toate
ţările componente ale Marii Britanii, doar 10 procente. În Europa,
media este de 36 la sută.
”Este vital să lăsăm planeta într-o stare mai bună decât am găsit-
o, cu un aer mai curat, o protecţie sporită pentru bunăstarea
animalelor şi spaţii verzi pentru bucuria tuturor”, a declarat
Theresa May.
21 martie: Ziua Internațională a pădurilor