1. Ce este cercetarea științifică?

Cercetarea stiintifica este tipul de activitate care consta in procesul de

colectare si analiza a datelor in scopul rezolvarii unei anumite probleme de
cercetare.
2. Definiți cunoașterea științifică.
Cunoasterea stiintifica se caracterizeaza prin dezvoltarea ei. Fie ca se prezinta
ca o acumulare infinita de cunostinte sau ca o succesiune de revolutii stiintifice
(Kuhn), cunoasterea stiintifica progreseaza neintrerupt. In concluzie, stiinta
este un tip de cunoastere axata pe analiza faptelor. , stiinta este o activitate si
nu un simplu ansamblu, o suma de cunostinte.
3. Care sunt caracteristicile care definesc spiritul științific?
Calitatile spiritului stiintific sint : simtul observatiei, curiozitatea (interogatia
stiintifica), rationamentul, metoda, deschiderea si obiectivitatea. Impreuna, ele
definesc dispozitiile mentale pe care trebuie sa le demonstreze un cercetator
care intreprinde o activitate stiintifica. In concluzie, spiritul stiintific este o
dispozitie mentala speciala care se dobindeste prin practica. Astfel, prin munca
de cercetare, prin dezvoltarea calitatilor proprii spiritului stiintific, activitatile
sint nu numai interesante dar si posibile.
4. Care sunt obiectivele unei cercetări științifice?
O cercetare stiintifica poate avea trei obiective : descrierea, explicatia,
interpretarea.
5. Definiți proiectul de cercetare.
Proiectul de cercetare este etapa preliminara a cercetarii, prin care stabilim
obiectul de studiu si precizam felul in care realizam fiecare din etapele
procesului de cercetare. Nu este un plan de lucru sau tabla de materii, ci un
document scris de 10-50 pagini. Exista mai multe tipuri de proiecte, dar toate
trebuie sa respecte regulile, fundamentele metodei stiintifice: conceptualizarea
si verificarea (experimentarea).
6. Definiți raportul de cercetare.
Raportul de cercetare este un document scris care prezinta rezultatele
cercetarii odata ce aceasta este terminata. El reia anumite elemente ale
proiectului de cercetare (si ale cercetarii), dar roul lui este de a prezenta
rezultatele analizei ale carei etape si proceduri au fost anuntate in proiect.
 7. Descrieți cel puțin 1 considerație atunci când se alege o temă de
cercetare.
Studentul (sau cercetatorul) trebuie sa se asigure de interesul pentru subiect.
Daca sintem putin sau de loc captivati de subiect, nu putem investi energie
intelectuala pentru a duce la bun sfirsit cercetarea si nu putem surmonta
dificultatile inerente cercetarii (cursa cu timpul, problema resurselor
materiale).
8. Descrieți etapele formulării unei problematici.
1) alegerea temei generale (subiect de cercetare)
- activitate anexa : construirea bibiografiei exhaustive (lecturi generale) –
aceasta conduce la:
2) identificarea problemei generale de cercetat
- identificarea elementelor generale ale problemei
- enuntarea chestiunii generale si alegerea obiectului de studiu (tema
particulara)
- activitate conexa : consultarea sistematica a lucrarilor specializate in tema
particulara – ne conduce la :
3) formularea problemei specifice de cercetare
- alegerea problemei specifice
- enuntarea chestiunii specifice
9. Enumerați și definiți tipurile de indicatori.
Exista trei tipuri de indicatori :
a) Indicatori nominali – se utilizeaza in clasificari; ei opereaza o distinctie.
Indicatorul este o calitate. De exemplu, indivizi care vorbesc romana, engleza,
sau indica apartenenta etnica, religioasa. Ei servesc la diferentiere.
b) Categorii ordinale – opereaza o ierarhizare dupa marime. De exemplu:
nivelul de dezvoltare, sau coruptia, poate fi mare, medie, mica. Cu indicatorii
ordinali stabilim raporturi de marime sau rang.
c) Categorizare numerica – cea mai precisa. Indicatorii sub forma categoriilor se
construiesc pe baza de numere. Puse in relatie dau intervale sau ratio. De
exemplu, clasificam indivizii dupa venit lunar : 1000 lei, 2000, 3000 lei cu care
putem calcula medii sau alte forme de calcul.

10. Enumerați și definiți calitățile indicatorilor.

Indicatorii trebuie sa respecte anumite criterii, in special precizia, fidelitatea si
validitatea.
1) Criteriul preciziei inseamna ca trebuie sa precizam cum aceasta unitate de
masura va fi
aplicata.
2) Criteriul fidelitatii cere ca un indicator sa furnizeaza rezultate constante,
adica pentru fiecare
aplicare identica a unei masuri unui aceluiasi obiect, trebuie sa ajungem la
acelasi rezultat
3) Creteriul validitatii se refera la capacitatea unui indicator de a reprezenta
adecvat conceptul
pe care il precizeza si masoara. Validitatea este adesea greu de stablit pentru ca
cel mai adesea
ea se bazeza pe o judecata de valoare, ceea ce nu trebuie sa impiedice
cercetatorul sa justifice
validitatea indicatorilor retinuti, de exemplu referindu-ne la literatura existenta
in special la
lucrarile anterioare asupra aceluiasi subiect