Nume: Ilie Vlad

Jalba Andreea

Javad Ramin

Radu Teodor

Grupa: 1313
 Protectia mediului este o problema a tuturor, este problema redresarii, conservarii si ocrotirii
mediului in scopul restrangerii si eliminarii surselor de poluare, in cadrul dezvoltarii armonioase
a societatii. O importanta sursa de poluare in acest sens, la nivel national, o reprezinta gestiunea
si managementul precar al deseurilor, al caror impact asupra mediului este covarsitoare.

 Definitii si clasificari

 Deseurile, prin definitie, reprezinta orice substanta, preparat sau orice obiect din categoriile
stabilite de legislatia specifica privind regimul deseurilor, pe care detinatorul il arunca, are
intentia sau are obligatia de a-l arunca.

               Deseurile reciclabile – deseuri care pot constitui materie prima intr-un proces
de    productie pentru obtinerea produselor initiale sau pentru alte scopuri.

               Deseuri periculoase – deseuri incadrate generic, conform legislatiei specifice privind

regimul deseurilor, in aceste tipuri sau categorii de deseuri si care au cel putin un constituent sau
o proprietate care face ca acestea sa fie periculoase. (O.U.G. 195/2005, aprobata de legea
265/2006).

Dupa impactul pe care il au asupra mediului deseurile pot fi :

·       deseuri nepericuloase al caror impact asupra mediului este mai scazut, mai ales daca acestea sunt
tratate corespunzator si reciclate ulterior unde este posibil.

·       deseuri periculoase care prin riscul crescut de aprindere si/sau explozie ori prin actiunea lor
coroziva si a altor proprietati au un impact semnificativ asupra mediului inconjurator.

Dupa sursa si locul de generare acestea pot fi :

·     deseuri urbane

·     deseuri industriale neurbane (miniere de ex.)

·     deseuri agricole si horticole

            In cele ce urmeaza vom trata pe larg situatia reala a gestionarii deseurilor urbane la
nivel national, pentru ca in finalul lucrarii sa prezentam si cateva solutii de tratare, valorificare si
reciclare a deseurilor.
 DESEURILE URBANE

 Generarea deseurilor

Desi numarul de locuitori ai tarii inregistreaza o continua scadere pe fondul sporurilor naturale si
migratorii negative, cantitatea de deseuri generata in urma diferitelor  activitati, inregistreaza o
continua crestere. Deoarece la nivel national nu exista depozite ecologice de deseuri si nici statii
de  cantarire exacta (*pana in anul 2006) cantitatea de deseuri este estimata in functie de nr. si
volumul recipientelor, precum si frecventa cu care se face colectarea.

De asemenea estimarile care s-au facut vis-a-vis de procentul anumitor deseuri din totalul
general, nu au inclus si deseurile de tip urban produse in zonele rurale.

Compozitia deseurilor menajere urbane

Hartie/ Sticla Metale Plastice
Tipuri Materiale
carton Altele
de      deseuri organice

        % 12 8 6 10 51 13

 Studiul estimativ al compozitiei deseurilor s-a facut pe baza criteriilor enuntate anterior, iar
datele centralizate ulterior la nivel national, situatia prezentandu-se

De remarcat este continutul mare, peste 50 %, de materiale biodegradabile din deseurile

provenite din gospodarii si surse similare acestora. Acest fapt ridica problema luarii unor masuri
de reducere a acestora prin aplicarea metodelor de obtinere a compostului organic si valorificarea
acestuia ca ingrasamant pentru sol. Pana in 2006 nu s-a constituit nici o retea organizata de
recuperare a deseurilor compostabile  la nivel de comunitati locale, judetene sau nationale. O alta
posibilitate de reducere a cantitatiilor de deseuri depozitate ar fi colectarea selectiva a acestora in
vederea reciclarii hartiei, cartonului, PET-urilor, DEEE-urilor si metalelor.
                Reducerea cantitatii de deseuri biodegradabile depozitate prin reciclare si procesare –
minimizarea materiei organice pentru reducerea cantitatii de levigat si gaz de halda – constituie
unul din principalele obiective stabilite prin Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor si
prin Hotararea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deseurilor.

 In vederea atingerii tintelor va fi necesara in perioada urmatoare realizarea de investitii in acest
domeniu, cum ar fi, de exemplu, instalatiile de tratare mecano-biologica si de compostare.

Colectarea si transportul deseurilor

 Deseurile menajere rezultate din locuinte, institutii si entitati economice diverse (comert,
industrie, servicii) sunt precolectate in recipiente de diferite capacitati amplasate in acest scop.

                  Colectarea deseurilor in zonele urbane se realizeaza, in cea mai mare parte, neselectiv
in utilaje de colectare de genul containerelor, europubelelor, eurocontainere, saci si camere de
colectare (blocuri turn).

                  Amplasarea zonelor de precolectare se realizeaza in asa fel incat sa satisfaca

necesitatiile generatorilor de deseuri si ale operatorilor de servicii de gestionare a deseurilor
urbane.

                  La agentii economici, ridicarea deseurilor similare celor menajere se realizeaza pe

baza de contract, iar ridicarea se asigura ori de cate ori este necesar in functie de volumul
deseurilor generate specificate in contract.

                 Deseurile stradale sunt colectate si transportate prin intermediul seviciilor de

salubritate aflate in subordinea primariilor. In orase, curatenia stradala este intretinuta doar pe
arterele principale cu ajutorul unor utilaje specifice (automaturatori colectoare, autostropitoare,
etc.). Cea mai mare parte a deseurilor stradale este insa colectata manual, cu mijloace
rudimentare.

                 Transportul deseurilor la locul de depozitare este realizat cu ajutorul unor utilaje

specializate din categoria autogunoierelor compactoare, transportoare de containere, tractoare cu
remorca, autobasculante si autocamioane.
Tratarea si valorificarea deseurilor
   Cea mai mare parte din deseurile urbane si cele asimilabile lor, la nivel national, sunt
depozitate fara a fi supuse operatiunilor de tratare prealabila eliminarii finale. Pana in 2006 nu
existau statii de transfer sau sortare si nici instalatii de compostare sau tratare mecano-biologica a
deseurilor. Deseurile nu sunt colectate selectiv in vederea valorificarii materialelor reciclabile
(sticla, hartie, carton, metale, materiale plastice). Singurele colectari selective (hartie, PET-uri,
carton, sticla) s-au facut direct de la populatie si agenti economici, prin intermediul programelor
locale sau regionale. Marea parte a deseurilor reciclabile se elimina prin depozitare, pierzandu-se
astfel mari cantitati de materii prime secundare si resurse energetice. In prezent, la nivel de
consilii judetene, se fac eforturi pentru obtinerea de fonduri in vederea deschiderii unor gropi
ecologice comune la nivel de judet si a unor statii de transfer si sortare la nivel de localitati.  

Eliminarea deseurilor urbane

Principalul mod de eliminare a deseurilor urbane si totodata cel mai intalnit proces
este depozitarea.

                  Spre exemplu, in jud. Caras-Severin, nu exista un depozit ecologic de deseuri

menajere. In fiecare localitate urbana sau rurala exista un depozit de deseuri de tip urban,
neconform. Depozitele au o vechime de 15-20 ani, multe din ele fiind propuse pe lista de sistari
in anul 2009. Pe teritoriul judetului exista 8 depozite orasenesti de deseuri menajere avand
suprafete cuprinse intre 1,2 si 10 ha. In ceea ce priveste gradul de amenajare, nici unul din aceste
depozite nu beneficiaza de facilitati pentru protectia mediului (depozitele din Resita, Bocsa si
Caransebes sunt partial imprejmuite). Nici unul din aceste depozite nu este autorizat de catre
organele sanitare si de mediu din judet. Starea actualelor depozite de deseuri urbane este
necorespunzatoare din toate punctele de vedere, fapt pentru care aceste depozite sunt improprii
utilizarii in continuare pentru depozitatea deseurilor menajere.

                  In mediul rural depozitarea deseurilor se realizeaza pe amplasamente stabilite de

Consiliile Locale, neamenajate si neautorizate. Suprafata acestor depozite variaza intre 0,2 - 3
ha. Nici la nivel national situatia nu este mai buna, multe din depozitele de deseuri municipale
fiind propuse pentru inchidere pana in 2011-2012, conform planului de implementare al
Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deseurilor, respectiv HG nr. 349/2005.

                  O alta metoda de eliminare a deseurilor este incinerarea. Aceasta se face in unitati

speciale pentru incinerare a deseurilor urbane, numite incineratoare-pilot. Desi in ultima perioada
ponderea partii combustibile a crescut, puterea calorica a deseurilor este scazuta datorita
continutului ridicat de apa. In interiorul cuptorului sunt necesare o buna aerare si un amestec al
deseurilor, in conditiile unei temperaturi maxime de 900 C. Dificultatea consta in epurarea
fumului. O recenta reglementare europeana din 1989, deosebit de severa, risca sa scumpeasca cu
20-50% presul incinerarii, alaturi de necesitatea captarii si neutralizarii acidului clorhidric
degajat in special prin combustia PVC.  In cateva orase mari (Bucuresti, Craiova, Iasi,
Timisoara, Constanta) au existat instalatii pilot pentru incinerarea deseurilor urbane, de capacitati
reduse, realizate in anii ’80 in scopul experimentarii unor solutii tehnologice de incinerare a
deseurilor. Cu exceptia instalatiei Militari din Bucuresti, care functioneaza intermitent arzand
produse cu valabilitate depasita, celalalte incineratoare pilot sunt scoase din functiune.
Clasificarea deseurilor urbane
Deseurile urbane reprezinta cantitatea totala de deseuri rezultata in urma activitatiilor antropice.

Principalele deseuri urbane sunt :

1. Deseurile menajere – provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu acesta
si care pot fi preluate cu sisteme de precolectare sau colectare din localitati.
2. Deseuri stradale – specifice cailor de circulatie publica, provenite din activitatea
cotidiana a populatiei, de la spatile verzi, animale, din depunerea de substante solide din
atmosfera.
3. Deseuri asimilabile cu deseuri menajere – sunt provenite de la mica sau marea
industrie, din comert, din sectorul public sau administrativ, si care prezinta aceeasi
compozitie si proprietati similare cu deseurile menajere, putand fi colectate, transportate
si depozitate impreuna cu acestea.
4. Deseuri voluminoase – deseuri solide de diferite proveniente, care datorita volumului
deosebit nu pot fi preluate cu sisteme obisnuite de precolectare sau colectare si necesita o
tratare diferentiata fata de acestea.
5. Deseuri de constructii – provenite din demolarea sau construirea de obiective civile sau
industriale.
6. Deseuri industriale – aparute in urma desfasurarii proceselor tehnologice.
7. Deseuri spitaliere – provenite din activitatea spitaleor sau a unitatiilor medicale si care
sunt incinerate in crematoriile spitalelor.
 Impactul depozitelor de deseuri industriale si urbane asupra
mediului
  In general, ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare, depozitele de deseuri se
numara printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea
publica.

                Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si

industriale, in ordinea in care sunt percepute de populatie, sunt:

 modificari de peisaj si disconfort vizual;

 poluarea aerului;
 poluarea apelor de suprafata;
 modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate.

               Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de

evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale, in care nu se practica exploatarea pe celule si
acoperirea cu materiale inerte.

               Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie

la poluarea acestora cu substante organice si suspensii.

               Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor

subterane cu nitrati si nitriti, dar si cu alte elemente poluante. Atat exfiltratiile din depozite, cat si
apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare, fapt ce se repercuteaza
asupra folosintei acestora.

               Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri
este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care in termenii conceptului de “dezvoltare
durabila”, se intinde pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de
amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani).

               In termeni de biodiversitate, un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata

afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha, fara a considera si populatia
microbiologica a solului. In plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifica in sensul
ca:

 in asociatiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;

 unele mamifere, pasari, insecte parasesc zona, in avantajul celor care isi gasesc hrana in
gunoaie (sobolani, ciori, caini vagabonzi).

              Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii
depozitului, reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va
mai putea restabili echilibrul biologic initial, evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata.
Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si
diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte, sobolani, ciori, caini vagabonzi.
               Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sanatate datorita
continutului lor in substante toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solventi,
uleiuri uzate.

               Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile

toxice, produse petroliere, reziduri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate in
comun cu deseuri solide orasenesti. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si
combinatii inflamabile, explozive sau corozive; pe de alta parte, prezenta reziduurilor menajere
usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce
poluarea mediului.

               Un aspect negativ este acela ca multe materiale reciclabile si utile sunt depozitate
impreuna cu cele nereciclabile; fiind amestecate si contaminate din punct de vedere chimic si
biologic, recuperarea lor este dificila.

               Problemele cu care se confrunta gestionarea deseurilor in Romania pot fi sintetizate

astfel:

 depozitarea pe teren descoperit este cea mai importanta cale pentru eliminarea finala a
acestora;
 depozitele existente sunt uneori amplasate in locuri sensibile (in apropierea locuintelor, a
apelor de suprafata sau subterane, a zonelor de agrement);
 depozitele de deseuri nu sunt amenajate corespunzator pentru protectia mediului,
conducand la poluarea apelor si solului din zonele respective;
 depozitele actuale de deseuri, in special cele orasenesti, nu sunt operate corespunzator: nu
se compacteaza si nu se acopera periodic cu materiale inerte in vederea prevenirii
incendiilor, a raspandirii mirosurilor neplacute; nu exista un control strict al calitatii si
cantitatii de deseuri care intra pe depozit; nu exista facilitati pentru controlul biogazului
produs; drumurile principale si secundare pe care circula utilajele de transport nu sunt
intretinute, mijloacele de transport nu sunt spalate la iesirea de pe depozite; multe
depozite nu sunt prevazute cu imprejmuire, cu intrare corespunzatoare si panouri de
avertizare.
 terenurile ocupate de depozitele de deseuri sunt considerate terenuri degradate, care nu
mai pot fi utilizate in scopuri agricole; la ora actuala, in Romania, peste 12000 ha de teren
sunt afectate de depozitarea deseurilor menajere sau industriale;
 colectarea deseurilor menajere de la populatie se efectueaza neselectiv; ele ajung pe
depozite ca atare, amestecate, astfel pierzandu-se o mare parte a potentialului lor util
(hartie, sticla, metale, materiale plastice);

             Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestiunea deseurilor necesita adoptarea

unor masuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deseurilor in mediu. Respectarea
acestor masuri trebuie sa faca obiectul activitatii de monitoring a factorilor de mediu afectati de
prezenta deseurilor.

 
Managementul de viitor al deseurilor urbane
O buna gestionare a deseurilor intr-un viitor apropiat presupune, in primul rand, o colectare
selectiva a acestora. In urma acestui proces, unele materiale (hartie, PET, sticla si carton) ar
putea deveni materii prime secundare in vederea obtinerii tehnologice a materialelor initiale. De
asemenea, odata scoase din masa totala de deseu, fractia organica ramasa ar putea fi mult mai
usor tratata si valorificata in vederea obtinerii compostului si biogazul.                     

               Investitia de tratare a fractiei organice de deseuri solide urbane (FODSU) se compune

din trei componente principale:

A)   Pre-tratare deseuri;

B)   Tratare anaerobica intensiva;

C)   Finisarea compostului rezultat si producerea de fertilizant final de inalta calitate.

      La randul lor aceste trei componente se subimpart in :

A1) - Preluarea FODSU – in aria de acoperire prevazuta de receptie a fractiei organice         si

alimentarea mecanica a liniei de pretratere a deseurilor urbane nesortate anterior .

A2) - Linia de “pre-extrudare” la inalta presiune si in urma careia se obtine separarea fizica a
fractiei organice de cea uscata si rezistenta mecanic (ex. Sticla, PET,etc.).

 A3) - Linia de macinare-omogenizare umeda a FODSU cu anexa - linia de selectionare-

separarea fractiei organice de componentele inerte si usoare.

A4) - Colectarea intermediara a suspensiei organice la iesirea din separatorul multifazic si

alimentarea digestoarelor si/sau stocarea intr-un bazin plaman intermediar in vedrea uscarii lor;

B1) - Digestia anaerobica a suspensiei organice, realizata in trei reactoare in paralel;

B2) - Colectarea lichidului rezultat de la digestie si separarea mecanica a fractiei solide  prezente 

prin centrifugare;  

B3) - Fractia lichida rezultata este trimisa la statia de epurare, iar o parte recirculata catre linia de
macinare-omogenizare umeda;

C1) - Compostarea fractiei solide rezultata de la digestoare, deshidratata si amestecata cu

“coagulanti” derivati de la macinarea deseurilor urbane “verzi” si alte substante utilizate ca
ingrasaminte pentru plante utilizate la rafinarea compostului;

 C2) - Rafinarea si ambalarea la saci/pungi a “compostului” obtinut; 

C3) - Utilizarea biogazului produs in grupuri de cogenerare  electro-termica.

 SCHEMA BLOC A STATIEI DE TRATARE FODSU

O buna reciclare a deseurilor ar avea un efect benefic asupra naturii prin salvarea multor resurse
cum ar fi : petrol, gaze naturale, carbuni, energie electrica, soluri fertile, paduri si ape subterane
potabile. Inteleasa si odata aplicata aceasta reciclare ar fi totodata o sursa de venit si un mod de a
ne exprima respectul fata de natura.
Reglementari nationale privind colectarea deseurilor
 Legea 132/2010, instituie obligativitatea colectarii selective a deseurilor in institutiile
publice. Constituie o masura de sprijinire a aplicarii in Romania a Directivei 2008/98/CE
a Parlamentului European privind deseurile.
 Directiva 2008/98/CE ce prevede ca statele membre sa isi organizeze sisteme de colectre
selectiva a deseurilor obiectivul fiind atingerea tintei de minimum 50% reciclare a
deseurilor fixata statelor membre pana in 2020.
 Legea 211/2011 privind regimul deseurilor

Materiale recuperabile
Materialele obișnuite care pot fi recuperate sunt aluminiul din dozele de bere, polietilena de
înaltă densitate și ambalajele de polietilen tereftalat ( Polyethylene terephthalate -PET), sticlele
și borcanele, hârtia din ziare și reviste, cartonul din ambalaje. Pot fi recuperate mase plastice ca
policlorura de vinil ( Polyvinyl chloride - PVC), polietilena de joasă densitate ( Low-density
polyethylene - LDPE), polipropilena (PP) și polistirenul (PS), deși acestea nu sunt colectate în
mod curent. Produsele fabricate din astfel de materiale sunt de obicei omogene, conținând câte o
singură componentă, ceea ce ușurează reciclarea. Prin comparație, reciclarea echipamentelor
electrice și electronice este mai dificilă, ea necesitând tehnologii de separare a diferitelor
materiale care le compun.
 Gestionarea integrată a deșeurilor

Ierarhizarea măsurilor de gestionare integrată a deşeurilor conform

principiului prevenirii
 Bibliografie
 http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/ecologie/Deseuri-urbane-Managementul-
de21.php
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Gestionarea_deșeurilor
 http://www.management.ase.ro/reveconomia/2004-1/18.pdf
 file:///C:/Users/Toshiba/Downloads/ghid%20deseuri%20periculoase.pdf