Analiza de continut

Curs 6
 Ce este analiza de continut

 Analiza de conținut este o metodă de cercetare

care constă în examinarea sistematică a unor
comunicări scrise sau înregistrate, in scopul de a
identifica, analiza si cuantifica prezența și
frecvența unor cuvinte, unitati de semnificatie
sau teme comune, cât si relatiile dintre acestea
Situații in care este recomandabila
analiza de continut

 Examinarea unor tendințe sau modele in domeniul educațional

- identificarea tendințelor de comunicare ale populației țintă

 Realizarea unui studiu preliminar pentru un interviu, observatie

sau anchetă - pot fi precizate întrebările interviului sau ale
sondajului sau se poate intocmi grila de observație

 Pentru subiecte inaccesibile direct sau atunci când se dorește

evitarea interacțiunilor

 Poate permite o analiză longitudinală

Cerinte pentru analiza de continut

 Krippendorff, 1980 (apud. Stemler, 2001) – o analiza

de continut presupune a raspunde la șase întrebări
– Ce date sunt analizate?
– Cum sunt ele definite?
– Care este populația pentru care sunt analizate
datele?
– Care este contextul în raport cu care se analizează
datele?
– Care sunt limitele analizei?
– Care este obiectivul inferențelor?
Tipuri de analiză de conținut
 ANALIZA CONCEPTUALA -
constă in identificarea si
stabilirea frecvenței de
aparitie a unor concepte cel
mai adesea reprezentate de
cuvinte într-un text.
 Ex. Ptr. a identifica
preocuparea pentru educatie in
jurnalele romanesti vom
determina cat de frecvent apar
in articole cuvinte precum
educatie, educational, educat,
educabil etc.
 ANALIZA RELATIONALĂ -
examinează relațiilor dintre
concepte într-un text
Ex. prin analiza relațională, am
putea identifica ce alte cuvinte
sau expresii insotesc cuvintele
educatie, educator etc. și apoi
să determinam ce sensuri
diferite rezultă ca urmare a
acestor grupări.
 Analiza conceptuala
Analiza conceptuala - etape

1. Identificarea si formularea unor întrebări de

cercetare
2. Selectarea unui esantion de text
3. Codificarea conceptelor – proces dificil
deoarece conceptele pot fi explicite, dar si
implicite (ex. educat / cel care invata / se
formeaza)
Pasi urmariti in codificare (Becker et
all. 2012)

1. Stabilirea nivelului de analiza - va fi selectat si codificat un singur

cuvant sau mai multe cuvinte dintr-o fraza sau ambele variante?

2. Stabilirea numarului de concepte care vor fi codate – ceea ce

presupune dezvoltarea unui set de concepte si categorii predefinite.
Cercetatorul va decide daca va codifica doar cuvinte care exprima
varianta pozitiva sau si cea negativa sau care sunt conceptele cele
mai relevante. Se va preciza daca setul de concepte ramane stabil
pana la sfarsit sau daca cercetatorul mai poate adauga categorii pe
parcurs.

Ex. din campania prezidentiala a lui Clinton, 1992, privind reforma de sănătate: au
fost codificate cuvinte precum ieftin, scump, accesibil tuturor.
Pasi urmariti in codificare
3. Decizia privind codificarea existenței unui concept sau a
frecvenței unui concept. – această decizie este importantă,
deoarece se schimbă procesul de codificare.
a. Când se codifica existența unui concept, acesta va fi numarat o sigura
data, indiferent de câte ori a apărut in text proces schematic si
simplificator deoarece dă cercetătorului o perspectivă foarte limitată
asupra textului.

b. numarul de apariții a unui concept (frecvența) stabileste importanta

acestuia.

Ex. . in campania lui Clinton, aparitia cuvantului “ieftin” de 50 de ori, în

comparație cu 15 aparitii ale sintagmei "accesibil tuturor" conduce
cercetatorul la interpretarea că Clinton este preocupat mai mult de
vinderea “reformei medicale” , bazată mai mult pe beneficii economice,
decât de accesibilitatea sistemului de sănătate.
Pasi urmariti in codificare

4. Decizii cu privire la modul în care va face distincția între

concepte. Cercetătorul trebuie să decidă dacă conceptele
trebuie să fie codificate exact așa cum apar sau dacă ele
trebuie înregistrate ca evenimente similare chiar și atunci
când apar în forme diferite.

Ex. referitor la campanie, cuvîntul "scump", s-ar putea să apară , de asemenea, ca

"scumpete. Cercetatorul trebuie să determine dacă cele două cuvinte spun
lucruri radical diferite pentru el / ea sau dacă acestea sunt suficient de
asemănătoare, încât să poată fi codificate ca semnificând același lucru. Pot fi
similare diverse cuvinte tehnice, cuvinte de argou sau eufemisme politice, ca
de ex. " o provocare din punct de vedere economic".
Pasi urmariti in codificare

5. Stabilirea regulilor de codificare a textelor - stabilirea unui

set de reguli care ca asigure ca procesul de codare se va
realiza în același fel de fiecare dată.

Ex dacă un cercetător va codifica, intr-un paragraf, sintagma "o

provocare din punct de vedere economic" ca o categorie
separată de categoria "scump", iar într-un alt paragraf, va
codifica aceeasi sintagma in categoria "scump" atunci datele
sale vor fi biasate, ceea ce va conduce la invalidarea
interpretărilor elaborate si a concluziilor. Regulile de
traducere protejează împotriva acestei distorsiuni și conferă
procesului de codificare un nivel ridicat de consecvență și
coerență
Pasi urmariti in codificare

6. Decizia privind informația "irelevantă".

Cercetătorul trebuie să decidă dacă
informațiile irelevante ar trebui să fie
ignorate (așa cum sugerează Weber,
1990,), sau utilizate pentru reexaminare și /
sau modificare a schemei de codificare.
Pasi urmariti in codificare

7. Codarea textelor.
a. aceasta operatie se face fie manual, adică prin citirea
textului și inregistrarea aparitiei fiecarui concept sau prin
utilizarea diferitelor softuri.

b. softul de analiza de conținut poate automatiza procesul de

codificare și examina cantități uriașe de date, precum și o
gamă mai largă de texte, rapid și eficient.

c. corectitudinea procesului ca urmare a utilizării unui soft

depinde insă in mare măsura de corectitudinea pregatirii si
codificarii realizată de cercetator si de calitatea introducerii
categoriilor
Pasi urmariti in codificare

8. Analiza rezultatelor.
– Decizia privind informațiile din text care nu au fost codate. Se
poate opta pentru stergerea lor sau pot fi pastrate pentru o
reexaminare globală si constructia unei noi scheme de codare.

– Pe baza codificarii actuale cercetatorul formulează concluzii si

face generalizări. Prelucrarile sunt insă pur cantitative si
nivelurile de interpretare și de generalizare sunt foarte limitate.
Dar pot fi sesizate tendințele, care sunt indicatori ai unor idei mult
mai mari. Ex. de la pct.3

– O analiză conceptuală, deși extrem de utilă și eficientă pentru

furnizarea acestui tip de informații, este totuși limitată datorita
caracterului cantitativ al analizei.
Analiza relatională
Analiza relatională (analiză semantică
(Palmquist, Carley, si Dale, 1997)

 Demersul de analiză merge dincolo de semnalarea prezenței

unui concept, către explorarea relațiilor dintre conceptele
identificate si stabilirea unor relatii semantice semnificative.

 Conceptele individuale, in sine, nu au o semnificație inerentă.

Sensul este, mai degrabă, produs de relațiile dintre concepte.

 Carley (1992) consideră conceptele ca "nuclee ideatice," , in

jurul cărora se articulează alte concepte, construind astfel o
semnificație.
Analiza relatională - etape

1. Identificarea si formularea unor întrebări de

cercetare
 intrebarea este importanta deoarece orienteaza demersul
de identificare a conceptelor (formulati intrebarea pentru
discursul lui Clinton)
2. Selectarea unui esantion de text
 Intrebarea de baza este cât de multa informatie trebuie
pastrata pentru analiza (prea putina informatie pierde
concepte relevante, prea multa ingreuneaza codificarea)
 Atentie. In anumite parti ale comunicarii pot sa nu apara
conceptele urmarite
Analiza relatională - etape

3. Determinarea tipului de analiza.

 Exista diferite subcategorii de analiza ce pot
fi folosite
– Analiza emotiilor
– Analiza de proximitate
– Cartografierea conceptuala
Subcategorii de analiză relațională

1. Evaluarea emotiilor:
– Gottschalk (1995) susține că starea emotionala /
psihologica a vorbitorul sau scriitorului poate fi evaluată
prin comportamentul verbal.

– Procedura ar consta in evaluarea fiecarui concept si

atribuirea unei valori pe o scala Likert, in functie de
intensitatea trairilor emotionale. Procesul este dificil
deoarece emoția poate varia în timp și de la o populație la
alta.
Subcategorii de analiză relațională

2. Analiza de proximitate:
– analizează co-aparitia unor concepte explicite în text . În
această procedură, textul este definit ca un șir de cuvinte.
Initial este determinată o secventa de text, numită
fereastră. Fereastra este apoi scanată pentru a verifica co-
aparitia de concepte. Rezultatul este crearea unei matricea
de concepte.

– Cu alte cuvinte, dacă o matrice sau un grup de concepte

interdependente co-apar , s-ar putea sugera un anumit
sens global . Tehnica este problematică, deoarece
fereastra înregistrează doar concepte explicite și tratează
sensul ca rezultând din proximitatea co-apariției.
Subcategorii de analiză relațională

3. Cartografierea cognitivă:

– constă in reprezentarea vizuală a relațiilor dintre concepte

sub forma unor harti conceptuale. În timp ce alte proceduri
se aplică in ordinea derulării textului, hărțile conceptuale
încearcă să creeze un model global al sensului textului.

– Analiza hărtilor cognitive permite comparații privind modul

in care sensul se schimbă in timp si de la o populatie la
alta. ( Palmquist, Carley si Dale, 1997).
Analiza relatională - etape

4. Reducerea textului la categorii si codarea

cuvintelor sau pattern-urilor
– La nivelul cel mai simplu se poate codifica existenta unui
concept, ceea ce nu e neaparat o abordare simplistă.
Poate fi analizata dinamica conceptelor in timp. De ex. se
poate realiza o harta conceptuala la inceputul unui proces
si poate fi comparata cu harta conceptuala de la finalul unui
proces. (Ex. dinamica motivationala la inceputul facultatii si
la finalul anului I)

– Pot fi codate de la inceput relatii dintre concepte, care

transmit informatii reale, sau informatii ambigui, sau
informatii cu dublu sens etc.
Subcategorii de analiză relațională
5. Explorarea relatiilor dintre concepte ( taria, semnul si directia
relatiilor)
– Taria relatiilor - se referă la gradul în care două sau mai multe concepte
sunt legate. Aceste relații sunt mai ușor de analizat sau comparat atunci
când toate relațiile dintre concepte sunt considerate a fi egale. Atribuirea
puterii unei relații este dată de cuvinte precum: „cu exceptia faptului că”,
„poate”, este posibil ca”, atunci când acestea sunt legate de o anumită
secțiune de text, fraza, sau o idee.
– Semnul unei relații: rezultă din legatura pozitiva sau negativa dintre
concepte. (ex. piata neagra, piata gri sau piata alba).
– Direcția relației: se referă la tipul de relații categoriale expuse. Codarea
acestui tip informații poate fi utilă în stabilirea impactului noilor informații
într-un proces de luare a deciziilor. Diferite tipuri de relații direcționale
includ, "X implică Y", "X are loc înainte Y" , "dacă X” etc.
Ex. Cercetatorul poate stabili ca , "poate implică îndoială,"sau "în cazul în care
există fonduri, atunci va fi facută o schimbare” implica conditionare, deci
loc pentru schimbarea deciziei.
Subcategorii de analiză relațională

6. Codarea relatiilor – este important sa stabilim care

relatie reflecta informatie veritabila, care exprima
ambiguitate sau alte tipuri de sensuri

7. Realizarea analizei statistice – frecvente sau

corelatii intre concepte

8. Harta conceptuala - reprezentarea conceptelor si a

relatiilor dintre ele intr-o forma grafica