Sunteți pe pagina 1din 23

Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

CERCETĂRI PRIVIND VALORIFICAREA


DEȘEURILOR TEXTILE PRIN OBȚINEREA DE
MATERIALE DE CONSTRUCȚII

0
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

CUPRINS

Introducere .................................................................................................................. 2
1. Clasificarea deşeurilor ........................................................................................... 2
2. Opţiunile de gestionare a deşeurilor .................................................................... 4
3. Reciclarea deșeurilor textile ................................................................................... 5
4. Materialele geosintetice .......................................................................................... 6
5. Avantajele utilizarii materialelor geosintetice ..................................................... 10
6. Colectarea materialelor refolosibile din textile ................................................... 12
Concluzii .......................................................................................................... ..... 22

1
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

INTRODUCERE

Gestionarea deşeurilor reprezintă una din problemele cele mai acute ale
protecţiei mediului. Practicile neconforme, dar încă actuale, de gestionare a deşeurilor,
precum depozitarea acestora direct pe sol fără respectarea unor cerinţe minime,
evacuarea în cursurile de apă, şi arderea necontrolată reprezintă o serie de riscuri
majore atât pentru mediul ambiant cât şi pentru sănătatea populaţiei.
Problema deşeurilor poate fi mai bine abordată cu ajutorul metodelor ce cuprind
toate etapele ciclului de viaţă ale deşeurilor, adică o abordare integrată, respectiv
studiul deşeurilor de la generarea produselor pană ladepozitarea lor ca deşeuri.
Gestionarea deşeurilor ridică probleme foarte complexe, care necesită întreprinderea
acţiunilor coordonate de la nivel local la cel regional, colaborarea societăţii civile cu
autorităţile locale, cu reprezentanţii guvernului şi de asemenea colaborarea între state.

1. Clasificarea deşeurilor

La nivel european s-a încercat elaborarea unor criterii de clasificare ale


deşeurilor precum şi metode standard de gestionare a deşeurilor, sarcină ce întâmpină
dificultăţi datorită unor cauze cumulative, printre care se pot enumera: lipsa unei baze
de date complete, a unui sistem de monitoring integrat, stadiile diferite de dezvoltare
socio-economică a unor state. Din punct de vedere al naturii şi locurilor de producere,
deşeurile se clasifică astfel:
 deşeuri din industria minieră
– sunt reprezentate de fragmente de roci şi minereuri sărace. Acestea sunt
depuse de regulă la gura minei în zone neamenajate expuse periodic
eroziunii şi spălării de către apele de suprafaţă.
– deşeuri din industria energetică şi metalurgică - pot fi zguri, nămoluri, prafuri
şi cenuşă. Zgura şi cenuşa de la termocentrale reprezintă o mare cantitate
de deşeuri, în special în ţara noastră, unde industria energetică utilizează cu
precădere cărbune inferior. Deşeurile provenite de la termocentrale şi din
metalurgia neferoasă au un conţinut ridicat în metale grele şi o anumită
cantitate de sulfaţi care pot polua grav mediul înconjurător.
2
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

 deşeuri industriale
– provin în general din industria prelucrătoare (textilă, a lemnului, alimentară)
şi în special din prelucrarea metalelor.
 deşeuri din construcţii
– reprezintă materialele provenite din demolarea construcţiilor şi din resturile
de materiale rămase de la şantierele de construcţii civile şi industriale.
 deşeuri stradale
– sunt reprezentate de hârtie, plastic, resturi ceramice şisticle, moloz, resturi
alimentare, resturi vegetale, metale şi praf, acumulate înzonele stradale din
activităţi cotidiene;
 deşeuri menajere
– sunt reziduurile solide colectate de la locuinţele populaţiei şi sunt
reprezentate prin: hârtie, plastic, material textil, ceramică,metal, sticlă,
ambalaje, diverse substanţe chimice, baterii, anvelope, uleiurişi nu în ultimul
rând resturi alimentare.
 deşeuri agricole
– sunt constituite din resturi vegetale, precum cocenii şi paiele. Din zootehnie
rezultă mari cantităţi de gunoi de grajd şi dejecţii animaliere.
 deşeuri periculoase
– provin în cea mai mare parte din industria chimică, metalurgică, a rafinării,
ateliere auto şi staţii de benzină. Aceste substanţe nu se folosesc direct de
către om, însă cele mai multe sunt utilizate la fabricarea multor produse
finite necesare omului. Dintre acestea amintim: vopsele,solvenţi, insecticide,
pesticide, acizi, compuşi metalici etc.
 deşeuri radioactive
– sunt rezultate din activităţi industriale, medicale şi de cercetare. Cele mai
mari cantităţi provin din activitatea de producere aenergiei electrice.
Deşeurile, în marea lor majoritate, pot deveni periculoase în condiţii precare
de depozitare sau de transport. Astfel ele pot deveni explozive, oxidante,
inflamabile, iritante, toxice, cancerigene, corozive, infecţioase,mutagene,
radioactive şi pot emite gaze toxice în contact cu apa, aerul sau un acid.

3
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

2. Opţiunile de gestionare a deşeurilor

Priorităţi:
- prevenirea apariţiei - prin aplicarea “tehnologiilor curate” în activităţile care
generează deşeuri;
- reducerea cantităţilor - prin aplicarea celor mai bune practici în fiecare
domeniu de activitate generator de deşeuri;
- valorificarea - prin refolosire, reciclare materială şi recuperarea energiei;
- eliminarea - prin incinerare şi depozitare.

Deșeurile sunt produse suplimentare rezultate din activitatea industrială iar


managementul deșeurilor este un proces prin care aceste produse sunt reduse,
refolosite, reciclate, adunate, stocate, transportate sau eliminate.

Industria textilă afectează mediul prin consumul mare de apă, energie și


substanțe chimice, precum și prin cantitatea mare de deșeuri pe care le generează ca
rezultat al utilizării unui număr impresionant de substanțe chimice și procese
tehnologice.
Materialele textile refolosibile (prescurtat M.T.R.), cunoscute și sub
denumirea de deșeuri textile, provin în primul rând în urma proceselor de prelucrare
textilă (filare, preparația firelor, țesere, tricotare, finisare chimică), de confecționare, de
prelucrare în alte sectoare industriale (combinate de fibre chimice sau în unități ce
prelucrează materiale textile) sau ca urmare a uzurii fizice și morale după un anumit
timp de folosire a produselor textile.
Deșeul textil este definit ca fiind rest dintr-un material croit, tăiat, fasonat etc.
care nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv.
Deșeurile textile pot fi transformate în textile nețesute, mai exact în produse
superior calitative pentru diverse domenii de aplicabilitate care țin chiar și de produsele
performante tip high-tech. Acestea pot fi folosite în industria de autoturisme sau
industria mobilei, fono și termoizolații în construcții, agricultură etc.

4
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

3. Reciclarea deșeurilor textile

Reciclarea deșeurilor textile este una din cele mai vechi forme de reciclare care
a început, pentru prima dată, în 1813 când Law Benjamin din regiunea West Riding, din
Yorkshire, a întemeiat procesul de destrămare "pulling" a deșeurilor textile din lână.
Atâta timp, cât înaintea perioadei de industrializare, firele, țesăturile, tricoturile și
articolele vestimentare erau obținute de către fiecare familie în parte atunci, orice rebut
de produs care putea fi salvat și reutilizat reprezenta, de fapt, valorificarea timpului și
energiei pentru gospodăriile individuale.
Valorificarea deseurilor textile are efecte pozitive și asupra creșterii numărului
locurilor de muncă, dar și a veniturilor celor implicați.
În procesele tehnologice de fabricatie aferente subsectoarelor industriei textile
rezulta deseuri clasificate astfel:
 deșeuri recuperabile:
 deșeuri rezultate in fazele de filare, care sunt reintroduse în procesul de
fabricație;
 deșeuri de la fazele de croit din tricotaje, ce se pot folosi pentru piese mici;
 deșeuri de fire din filaturi, țesătorii, tricotaje, capete și fâșii de țesături din
țesătorii, finisaje și sectii de tricotare și peticele din fazele de croire, care
se valorifică în cadrul ramurii textile prin realizarea de fire de vigonie,
textile nețesute, vata de tapițerie pentru mobilă și auto, materiale
izolatoare, geotextile etc. (cca 60% din deșeurile recuperate);
 deșeuri nerecuperabile - care se incinerează sau se aruncă la gropile de
gunoi.
Prin prelucrarea pe tehnologii tradiționale clasice / neconvenționale
corespunzătoare, domeniile potențiale de utilizare a fibrelor recuperate pot fi:
- articole de îmbrăcăminte de protecție;
- textile tehnice;
- materiale fono și termoizolante/materiale de construcții;
- compozite cu ranfort textil (industria de automobile, navală, construcții);
- geotextile;
- agrotextile;

5
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

- produse pentru protecția mediului.


Prevenirea deșeurilor ca și generarea deșeurilor depinde de factori ca:
- activitatea economică;
- modelul de producție și consum;
- modificări demografice;
- inovații tehnologice.

4. Materialele geosintetice

Materialele geosintetice sunt produse cu structură plană realizate din materiale


polimerice și care sunt utilizate împreună cu pământurile, rocile sau alte materiale în
domeniul construcțiilor.
Materialele geosintetice sunt:
a) materiale obținute din polimeri, cu o largă ulilizare în lucrările de construcții,
în cele de terasamente și filtrare-drenaj pentru construcția depozitelor ecologice de
deșeuri;
b) sunt plase metalice obținute prin sudare cu utilizare în lucrările de
terasamente și filtrare-drenaj pentru construcția depozitelor ecologice de deșeuri;
c) doar materialele obținute din fibre textile care înlocuiesc mari volume și
mase de materiale clasice în lucrările de construcții ale depozitelor ecologice.

Avantajele pe care le au materialele geosintetice în comparație cu materialele


clasice, le-au dat o largă aplicabilitate în lucrări de:
a) în terasamente cu consolidări de taluze, maluri, diguri, baraje de pământ;
drenaj; filtrație și filtrație-drenaj; infrasctructuri de drumuri și piste; depozite de deșeuri;
b) pentru infrasctructuri de drumuri și piste; depozite de deșeuri induslriale și
menajere; construcții de locuințe;
c) doar la baraje de pământ pentru armări; la consolidări de maluri și diguri;
pentru depozitele de deșeuri zootehniee; la construirea de locuințe și depozite de
materiale; la consolidarea infrastructurilor de drumuri și piste.

Materialul de bază pentru realizarea geosinteticelor (GS) îl constituie polimerii.


Principalii polimeri folosiți pentru obținerea GS sunt:
6
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

a) materialele de bază sunt: polietilena (PE) de joasă, medie și înaltă


densitate; polipropilena (PP); poliesterul (PS); poliamida (PA); policlorura de vinil (PVC);
b) polietilena (PH) de joasă densitate; poliamida (PA); polipropilena (PP);
polipropilena (PP) de joasă, medie și înalta densitate; clorura de vinil(VC);
c) geosinteticele se obțin din polietilena (PH) de înaltă densitate (HDPE);
poliesterul (PS); policlorura de vinil (PVC).

Geosinteticele (GS) se clasiflca in urmatoarele categorii:


a) geotextilele (GT); geomembranele (GM); geogrilele (GG); georetelele (GR) și
geocompositele (GC);
b) compositele (GC); geogrilele (GG) și georetelele (GR);
c) textilele(T); membranele (M); grilele (G); rețelele (R); compositele (C);
geotextilele (GT); geomembranele (GM); geogrilele (GG); georetelele (GR) și
geocompositele (GC).
Evoluția materialelor geosintetice pe plan internațional a fost una
spectaculoasă, poate cea mai spectaculoasă din domeniul materialelor și tehnologiilor
pentru construcții, în doar zece ani reușind să ajungă de la statutul de material specific,
minor, la o industrie internațională cu miliarde de dolari cifra de afaceri, la miliarde de
metri pătrați puși în operă și la tehnologii adiacente și domenii de aplicare ce nu
încetează să se dezvolte și să se extindă.

Materiale geosintetice: funcții și tipuri

Funcțiile îndeplinite de geosintetice sunt: filtrarea, drenarea, etanșarea,


protecția, separarea, armarea, controlul antierozional și functia de container.
Un material geosintetic poate fi utilizat pentru una sau mai multe funcții.

Geotextilele sunt țesături permeabile realizate din fibre sau fire textile.
Majoritatea sunt realizate din fibre sintetice, dar există și geotextile realizate din fibre
naturale (iuta, de exemplu). Polimerii utilizați sunt polipropilena, poliesterul, polietilena și
poliamida sub forma de fibre sau fire (monofilament, multifilament etc.)

7
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

Geotextilele pot fi: țesute, nețesute, tricoturi, consolidate prin interțesere sau
termosudare. Sunt utilizate în special pentru funcțiile hidraulice (filtrare, drenare), dar și
pentru separare, armare, protecție și containere.

Cu rol de filtru, geotextilele pot fi utilizate la diferite tipuri de construcții: ziduri de


sprijin, drumuri și căi ferate, depozite de deșeuri, construcții hidrotehnice, la puțuri - filtre
sau piezometre.

Cu funcție drenantă, geotextilele se utilizează la: sistemele de drenaj ale


diferitelor construcții (baraje, ziduri de sprijin, drumuri, căi ferate, depozite de deșeuri),
pentru realizarea de saltele drenante, bariere anticapilare sau drenuri verticale pentru
accelerarea consolidării.

Cu rol de protecție, geotextilele se folosesc pentru protejarea geomembranelor


sau a altor materiale contra perforării statice sau dinamice.

Ca separator, geotextilele se utilizează: între stratul de agregat și teren la


fundațiile de drumuri și căi ferate, între terenul de fundare și corpul digurilor și
rambleelor, între deșeurile depozitate și sistemul de etanșare – drenaj, la depozitele de
deșeuri, între straturile vechi și noi de îmbrăcăminte bituminoasă, la lucrările de
reabilitare a drumurilor pentru a împiedica sau întârzia transmiterea fisurilor din stratul
suport în imbracamintea bituminoasă nouă.

Cu rol de armare, geotextilele de mare rezistență se folosesc: la drumuri, căi


ferate, ramblee sau depozite de deșeuri fundate pe terenuri slabe, la realizarea de
structuri de sprijin din pământ armat, la realizarea de taluzuri abrupte armate, la lucrări
de reabilitare a pantelor alunecate, la armarea îmbrăcăminților bituminoase la drumuri.

Geotextilele antierozionale se utilizează pentru protectia pantelor contra


eroziunii de suprafață în diverse aplicații.

Containerele din geotextile sunt elemente discontinue (saci) sau continue de


elemente umplute cu material granular, beton sau alte materiale utilizate la:
consolidarea și protecția malurilor, protectia fundațiilor sub apă, piloți în terenuri moi,
diguri, praguri în albie sau protecții costiere.
8
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

Geomembranele sunt folii sintetice cu permeabilitate foarte redusă, alcătuite din


materiale polimerice. Sunt realizate în general sub forma de folii polimerice continue,
dar pot fi obținute și prin impregnarea geotextilelor cu elastomeri sau bitum.
Geomembranele au ca principala funcție impermeabilizarea unor construcții sau
părți ale acestora, fiind utilizate la: rezervoare sau bazine pentru lichide (apă,
hidrocarburi, solvenți), canale de transport pentru lichide, etanșări pe paramente sau în
alte zone ale digurilor sau barajelor, tuneluri sau galerii, etanșări de baza și suprafață la
depozite de deșeuri menajere sau industriale, ecrane verticale la depozite de deșeuri
pentru controlul contaminării laterale a terenului cu diverși poluanți, etanșări la drumuri
sub îmbrăcăminți asfaltice sau pentru evitarea infiltrațiilor în pământuri argiloase cu
umflări și contracții mari, pamanturi sensibile la umezire.

Geogrilele sunt rețele polimerice regulate cu ochiuri suficient de mari (1-10 cm)
pentru a permite pătrunderea materialelor granulare. Sunt realizate în general din
polietilenă (de înaltă densitate) sau polipropilenă, dar și din poliamida, poliester sau,
mai recent, din poliamide aromatice (aramid) sau polivinilalcool.
Sunt utilizate în principal la ranforsarea masivelor de pământ (funcția de
armare) pentru: armarea stratului de agregate din fundația drumurilor, a stratului de
balast la căile ferate, a umpluturilor, rambleelor, digurilor și barajelor sau a
îmbrăcăminților asfaltice; stabilizarea și reabilitarea pantelor instabile, realizarea de
structuri de sprijin (ziduri) din pământ armat, la saltele geocelulare pentru construcții
realizate pe terenuri moi sau umpluturi neomogene, în scopul măririi capacității portante
a acestora.
Georetelele sunt produse cu structura plană deschisă, sub formă de rețea,
formate din nervuri ce se intersectează sub diverse unghiuri. Sunt în general realizate
din polietilenă și au ca functie principală drenajul lichidelor și gazelor. Sunt utilizate de
regulă impreuna cu un geotextil, geomembrană sau alt material care să prevină
pătrunderea particulelor de pământ in interiorul rețelei.
Cu funcție de drenaj, georetelele se utilizează singure sau în asociație cu alte
materiale geosintetice (geotextile de obicei) pentru terenurile de fundare (de exemplu
pământuri sensibile la îngheț) sau la diferite construcții (ziduri de sprijin, depozite de
deșeuri, baza rambleelor etc). Se recomandă asocierea cu un geotextil sau o
geomembrană pentru a împiedica pătrunderea pământului în deschiderile rețelei.

9
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

Cu funcție antierozională, georetelele se utilizează pentru protecția pantelor, cu


rol permanent sau temporar, până când se dezvoltă vegetația. Și in acest caz ele se pot
asocia cu alte materiale naturale sau geosintetice.

Geocompozitele sunt combinații de materiale, din care cel puțin un material


este geosintetic: geotextile - georetele, geotextile - geomembrane, geomembrane -
geogrile, geotextile - geogrile, geocompozite bentonitice, amestecuri pamant – fibre
sintetice. Pot fi utilizate cu functii din cele mai diverse: drenaj, filtrare, etansare, armare
etc.

Principalele tipuri de geocompozite sunt asociații de: geosintetice - bentonita


(geocompozite bentonitice, cu funcție de etanșare), geotextile – georetele (pentru funcții
de filtrare, separare și drenaj), geotextile – geomembrane, geomembrane – geogrile,
etc.

5. Avantajele utilizării materialelor geosintetice

Folosirea geosinteticelor la lucrările de construcții prezinta numeroase avantaje,


unele cu caracter general, altele legate de aplicatia specifică pentru care sunt utilizate.
Ca orice material fabricat în mod controlat, prezintă avantajul omogenității
proprietăților pe toată suprafața și a disponibilității pe orice amplasament.

Punerea în operă este facilă, materialele fiind livrate în rulouri care sunt apoi
derulate, manual sau mecanizat, timpul de execuție fiind in cele mai multe cazuri mult
redus față de soluțiile clasice.

În cazul geosinteticelor cu funcție de armare se obține o îmbunătățire


considerabilă a proprietăților mecanice ale pământului, ceea ce permite realizarea de
structuri altfel imposibile (structuri de sprijin verticale sau apropiate de verticală, pante
abrupte, fundarea pe terenuri foarte compresibile etc.).

Materialele cu funcție drenantă sau filtrantă s-au impus prin ușurința cu care
este realizat un sistem de drenaj, fără a fi nevoie de aport de material granular sortat.

10
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

Geomembranele si geocompozitele bentonitice au revoluționat modul de


realizare a sistemelor de etanșare la depozitele de deșeuri (dar nu numai), prin calitățile
excepționale de impermeabilizare, prin reducerea drastică a timpului de execuție față de
soluția clasică cu argilă, fiind în prezent impuse de toate legislațiile naționale și
internaționale din domeniul mediului.
Materialele geosintetice reprezintă ceea ce în limba engleză este exprimat prin
sintagma „engineering materials”, materiale care înglobează cercetări avansate, de top,
care de multe ori sunt livrate „la pachet” cu tehnologii special dezvoltate („integrated
solutions”).

11
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

6. Colectarea materialelor refolosibile din textile

Colectarea materialelor refolosibile din textile este la fel de importantă ca şi


celorlalte materiale refolosibile, însă este mai pretenţioasă, mai ales în cazul celor
colectate de la populaţie, pentru că trebuie ca acestea să se facă separat, nu numai pe
tipuri de materiale (lână, bumbac, mătase etc.), ci şi pe grupe de culori (deschise și
închise).
Prin materiale textile refolosibile se înţeleg produsele țesute sau neţesute,
tricotajele, din orice materie primă textilă, scoase din uz, provenite din gospodării
individuale, unităţi militare, spitale, internate etc., folosite în industrie şi în alte domenii.
În afara acestor materiale refolosibile din textile care nu provin din reziduuri industriale
(deşeuri, resturi, refuzuri, rebuturi ale proceselor industriale), mai există următoarele
feluri de materiale refolosibile din textile:
a) materiale textile refolosibile din lână şi tip lână provenite din reziduurile
industriale ca: deșeuri şi rămăşiţe de fibre şi fire, peticele noi de ţesuturi şi
tricouri, rezultate din procesele tehnologice de filare, ţesere, finisare,
tricotare şi confecţionare;
b) materiale textile refolosibile liberiene şi tip liberian, care sunt rămăşiţe noi de
fibre, tricoturi şi neţesute, rezultate din procese de filare, ţesere,
tricotare,finisare şi confecţionare;
c) materialele textile refolosibile din bumbac şi tip bumbac, care sunt rămăşiţe
noi de fibre, ţesături, tricoturi şi neţesute rezultate din procesele de filare,
ţesere,tricotare şi confecţionare;
d) materiale textile refolosibile din mătase şi tip mătase, în care se cuprind
rămăşiţe noi de fibre, fire, ţesături, tricotări şi neţesute, rezultate din
procesele de filare, ţesere, tricotare, finisare şi confecţionare.
Aceste patru feluri de materiale refolosibile din textile (a, b, c şi d), fiind
materiale refolosibile noi care rezultă în procesele tehnologice industriale, întrucât
aceste operaţii intră în sarcina întreprinderilor de la care rezultă şi unde se încadrează
în fluxul total de prelucrare şi valorificare ca materii prime şi materiale refolosibile
circulate (cu circuit intern).

12
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

Deşeurile textile, provin în primul rând din procesele de prelucrare textilă din
filatură, ţesătorie, din unităţile de tricotaje, de la finisare chimică, de la confecţionare, din
alte sectoare industriale (combinate de fibre chimice sau unităţi economice ce
prelucrează materiale textile).
Principalele procedee de prelucrare a deşeurilor textile sub formă de fire, petice
de ţesături, tricoturi, neţesute, în vederea recuperării de fibre, sunt cele de tăiere sau
mărunţire şi defibrare, fibrele rezultate se pot folosi pentru obtinerea firelor su textilelor
netesute.
Fibrele rezultate prin valorificarea deşeurilor, care servesc pentru obţinerea de
produse neţesute se utilizează sub formă de straturi fibroase. Acestea constituie
suporturile textile, sunt alcătuite din aglomerări de fibre orientate pe anumite direcţii sau
orientate multidirecţional şi pot fi obţinute prin procedee de prelucrare în stare uscată
(cardare, cardare-pliere, procedee aerodinamice etc.) şi procedee umede (din suspensii
cu apă şi fibre scurte).
Tehnologiile recomandate pentru prelucrarea deşeurilor textile sub formă de
fire, petice de ţesături, tricoturi, neţesute urmăresc:
- prelucrarea deşeurilor textile prin tăiere, destrămare, defibrare şi
realizarea amestecurilor fibroase cu conţinut de fibre din deşeuri;
- prelucrarea prin tehnologii clasice de filare şi ţesere a fibrelor cu
caracteristici care fac posibilă procesarea;
- prelucrarea amestecurilor fibroase pe tehnologii neconvenţionale cu
agregate care asigură consolidarea mecanică prin interţesere sau
coasere-tricotare sau prin tehnologii la care consolidarea este fizico-
chimică, cu adezivi în stare lichidă sau solidă.
Utilizarea deşeurilor textile pentru straturi fibroase impune următoarele dotări:
- linii tehnologice cu maşini de tăiat şi destrămat;
- carde tip garnetă;
- agregate de formare a stratului fibros prin cardare-pliere şi consolidarea
acestuia prin interţesere sau prin coasere-tricotare;
- agregate de formare aerodinamică a stratului fibros şi de consolidare prin
interţesere sau de consolidare cu adezivi în stare lichidă.
Aceste tipuri de deşeuri se prelucrează în societăţi de textile neţesute unde
sistemele de fabricaţie includ următoarele etape:
- prelucrarea deşeurilor textile şi recuperarea de fibre;
13
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

- realizarea amestecurilor fibroase;


- formarea straturilor fibroase şi consolidarea lor.

Tehnologia de prelucrare a amestecurilor fibroase in fire include următoarele


operații: amestecare, cardare, laminare, filare clasică sau OE., caracteristicile de control
pentru fibre fiind lungime fibră, conținut procentual fire și petice nedestrămate.
S-au definitivat specificațiile tehnice pentru următoarele produse: produse
textile nețesute/pâsle; fire cu conținut de fibre recuperate; compound polimeric pe baza
de PVC și deșeu proteic utilizat pentru confecționarea tălpilor de încălțăminte, cărbune
fibros activat din deșeuri textile.

În general strategia minimizării deșeurilor are în vedere:


- încurajarea industriei în acțiunile de minimizare a deșeurilor;
- creșterea gradului de conștientizare privind beneficiile minimizării deșeurilor;
- stabilirea unor “celule” de producție curată pentru promovarea minimizării
deșeurilor.
Ca instrumente se recomandă cele promoționale/audite demonstrative, buletine
informative, promovarea schimburilor de experiență, organizarea zilei mediului,
dezvoltarea unei baze de date cu tehnologiile curate relevante pe domenii
economice/promovarea tehnlogiilor curate, normative și reglementari, training.

După compoziţia fibroasă, materialele textile refolosibile se clasifică în


următoarele grupe:
a) materiale textile refolosibile din lână şi tip lână;
b) materiale textile refolosibile din bumbac şi tip bumbac;
c) materiale textile refolosibile din fibre liberiene şi tip liberiene;
d) materiale textile refolosibile din mătase şi tip mătase;
e) materiale textile refolosibile din fibre sintetice 100 %;
f) materiale textile refolosibile cu uzură mare, din diverse amestecuri
fibroase.
Condiţiile de colectare, clasificare, sortare şi condiţiile tehnice de calitate a
materialelor textile refolosibile sunt prevăzute în STAS 2091/5-86.
Fiecare grupă se colectează, sortează şi livrează conform caracteristicilor
grupei respective, în funcţie de:
- categoria materialului colectat;
14
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

- tipul materialului refofosibil;


- culoarea materialelor şi dimensiuni (unde este cazul).
Materialele textile refolosibile trebuie ca odată cu colectarea sau după aceea,
să fie sortate şi livrate pe culori sau grupe de culori. Prin grupe de culori se înţelege:
- culori deschise: gri deschis, bej, roz, bleu, galben;
- culori medii: roşu, albastru, verde, kaki;
- culori închise: maro, bleumarin, violet, negru.
Materialele textile refolosibile provenite din colectarea confecţiilor cu căptuşeală
şi vatelină destinate valorificării în industria textilă se sortează şi livrează separând
căptuşelile şi vatelina de ţesăturile ce intră în componenţa lor.
Există şase grupe de materiale textile refolosibile la care se specifică (conform
standardelor în vigoare) categoria, tipul şi culoarea fiecărui fel de material textil
refolosibil, de care trebuie să se ţină seama la colectarea, dar mai ales la separarea lor
în vederea livrării şi valorificării în industria textilă. Principalele texturi ale firelor
diferitelor ţesături materialele textile refolosibile nu trebuie să conţină următoarele
impurităţi:
- bucăţi de ţesătură putredă, mucegăită, mâncată de molii sau rozătoare;
- corpuri străine (lemn, carton, cauciuc, metal, sticlă);
- materiale care se întăresc în contact cu apa (var, ciment, ipsos, făină, mălai,
etc);
- urme de ulei, ceară, bitum, vopsea, etc, care nu ies la spălat.S
Materialele textile refolosibile se pot colecta cu sau fără nasturi, catarame,
capse, fermoare etc. dar se livrează beneficiarilor fără astfel de accesorii.Conţinutul de
praf admis pentru fiecare grup de materiale textile refolosibile este următorul:
- materiale textile refolosibile din lână şi tip lână, cu excepţia celor de sub darac
- maxim 3%;
- materiale textile refolosibile din bumbac şi tip bumbac, din fibre liberiene şi tip
liberiene, din mătase şi tip mătase, din fibre sintetice 100%, de maximum 5%;
- materiale textile refolosibile cu uzură mare din diverse amestecuri fibroase şi
fibre de lână şi tip lână de sub darac, de maximum 12%.
Umiditatea maximă admisă la livrarea materialelor textile refolosibile trebuie să
fie de:
 15 % pentru materiale din lână și tip lână;
 8 % pentru materiale din bumbac şi tip bumbac;

15
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

 16 % pentru materiale din fibre liberiene şi tip liberiene;


 10% pentru materiale din mătase şi tip mătase;
 5% pentru materiale din fibre sintetice 100%,
 10% pentru materiale cu uzură mare din diverse amestecuri fibroase.

Materialele textile refolosibile trebuie şi fie dezinsectizate înainte de


ambalare.Tipul, dimensiunile (unde este cazul) şi culoarea trebuie să corespundă
categoriilor impuse prin STAS. Verificarea calităţii materialelor textile refolosibile se face
pe loturi:
- lotul este constituit din cantitatea prezentată deodată la verificare din aceeaşi
grupă, categorie, tip, culoare (conform STAS)
- proba medie se ia dintr-o cantitate egală cu 10% din numărul
baloturilor care formează lotul, dar nu din mai puţin de 2 baloturi. Fiecare
balot luat se desface apoi se scoate din trei locuri diferite câte o probă
elementară în cantităţi aproximativ egale. Probele elementare astfel luate se
amestecă bine, făcându-se o probă medie de cca. 50 kg. Pe această probă
se verifică: grupa, categoria, tipul, culoarea, impurităţile, conţinutul de praf şi
dimensiunile (unde este cazul).
Pentru celelalte caracteristici, din proba medie se iau probe pentru analiză,
introducând câte cca. 0,5 kg în pungi de polietilenă, care se închid ermetic şi se
sigilează, având următoarele destinaţii:
probă pentru producător;
probă pentru beneficiar;
probă pentru litigiu. Proba pentru litigiu poate fi folosită numai în cazul în care a
fost luată în prezenţa beneficiarului şi a fost sigilată de acesta.
În cazul în care se constată că grupa, categoria, tipul, conţinutul de praf
umiditatea
şi culoarea nu corespund, se repetă determinarea pe altă probă medie.
Dacă şi în acest caz rezultatele sunt necorespunzătoare, lotul se respinge
pentru resortare şi prezentare la o nouă verificare.Verificarea grupei, categoriei, tipului,
culorii şi a impurităţilor se verifică vizual sau cu ajutorul unui microscop (acolo unde este
cazul). Determinarea umidităţii şi calculul masei comerciale se fac conform STAS 7691-
82. Verificarea dimensiunilor se măsoară cu rigla gradată, urmărindu-se
dimensiuneacea mai mică a fibrelor.Determinarea conţinutului de praf: proba de circa

16
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

50 kg se cântăreşte cu o balanţă cu precizie de 0,2% şi se scutură sau se trece printr-


un desprăfuitor până nu mai iese praf. Apoi se cântăreşte din nou cu aceeaşi precizie.
Conţinutul de praf se exprimă în procente şi se calculează cu formula:

m 1 – m2
ppraf = _____________ .100 [%]
m1

în care:
m1 este masa iniţială a probei, (g);
m2 - masa probei după desprăfuire, (kg).
Verificarea dezinfecţiei şi dezinsecţiei se fac pe baza metodelor stabilite de
organele medicale abilitate.

Categoriile de deșeuri textile ce se pot prelucra în fire sunt:


- deseurile tehnologice, resturile de tricot tip bumbac/ tip lână și resturile
țesături rezultate din operațiile de confecții. Caracteristicile firelor sunt
specifice firelor din fibre recuperate (lungime de rupere, coeficient de
variație la finețe sau forța de rupere), aprecierea calității impunând existența
unor noi normative.

Fire, respectiv produse textile cu valoare adaugată mare se pot obține prin
utilizarea unor amestecuri binare sau ternare de deșeuri textile cu proprietăți specifice
(de ex. amestecuri ecologice), prin optimizarea parametrilor de prelucrare preliminară a
deșeurilor și de prelucrare clasică sau neconvențională a fibrelor recuperate.
Deşeurile de piele netăbăcită şi tăbăcită pot fi prelucrate în vederea obţinerii
unor produse avansate pentru realizarea biofertilizatorilor cu aditivi proteici,
biocombustibilior sau a materialelor tensioactive pentru industria de construcţii.
Tehnologiile elaborate sunt accesibile atât întreprinderilor de prelucrare a
cauciucului şi maselor plastice cât şi tăbăcăriilor şi producătorilor de biocombustibili.
A fost realizată pirogenarea (descompunerea termică în absenţa aerului) a cinci
tipuri de deşeuri textile (bumbac, vâscoză, lână, fibre poliamidice, fibre poliacrilonitrilice)
într-un domeniu al temperaturilor finale de reacţie cuprins între 280 şi 700 oC, utilizând
viteze de încălzire cuprinse între 0,5 şi 64°C/minut, şi utilizând substanţe de impregnare
(ZnCb, NH4CI, B(OH)3, HCI şi FeSO4) în scopul obţinerii unor randamente sporite în
produs solid.
17
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

În condiţiile efectuării setului de experimentări de pirogenare a deşeurilor


textile, patru din cele cinci tipuri de materiale textile se pot constitui drept materie primă
pentru obţinerea de cărbune activ : bumbac, vâscoză, lână şi fibre poliacrilonitrilice.
În cazul pirogenării deşeurilor textile fără utilizarea substanţelor de impregnare,
randamentul în produs solid creşte odată cu scăderea vitezei de încălzire, în mai mare
măsură pentru bumbac şi vâscoză (de la 14% la aproximativ 30%) şi în mai mică
măsură pentru lână şi fibră poliacrilică (de la 17 la 19% şi respectiv de la 29 la 31%).
Aspectul prezintă importanţă practică numai în situaţia in care se urmăreşte obţinerea
unui cărbune activ de mare puritate destinat utilizării în domeniul medical, randamentul
de pirogenare şi cel de activare nemaiavând rolul preponderent.
Randamente ridicate de produs solid carbonizat (raport cantitativ: produs
solid/deşeu textil), se pot obţine numai în condiţiile utilizării unor substanţe chimice de
impregnare a materialului supus pirogenării (s-au înregistrat randamente în produs
solid carbonizat cuprinse intre 35 şi 62%). Utilizarea ZnCl2, NH4CI, B(OH)3, HCI şi
FeSO4 nu este nicidecum Iimitativă.
Pentru deşeurile de tip poliamidic, indiferent de temperatură şi viteză de
încălzire, nu s-a reuşit obţinerea unui randament în produs solid mai mare de 2,4%
chiar şi prin utilizarea drept substanţă de impregnare a sulfatului feros.
Pentru fiecare din cele trei modalităţi de conducere a procesului de
descompunere termică utilizate în cadrul acestei etape se obţin produse solide cu
caracteristici favorabile fabricării cărbuniior activi: conţinut de carbon de peste 80%,
conţinut de materii volatile şi cenuşă cuprinse între 15 şi 25% şi respectiv mai mic de
2%. Excepţia o constituie produsul solid obţinut la pirogenarea deşeurilor de lână care
prezintă conţinut de cenuşă de 5,4%; pentru acelaşi produs solid şi conţinutul în sulf
este de 3,8%.
Influenţa utilizării substanţelor de impregnare asupra caracteristicilor produşilor
de reacţie se manifestă prin obţinerea unor produse solide, carbonizate cu caracteristici
asemănătoare celor obţinute la temperaturi mai ridicate cu aproximativ 300°C, fără a se
utiliza compuşii de impregnare. In fapt s-au obţinut produse solide de reacţie, în cazul
utilizării substanţelor de impregnare, cu un conţinut de carbon, materii volatile şi cenuşă
cuprinse între 81  95%, 10 27% si respectiv 0,61,2%; pentru bumbac, vâscoză şi
fibre poliacrilice şi 5,4% pentru lână.
Rezultatele obţinute la testarea capacităţii de absorbţie faţa de o soluţie de

18
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

albastru de metilen 0,15% a produselor solide carbonizate pun în evidenţă încă o dată
avantajul utilizării soluţiilor de impregnare. S-au obţinut capacităţi de absorbţie mai mari
cu 1+1,5 cm3, comparativ cu pirogenarea materialelor textile fără impregnarea
acestora.
Elaborarea soluțiilor alternative de valorificare a deșeurilor în produse cu
valoare adaugată mare prin realizarea produselor neonvenționale cu conținut de fibre
recuperate constituie o alternativă ecologică de valorificare a deșeurilor textile.
Materialele textile neconvenționale sunt obținute prin procedee neconvenționale, diferite
de cele clasice de țesere sau tricotare. Ele au la bază un suport textil care este supus
unui proces de consolidare, cu sau fără materiale de consolidare.
Avand în vedere disponibilitatea cantitativă și valoarea potențială de prelucrare
tehnologică a deșeurilor în produse cu valoare adaugată mare experimentările de
prelucrare s-au realizat având la bază urmatoarele variante de deșeuri din fibre
liberiene: scamă; resturi fire; resturi petice țesături; câlți de in.
Ca produs final, avind în vedere disponibilitatea de utilizare s-a optat pentru
produsul pâsle, realizat în urmatoarele variante:
o V1 60% scama iută /15% resturi fire iută /25% resturi țesătura (saci) iută;
o V2 70% scama iută/20% resturi fire iută/10% resturi țesătura (saci) iută;
o V3 suport 85 g/m2; 40 % scamă iută/30% resturi fire iută/30% resturi
țesătură (saci) iută/ 450 g/m2
o V4 suport 85 g/m2; 40 % scama iuta/30% resturi fire iuta/30% resturi
tesatura (saci) iuta/ 520 g/m2
o V5 100% câlți in.

Studiul evoluției compozitiei fibroase a amestecului cu continut de fibre


recuperate indică o modificare a cotelor de participare a componentelor. Tendința de
modificare este determinată de natura materiei prime, de tehnologia de prelucrare
mecanică și chimică a produselor din care provin deseurile, precum și de alegerea
parametrilor optimi de prelucrare a amestecurilor respective.
Analizele utilizate furnizează date ce pot sta la baza fundamentării inițiale a
unor amestecuri etalon sau la evidențierea unor aspecte teoretice. Tehnologia de
prelucrare a deșeurilor textile, stabilirea parametrilor tehnologici sunt opțiuni care au la
bază raționamente tehnice și economice.
Utilizarea metodelor microscopice permite evaluarea modului de prezentare a
deșeurilor sau a semifabricatelor.
19
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

La seria compozitelor polimerice pe bază de PVC plastifiat 40 % şi deşeu


proteic (piele finită) se poate observa creşterea durităţii, a elasticităţii, şi a uzurii la toate
amestecurile cu proporţii variate de deşeu de piele, în special amestecul A14 - PVC
plastifiat 40%, ceea ce demonstrează faptul că introducerea deşeurilor proteice cu rol
de şarjă modifică negativ caracteristicile fizico-mecanice. Modificările constatate sunt
minime şi nu influenţează negativ caracteristicile tehnice ale produselor realizate cu
aceste materiale noi. Aceste constatări sunt valabile şi pentru seria de compozite pe
bază de PVC plastifiat 60% cu procente diferite de deşeu proteic. După îmbătrânire
accelerată, valorile caracteristicilor nu se modifică, compozitele fiind astfel rezistente în
timp cu folosinţă îndelungată.
La compozitele din seria B1 (compozite polimerice pe bază de PVC plastifiat
40% şi deşeu de piele finită tratată superficial cu metacrilat de metil) şi B2 (compozite
polimerice pe bază de PVC plastifiat 60% şi deşeu de piele finită tratată superficial cu
metacrilat de metil) se constată o îmbunătăţire a caracteristicilor fizico-mecanice faţă de
compozitele din seria A1 şi A2 cu deşeuri nemodificate chimic. Modificarea superficială
și compatibilizarea s-a realizat prin tratarea deșeului de piele finită sub agitare lentă, cu
un agent chimic activ, respectiv metacrilat de metil, timp de 24 h, în prezenţa
catalizatorului de peroxid de benzoil la temperatura camerei. Prin tratare chimică
superficială s-a realizat și compatibilizarea elastomerilor cu deseul de piele finită
introdus în amestecuri.
La seriile C1 şi C2 s-a experimentat compatibilizarea dintre PVC şi deşeu
proteic prin introducerea unui alt polimer EVA-etilenvinilacetat, polimer utilizat în mod
frecvent pentru compatibilizări elastomerice. Din datele experimentale se constată valori
ale caracteristicilor fizico-mecanice apropiate de martor (creșteri de cca 5% ) pentru
compozitele cu 10, 20, 30% deşeu proteic, modificări semnificative observându-se
pentru procente de 40,50, 60% (creşteri de cca. 30-40%). Se mai constată că procentul
de EVA influenţează pozitiv caracteristicile fizico-mecanice, optim fiind cel de 20%.
Ca urmare, se pot folosi deşeuri de piele finită în compozite polimerice pe bază
de PVC cu deşeu tratat chimic superficial sau cu compatibilizare cu EVA, cu modificări
nesemnificative a caracteristicilor fizico-mecanice pentru procente de 10, 20 şi 30%
deşeu, prelucrabilitatea tehnologică a noilor materiale fiind buna.
Noile materiale se pot utiliza la confecţii de tălpi, garnituri, plăci tehnice etc.,
tehnologia de relizare fiind ecologică pentru faptul că utilizează deşeuri şi nu se obţin
deşeuri la prelucrare produse finite cu aceste materiale.

20
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

În condiţiile efectuării unui set de experimentări de activare a deşeurilor textile,


toate cele trei tipuri de materiale textile se pot constitui drept materie primă pentru
obţinerea de cărbuni activi. Cărbunele activ obținut va fi de calitate inferioară, la limita
de jos a cărbunilor activi, dar realizat prin valorificarea unor deșeuri, obtinuți cu costuri
investiționale și economice minime, cu aplicații posibile în purificarea și decolorarea
apelor reziduuale, purificarea gazelor sau drept produse cu conținut de carbon reactiv în
reacțiile chimice.
Din punct de vedere economic, soluţiile adoptate sunt fezabile, în cele două
variante de utilizare deşeurilor (varianta A cu deşeuri provenite exclusiv din producţie
proprie şi varianta B cu deşeuri de provenienţă 50% din intern şi 50% din import)
veniturile nete actualizate depăşesc considerabil cheltuielile nete actualizate. Deci
raportul cost/beneficiu are valori subunitare, îndeplinindu-se astfel, condiţia de
rentabilitate economică. La nivelul veniturilor realizate, recuperarea eforturilor
investiţionale în variantele prezentate nu ridică probleme.
În varianta în care nu se vor realiza investiţii în tehnologii competitive de
prelucrare a deşeurilor şi se utilizează materie primă nouă, adusă din import, chiar în
condiţiile în care nu au fost adăugate cheltuielile de eliminare a deşeurilor, costurile
depăşesc veniturile. Cu alte cuvinte nu este rentabilă utilizarea de materie primă nouă
pentru realizarea unor produse cu valoare adăugată ridicată ce pot fi obţinute pe bază
de deşeuri, prin efectuarea de eforturi investiţionale în tehnologii competitive de
prelucrare a acestora.

21
Valorificarea deșeurilor textile prin obținerea de material de construcții

Concluzii

Transpunerea în practică a dezideratului “deșeu zero” prin valorificarea eficientă


a deșeurilor textile și din piele în produse cu valoare adaugată mare prin tehnologii
competitive necesitî:

♦ Facilități strategice prin parteneriate public-private pentru realizarea


investițiilor de infrastructură și a rețelelor tehnologice de prelucrare a deșeurilor.
♦ Eforturi de dezvoltare și cercetări semnificative având ca punct de plecare o
nouă abordare bazată pe ciclul de viață al produselor, pe impactul generării deșeurilor
asupra mediului, pe introducerea de noi standarde, precum și pe măsuri de prevenire a
producerii de deșeuri.

În ceea ce priveste prețul de cost, la prima vedere, avantajele acestor noi


tehnologii și produse ascund costuri ridicate, dar la o analiză mai atentă, care să ia în
considerare beneficiile financiare ale reducerii timpilor de execuție, instalare etc., ale
transportului de materiale minerale de la distanțe uneori apreciabile, ale siguranței,
rezultă reduceri de cost evidente.

22