Standardele APA pentru redactarea

unui raport
METODELE CALITATIVE
 Standardele APA pentru redactarea unui
raport
 Dacă raportul de cercetare urmează să fie publicat - primul capitol
este un rezumat, nu mai mult de250 cuvinte.
 Dacă raportul de cercetare nu va fi publicat - primul capitol este unul
teoretic:
 - se definesc conceptele;
 - se expun teoriile existente în domeniul respectiv, corelativ cu cele
folosite în cercetare
 - se precizează sumar caracteristicile populaţiei pe care se aplică
testul;
 - pentru populaţiile de cercetare speciale (aceasta nu înseamnă studenţi,
medici etc., ci persoane cucomportament deviant etc.) se face
deasemenea o caracterizare sumară.
 Partea teoretică nu trebuie să depăşească o treime din volumul
lucrării
 Standardele APA pentru redactarea unui
raport
În capitolul II
- Se prezintă obiectivul, ipotezele, designul de
cercetare, metodele, participanţii (a se evita
termenul de"subiecţi").
Se precizează tipul de design, dacă aplicarea
testului s-a făcut în grup sau individual, de către
cercetător sau de către operatori.
- La expunerea metodelor nu se precizează doar ce
metode au fost folosite, ci şi o succintă prezentare.
Descriere exhaustivă se face doar dacă este o
metodă nouă. - Jumătate din lucrare trebuie să
conţină rezultatele cercetării.
Standardele APA pentru redactarea unui
raport

 La capitolul "Rezultate" trebuie să fie precizată ipoteza pe

care lucrăm.
 Dacă sunt mai multe ipoteze, fiecăreia i se rezervă un
sub-capitol.
 - Tabelele cu date trebuie urmate de comentarii.
 - Se menţionează pragurile de semnificaţie, deoarece în
funcţie de ele se stabileşte cât de semnificative sunt
rezultatele obţinute.
Standardele APA pentru redactarea unui raport

 concluzii - se discută doar obiectivele; dacă unul dintre

obiective nu a fost atins se precizează acest lucru, iar dacă
un obiectiv a fost verificat parţial, se explică de ce.
 Bibliografia trebuie prezentată pe larg.
 Ca anexe se inserează metodele folosite dacă sunt noi,
datele primare (brute) etc.
 Cerinţe de stil:
 - În general, prima propoziţie este de dorit să fie
independentă.- A se evita formele prescurtate (nu-i) folosite
în locul formelor întregi (nu este).
 - Se recomandă folosirea persoanei întâi plural, dar fără a
se folosi cuvântul "noi".
Standardele APA pentru redactarea unui raport
La "Metode", "Rezumat", în partea teoretică se
foloseşte timpul trecut;
la redactarea rezultatelor şi concluziilor se poate folosi
şi timpul prezent.
- Abrevieri: se scrie întâi denumirea completă, apoi în
paranteză abrevierea, care se va folosi ca atare pe tot
parcursul raportului.
 Nu se folosesc prescurtări, nici pentru unităţile de
măsură.
- În text, numerele de la 1 la 10 se scriu în litere.-
Pentru citate se folosesc ghilimelele. Dacă preluăm
ideile unui autor, dar nu textual, nu folosim ghilimele,
ci precizăm: Autorul X afirmă că...-
Standardele APA pentru redactarea unui raport

Referinţele în text: se scrie în mod obişnuit numai

numele autorului şi anul apariţiei lucrării din care
se preiau ideile, eventual pagina.
- Titlul nu trebuie să aibă mai mult de 10-12 cuvinte.-
Pentru bibliografie se începe pagină nouă;
 orice lucrare sau autor citat în raportul de cercetare
trebuie să se regăsească în bibliografie;
se trece: numele de familie al autorului, iniţiala
prenumelui, anul apariţiei lucrării, titlul lucrării,
localitatea unde a fost publicată și editura.
 Trăsăturile caracteristice ale
metodologiei calitative
Se ocupă de cercetarea situaţiilor reale, şi nu de
experimente de laborator.
demersul de cercetare este inductiv, ceea ce presupune
selectarea datelor esenţiale dintr-un număr mare de
informaţii.
Se ocupă de cercetări holistice; fenomenul social în
totalitatea lui înseamnă mai mult decât o sumă de
componente.
Este specifică participarea personală a
cercetătorului, care se foloseşte de raţionamente
intuitive de tip insight şi trebuie să poată apela la
empatie.
Presupune o abordare dinamică - capacitatea de
adaptare în faţa schimbărilor din evoluţia sistemului
social. În ciuda existenţei unui plan de cercetare,
etapele nu sunt fixate imuabil.

Este orientată spre unicitate; presupunem încă din

debutul cercetării că fiecare situaţie cercetată este
unică, evolutivă şi trebuie cercetată ca atare. Utilizează
analiza contextuală (cadrul istoric şi temporal).

Empatia nu se referă în acest caz la rezonarea afectivă,

ci are un sens obiectiv, acela de neutralitate
empatetică, adică acea capacitate de a rămâne neutru
(obiectiv) şi, în acelaşi timp, de a percepe empatic
trăirile participanţilor la cercetare.
Principiile metodologiei calitative
 1. Deschiderea:
 cercetarea calitativă nu are o structură predeterminată prin
ipoteze şi proceduri care să-i influenţeze evoluţia. Ipotezele
reprezintă un scop, nu o condiţie a cercetării; există totuşi
precizat un obiectiv, un scop de cercetare.
 2. Comunicarea: cercetarea calitativă presupune directa relaţie
între cercetător şi participanţi; această relaţie directă este un
travaliu comun care permite obţinerea unui maximum de
informaţie. Participanţii definesc, explică şi interpretează
realitatea, iar cercetătorul selectează şi păstrează ceea ce este
esenţial, comun şi definitoriu din informaţiile primite.
 3. Realitatea socială ca proces: scopul cercetării calitative este
identificarea modului de construire a patternurilor
comportamentale şi definirea sensului acţiunilor umane.
 4. Reflexivitatea şi analiza: fiecare sens este considerat reflexul
contextului din care a luat naştere. Analiza acestuia presupune o
metodă flexibilă care să surprindă schimbările contextuale.
Principiile metodologiei calitative
5. Explicaţia: într-o cercetare calitativă, cel care o
efectuează este obligat să explice scopul cercetării în
amănunt, onest şi fără să inducă anumite răspunsuri.
Analiza datelor urmează descrierii şi teoretizării unui
context social, şi nu semnalării unor relaţii de tipul "un
sunet puternic determină scăderea atenţiei).

6. Flexibilitatea: - atât din punctul de vedere al

alegerii metodelor şi procedeelor, cât şi al designului;
designul se poate schimba pe parcurs, în funcţie de
realitatea din teren. Etapele pot să nu se deruleze în
ordinea fixată.
 Metodele cantitative
Realitatea socială este considerată
simplă, obiectivă, unică, măsurabilă
Se stabilesc relaţii cauzale şi corelaţii şi
se utilizează raţionamente nomologice
Au la bază teorii pozitiviste; neagă
complexitatea fenomenelor investigate
Demersul logic este deductiv, bazat pe
reguli strict verificabile, ceea ce face
posibilă replicabilitatea
Conduc la rezultate cifrice, prelucrabile
statistic
Cercetătorul are rol dublu: colectează şi
interpretează rezultatele
Metodele calitative
Realitatea socială este considerată
subiectivă, problematică, holistică, un
construct social
Lucrează cu raţionamente non-
deterministe, nu consideră relaţia cauză-
efect ca fiind un principiu de bază al
explicaţiei, ci se interesează de o
cauzalitate circulară şi holistică
Încearcă o descriere cât mai completă a
realităţii umane
Demersul logic este inductiv,
interpretativ, bazat pe logica
descoperirii
Sunt mai puţin interesate de cifre; ca
proceduri de validare, folosesc
validarea de semnificaţie
Cercetătorul are rolul de a reproduce cât
mai fidel şi mai corect informaţiile
colectate
 METODELE CALITATIVE - TEHNICA GRUPULUI NOMINAL

Tehnica grupului nominal

Tehnica grupului nominal reprezintă o tehnică de
identificare şi fixare a problemei şi a temei de
cercetare, ca şi a implicaţiilor acestora
Presupune un demers inductiv şi poate înlocui cu
succes documentarea clasică.
Este specifică abordării calitative şi este suficient de
puternică încât să înlocuiască o documentare clasică.
Se bazează pe ideea că reunirea unui grup de experţi
pentru discutarea unei problematici anume oferă la fel
de multe informaţii ca şi studiul lucrărilor publicate
anterior pe acea temă.
METODELE CALITATIVE - TEHNICA GRUPULUI NOMINAL

A fost pusă la punct de către cercetătorii olandezi

Delbecq şi Van de Ven (1968).
 Presupune o conduită specială a grupului de lucru şi o
serie de paşi de urmat.
 Grupul de lucru presupune reunirea unui număr de
persoane (maxim 10) care discută foarte puţin între
ele; comunicarea se face în scris, prin intermediul celui
care coordonează activitatea (mediatorul).
 Acesta preia orice informaţie şi are grijă ca fiecare
participant să-şi expună opinia. De obicei, participanţii
sunt persoane avizate.
METODELE CALITATIVE - TEHNICA GRUPULUI NOMINAL

Etapele funcţionării grupului nominal

Enunţarea temei de discutat, sub forma unei întrebări.

Generarea de soluţii: fiecare participant răspunde
întrebării puse în discuţie;
răspunsurile se dau în scris, cu cerinţa de a fi cât mai
scurte şi mai numeroase;
fiecare enunţ conţine o soluţie şi numai una;
Colectarea soluţiilor de către mediator - rezultă o bancă
de date pe care mediatorul le returnează grupului, în
scopul de a elimina duplicatele.
 METODELE CALITATIVE - TEHNICA GRUPULUI NOMINAL
Reformularea şi gruparea soluţiilor, în scopul de a
elimina redundanţele şi duplicatele.
Mediatorul păstrează doar soluţiile clare, diferenţiate, unice, mai mult
sau mai puţin bune.
Selectarea soluţiilor bune
 fiecare membru al grupului selectează cele mai bune 5-8 soluţii;
 şi acest demers, ca şi cele anterioare, este confidenţial.
Mediatorul dispune astfel de o listă a soluţiilor, ordonate în funcţie
de rangul de prioritate.
Acum are loc prima comunicare orală: mediatorul prezintă
grupului cele 5-8 soluţii şi se analizează coerenţa răspunsurilor,
pentru evitarea contradicţiilor.
Se supune la vot lista de soluţii care reprezintă posibilele obiective
de urmărit în cercetare
Avantaje:
- timpul scurt (se poate realiza în câteva ore echivalentul
unei documentări de două luni de zile);
- permite analiza unei game mari de tematici, dacă nu se
introduc restricţii cu privire la vârsta şi ocupaţia
membrilor, singura condiţie fiind aceea ca membrii să
cunoască realitatea care se doreşte a fi cercetată.
Limite:
soluţiile oferite, transformate în obiective de cercetare,
să nu fie recunoscute social;
soluţiile colectate să fie superficiale;
frustrări la unii membri ai grupului (cei mai puţin
vorbăreţi, care nu apucă să-şi expună ideile).
limitările pot fi reduse prin experienţa mediatorului