Universitatea de Stat din Tiraspol

Deșeurile, clasificarea, căi de

prelucrare a unor deșeuri.

Elena Nicolau
 Aspecte generale
 Probleme:
 Creșterea progresivă a cantității de deșeuri;
 În perioada industrializării, deșeurile sunt mai
complexe ca compoziție și structură;
 Creșterea cantității deșeurilor în ultima perioadă
este condiționată și de creșterea standardelor de
viață.
 Reciclarea, tratarea sau depozitarea lor constituie
una dintre cele mai importante probleme
economice și ecologice ale societății.

Deșeul este orice substanță sau obiect pe care

operatorul îl elimină sau intenționează sa-l elimine.
 Gestionarea deşeurilor
cuprinde toate activităţile de colectare, transport, tratare,
valorificare şi eliminare a deşeurilor, inclusiv monitorizarea
operaţiilor nominalizate şi monitorizarea depozitelor de deşeuri
după închiderea lor.
 Clasificarea deșeurilor după natura şi
locul producerii
deşeuri industriale - provenite ca rezultat al desfăşurării diferitor
procese tehnologice – resturi de materie primă și materiale, care și-
au pierdut integral sau parțial calitățile: emisii gazoase, zgură, ape
reziduale, metale neutilizate etc.
deşeuri din construcţii - formate în rezultatul demolării sau
construirii diferitor obiective industriale sau civile: bucăți de beton,
cărămidă etc.
deşeuri agricole - provenite de la unităţile agricole şi zootehnice:
resturi de saci, hârtie, diferite culturi, gunoi de grajd, dejecţii
animaliere, deşeuri animaliere de la abatoare şi din industria cărnii
etc.
deşeuri spitalicești - provenite din activitatea spitalelor, unităţilor
sanitare, precum și cele incinerate în crematoriile spitalelor: seringi,
medicamente, țesuturi, obiecte din cauciuc etc.
 Clasificarea deșeurilor după natura
şi locul producerii
deşeuri menajere și de consum - provenite din sectorul casnic sau
din sectoarele asimilabile cu acesta şi care pot fi colectare din
localităţi: utilaj tehnic și piese uzate, produse din cauciuc și
dispozitive electrice, ambalaje, haine, încălțăminte etc.

deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere - au compoziţie şi

proprietăţi similare deşeurilor menajere. Ele pot proveni de la mica
sau marea industrie, din comerţ, din sectorul public sau administrativ
etc.: utilaj tehnic și electric uzat, piese uzate, ambalaje, haine,
încălțăminte etc.

deşeuri stradale - specifice căilor de transport provenite din

activitatea cotidiană a populaţiei: produse petroliere, utilaj transport
uzat, ambalaje etc.
 Clasificarea deșeurilor
deșeuri deșeuri de natură anorganică: metale, nemetale,
după anorganice sticlă, cenușă, materiale de construcție și altele.
compoziția
chimică deșeuri deșeuri de natură organică: hârtie, carton,
organice polietilenă, cauciucuri, fibre sintetice etc.
deșeuri deșeuri ce pot fi incinerate: hârtie, cauciuc,
combustibile carton etc.
deșeuri ce pot fi fermentate prin diverse
deșeuri
metode: deșeuri ce provin din industria
fermentabile
după alimentară, deșeuri animaliere etc.
metoda de deșeuri deșeuri ce pot fi compostate: resturi organice
tratare compostabile rezultate de la pregătirea hranei.
deșeuri deșeuri ce pot fi reciclate: hârtie, sticlă,
reciclabile materiale plastice, metale.
deșeuri ce nu pot fi tratate: materiale de
deșeuri inerte
construcţii, ceramică.
 Clasificarea deșeurilor
deșeurile obținute din diferite ramuri pot fi
deșeuri reutilizate în alte domenii ca materie primă:
refolosibile ca rumegușul de lemn obținut la producerea
materie primă mobilei poate servi ca materie primă la
inițială producerea alcoolului etilic tehnic, la fabricarea
paleților, metale, mase plastice etc.

după deșeuri ce se refolosesc ca materii secundare în

deșeuri
posibilitatea refolosibile ca diferite procese tehnologice: deșeurile
de refolosire materie primă provenite din industria textilă se folosesc în arta
decorativă pentru confecționarea diferitor
secundară
obiecte hand-made, sticlă, carton, hârtie etc.
deşeuri solide, de diferite provenienţe, sunt
destul de voluminoase și nu pot fi colectate în
deşeuri
mod obișnuit, necesită proceduri speciale de
voluminoase
colectare și tratare: construcții metalice
voluminoase etc.
 Clasificarea deșeurilor
deșeuri ce la pătrundere în mediu pot
deșeuri dăuna diferitor organisme, având efecte
după periculoase cancerigene, inflamabile, toxice,
agresivitatea explozive, infecţioase etc.
față de deșeuri ce la pătrundere în mediu nu
mediu deșeuri dăunează mediului abiotic sau
inerte organismelor: materiale de construcție,
apa și emisiile purificate etc.

9000
Deşeuri menejare solide
Prognozarea 8000
7000
creșterii cantităților 6000
5000
de deșeuri solide 4000
3000
menajere în 2000
1000
Republica Moldova 0

0 10 011 0 12 01 3 014 0 15 01 6 017 0 17 0 18 019 0 20 0 21 022 0 23 0 24 025 0 26 0 27

2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
• fizice – sunt metode ce nu duc la distrugerea structurii
deșeurilor:
• colectarea; Metode de tratare a
• transportarea;
• sortarea; deșeurilor
• depozitarea etc.;
• chimice – sunt metode ce presupun distrugerea
deșeurilor:
• oxidarea;
• conversia;
• incinerarea;
• piroliza etc.

Procesul de tratare a deșeurilor este destul de complex,

iar metoda de tratare va fi determinată de tipul și cantitatea
deșeului.
• deşeuri alimentare (35–45%);
• hârtie și carton (20–28%); Deșeurile menajere
• ţesături (4–7%); în Republica
• sticlă (3–6%);
• metale (aluminiu, fier 1,7–2,3%); Moldova:
• materiale plastice (1,5–
2,0%);
• piele și gumă (1–3%);
• lemn (1–2%);
• piatră și ceramică (1–2%);
• alte deşeuri (1–2%).
 Suprafaţa depozitelor ocupate de deşeuri menajere: circa
1304 ha;
 Numărul depozitelor este de peste 1747 și doar 670 sunt
autorizate;
 Cantitatea de deşeuri menajere per locuitor variază între
0,3-0,4 t/loc/an;
 Cantitatea acestor deșeuri crește vertiginos de la an la an.
 Mase plastice
 PP (polipropilenă): utilizată în carcasele bateriilor
(acumulatoarelor) pentru vehicule, la izolaţii termice.
 PE (polietilenă): pungi de plastic, găleţi de plastic,
jucării şi folie pentru uz agricol (pentru sere).
 PS (polistiren): folosit pentru pahare din sfirospumă
şi pentru materiale de ambalat.
 PET (tereftalat de polietilenă): recipienii pentru
sifon / băuturi carbogazoase.
 HDPE (polietilenă de înaltă densitate): vase pentru
alimente.
 Mase plastice
 PVC (policlorură de vinil): poate fi găsit în capacele
sticlelor pentru băuturi minerale (carbogazoase), cărţi
de credit, jucării, discuri, perdele pentru cabine de duş,
conducte şi cutii pentru margarină. Este una din cele
mai toxice mase plastice.
 LPDE (polietilenă de joasă densitate): pungi, filme
foto, învelişuri pentru alimente (folii), alte ambalaje,
liniare şcolare.
 PC (policarbonat): i s-au găsit aplicaţii pentru
automobile, echipamente electronice şi materiale de
construcţii.
 Metode de prelucrare a deșeurilor
depozitarea
 poate fi controlată sau necontrolată;
 depozitarea controlată se face în halte – gropi special
amenajate și izolate, ce nu permit pătrunderea deșeurilor sau
produșilor de descompunere a lor în apele freatice sau alte
componente ale mediului. Aceste halte se execută din beton,
argilă, folii, mase plastice și cauciuc. Principalele dezavantaje
ale acestei metode sunt: spațiile mari ocupate și eliminarea de
gaze (metan, mono- și bioxid de carbon, vapori de apă);
 depozitarea necontrolată (de obicei neautorizată) presupune
depozitarea deșeurilor pe suprafețe aleatorii, alese de către
populație. Controlul privind cantitatea și soarta ulterioară a
acestor deșeuri nu se execută.
 Metode de prelucrare a deșeurilor
compostarea
 reprezintă procesul de fermentare aerobă a deșeurilor în prezența
diferitor microorganisme;
 în procesul de compostare e necesar de a respecta: raportul
carbon/azot (C/N), pH-ul, umiditatea, granulometria deșeurilor,
temperatura, precum și alți factori;
 raportul C/N acceptabil pentru desfășurarea fermentării variază
între valorile 30/1 și 40/1;
 dacă valoarea raportului C/N este mai mare de 40/1, atunci este
nevoie de o perioadă mai îndelungată pentru fermentare, iar dacă
este mai mic de 30/1, atunci au loc pierderi excesive de azot;
 spre exemplu: deșeurile de birou (hârtie, plastic) au un raport
C/N de peste 40/1, pe când deșeurile din bucătării se
caracterizează printr-un raport C/N cuprins între 30/1 și 35/1.
 Metode de prelucrare a deșeurilor
compostarea
 În cazul necorespunderii raportului menționat, acesta poate fi
ajustat prin adăugarea diferitor compuși organici sau
îngrășăminte anorganice.;
 Umiditatea trebuie să varieze între 20% și 60%. Cantitatea mai
mică de apă limitează procesele biochimice de fermentare, iar
mai mare – favorizează condițiile anaerobe;
 Pentru a favoriza procesul de fermentare e nevoie de a menține
un interval de pH de 5 – 8 și de temperatură de 40 – 50°C.
 Compostarea aerobă se utilizează, de obicei, în cazul tratării
deșeurilor organice și ca rezultat se obține compostul.
 Procesul de compostare în condiții anaerobe duce la formarea
biogazului – o sursă alternativă de combustibil.
Metode de prelucrare a deșeurilor
compostarea
 Compostarea aerobă se poate executa prin

următoarele sisteme:

 în grămezi sau brazde;

 în spații închise cu acoperiș cu ajutorul

membranelor semipermeabile;

 în saci semipermeabili.
 Metode de prelucrare a deșeurilor
compostarea în grămezi sau brazde
 deșeurile trebuie să fie măcinate, cernute prin site și
așezate în brazde sau grămezi, cu o ulterioară amestecare
periodică, ce permite reglarea umidității;
 la proiectarea brazdelor se va atrage o atenție deosebită
dimensiunilor brazdelor și distanței dintre ele, factorilor
climaterici, amplasării brazdelor în teren,
impermeabilității terenurilor;
 acest procedeu este utilizat, preponderent, în cazul
deșeurilor de grădină;
 compostarea durează aproximativ 6 luni și începe la 3-6
săptămâni de la momentul depozitării deșeurilor.
Metode de prelucrare a deșeurilor
compostarea cu ajutorul
membranelor semipermeabile
 durează timp de 5-6 luni;
 prezintă un șir de avantaje:
 filtratul ce trece prin membrana semipermeabilă
poate fi studiat;
 se poate analiza mirosul generat la fermentare;
 se poate regla temperatura și conținutul de
oxigen participant în proces etc.
Metode de prelucrare a deșeurilor
compostarea cu ajutorul
sacilor semipermeabili

 se utilizează saci cu lungimea de 30 – 60

metri;
 aceștia permit o deshidratare a deșeurilor și
respectiv o creștere considerabilă a vitezei de
fermentare;
 suprafețele ocupate de acești saci sunt relativ
mici, iar procesul de compostare poate fi ușor
controlat.
 Metode de prelucrare a deșeurilor
prelucrarea biologică (fermentarea)
 procesul de prelucrare a deșeurilor presupune:
 zdrobirea;
 sortarea;
 omogenizarea;
 tratarea propriu-zisă în aerotancuri;
 decantarea părții solide;
 ca rezultat, deșeurile se transformă în bioxid de carbon
și apă, iar partea solidă obținută se brichetează;
 brichetele după uscare pot fi folosite în calitate de
combustibil;
 Metode de prelucrare a deșeurilor
incinerarea controlată
 presupune oxidarea completă a substanțelor organice la
temperaturi înalte prin utilizarea, de regulă, a energiei
termice;
 în prezent, în lume funcționează peste 1000 de uzine
moderne de ardere a reziduurilor, în special, a celor
menajere, iar cele mai mari din ele pot atinge o
productivitate de circa 2500 t/zi;
 în procesul de incinerare, volumul reziduurilor se reduce
cu aproximativ 85 %, ceea ce micșorează considerabil
suprafața depozitării deșeurilor;
 nu poate fi aplicată în cazul deșeurilor cu masă organică
mică;
Metode de prelucrare a deșeurilor
incinerarea controlată
 printre dezavantajele metodei se pot enumera:
 necesitatea înzestrării cuptoarelor de ardere cu
sisteme de epurare a gazelor;
 dificultatea adăugării combustibilului
suplimentar la incinerarea deșeurilor cu fracții
organice mici;
 corodarea instalațiilor de incinerare din cauza
temperaturilor înalte și a gazelor corozive
formate etc.
Schema procesului de incinerare a
deșeurilor
 Metode de prelucrare a deșeurilor
piroliza deșeurilor
 se realizează în cuptoare, prin încălzirea deșeurilor la
temperaturi înalte, fără pătrunderea oxigenului;
 gazele și lichidele obținute se pot utiliza în calitate de
combustibili, iar solidele – în calitate de material de
umplutură;
 procedeul pirolizei se aplică, de obicei, deșeurilor ca:
deşeuri plastice, cauciucuri, uleiuri uzate, deşeuri
organice din industria chimică, deşeuri menajere (fracţii
organice) etc.;
 Metode de prelucrare a deșeurilor
piroliza deșeurilor
 principalele procedee de piroliză sunt:
 piroliza la temperatură joasă (400 – 600°C);
 piroliza la temperatură medie (600 – 1000°C);
 piroliza de temperatură foarte înaltă (peste 2000°C);
 piroliza în baie de săruri sau metale topite;
 piroliza sub vid.
 permite reducerea considerabilă a volumului deşeurilor
şi transformarea lor într-o formă depozitabilă fără sau
cu impact nesemnificativ asupra împrejurimilor.
 Metode de prelucrare a deșeurilor
 Cele mai mari dileme apar la tratarea deșeurilor galvanice,
radioactive și spitalicești;
 în cazul deșeurilor galvanice se recurge la
recuperarea/regenerarea electroliților uzați;
 în cazul deșeurilor radioactive se recurge la îngroparea lor;
 tratarea deșeurile spitaliere este cea mai problematică, datorită
complexității componenței lor. Pentru acest tip de deșeuri se
folosesc metode ca:
 dezinfectarea chimică;
 tratarea termică;
 inertizarea;
 incinerarea etc.
Operațiuni de gestionare a deșeurilor

 Prevenirea apariției – prin aplicarea „tehnologiilor

curate” în activitățile care generează deșeuri
 Reducerea cantităților – prin aplicarea celor mai
bune practici în fiecare domeniu de activitate
generator de deșeuri
 Valorificarea – prin refolosire, reciclare materială și
recuperare a energiei
 Eliminarea – prin incinerare și depozitare
 Gestionarea integrată a deșeurilor
Măsurile cele mai favorabile

Prevenire
Ierarhizarea Minimizare
măsurilor de
Reutilizare
gestionare integrată a
deșeurilor conform Reciclare
principiului Incinerare
prevenirii
Depozitare

Măsurile cele mai nefavorabile

 Precolectarea
deșeurilor

  se referă la adunarea deșeurilor în diferite recipiente: coșuri

de gunoi, pubele (pentru deșeurile menajere) și containere
(pentru deșeurile stradale și cele produse de agenții
economici);
 pentru a permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin
materiale refolosibile se face separat în recipiente de culori
diferite:
 galben – pentru deșeurile de plastic și metale;
 verde/alb – pentru deșeurile de sticlă;
 albastru – pentru deșeurile de hartie, carton.
https://www.youtube.com/watch?v=rZn0CUF7OS0
 Reciclarea
 este procesul prin care deșeurile „cu valoare” sunt
transformate în materie primă secundară pentru
fabricarea de noi produse;

 reciclarea aduce beneficii mediului și are un efect

pozitiv asupra economiei;

 cea mai mare parte din produsele diverselor industrii

pot fi reciclate:  ambalaje, sticlă, metale, electrice și
electronice, baterii, anvelope și mase plastice, baterii,
ulei uzat etc.
 Prin reciclare:
 se diminuează considerabil cantitățile de deșeuri depuse la
gropile de gunoi. Ele poluează masiv mediul, creează o
imagine dezolantă localităților și distrug sănătatea celor
care locuiesc în preajma lor
 se reduc emisiile de gaze cu efect de seră din atmosferă.
Se realizează prin înlocuirea materiei prime virgine
folosite, cu materie prima secundară, rezultată în urma
reciclării
 se economisesc pe termen lung cheltuielile comunității
pentru energie
 prin reciclare se conservă resursele naturale ale
Pământului
 Reciclarea metalelor 

 Metalele sunt materiale care pot fi reciclate în proporție

de 90-95% dacă sunt colectate selectiv.
 Anumite metale, precum aluminiul, pot fi reciclate la
nesfârșit.

 Prin reciclarea
metalelor se reduce
cu 70% consumul de
energie față de
producerea unui
element complet nou.
 Reciclarea hârtiei și cartonului

 se poate recicla aproape orice fel de hârtie și carton;

 tehnologiile de reciclare pot elimina cernelurile, agrafele,
capsele, cleiul cu care sunt legate cărțile etc.;
 nu se pot recicla hârtiile și cartoanele pătate de ulei sau de
mâncare, hârtiile cerate, plastifiate sau acoperite cu folie de
plastic, șervețelele sau alte produse sanitare;
 cutiile de lapte și de suc se reciclează separat;
 o tonă de hârtie reciclată salvează de la taiere 17 copaci;
 pentru fiecare tonă de hârtie reciclată se economisesc peste
26 de tone de apă și aproape 1,8 tone de combustibil;
 cartonul poate fi reciclat de mai multe ori, dar nu la infinit;
 Reciclarea sticlei

 sticla poate fi reciclată prin topire la infinit, fără a-și

pierde proprietățile;
 costurile de reciclare sunt mai mici decât cele de
producție a sticlei din materii prime, economisind
astfel energie;
 din sticla colorată se poate produce doar sticlă de
aceeași culoare;
 sticla incoloră este mai valoroasă, deoarece poate fi
refolosită în mai multe scopuri;
 sticla termorezistentă nu se reciclează cu sticla
obișnuită, deoarece afectează procesul de topire;
 Colectând selectiv
deșeurile putem să le
transformăm în resurse.