ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ȘI A

MEDIULUI

Proiect la Reconstrucție ecologică

Realizarea unor lucrări de împădurire

STUDENȚI: Ioniță Andreia Profesor : Bara Simona

Istrățoiu Sabrina

Jalbă Andreea

Logofătu Alina
Seria B – Grupa 1332

București, 2020
 CAPITOLUL I - Importanța împăduririlor și necesitatea lor

Pădurile aduc importante beneficii în întreaga lume. Pe lângă faptul că adăpostesc

nenumărate specii de animale și păsări, ajută la încetinirea încălzirii globale, opresc alunecările
de teren, reprezintă și un spațiu de relaxare pentru milioane de oameni.

Din nefericire, în România, problema defrișărilor devina una din ce în ce mai gravă, asociațiile
de voluntari nereușind să facă față complet acestor pierderi. Copacii cresc mai repede atunci
când sunt tineri, însă procesul încetinește odată cu maturitatea. Arborii ar trebui tăiați după o
anumită vârstă, însă din motive economice, firmele îi doboară prea devreme.

Solul pădurilor este umed iar odată cu îndepărtarea copacilor, acesta se usucă într-un
ritm alert. Astfel se crează un dezechilibru în natură, ajungându-se la secetă și zone aride. În
alte locuri efectele sunt mai grave, transformându-se în alunecări de teren cu pagube
semnificative.

În țara noastră, potrivit unui raport GreenPeace, se taie pe oră aproximativ 3 hectare de pădure.
Asociația Oxigen, alături de zeci de voluntari, plantează în fiecare an puieți, în speranța
revenirii la normal a naturii.

Conform France Press, procesul de împădurire, însă, este susținut și recomandat pentru
alte beneficii, asupra ecosistemului și asupra economiei. Chiar dacă nu este un răspuns la
problema încălzirii globale, mai ales la ritmul prezent de emitere a gazelor de seră, susțin autorii
studiului, împădurirea trebuie să urmeze un plan și categoric ajută planetei. Planul de
împădurire în masă este încurajat de protocolul ONU, în baza teoriei conform căreia pădurile
absorb masiv dioxid de carbon din aer, prin fotosinteză. Însă ecologiștii și cercetătorii din
domeniu susțin că maturizarea pădurilor se face în timp îndelungat, iar ele oricum absorb și
căldură solară mai multă din cauza culorii întunecate, astfel că, spun ei, trebuie căutate alte
soluții, mai directe și mai eficiente.

Pentru politică : producători de regiuni în care turismul natural are potențial, se oferă
următoarele sugestii: întrucât peisajul atractiv este identificat ca fiind un factor important
pentru afacerea turistică bazată pe natură, noi tipuri de mecanisme sunt necesare pentru a
asigura o bună calitate a acestei resurse de bază și dezvoltarea pozitivă a acestui sector. Ca
nivel interesul participării la finanțare și acorduri legate de plățile pentru serviciile ecosistemice
poate fi mai degrabă scăzut în rândul întreprinzătorilor, ar trebui, de asemenea, să fie lansat un
mecanism de stimulare a companiilor. În plus, este nevoie de un proces de comunicare și
comunicare.

Vegetatia reprezinta unul din cele mai importante elemente din cadrul unui spatiu
amenajat, avand rolul de a contribui la marirea impresiei de spatiu si intindere a unui parc, de
a permite dirijarea perspectivelor, mascarea elementelor inestetice, armonizarea culorilor, etc.
In cadrul perimetrului studiat este necesara impadurirea acestuia cu specii forestiere
Obiectivele (principalele efecte ecologice) unui proiect de impadurire sunt :

 reducerea poluarii atmosferice prin fixarea dioxidului de carbon din atmosfera;

 reţinerea prafului din atmosfera, un hectar de padure reţine 30 – 35 to/an/ha de praf;
 reducerea vitezei vântului; în padure viteza vântului se reduce la circa 60% comparativ cu
 terenul descoperit, ceea ce detrminã scaderea intensitãţii evaporarii apei din sol, însemnând
sporuri de producţie agricola şi reducerea cheltuielilor de irigarea culturilor;
 padurea are capacitatea de a reţine apa în sol, circa 10000 mc/an/ha, din care consuma 3000
–4000 mc, iar restul se înmagazineazã în sol, alimentând stratul freatic, realizându-se şi
filtrarea acestuia prin reducerea oligoelementelor în profunzimea solului, la adâncimea de
15 cm acestea scad la 1%, faţã de cantitatea de la suprafaţa solului;
 repartizarea uniforma a stratului de zapada, ceea ce duce la o mai bunã aprovizionare cu
apa a solului
 împrospatarea aerului prin consumul de dioxid de carbon, circa 14 to/an/ha şi eliminarea
de oxigen în procesul de fotosinteza, circa 10 to/an/ha;
 padurea produce uleiuri volatile şi fitoncide, 5 – 30 kg/an/ha, substanţe cu caracter
bacteriostatic,importante pentru purificarea aerului;
 ecranarea acustica: perdelele forestiere şi alte asociaţii forestiere reduc nivelul de zgomot
cu pâna 50%.
 protejarea solului prin reducerea scurgerilor de suprafaţa, asttfel, transportul de aluviuni se
reduce la 0.1 – 0.5 mc/an/ha sub pãdure, fata de 5 – 10 mc/an/ha pe paşuni degradate şi 10
– 15 mc/an/ha pe terenurile arabile în panta.

Aceste efecte sunt mult mai numeroase şi sunt importante pentru protecţia mediului
înconjurator. Măsurile de voluntariat vor putea aduce o mai mare recunoaştere a rolului
utilizării durabile a solului în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice. Crearea
încrederii în această abordare presupune ca regulile să fie suficient de riguroase pentru a se
asigura că acţiunile de voluntariat duc la reduceri clare, cuantificabile ale emisiilor de dioxid
de carbon în atmosferă cât şi la alte avantaje legate de mediu. Însă, fără o reducere reală la
scară largă a emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel de măsuri temporare de voluntariat nu
pot duce la atenuarea efectelor schimbărilor climatice.

CAPITOLUL II - Împăduririle în România

In prezent, fondul forestier al Romaniei ocupa o suprafata de aproximativ 6,5 milioane

hectare, suprafata care ne plaseaza pe locul 13 in Europa din puctul de vedere al suprafetelor
impadurite, respectiv 26,7% din totalul teritoriului, situandu-se astfel cu 2,6% sub media
europeana, de 29,3%.

Pe plan mondial se consideră că, pentru satisfacerea nevoilor de lemn, dar pentru ca
pădurile să isi realizeze functiile de protectie, procentul minim de împădurire a teritoriului unei
tări nu trebuie scadă sub 25%. Astfel, putem spune ca procentul de 26,7% de suprafete
împădurite din tara noastră înseamnă foarte putin peste procentul minim admisibil, situatie care
ar trebui sa ne ingrijoreze, in conditiile in care tari similare ca relief si conditii climatice precum
Austria, Cehia sau Bulgaria au procentul suprafetelor impadurite din totalul teritoriului de peste
35%. Potrivit mai multor ecologisti, actualmente suprafata pădurilor de pe planeta noastră a
atins limitele minim admisibile pentru functionarea normală a biosferei. Acest lucru se
datorează în proportii de 90 la sută iresponsabilitătii si atitudinii neglijente a oamenilor fată de
resursele forestiere. Opinia publica nu pare sa acorde importanta padurilor, dincolo de interesul
economic pe care îl reprezinta lemnul, ignorand faptul ca un hectar de pădure filtrează anual
50 – 70 de tone de praf, absoarbe 6 tone de bioxid de carbon i produce circa 4 tone de oxigen.

Un studiu intocmit de World Wide Fund For Nature arata ca suprafetele impadurite din
tara noastra stationeaza intre 0-1% pe an.
 Pe fondul unui complex de conditii naturale favorizante, reducerea suprafetei acoperite
cu paduri dar si defectuoasa gospodarire a acestora, asociata cu practicarea pasunatului intens
si a unei agriculturi inadecvate, au generat in decursul timpului grave dezechilibre ecologice,
ca urmare a degradarii terenurilor, cauzand inundatii catastrofale, precum cele din anul 2005.
O problema, de mare interes national, o reprezinta reconstructia ecologica a tarii
prin impadurirea imenselor suprafete de terenuri degradate. In Romania sunt foarte multe
terenuri degradate sau cu importanta economica scazuta care ar putea sa intre usor in circuitul
forestier, tot ce trebuie pentru a se realiza acest lucru este vointa omului pentru mediul
inconjurator.
Avand in vedere ca padurea inseamna mai mult decat lemn, am considerat necesar sa fie
mediatizate mai mult efectele benefice ale padurii asupra sanatatii si psihicului uman. Trebuie
pus accentul mai mult pe functiile de protectie ale padurii, pe faptul ca se pot obtine castiguri
mult mai mari din turism decat din lemn prin valorificarea zonelor frumoase impadurite si prin
crearea altor zone prin programe de impaduriri, cu speranta de a salva macar ce se mai poate
din tezaurul verde al Romaniei.
Tara noastra este singurul stat din Europa in care exista un proces de desertificare, in
plina desfasurare din cauza taierilor ilegale de arbori si a reducerii suprafetei impadurite. Pentru
a evita situatia penibila de a ajunge singurul stat din UE in care dispar padurile este necesara
atat o strategie coerenta de combatere a tăierilor ilicite si a pasunatului abuziv, dar mai ales un
program sustinut de impaduriri.
La nivelul anului 2017, au fost efectuate studii de fezabilitate pentru doar cateva mii de
hectare, din intreaga tara. La prima vedere poate parea o suprafata mare de teren degradat
propus pentru reconstructie ecologica prin impadurire, insa daca luam in calcul cele
aproximativ 2.170.000 hectare de teren degradat din Romania (din estimarea Institutului
National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului), este
evident ca aceasta suprafata reprezinta doar o palida raza de speranta in vederea cresterii
fondului forestier national.
Totusi, este un prim pas spre o reconstructie ecologica forestiera, in adevaratul sens al
cuvantului, deoarece atat proiectarea cat si executia sunt realizate de catre firme autorizate de
catre Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, iar solutiile adoptate fiind in stricta
concordanta cu normele silvice in vigoare, nefiind influentate de catre alti factori mai mult sau
mai putin obiectivi. Fondurile necesare pentru realizarea acestor obiective sunt alocate de la
bugetul de stat si din fondul de ameliorare al fondului funciar cu destinatie silvica.
Capitolul III – 3.1 Ce presupun lucrările de împădurire ? / Cum se
desfășoară?

Suprafetele de teren care fac obiectul reconstructiei ecologice prin impadurire sunt in
principal terenuri inapte culturilor agricole afectate de eroziune de suprafata si de adancime,
constituite in perimetre de ameliorare. Sunt considerate terenuri degradate, în întelesul Legii
fondului funciar nr. 18/1991 i H.G.786/1993, terenurile care prin eroziune, poluare sau prin
actiunea altor factori antropici i-au pierdut total sau partial capacitatea de productie pentru
culturi agricole sau silvice, si anume:

 terenuri cu eroziune de suprafata foarte puternica si excesiva, indiferent de folosinta;

 terenuri afectate de alunecări active, prabusiri, surpari si curgeri noroioase ;
 terenuri nisipoase expuse erodarii de către apa sau vant;
 terenuri cu acces permanent de umiditate si mlastini;
 terenuri saturate si acide;
 terenuri poluate si substante chimice, petroliere sau noxe;
 terenuri ocupate cu halde miniere, de euri industriale si/sau menajere, gropi
 terenuri neproductive;
 terenuri si biocenoze afectate sau distruse.

Pentru reconstructia terenurilor degradate prin impadurirea acestora, am considerat necesar

sa prezentam in cele ce urmeaza etapele care trebuie parcurse pentru reconstructia unui teren
degradat prin impadurire, astfel, la nivel judetean, prin ordin al Prefectului se constituie o
Comisie de specialisti pentru delimitarea perimetrelor de ameliorare, in conformitate cu
prevederile H.G.nr.786/1993. Delimitarea perimetrelor de ameliorare se face, în baza
investigatiilor pe teren, de către o comisie de specialisti formată din: primarul localitătii, ca
presedinte al comisiei; reprezentantul Camerei agricole; reprezentantul filialei silvice sau al
ocolului silvic; reprezentantul Oficiului de cadastru si organizare a teritoriului; reprezentantul
Agentiei pentru protectia mediului; reprezentantul sectorului de îmbunătătiri funciare; pentru
situatii deosebite si grave de degradare va participa si un specialist în domeniu, reprezentant,
după caz, al Comisiei ecologice a Academiei Romane, al Regiei Autonome a Apelor "Apele
Romane", al Oficiului de studii pentru pedologie si agrochimie, precum si al altor institutii
similare; proprietarii terenurilor degradate care fac obiectul constituirii perimetrului de
ameliorare; secretarul consiliului local, care îndeplineste si functia de secretar al comisiei.
 Asigurarea integritatii padurilor, exercitarea cu continuitate a functiilor de protectie si
productie, precum si extinderea suprafetei acesteia, prin impadurirea terenurilor degradate, sunt
obiective care necesita o atentie deosebita atat din partea silvicultorilor, fiind necesara o atentie
deosebita implementarii unei noi mentalitati in randul personalului silvic, dar si in randul
publicului larg.

Subiectul “reconstructiei ecologice forestiere”, trebuie abordat mai mult prin prisma
organizarii proiectelor de transformare a terenurilor degradate aflate in proprietatea persoanelor
fizice, unitatilor administrativ teritoriale, unitatilor de cult, unitatilor de invatamant, asociatiilor
de proprietari, sau altor persoane juridice. Oamenii trebuie sa inteleaga importanta deosebita a
restabilirii echilibrului ecologic, bazat in special pe impaduriri.

“Oare sa nu inteleaga omul de azi ca ucigand fara s ocoteala, dand foc si

schimonosind natura – se autodesfinteaza?” E. Hemingway

(Actiuni de voluntariat bazate pe lucrari de impadurire )

3.2. Necesitatea şi oportunitatea intervenţiei cu lucrări de împădurire :

În cuprinsul fondului forestier sunt numeroase cazurile în care intervenţiile pe cale

artificială pentru instalarea pădurii apar ca unică soluţie (ex: poienile). De asemenea,
intervenţia artificială se impune în cazul arboretelor supuse tratamentelor bazate pe regenerare
naturală în scopul realizării desimii optime pe întreaga suprafaţă şi a ameliorării structurii
compoziţionale a viitoarelor culturi forestiere. Pentru determinarea eficienţei economice a
investiţiilor în asemenea lucrări se face analiza comparativă a indicatorilor producţiei,
productivităţii şi calităţii arboretului existent cu cei corespunzători unui arboret cu caracteristici
structurale normale, aparţinând însă tipului natural fundamental de pădure propriu staţiunii
respective.

O analiză comparativă se va face pentru ucf-urile în care se efectuează lucrări de refacere

sau substituire, datele obţinute servind atât la evidenţierea oportunităţii intervenţiei cu lucrări
de împăduriri (ce pot fi costisitoare) cât şi în finalul proiectului, după analiza economică privind
costul lucrărilor de împădurire, la eficienţa lucrărilor proiectate. Această comparaţie va fi
folosită şi în cadrul eşalonării cu lucrări de regenerare, pentru diferenţierea urgenţelor de
regenerare pentru suprafeţele în care se execută refaceri şi substituiri.

3.3. Generalităţi

Trebuie prezentate generalităţi privind principiile şi tehnica intervenţiilor artificiale. Se

menţionează consideraţii asupra noţiunii de împăduriri – ansamblul aspectelor privind
instalarea vegetaţiei forestiere pe cale artificială; obiectul împăduririlor – pădurea artificială
sau cultura forestieră; scopul – instalarea artificială acolo unde regenerarea naturală nu este
posibilă sau nu este indicata (din motive de ordin economic, tehnic, biologic).

3.4. Categorii de lucrări de împădurire

În funcţie de natura intervenţiei se diferenţiază următoarele categorii de lucrări de împădurire:

1. Împăduririle propriu-zise : reprezintă instalarea culturilor pe terenurile pe care pădurea

nu a existat, sau de pe care aceasta a fost înlăturată de multă vreme
2. Reîmpăduriri : Operaţia de reîmpădurire presupune instalarea de noi culturi forestiere pe
terenuri ocupate de păduri care urmează a fi înlăturate, iar instalarea noilor culturi se poate
face după înlăturarea pădurii sau chiar înainte

3. Reinstalarea vegetaţiei forestiere pe terenurile ocupate în prezent cu arborete

degradate se face prin lucrări de refacere şi substituire, presupunând înlăturarea totală a
vechiului arboret.

4. Completările : se diferenţiază în funcţie de stadiul de dezvoltare al culturilor existente, de

consistenţa şi starea de vegetaţie. Completările sunt lucrări de împădurire aplicate parţial
în cuprinsul terenului de împădurit cu menţinerea vegetaţiei lemnoase existente. Ele se
 execută în culturile tinere (faza seminţiş – desiş) rezultate din regenerări naturale sau
artificiale parţiale (în golurile rămase neregenerate).
5. Ameliorările sunt lucrări de împădurire cu caracter parţial ce se execută pe terenuri ocupate
de regulă de arborete tinere sau de vârste mijlocii (nuieliş - codrişor), cu consistenţă
subnormală, cu soluri înţelenite şi stare lâncedă de vegetaţie . Pentru a redresa situaţia
acestora sunt necesare lucrări de completare în goluri cu specii arborescente sau la nevoie
cu specii arbustive.

CAPITOLUL IV - Urmărirea, controlul şi întreţinerea lucrărilor

Odată instalate culturile forestiere, acestea au nevoie de întreţinere permanentă

deoarece după instalare ele trec prin cea mai grea perioadă - faza de adaptare. Lucrările de
îngrijire vor fi executate în culturile înfiinţate până la atingerea stării de masiv.

Lucrări de îngrijire a culturilor :

1. receparea puieţilor: retezarea tulpinii puietului după plantare, la 1-2 cm deasupra nivelului
solului, perpendicular pe tulpină; se execută primăvara devreme, doar la puieţii de talie
mică de foioase, în zonele cu climat arid pentru a atenua dezechilibrul fiziologic provocat
de transplantare;
2. revizuirea culturilor: depistarea şi remedierea unor defecte care pot surveni după sezonul
rece (înlăturarea materialului vegetal uscat şi a pietrelor, încălţarea puieţilor deşosaţi,
refacerea vetrelor)
3. mobilizarea solului: se execută prin praşilă şi se urmăreşte distrugerea buruienilor şi
aerisirea, afânarea solului pe toată suprafaţa sau parţial (în benzi, tăblii, vetre)
4. descopleşirea culturilor : îndepărtarea vegetaţiei ierboase (a buruienilor) din jurul puieţilor,
5. depresajul: modalitate de reglare a desimii constând în rărirea puieţilor proveniţi din
semănături directe
6. completări: operaţii prin care se înlocuiesc golurile (pierderile) din cultură (dacă procentul
pierderilor este mai mic decât cel normal admis); se execută în anul al doilea de vârstă al
puieţilor prin plantaţii, indiferent de modul în care s-a făcut împădurirea.
 CONCLUZIE

Pădurea reprezintă o sursă naturală de bunuri, foloase şi servicii de o deosebită

importanţă pentru om şi societate. Importanţa şi valoarea acesteia este sporită de faptul că faţă
de alte resurse naturale ca petrolul, gazele naturale, cărbunii etc., pădurea se caracterizează prin
capacitatea de reproducere, ca urmare a unui proces natural de reînnoire a generaţiilor de arbori.

Permanenţa pădurilor, în scopul receptării continue a beneficiilor izvorâte din funcţiile

de producţie şi protecţie atribuite, presupune o perpetuă înnoire a biocenozei forestiere la
nivelul indivizilor. Viaţa limitată, deşi îndelungată, a arborilor determină o înlocuire treptată a
acestora pentru ca biocenoza în ansamblul ei să‐şi păstreze, între anumite limite, structura în
scopul realizării funcţiilor sale. Aşadar, viaţa pădurii ca întreg nu este determinată de durata de
viaţă a elementelor ce o compun.

Reînnoirea în cazul ecosistemelor forestiere este un produs natural, dictat de legile firii,
ce se produce continuu sau periodic. Similar acestui proces, în pădurea cultivată vorbim despre
regenerarea arboretelor, care presupune înlocuirea arborilor ajunşi la o anumită vârstă, ce se
extrag prin tăiere, cu exemplare tinere obţinute prin procese generative sau vegetative. Procesul
de înlocuire a vechii generaţii de arbori printr‐una nouă, tânără, este cunoscut sub numele de
regenerare. Regenerarea pădurii derivă din proprietatea fundamentală, generală a lumii
vegetale şi animale de autoreproducere.

De ce este importanta biodiversitatea padurilor? Importanta functiilor pe care le indeplinesc

padurile este una majora; pe langa asigurarea de materii prime regenerabile si de energie pentru
sistemul economic, ele joaca un rol deosebit in mentinerea calitatii solului, in controlul
eroziunii acestuia si al alunecarilor de teren, controlul atmosferei si circuitului hidrologic.

Padurile influenteaza schimbarile climatice, actionand, in principal, asupra nivelului de

CO2 din atmosfera. In perioada de crestere si pe tot timpul de viata al padurilor, carbonul este
preluat din atmosfera si stocat sub forma de lemn (biomasa lemnoasa), frunze si sol (asa-
numitele "puturi de carbon"); aceasta cantitate de carbon ramane stocata la nivelul
ecosistemului padurii, dar poate fi eliberata in atmosfera prin ardere.Se estimeaza ca, in total,
ecosistemele de padure de pe Pamant stocheaza mai mult carbon decat intreaga atmosfera.

Pentru a-si indeplini in mod adecvat aceste functii de furnizare de servicii si resurse, pentru a
fi functionale, este esentiala mentinerea unei biodiversitati mari la nivelul ecosistemelor de
padure, care sa le permita sa se adapteze in mod continuu la conditiile in schimbare si sa-si
pastreze capacitatea de a raspunde nevoilor umane. Aceasta inseamna ca este important tipul
de specii de plante si animale care exista in ecosistem, proportiile intre efectivele diferitelor
specii, distributia lor in spatiu si timp si relatiile care se stabilesc intre ele. Orice specie din
cadrul biodiversitatii are rolul si valoarea sa, contribuind in mod direct sau indirect la productia
de resurse si servicii in ecosistemele integratoare.
 BIBLIOGRAFIE

 https://portal.afir.info/informatii_generale_pndr_investitii_prin_pndr_masuri
_de_mediu_si_clima_sm_8_1_creare_suprafete_impadurite
 https://www.wwf.ro/ce_facem/paduri/
 http://www.silvic.usv.ro/cursuri/impaduriri.pdf
 www.afm.ro
 https://www.societal.ro/ro/comunitate/articole/viitorplus-face-impaduriri
 http://blog.somproduct.ro/verde-la-impadurire/
 http://madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/rndr/RR12.pdf