UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MECANICA
DEPARTAMENTUL IMST
DROBETA TURNU SEVERIN
MASTERAT

PROTECȚIA MEDIULUI ȘI
DEZVOLTARE DURABILĂ

• MASTERAND :
• CAPEZAN MARIAN
VICTOR

• ANUL I MMED

• 2024
OBIECTIVUL 15: VIAŢA TERESTRĂ
Protejarea, restaurarea şi promovarea utilizării durabile a
ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea
deșertificării, stoparea şi repararea degradării solului și stoparea
pierderilor de biodiversitate
VIITORUL NE APARŢINE!!!
ARATĂ CĂ ÎŢI PASĂ!!!
 Cuprins:
• Importanţa pădurilor

• Cauzele despăduririlor

• Efectele despăduririi

• Soluţii împotriva despăduririi

• Reducerea suprafeţelor de pădure

• Concluzii
 Importanţa pădurilor
Pădurile produc loc de viaţa sau habitat
pentru multe nişe ale ecosistemelor, fixează
solul şi preîntâmpină eroziunea acestuia.
Acestea încetinesc circuitul apei şi permit
absorbţia ei în sol astfel încât aceasta să
intre în pânza freatică cu o mai mare
eficienţă.
Pădurile scad incidenţa şi efectele inundaţiilor cauzate de
puternice furtuni care sunt din ce în ce mai severe şi care au o frecvenţă
sporită în perioadele recente.

Un alt rol important al pădurilor este acela că temperează efectele

climaterice precum încălzirea globală.

Un hectar de pădure distrus înseamnă periclitarea a 300 de specii

de păsări, aproximativ 400 de specii de mamifere, insecte şi alte
vieţuitoare precum şi alte câteva sute de specii de plante.
 Anual, un hectar de pădure consumă aproximativ 16 tone de
dioxid de carbon şi eliberează tot atât oxigen. La fel, pădurea filtrează
vântul care o tranzitează, plus că reţine peste 60 de tone de praf într-un
an. Mai mult decât atât, pădurea scade încărcătura bacteriană din aer cu
până la 90%.

Un fag înalt de 25 de metri, cu diametrul coroanei de 15 metri

produce într-o singură oră necesarul de oxigen al unui om pentru trei zile
(adică 1,7 kilograme de oxigen).

Anual, pe Glob, covorul vegetal (păduri, culturi agricole, ierburi)

eliberează peste 23 de miliarde de tone de oxigen. Peste 60% din această
cantitate este produsă de păduri.

Vegetaţia forestieră reţine circa 600 de kilograme de pulberi pe

hectar, anual.
 Cauzele despăduririlor
 hazarde naturale (erupţii,
cutremure, alunecări, avalanşe). Ex.:
Peru 1970- un cutremur a distrus
pădurea de pe o suprafaţă de 70.000
kmp.; 1980 –erupţia vulcanului Saint
Hellens.

• incendiile ( atât cele cu cauze naturale cât mai ales cele

provocate) . Ex. : Indonezia în 1983 , au fost distruse 3,7 mil.
ha; Australia 1994 – 800.000 ha.

• tăierile (pentru consumul casnic, materie primă

industrială). Anual se exploatează cca.3,5 miliarde mc de masă
lemnoasă (mai ales în zona caldă), în timp ce capacitatea de
regenerare este de numai de 2,7 mld. mc .
 Efectele despăduririi
Odată distrusă pădurea, solul, care se acumulează în peste
1000 de ani, ar dispărea într-o singură decadă ducând la inundaţii
nemaiîntâlnite din pricina faptului că nu mai există sol să
acumuleze apă.
Defrişarea pădurii îi lasă pe oamenii care trăiesc în pădure
fără adăpost şi fără hrană, şi duce la dispariţia unui stil de viaţă
care a existat neschimbat pentru mii de ani.
 Impactul asupra climei planetei: pericolele încălzirii globale şi
a efectului de seră, cauza principală a acestora fiind acumularea de
dioxid de carbon în atmosferă.

Copacii şi alte plante verzi absorb dioxidul de carbon şi

produc oxigen prin fotosinteză, în timp ce animalele consumă
oxigenul şi expiră dioxid de carbon.

Distrugerea pădurii ecuatoriale ar produce un imens

dezechilibru în cantitatea de dioxid de carbon produs şi reciclat, lucru
care ar duce la acumularea acestuia în atmosferă şi schimbări majore
de climă.
 Reducerea suprafeţelor de pădure
La nivelul întregului Glob, suprafeţele forestiere s-au redus de
la cca. 9 mld. ha în antichitate, la doar cca. 4 mld. ha în prezent, cu
consecinţe foarte grave la nivelul bilanţului hidrologic, accelerării
eroziunii, degradării solurilor sau climei.
În funcţie de procentajul actual de împădurire, distingem:
• ţări cu păduri suficiente (în Asia, Oceania, America Centrală);
• ţări cu păduri relativ puţine dar încă în limita de echilibru ecologic (în
Europa şi America de Nord);
• ţări extrem de sărace în păduri (în Africa Tropicală, Australia).
Starea cea mai apropiată de optimul ecologic o are America de
Sud, fiind continentul cu cel mai mare procent de împădurire (46,7
%).
În Africa, despădurirea a luat proporţii dramatice, în
special în Algeria, Egipt, Africa de Sud. Foarte afectată a fost Sahara,
care din zona fertilă, parţial împădurită, a devenit un vast deşert
Singura parte a Africii relativ păstrată, cu un potenţial forestier
apreciabil, este zona ecuatorială (Zair, Gabon, Nigeria, Congo).
 În Asia, pe locul pădurii de odinioară s-a instalat deşertul
(Hindustan, Iranian, Arabic, Sirian).
În America de Nord, deşi pădurea a fost bine conservată până la
venirea coloniştilor (sec. 18), ulterior a suferit cea mai rapidă şi mai violentă
transformare din istoria omenirii. Pădurea a fost afectată astfel ca din 382
milioane ha au mai rămas doar 311 milioane ha, din care 216 milioane ha
productive, 6 milioane ha rezervaţii şi 89 milioane ha păduri degradate.
În America de Sud, despăduririle au avut intensitate inegală, în
funcţie de gradul de accesibiliate şi direcţia de propagare a presiunii
demografice. Cea mai afectată zonă a fost Brazilia răsăriteană, dar şi
Columbia şi Chile. Pădurea amazoniană tinde şi ea să fie distrusă din cauza
mijloacelor de transport – marea magistrală amazoniană
În Europa, despăduririle s-au produs lent, dar “moartea pădurilor”
este aici poluarea. Tăierile, distrugerile neraţionale nu conduc numai la
pierderea pădurilor, ci chiar a unor pierderi materiale, pierderi de vieţi
omeneşti, cum s-a întâmplat în nordul Italiei, unde, din cauza despăduririlor,
inundaţiile au avut efecte devastatoare.
 Problema despăduririi în România
România a ajuns la 26,7% suprafaţa împădurită, de la
80%, cât a fost odată. Astfel, ne situăm sub media europeană de
30% şi sub limitele recomandate de specialişti (35-40%), pentru a
avea un aer curat.

Tăierile de păduri din România au atras atenţia şi

americanilor. NASA finanţează un studiu al mai multor specialişti
care cercetează, colateral, câtă pădure a dispărut din România, în
perioada 1990 – 2000. S-au luat în considerare nu numai
suprafeţele defrişate, ci şi pădurile dispărute din cauze naturale.

Rezultatele parţiale: a dispărut 2,4% suprafaţă de pădure,

din ceea ce s-a studiat până acum. La prima vedere cifra nu pare
prea mare, însă, ţinând cont că pădurile româneşti se situează sub
media europeană ca acoperire, cei 2,4% înseamnă enorm.
 Cele mai multe dispariţii de păduri sunt localizate în Apuseni, Suceava
şi Secuime, acolo unde au şi fost cele mai multe retrocedări. O problemă la fel
de gravă este în Câmpia Română, unde hectare întregi de pădure au dispărut,
lăsând nisipul să se dezvolte.
 Concluzii
• Datorită defrişărilor exagerate şi distrugerii pădurilor prin exploatări
neraţionale şi a păşunatului excesiv, la nivel mondial, a luat proporţii
îngrijorătoare fenomenul de deşertificare, evident mai ales pe
continentul African, unde daunele produse pădurii nu pot fi
justificate ecologic şi nici economic prin păşunatul fondului silvic.
• În acţiunea distructivă a fondului forestier, un rol însemnat îl are şi
poluarea aerului, care produce fenomenul de uscare al arborilor.
• Privite în ansamblu, importanţa pădurii şi menţinerea echilibrului
ecologic şi acţiunile distructive la care aceasta este supusă, se poate
uşor desprinde necesitatea colaborării pe diverse planuri a tuturor
specialiştilor care activează în diferite sectoare productive şi de
cercetare ale agriculturii şi silviculturii, în scopul prevenirii, refacerii
şi menţinerii echilibrelor ecologice, atât de importante vieţii de pe
Terra.
ÎMPREUNĂ PUTEM FACE O LUME MAI BUNĂ!

VĂ MULŢUMIM
PENTRU ATENŢIE!