Defrișările la nivel global si national;

Studiu de caz-Defrisarile din Parcul National Apuseni

Timisoara, 2020

1
Cuprins:

Capitolul1
Defrișările la nivel global-caractere generale

Capitolul 1.1

Defrisarile din Padurea Amazoniana

Capitolul 2

Defrisarile la nivel national

Capitolul 3

Studiu de caz-Defrisarile din Parcul Natural Apuseni

Capitolul 4

Cauzele defrisarii

Efectele defrisarii

Solutii impotriva defrisarillor

Bibliografie

2
 Capitolul 1

Defrișările la nivel global

Caractere generale

Harta globala a padurilor

Pădurile sunt indispensabile. Ele sunt plămânii noștri și sistemul de menținere a funcțiilor noastre
vitale, acoperind 30 % din suprafața terestră și găzduind 80 % din biodiversitate. Pădurile ne
asigură aerul pe care îl respirăm, prin captarea dioxidului de carbon din atmosferă. Pădurile oferă
o infrastructură organică vitală pentru unele dintre cele mai dense și mai diverse ecosisteme ale
planetei. Acestea oferă mijloace de subzistență și venituri pentru aproximativ 25 % din populația
lumii, dețin valori culturale, sociale și spirituale și reprezintă o mare parte a terenurilor populate
în mod tradițional de populațiile indigene.
(https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2019/RO/COM-2019-352-F1-RO-MAIN-PART-1.PDF)

Pădurile din UE se întind pe 182 de milioane de hectare (5 % din suprafețele forestiere

mondiale). În total, pădurile acoperă 43 % din suprafața terestră a Uniunii, iar cele șase state

3
membre cu cele mai mari zone împădurite (Suedia, Finlanda, Spania, Franța, Germania și
Polonia) reprezintă două treimi din suprafețele împădurite ale Uniunii . În plus, la nivel național,
dimensiunile lor variază semnificativ: dacă în Finlanda, Suedia și Slovenia peste 60 % din
suprafața țării este acoperită de păduri, în Țările de Jos și Regatul Unit această proporție este de
numai 11 %. În plus, spre deosebire de numeroase regiuni ale lumii în care despăduririle rămân o
problemă majoră, suprafața forestieră a UE crește. Ea a crescut cu aproximativ 11 milioane de
hectare între 1990 și 2010, ca urmare atât a expansiunii sale naturale, cât și a eforturilor de
împădurire. (https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/105/uniunea-europeana-si-
padurile

Numeroasele tipuri de păduri din Uniunea Europeană îi reflectă diversitatea geoclimatică (păduri
boreale, păduri alpine de conifere etc.). Într-adevăr, arealul lor depinde, în special, de climă, sol,
altitudine și topografie. Doar 4 % dintre păduri nu au fost modificate de om, 8 % reprezintă
plantații, iar restul aparține categoriei pădurilor „semi-naturale”, adică modelate de om. De altfel,
majoritatea pădurilor europene sunt deținute de proprietari privați (aproximativ 60 % din
suprafețe, 40 % fiind păduri publice).

(https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/105/uniunea-europeana-si-padurile)

În prezent, pădurile lumii sunt grav amenințate din cauza defrișărilor și a degradării pădurilor, în
perioada 1990-2016 înregistrându-se o reducere a suprafeței împădurite de 1,3 milioane de
kilometri pătrați; aceasta este echivalentul a 800 de terenuri de fotbal de suprafață împădurită
care dispar în fiecare oră . Pentru a proteja sănătatea umană și bunăstarea și pentru a orienta
societățile noastre în direcția dezvoltării durabile, este necesar să colaborăm cu ceilalți pentru a
inversa această tendință și trebuie să protejăm și să refacem pădurile lumii.

(https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2019/RO/COM-2019-352-F1-RO-MAIN-PART-1.PDF)

Amenințările la adresa pădurilor lumii reprezintă una dintre cele mai mari provocări în materie
de durabilitate din zilele noastre. Defrișarea este o cauză principală a reducerii biodiversității .
Emisiile generate din exploatarea terenurilor și din schimbarea destinației terenurilor, în special
ca urmare a defrișărilor, reprezintă a doua cauză principală a schimbărilor climatice, după
arderea combustibililor fosili. Acestea reprezintă aproape 12 % din toate emisiile de gaze cu
efect de seră, iar adoptarea unor măsuri în acest domeniu este importantă pentru combaterea

4
schimbărilor climatice . Defrișările pot avea, de asemenea, un impact devastator asupra
mijloacelor de subzistență ale celor mai vulnerabile populații, inclusiv ale populațiilor indigene,
care se bazează în mare măsură pe ecosistemele forestiere . UE a pus în aplicare o serie de
măsuri cu și fără caracter normativ pentru a aborda provocările legate de defrișări și de
degradarea pădurilor. Deși suprafața împădurită din UE a crescut în ultimele decenii), defrișările
din alte regiuni, în special din zonele tropicale, continuă la niveluri alarmante .
( (https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2019/RO/COM-2019-352-F1-RO-MAIN-PART-1.PDF)

43 % dintre terenurile din UE – 182 de milioane de hectare – cuprind păduri sau alte suprafețe
împădurite . Dintre acestea, 134 de milioane de hectare sunt disponibile pentru a furniza lemn.
Pădurile din UE s-au dezvoltat: între 1990 și 2015, suprafețele împădurite au crescut cu o zonă
de mărimea Greciei , datorită programelor de împădurire și reîmpădurire și regenerării naturale.
Strategia UE pentru păduri este cadrul care asigură coerența politicilor din domeniul forestier.
Pădurile reprezintă jumătate din ariile naturale protejate în cadrul rețelei Natura 2000, acoperind
38 de milioane de hectare, adică mai mult de 20 % din resursele forestiere ale UE. Și la nivelul
UE trebuie depuse mai multe eforturi pentru a proteja și a reface suprafața împădurită, printre
altele, din cauză că ritmul extinderii forestiere din ultimul timp a fost mai lent.

Defrișarea și degradarea pădurilor sunt determinate de mulți factori diferiți. Cererea din ce în ce
mai mare de alimente, furaje, bioenergie, lemn și alte produse de bază din partea unei populații
mondiale în creștere, în combinație cu un nivel scăzut al productivității și al eficienței utilizării
resurselor, pun o presiune tot mai mare asupra exploatării terenurilor și amenință conservarea
pădurilor la nivel mondial. Aproximativ 80 % dintre defrișările din întreaga lume sunt cauzate de
extinderea terenurilor utilizate pentru agricultură . Expansiunea urbană, dezvoltarea
infrastructurii și mineritul sunt, de asemenea, factori care cauzează defrișări

(https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2019/RO/COM-2019-352-F1-RO-MAIN-PART-1.PDF)

Capitolul 1.1
Defrisarile din Padurea Amazoniana

Pădurea Amazoniană  numita si  Amazonia sau Jungla Amazoniană, este o pădure umedă de

foioase care acoperă cea mai mare parte a bazinului Amazonului. Pădurea este situată în partea

5
de nord a Americii de Sud, și se întinde pe teritoriul a 9
țări: Brazilia, Peru, Columbia, Venezuela, Ecuador, Bolivia, Guyana, Surinam și Guyana
Franceză(vezi fig.1), având o suprafață de 5,5 milioane de kilometri pătrați. Amazonia constituie
peste jumătate de păduri tropicale rămase pe Pământ și reprezintă cel mai bogat ecosistem al
lumii, cu aproape 390 de miliarde arbori divizați în 16.000 de specii, cu multe specii încă
nedescoperite și endemice. 60% din pădure se află pe teritoriul Braziliei, 13% se află în Peru,
10% se află în Columbia iar restul este împarțită de celelalte șase state. În anul 2008 Pădurea
Amazoniană a fost canditată pentru cele „7 Noi Minuni ale Naturii”.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83durea_Amazonian%C4%83#Defri%C8%99%C4%83ri)

Fig.1 Harta ecoregiunii pădurii Amazoniană, linia galbenă prezintă aproximativ bazinul Amazonului.

6
Defrisarile
Pădurea s-a micşorat de-a lungul timpului datorită aşezărilor umane. Până in anii 60, accesul în
pădure era interzis, iar aceasta a rămas practic intactă. După anii 60 s-au construit ferme, iar
cultivarea pământului a dus la defrişarea unor mari porţiuni din pădure. Aici, pământul este
productiv pentru o perioadă scurtă de timp, iar fermierii trebuiau să se mute in mod constant intr-
o alta zona, defrisand tot mai mult teren. Defrisarea este considerabilă, urmările acesteia putând
fi văzute cu ochiul liber din spaţiu(vezi fig.3 si 4). Între anii 1991 şi 2000 Pădurea Amazoniană a
pierdut între 415.000 şi 587.000 de kilometri pătraţi. In continuare, între 2000 şi 2005 s-au
defrisat circa 22.400 de kilometri patrati pe an. (https://ro.wikipedia.org/wiki/P
%C4%83durea_Amazonian%C4%83#Defri%C8%99%C4%83ri)

Fig.3 Defrisarile din Padurea Amazoniana

7
 Fig.4 Defrisarea din Mato Grosso, anul 2007

Capitolul 2

Defrisarile la nivel national

Defrișarea pădurilor din România este un proces economic care s-a manifestat din cele mai vechi
timpuri, fiind una din principalele resurse ale populațiilor ce s-au dezvoltat în spațiul actual al
României. Lemnul, fiind o resursă regenerabilă, este ideal pentru susținerea și dezvoltarea
indivizilor, a civilizației umane în general, fiind folosit ca materie primă energetică, material
pentru construcții, unelte, arme, hârtie, mobilier etc. În ciuda percepției populare, în România
padurile și masa lemnoasă totală au crescut, nu scăzut, respectiv de la 1,4 miliarde metri
cubi masă lemnoasă în 1986 la 2,2 miliarde metri cubi în 2016, de la 6,4 milioane hectare în
1990 la 6,9 milioane hectare în 2016.(vezi fig.5)

În anii 80' se tăiau aproximativ 25 milioane metri cubi masă lemnoasă anual față de 11,7
milioane metri cubi în 2006 și 18 milioane metri cubi în 2016. Ministerul Mediului, Apelor și
Pădurilor estimează că România poate exploata 22 milioane metri cubi anual, față de o creștere
anuală totală de peste 50 milioane metri cubi masă lemnoasă, respectiv 7,8 metri cubi la hectar.

8
De menționat că de peste 50 ani România nu mai schimbă în masă regimul terenurilor împădurite
(în termeni populari defrișări), cea mai mare parte a defrișărilor de pe teritoriul actual al
României au avut loc în secolul al XIX-lea, începutul secolul al XX-lea, când datorită exploziei
demografice și împroprietăririlor succesive ale țărănimii suprafața agricolă a crescut în
defavoarea suprafețelor împădurite, exponențial cu creșterea populației și creșterea economică,
România fiind până în a doua jumătate a secolul al XX-lea un stat preponderent agrar în plină
expansiune demografică.

Pădurile virgine ale Romaniei

‘Conform unei inventarieri la nivel european din 2005, în România mai existau circa 218.000 ha
de păduri virgine, reprezentând 2/3 din totalul pădurilor virgine din Europa. Alte țări în care se
mai păstrează suprafețe semnificative sunt Ucraina, Slovacia, Polonia, Bosnia și
Herțegovina, Muntenegru, Bulgaria, Croația și Slovenia. În țările din zona munților Carpați s-au
păstrat 90% din pădurile virgine ale Europei, în timp ce în zona Alpilor doar 0,4%.

Pădurea virgină este acea pădure care s-a format și dezvoltat exclusiv sub acțiunea factorilor
naturali și în care procesele ecosistemice în dinamica lor se produc fără nicio influență antropică
directă sau indirectă, respectiv lipsa intervențiilor silviculturale și a celorlalte activități antropice,
inclusiv a pășunatului domestic. Solul trebuie să fie nealterat, cu excepția eroziunii produse
natural. Esențială este absența drumurilor și construcțiilor în pădure, cu excepția unei
infrastructuri necesare managementului de cercetare științifică și a unor trasee tematice și/sau
turistice, precum și pichetarea limitelor amenajistice.

Pădurile cu funcții speciale de protecție (în care nu sunt efectuate tăieri comerciale) reprezintă
33% din suprafața forestieră, respectiv aproximativ 9% din suprafața României.’
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Defri%C8%99area_p%C4%83durilor_din_Rom%C3%A2nia)

9
 Fig.5 Evolutia defrisarilor padurilor
România pierde cca.3 hectare de pădure pe oră, 62 de cazuri de tăieri ilegale înregistrându-se în
fiecare zi, relevă cel mai nou raport Greenpeace România, care a monitorizat, pe baza datelor
autorităţilor, defrişările ilegale în perioada 2016 -2017.

Judeţele care au înregistrat cel mai mare număr de cazuri de tăieri ilegale sunt: Argeş (5.851
cazuri, 12,85% din totalul cazurilor la nivel naţional), Bacău (3.538 cazuri, 7,77%) şi Mureş
(3.351 cazuri, 7,36%). De altfel, judeţul Argeş a înregistrat cel mai mare număr de cazuri de
tăieri ilegale identificate de către autorităţi şi în perioada 2013-2014. Vezi mai jos fig.6 harta
judetelor unde s-au inregistrat cele mai multe exploatari ale lemnului

10
 Fig.6 Harta judetelor unde s-au inregistrat cele mai multe exploatari ale lemnului

Per total însă, Transilvania este principala sursă de lemn pentru tăierile ilegale, aproape 80% din
totalul prejudiciului creat în România, în perioada 2013-2014, fiind din Cluj, Alba şi Maramureş.
„La nivelul celor 3 judeţe (Cluj, Alba şi Maramureş) se înregistrează 78% din volumul de lemn
tăiat ilegal la nivel naţional în perioada 2013-2014, judeţul Cluj înregistrând 37% din volumul
total, Alba 23% şi Maramureş 18%. Acest lucru indică necesitatea dezvoltării şi implementării
de către autorităţi a unor măsuri suplimentare de control şi prevenire a tăierilor ilegale”.

(https://storymaps.arcgis.com/stories/eb197ec98ec941fc844dd047ad4eb809)

11
 Capitolul 3

Studiu de caz-Defrisarile din Parcul Natural Apuseni

Parcul Natural Apuseni este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-

a IUCN (parc natural de tip peisaj terestru) situată în România, pe teritoriile administrative ale
județelor Alba, Cluj și Bihor(vezi fig.7)

Fig.7 Localizare Muntii Apuseni

Parcul natural se află în vestul țării, în partea central-estică a Munților Apuseni, înconjurat
de Masivul Vlădeasa la nord, Munții Pădurea Craiului la nord-vest, Munții Bihorului la
sud, Munții Gilău la est și Munții Codru-Moma la sud-vest. Tipurile de padure care se intalnesc
in Muntii Apuseni sunt-paduri de foioase, paduri de conifer si paduri mixte(vezi fig.8)

12
 Fig.8 Tipurile de paduri din Muntii Apuseni

Parcul Natural Apuseni suferă pagube însemnate din cauza hoților de lemn. Inspectorii Romsilva
au găsit un adevarat dezastru în Apuseni, în urma unui control care a durat mai mult de șase luni,
făcut la Ocolul Silvic Sudrigiu.

Mai mult, tăierile ilegale par să fi avut loc cu acordul pădurarilor, iar întreaga pagubă a fost
evaluată la peste 1, 5 milioane lei.Astfel, în urma controalelor, inspectorii Romsilva au găsit în
Apuseni buşteni marcaţi cu dispozitive false, drumuri amenajate pentru hoţi și sute de arbori
tăiaţi ilegal, potrivit ebihoreanul.ro. Pentru ca autoritățile să controleze zona, au fost necesare
zeci de sesizări ale Administraţiei Parcului Natural Apuseni, care reclamau defrişările ilegale din
Valea Aleului şi de pe platoul Padiş.

Aproximativ 1.000 de hectare de padure au fost pur si simplu rase de pe fata pamantului, in
ultimii ani, in Parcul Natural Apuseni, lucru care se vede chiar si din satelit(vezi fig 9)

13
(https://www.stirilekanald.ro/usr-bihor-defrisarile-din-apuseni-se-vad-din-satelit-peste-1-000-de-
hectare-de-padure-au-disparut-in-ultimii-ani-16988295)

Fig.9

14
 Capitolul 4
Cauzele defrisarii
 Nevoia de lemn, defrisarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri si cai ferate, incendii,
mine, combustibili sunt toate cauze legate de defrisare.  

 Oamenii au trait in preajma padurilor de mii de ani, luand ce era necesar de la natura fara sa
intervina in echilibrul natural. Insa, in ultimele doua secole populatia s-a inmultit fiind din ce in
ce mai multa nevoie pentru spatiu de construit si agricultura. Impreuna cu comertul de lemn care
s-a intensificat in ultimii ani, au adus o degradare fara precent asupra padurii.  

Efectele defrisarii
Defrisarea padurii ii lasa pe oamenii care traiesc in apropierea padurilor, fara hrana, si duce la
disparitia unui stil de viata care a existat neschimbat pentru mii de ani. Insa efectul cel mai
dezastruos pe care l-ar putea avea defrisarea este impactul asupra climei planetei. Cu totii am
auzit de pericolele incalzirii globale, cauza principala a acesteia fiind acumulrea de dioxid de
carbon in atmosfera. Copacii si alte plante verzii absorb dioxidul de carbon si produc oxigen prin
fotosinteza, in timp ce animalele consuma oxigenul si expira dioxid de carbon. Distrugerea
padurii ar produce un imens dezechilibru in cantitatea de dioxid de carbon produs si reciclat,
lucru care ar duce la acumularea acestuia in atmosfera si schimbarii majore de clima. In plus
multi copaci taiati pentru a face loc agriculturii au fost arsi sau lasati sa putrezeasca eliberand
astfel mult mai mult dioxid de carbon in atmosfera. Jucandu-ne cu factori de o importanta majora
cum e padurea ar putea duce la disparitia lumii cum o stim noi. 

Solutii impotriva defrisarillor

Solutia evidenta ar fi oprirea defrisarii padurilor si astfel oprirea deteriorarii.

Soluția: aplicarea legislației

Plantarea copacilor in locurile unde au fost defrisate suprafetele.

15
Bibliografie

https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2019/RO/COM-2019-352-F1-RO-MAIN-PART-
1.PDF

https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/105/uniunea-europeana-si-padurile

https://www.stirilekanald.ro/usr-bihor-defrisarile-din-apuseni-se-vad-din-satelit-peste-1-000-de-
hectare-de-padure-au-disparut-in-ultimii-ani-16988295

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Defri%C8%99area_p%C4%83durilor_din_Rom%C3%A2nia

(https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83durea_Amazonian%C4%83#Defri%C8%99%C4%83ri

https://bihor.usr.ro/2017/05/08/hectare-padure-disparut-parcul-natural-apuseni/

16
17