Curs nr 2 TPD

Gospodarirea deseurilor ocupa un rol important in politica si

strategia de dezvoltare economica si sociala durabila in care calitatea
mediului si conservarea resurselor naturale ocupa un loc central.
Deseurile reprezinta nu numai o potentiala sursa de poluare dar, in
acelasi timp, pot constitui si o sursa importanta de materii prime
secundare cat si o sursa de energie.
Operatiunile de reciclare vizeaza doua obiective fundamentale:
o valorificarea totala sau partiala a deseurilor prin realizarea
unor produse sau materiale care sa reintre in circuitul
economic precum si prin obtinerea energiei secundare sau a
unor combustibili;
o Neutralizarea deseurilor sau a partilor acestora care nu pot
fi valorificate, in vederea reducerii la maxim a posibilitatilor
de poluare a mediului aer, apa, sol in care acestea pot fi
depozitate.
Valorificarea si neutralizarea, sunt strans legate intre ele, practic in
marea majoritate a operatiunilor de reciclare fiind necesar a fi abordate
impreuna, in orice proces de acest gen rezultand reziduuri care trebuiesc
depozitate.
In stadiul de dezvoltare economica incipienta, deseurile industriale
erau in cantitate mica si erau constituite mai ales din deseuri de
prelucrare. In urma cu cateva decenii anii o categorie importanta de
deseuri era aceea rezultata din prelucrarea lemnului rumegus, aschii sau
acelea prevenite din prelucrarea plantelor coji de floarea soarelui,
deseuri din cereale, deseuri de stuf. Caracteristica acestor deseuri era
aceea ca, avand o putere calorica relativ mare puteau fi arse in instalatii
obisnuite, iar daca nu erau arse, cantitatea lor fiind relativ mica, nu
constituiau o problema pentru depozitare. Deseurile de acest tip nu
constituiau o sursa majora de poluare a atmosferei, apei sau solului,
astfel incat nu reprezentau o problema care sa necesite rezolvare de
ansamblu.
In ceea ce priveste deseurile industriale chimice, inainte de
dezvoltarea acestui sector, erau reduse cantitativ si putin nocive, astfel
incat puteau fi deversate in emisarii naturali fara a deveni un pericol.
 Deseurile menajere s-au produs intotdeauna in gospodaria omului.
in conditiile unei densitati mici de populatie, cand fiecare gospodarie
putea dispune de un loc de depozitare, ele nu constituiau o problema.
In condiile actuale ale dezvoltarii economice si exploziei
demografice, a existentei marilor aglomerari urbane, gestionarea
corecta a deseurilor devine o problema prioritara datorita cresterii
impresionante a volumului lor si a imposibilitatii distrugerii la locul de
producere.
Reciclarea deseurilor in epoca moderna nu se poate realiza fara
existenta unei puternice activitati de concepere, cercetare si producere
a unor instalatii eficiente si performante, capabile sa prelucreze un
volum cat mai mare de deseuri, la un pret de cost cat mai mic.
Strategia moderna privind gospodarirea deseurilor include o
ierarhizare a optiunilor de management al acestora, in care primul
accent este pus pe prevenirea producerii lor. Aceasta este urmata de
promovarea actiunilor de reciclare si refolosire si apoi de optimizarea
metodelor de stocare finala a deseurilor.
Intr-o lume perfecta, toate deseurile ar trebui sa fie complet
reciclate. Producatorii de deseuri ar trebui sa fie capabili sa prelucreze
orice tip de deseu fara a genera reziduuri. In realitate, in acest moment,
nu toate deseurile sunt reciclate, ca rezultat al prelucrarii lor generandu-
se deseuri reziduale. Aceste deseuri trebuie depozitate.
In timp ce majoritatea deseurilor reziduale continua sa fie
depozitate, se studiaza intens posibilitatea gasirii unor procedee si
tehnologii care sa permita transformarea lor in deseuri reciclabile.
Adevarata problema nu este cea a taxelor de depozitare ci a
responsabilitatilor cu privire la mediu se pune problema cat timp de
acum inainte se va mai dispune de spatii de depozitare sigure.
Exemple:
 Sunt societati care fabrica incaltaminte din deseuri din cauciucuri
uzate, polietilena, butelii de plastic, tevi de plastic, etc. Din aceste
materiale se fabrica sandale, pantofi de sport, cisme si ghete,
pentru lipire folosindu-se adezivi netoxici;
 Alta societate recicleaza incaltaminte veche prin repararea fetelor
de talpi. Talpile sunt faramitate si intra in compozitia suprafetelor
salilor de sport, iar din fete se executa pardoseli si izolatii casnice.
  Cauciucul din anvelopele uzate intra in compozitia materialelor din
care se fabrica curele, genti, cravate, fuste, veste.
Din deseurile industriale, cele mai cautate pe piata, datorita
gradului mare de valorificare se mentioneaza aluminiul, plumbul, fierul
si otelul in general si otelul inox in special, hartia si materialele plastice.

Tehnologii de reciclare a deseurilor industriale

a. Tehnologii de prelucrare a deseurilor feroase

Deseurile metalice feroase isi au sursele in reziduurile rezultate in

industria metalurgica si siderurgica, in reziduurile provenite din
industria prelucratoare precum si in obiectele metalice feroase rezultate
in urma casarii organizate a unor masini si utilaje in unitati economice,
a scoaterii din uz a unor obiecte sau aparate de uz casnic sau a inlocuirii
unor subansambluri in procesul de reparare a produselor.
a) Materiale feroase provenite din industria metalurgica si
siderurgica
In aceste industrii se colecteaza materiale feroase sub doua forme
- materiale feroase prafoase sub forma de pulberi;
- materiale feroase sub forma de bucati.
Materialele sub forma de pulberi provin din:
 instalatiile de epurare a gazelor emanate la furnale, cuptoare
electrice, convertitoare si la de la statiile de epurare a apelor
uzate rezultate din procesele siderurgice si ca urmare a
operatiilor de pregatire a minereurilor in sectorul furnale
concasare, aglomerare, transport.
 sectorul de laminare din combinatele siderurgice constituie
cea mai importanta sursa de poluare a apelor industriale,
datorita oxidului de Fe si uleiului in suspensie rezultate in
cazul diferitelor operatii de racire si curatire care au loc in
procesul de laminare.
Colectarea materialelor pulberi se face atat din motive ecologice
evitarea poluarii aerului si apei cat si din ratiuni economice, pentru
valoarea lor intrinseca, ca materie prima.
Materiale feroase sub forma de bucati rezulta nemijlocit din:
  procesele de elaborare a fontei si otelului. Unele pot proveni
in principal din sectorul otelarie;
 sectorul laminate unde reprezinta pana la 4% din productia
de otel laminat, fiind constituite din capete si laturi de
produse laminate, zone cu defecte de laminare;
 sectorul forja: capete de bare, rupturi, bavuri, aschii, piese
rebutate.

b) Materiale feroase provenite din industria prelucratoare

industria prelucratoare este industria constructoare de
masini si de constructii metalice.
Deseurile se prezinta sub forma resturilor rezultate prin taiere,
stantare, ambutisare, rabotare, gaurire, alezare, strunjire, filetare etc.
valorile procentuale ale deseurilor metalice raportate la cantitatea de
otel prelucrata pentru cateva categorii industriale sunt;
 constructii metalice
 fabricare material rulant
 fabricare recipienti si ambalaje metalice
 industria navala
 fabricare tractoare, masini electrice, fabricare masini unelte
industria de autovehicule .

Sistemele actuale de colectat aschii metalice, mai ales la sectiile

mecanice de prelucrare prin aschiere au caracterul unei munci
nemecanizate – aschiile rezultate de la masinile unelte sunt stranse
manual in lazi care sunt evacuate la sfarsitul schimbului sau in timpul
lucrului cu un mijloc oarecare de transport pana la locul de depozitare
unde sunt puse in buncare.
 La ultimele modele de strunguri automate multiaxe s-a prevazut
evacuarea mecanizata completa. Astfel, in batiu este prevazut un jgheab
longitudinal inclinat in care lucreaza un surub melc care preia aschiile si
le deverseaza in lazi situate langa masina sau in santuri prevazute cu
transportoare.
Alte metode de evacuare mecanizata a aschiilor pneumatic prin
suflare sau aspiratie si mecanic cu diverse sisteme de transport cu melc,
cu raclete etc.
Dintre acestea, sistemele cu aspiratie pneumatica au avantajul ca
impun si conditii normale de lucru, deoarece se purifica aerul de
particulele de metal aflate in suspensie, mai ales in cazul aschiilor din
fonta.

Organizarea unei sectii pentru prelucrarea aschiilor metalice

O linie tehnologica pentru prelucrarea aschiilor este compusa

dintr-un: sistem de sortare, foarfeca de portionare a aschiilor mari,
sfaramator de aschii, presa de brichetat si transportoare.
Sortarea se face in aschii lungi si scurte cu ajutorul unui tambur
rotativ cu sita cilindrica cu orificii asezat in pozitie inclinata.
Aschiile marunte pot fi utilizate ca atare in incarcatura furnalelor
sau cuptoarelor Martin sau sunt brichetate cu ajutorul utilajelor de
presare la cald si se pot utiliza in bune conditiuni si in cuptoarele
electrice.
Aschiile mari sunt maruntite si, dupa caz, sfaramate, dupa care
sunt brichetate. In figura 1 se prezinta sectia de brichetat aschii metalice
a carei functionare este urmatoarea.
Aschiile sunt descarcate in buncarele 1, prevazute cu protectie
impotriva patrunderii bucatilor mari in gratarele cu orificii. Din buncar
aschiile sunt duse cu trasportorul cu banda 2 la elevatorul cu cupe 3.
Din partea superioara a elevatorului, aschiile aluneca pe jgheabul
inclinat 4 si ajung in buncarul 5 situat deasupra presei automate de
brichetat 6. Din buncar aschiile cad pe dispozitivul vibrator de
alimentare a presei. Brichetele obtinute cad din presa pe jgheabul 7 in
containerele 8. Containerele sunt trasportate cu podul rulant 10 si sunt
depuse pe tranportorul cu role 9, respectiv 11 care reprezinta ultima
veriga in circuit inainte de turnatorie. Exista si statii simple de brichetat
care pot fi amplasate direct in atelierul mecanic. Asemenea instalatii au
buncarul situat deasupra presei de brichetat, el fiind umplut cu ajutorul
unui elevator cu cos. De la masini, aschiile sunt transportate cu
vagonete basculante sau cu un pod rulant si se descarca in cosul
elevatorului. Containerele cu brichete in stare finita se transporta cu
macaraua in vagoane.

Fig.1. Sectia de brichetat aschii metalice

 Fig.2. Sectia de brichetat aschii metalice

In figura 2 se prezinta schema unei baze de recuperare si prelucrare

a schiilor de otel si fonta.
La aceasta baza, aschiile de otel sau de fonta sunt aduse direct,
separate, de la sectiile prelucratoare, in carucioare, camioane sau
vagoane. Aschiile care nu trebuie maruntite se descarca pe
transportoarele cu banda 1 care le transporta la elevatorul cu cupe 2 in
buncarul 3, de unde prin banda 4 si elevatorul 5 ajung in buncarul 6
care alimenteaza presa de brichetat 7. Brichetele sunt aduse cu
transportorul 8 in buncarele 9, amplasate in afara atelierului, deasupra
sinelor de cale ferata, de aici fiind incarcate in vagoane. Aschiile care
trebuie maruntite sunt preluate din camioane sau vagoane cu macaraua
10 care le transporta la platforma din sectia de maruntit, unde sunt
preluate de alimentatorul 12 care le transporta la masinile de maruntit
11. Aschiile maruntite, prin intermediarul transportorului cu banda 13 si
a elevatorului cu cupe 5 ajung in buncarul 6 al presei de balotat 7.
 Materiale feroase rezultate in afara proceselor tehnologice

In aceasta categorie intra materialele feroase vechi provenite din

casari, reparatii sau colectate de la populatie. Perioada de recuperare a
acestor tipuri de deseuri feroase variaza foarte mult, de la zile in cazul
ambalajelor de conserve la zeci de ani in cazul utilajelor industriale.
Colectarea si pregatirea acestor tipuri de deseuri feroase se
realizeaza in centre de colectare special amenajate. Aici se realizeaza
depozitarea, sortarea, prelucrarea si livrarea. De regula, aceste activitati
comporta executarea urmatoarelor activitati:
 dezmembrarea mijloacelor fixe utilaje casate sau scoase din uz,
care se demonteaza sau se taie cu flacara oxigaz sau la rece cu
flexul;
 prelucrarea mecanismelor si a motoarelor, care se face in spatii
inchise, pe bancuri dotate cu truse de scule, menghine etc, unde
dupa demontare-dezmembrare, la nivel de reper se sorteaza pe
calitati dupa compozitia chimica. Tot aici se sorteaza si otelurile
aliate provenite din scule uzate;
 prelucrarea materialelor metalice cu grosimi de peste 10 mm care
se realizeaza prin taiere cu flacara oxiacetilenica sau cu foarfeci
mecanice sau hidraulice;
  prelucrarea materialelor usoare din otel cu grosimi de pana la 5
mm, care se face pe prese de balotat sau pe presa;
 prelucrarea fontei care se sparge in bucati cu soneta de spart cu
bile;
 sortarea materialelor si livrarea acestora la sectiile de prelucrare ale
unitatilor siderurgice si metalurgice care au in dotare prese de mare
capacitate;
 prelucrarea aschiilor din otel prin sortare, sfaramarea si
transportul la presa de brichetat.
Spatiile destinate prelucrarii materialelor colectate sortate,
dezmembrate, balotate sunt constituite din platforme betonate
descoperite sau acoperite, exceptie facand activitatile:
- demontare mecanisme si motoare;
- intretinere, reparare, prelucrari mecanice cu utilaje hidraulice
sau racite cu apa, pentru care se prevad hale inchise, de constructie
usoara, din elemente prefabricate modulate, cu iluminare naturala si
incalzite cu centrala termica proprie.
Se prevad deasemenea cladiri pentru:
- grup social, vestiare, laboratoare;
- depozite de O2, carbid, carburanti si lubrifianti.
Intreaga incinta a centrului de colectare trebuie sa fie prevazuta cu
platforma betonata pentru depozitarea materialelor metalice pe
sortimente.
Centrele de recuperare trebuie sa fie dotate cu macarale portal si
poduri rulante deservite de o linie proprie de cale ferata avand un rulaj
de minim vagoane pe zi.

Tehnologii de prelucrare a deseurilor neferoase

Recuperarea materialelor refolosibile neferoase a devenit o

problema economica deosebita datorita faptului ca resursele de minereu
si concentrate neferoase sunt in scadere, iar pretul de cost ale metalelor
neferoase este in crestere.
Recuperarea materialelor neferoase din reziduuri constituie o
sursa care are o pondere de 20-40% din productia anuala de metale
neferoase Zn-20% , Al-30% , Cu-40%. In toate tarile, indiferent de
gradul de dezvoltare, colectarea materialelor refolosibile neferoase ia o
amploare din ce in ce mai mare.
 Sursele de recuperare a materialelor neferoase sunt constituite din:
 reziduuri industriale din procesul de productie formate din
capete de profile laminate, retele de turnare, aschii metalice
neferoase rebuturi definitive, iremediabile;
 materiale rezultate din mijloacele fixe casate sau scoase din uz
cu ocazia reparatiilor;
 materiale colectate direct de la populatie sau din rampele de
reziduuri menajere cum sunt obiectele de uz casnic si de
folosinta indelungata.
 materialele refolosibile neferoase se clasifica pe categorii, grupe
si sortimente.
Clasificarea pe categorii, se efectueaza in functie de compozitia
chimica, categoria fiind reprezentata de simbolul metalelor sau aliajelor
din care provin materialele.
Din punct de vedere al clasificarii pe grupe, aceasta depinde de
forma si dimensiunile materialului si se noteaza astfel:
 grupa B– materiale neferoase sub forma de bucati;
 grupa S– aschii
 grupa Ox – oxizi, cenusi, zguri, grojdii;
 grupa C – cabluri si conducte cu izolatii;
 grupa D – alte materiale neferoase.
Repartizarea pe sortimente se face in functie de caracteristicile
materialului colectat si se simbolizeaza prin cifre arabe.
In cadrul caracteristicilor la repartizarea pe sortimente se ia in
cosideratie gradul de impurificare cu elemente straine ca pamant, pietre,
resturi de izolatie, materiale feroase otel, fonta sau alte aliaje neferoase
decat cele din materialul de baza.
Categoria si grupa se depart cu o linie oblica si in continuare, dupa
o liniuta orizontala se indica si sortimentul.
Colectarea si pregatirea materialelor din Cu si aliaje din Cu

Materialele din Cu prezinta un deosebit interes economic pentru

industrie, dat fiind faptul ca elementul principal, Cu, prezinta o inalta
conductibilitate electrica si termica si o plasticitate deosebita.
Ca impuritati ce apar in cadrul reziduurilor industriale din Cu se
pot exemplifica: fier, plumb, bitum, antimoniu, arsen, nichel, sulf,
staniu! zinc, pietre, pamant, nisip, ulei, apa.
 Aceste elemente regasite in structura cuprului duc la afectarea unor
proprietati fizico-mecanice ale acestora. Astfel:
 Plumbul, fierul si antimoniul in cazul produselor laminate
determina fragilitatea materialului deoarece sunt insolubile sau
putin solubile in cupru. Mn si fierul scade fluiditatea necesara
turnarii.
 In cazul alamelor impuritatile daunatoare sunt antimoniul, arsenul
si fosforul. Deasemenea prezenta staniului in alame da nastere la
microsufluri care determina fragilitate la piesele turnate,
inrautatind caracteristicile mecanice si de prelucrare prin
deformare plastica.
 In cazul bronzurilor, Al mareste tendinta de crestere a cristalelor si
tendinta de formare a microretasurilor, scazand proprietatile
tehnologice. e impune ca la pregatirea deseurilor sa se asigure o
separare atenta a aluminiului.
Depozitarea materialelor refolosibile din Cu nu necesita masuri
speciale datorita rezistentei lor la coroziune.
Cele marunte din grupa S si Ox trebuie depozitate in buncare pentru
a fi evitata impurificarea cu alte materiale solide sau lichide.
Transportul este efecuat in functie de distanta, cu mijloace auto sau
vagoane de cale ferata.
Incarcarea si descarcarea se face cu macarale, greifere, stivuitoare
cu furca sau cu screpere de capacitate mica.
In functie de cantitate si dimensiuni, transportul intern se face cu
autotransportoare de containere, autobasculante si chiar transportoare cu
banda, cu cupe sau transportoare oscilante.
Pregatirea materialelor refolosibile din Cu, grupa B - bucati
consta din:
 Dezmembrarea care se realizeaza in intreprinderi de profil sau la
centrele de colectare si prelucrare folosindu-se utilaje, scule
si dispozitive specifice;
 Sortarea se face de regula manual folosindu-se benzi cu
separator magnetic pentru /e, ciururi si sortatoare;
 Balotarea se realizeaza cu ajutorul preselor mecanice sau
hidraulice.
Pregatirea materialelor refolosirile din Cu, grupa S - aschii
Aschiile se obtin in principal in atelierele de prelucrare, fiind in
general imbibate cu ulei sau emulsii de la masinile unelte. Acestea
impreuna cu alte impuritati ca pamantul, praful, fierul sub forma de
pulberi sau aschii ingreuneaza topirea si inrautateste calitatile
produselor din Cu. Pentru indepartarea acestor impuritati, aschiile din
Cu sunt supuse unui proces de pregatire care se desfasoara in
urmatoarea succesiune:
- descarcarea in containere-depozit;
- cernerea preliminara – indepartare praf;
- sfaramarea;
- centrifugarea – indepartare lichide;
- depozitare in buncare;
- cernere finala;
- separare pe electromagnet (impuritati feroase);
- depozitare in buncare de sarjare cu efectuarea de analize in
vederea turnarii.
Daca pregatirea se face in centrele de colectare dupa separarea
impuritatilor feroase se face brichetarea si incarcarea in mijloace de
transport pentru a fi duse la intrepriderile metalurgice.
Pregatirea materialelor din Cu 0 grupa Ox

Oxizii, cenusile cuprifere si praful de Cu din unitatile metalurgice

se introduc intr-o instalatie mecanizata de aglomerare, dupa care se face
granularea dupa o tratare in solutie sulfitica rezultata la fabricarea
celulozei.

Colectarea si prelucrarea materialelor din Al

Din punctul de vedere al consumului de metal, pe plan mondial Al

ocupa locul 4 dupa otel, iar in cadrul metalelor neferoase ocupa locul 1,
reprezentand peste 45% din productia mondiala de metale neferoase.
In functie de natura si provenienta reziduurilor si de sursa de
colectare, materialele refolosibile din Al reprezinta cu aproximatie
urmatoarele proportii din cantitatea totala de Al utilizat in procesul de
productie.
- 70-75% din mijloacele de transport rutier, naval si aerian,
instalatii de apa, sine si obiecte de uz casnic;
- 60-65% din produsele utilizate in industria constructoare de
masini, industria miniera, mecanica fina, industria optica, vagoane,
indicatoare rutiere, articole de sport, jucarii, articole de voiaj, articole
muzicale;
- 85% din cabluri electrice si materiale electrotehnice,
aparatura chimica si din produse pentru industria alimentara si
agroindustriala;
- 70% din aluminiul utilizat in constructii;
- 90% in cazul ambalajelor din Al.
In cazul colectarii din industria metalurgica si prelucratoare, pentru
ca operatiile de colctare sa aiba rezultate bune cantitativ si calitativ, cu
efort minim, este bine sa se faca la locul unde acestea rezulta, direct pe
categorii, grupe si sortimente.
In sectiile de prelucrare operatia de colcectare se efectueaza pe
categorii cu aceiasi compozitie chimica, pentru ca din aschiile provenite
din prelucrarea unor anumite piese din aliaje de Al, se pot turna aceleasi
piese fara alte investigatii costisitore necesare determinarii compozitiei
si calitatii aliajului necesar produsului respectiv.Colectarea pe
dimensiuni conduce la reducerea pierderilor de metal prin topire, pentru
ca la dimensiuni mici pierderile prin ardere sunt mai mari, si astfel se
poate aplica regimul corespunzator de elaborare al aliajului si functie de
dimensiuni.
Sortarea este operatia care asigura o calitate superioara
materialelor refolosibile. Este recomandabil sa se faca la locul de
producere a materialului refolosibil, operatia fiind importanta deoarece
unele elemente de aliere ale aluminului constituie impuritati pentru alte
aliaje.
Depozitarea materialelor recuperabile din Al si aliaje de Al, daca
sunt sub forma de bucati, se face de regula in containere acoperite, iar
daca sunt sub forma de aschii, zgura, cenusi, depozitarea trebuie facuta
obligatoriu in hale inchise. Depozitarea in aer liber conduce la oxidari,
randamentul de prelucrare.
Transportul materialelor din Al se realizeaza de la locul de
depozitare la locul de prelucrare cu vagoane de cale ferata sau cu
mijloace auto si se descarca cu macarale cu greifere, cu stivuitoare cu
furca sau cu screpere de mica capacitate. In functie de cantitati si
dimensiuni, pentru transportul intern se folosesc autotransportoare de
containere, autobasculante si chiar transportoare cu benzi sau cupe.
 Pregatirea materialelor din Al se face in functie de dimensiunile
si forma lor. Prima operatie consta in aducerea la dimensiuni care sa
permita incarcarea in cuptoare de topire. Aceasta se realizeaza prin
taiere cu flacara oxiacetilenica sau electric cu curenti de inalta frcventa,
cu foarfeca ghilotina sau se maruntesc in mori cu ciocane care se
utilizeaza pe scara larga pentru maruntirea pieselor turnate, chiuloaselor
de motoare, cartere, pistoane, tevi, table.
Separarea materialelor feroase se face cu separatoare
electromagnetice cu banda sau cu tambur. Separarea de diverse
impuritati din lemn, plastic, cauciuc si alte materiale neferoase se
realizeaza in medii lichide dense. e utilizeaza ca medii de separare
suspensii solide in apa.
Amestecul care contine Al dupa ce a fost trecut printr-un separator
magnetic pentru retinerea elementelor feroase este maruntit la 4 mm si
se introduce intr-un mediu lichid dens cu ajutorul unor transportoare
oscilante.
In prima faza mediul are densitatea de 3.6-3.8g/cm3, fractiunea
care pluteste fiind constituita din componente nemetalice, compusi de
magneziu, aluminiu si aliaje din aluminiu. Aceasta fractiune este
antrenata de mediul dens care circula orizontal printr-un jgheab
prevazut cu praguri care retin componentele grele cu densitate mai mare
decat a mediului pietre, materiale ceramice, Cu si aliaje de Cu.
In faza a doua se separa partile nemetalice si compusii de
magneziu printr-un mediu in care partea grea o constituie auminiul.
Dupa separare materialul se spala si se usuca. O instalatie moderna
de pregatire a deseurilor de Al trebuie sa asigure o puritate a acestuia de
98%.

Reciclarea deseurilor industriale nerecuperabile si a apelor uzate

Prin deseuri industriale nerecuperabile se inteleg acele reziduuri

din procesele tehnologice organice, care, la nivelul actual al dezvoltarii
tehnicii si tehnologiei nu si-au gasit nici un o utilizare din cauza
toxicitati lor. Aceste deseuri trebuiesc distruse, stocarea lor necesitand
spatii mari si reprezentand pericol pentru mediu.
Cea mai utilizata metoda de distrugere a acestor deseuri este
incinerarea.
 Principalele deseuri industriale nerecuperabile sunt reprezentate de
reziduuri de la fabricarea metioninei (aminoacid continand mari
cantitati de sulf) si a acidului acrilic (lichid incolor cu miros intepator
obtinut prin oxidarea acroleinei – aldehida nesaturata, si folosit la
fabricarea unor materiale sintetice), deseurile de pe platformele
petrochimice, deseurile de la fabricarea solventilor clorurati.
La fabricarea metioninei si a acidului acrilic se obtin urmatoarele
tipuri de deseuri:
- reziduuri de distilare;
- reziduuri de la purificarea metioninei reprezentand carbune
activ imbibat cu metionina si carbonat de sodiu;
- reziduuri de distilare de la obtinerea acidului acrilic
Deseuri din industria petrochimica:
- slam amestec de apa cu particule fine de substante minerale
din rezervoarele de titei;
- slam din rezervoarele de pacura si gudroane;
- slam din rezervoarele de motorina;
- slam din rezervoarele de benzina;
- namoluri obtinute la treptele de separare mecanica;
- gudroane acide aparute in procesul de rafinare a produselor
petroliere si a celor de cocserie.
In ciuda numeroaselor studii si cercetari aceste deseuri nu si-au
gasit nici o utilizare, in cea mai mare parte fiind depozitate in halde.
Gudroanele acide se prezinta sub forma unor lichide vascoase cu
incluziuni de materiale solide si continut de acid sulfuric.

Ape reziduale
Apele reziduale toxice apar frecvent in industria chimica organica
petrochimica, de sinteza, farmaceutica cosmetica, pesticide in special
acolo unde produsele finale sau intermediare sunt de toxicitate
deosebita.
Conform legii se interzice evacuarea in apele de suprafata rauri,
lacuri naturale sau artificiale, in Marea Neagra si in apele subterane a
substantelor poluante provenite din industrie precum si a apelor uzate
contaminate cu germeni patogeni provenite de la spitale, instalatii
pentru pregatirea preparatelor biologice, unitati zootehnice, abatoare,
etc., fara o prealabila prelucrare.
 Substantele poluante cu grad ridicat de periculozitate sunt:
- pesticide organo-halogenice persistente;
- pesticide organo-silicice persistente;
- pesticide organo-fosforice: parathion, metil parathion, rogon,
metathion;
- pesticide organo-stanice: acetat de trifenilstaniu, hidroxid de
trifenilstaniu;
- substante cancerigene ca benzopirenul si compusii sai,
benzoantracenul si compusii sai;
- compusi organici ai mercurului; alchil mercur;
- deseuri radioactive.
Apele reziduale toxice apar acolo unde materiile prime utilizate,
produsii intermediari si/sau produsele finale au un caracter toxic. Cele
mai periculoase rezulta din fabricarea urmatoarelor produse:
- pesticide;
- coloranti;
- medicamente si odorizante.
Apele reziduale toxice sunt, in procesul de distrugere termica,
energofage. Din acest motiv se adopta solutia arderii in aceleasi
instalatii cu apele reziduale si a deseurilor industriale care fiind
combustibile determina scaderea consumului de combustibil suport
exterior.

Scheme tehnologice pentru arderea deseurilor industriale toxice

si a apelor reziduale toxice

Instalatiile de ardere folosite pe plaformele industriale chimice si

petrochimice sunt adaptate distrugeri atat a deseurilor industriale cat si a
apelor reziduale toxice. Aceste instalatii, numite focare reprezinta
elemental cheie in operatiunea de distrugere. Ele trebuie sa fie incadrate
intr-o schema tehnologica care sa prevada parcurgerea urmatoarelor
etape:
A- pregatirea deseurilor industriale si a apelor reziduale toxice:
B- colectare, neutralizare, incalzire, omogenizare, stocare;
C- incinerarea propriu-zisa cu sau fara combustibil support;
D- recuperarea caldurii din gazele de ardere, urmata sau nu de
instalatii de neutralizare a lor, functie de produsele de ardere.
 A. Pregatirea deseurilor industriale si a apelor reziduale toxice

Unele deseuri industriale si ape reziduale toxice rezulta in mod

permanent si continuu fiind direct legate de procesul tehnologic de
baza, iar altele au un caracter sezonier sau ciclic.
Modul de colectare, transport, depozitare, omogenizare va fi
diferit, tinand seama ca agregatul principal – focarul, trebuie alimentat
cu o cantitate constanta de deseuri si ape, care sa aiba o calitate
omogena, plus combustibil suport.
Pentru reziduri sezoniere trebuie construite depozite capabile de a
prelua intreaga cantitate care rezulta la o descarcare, aceasta urmand a fi
trimisa la incinerare intr-o portiune bine definita. Inainte de depozitare
(stocare) unele reziduuri toxice care au un caracter sensibil departat de
neutru, in special acide, trebuiesc neutralizate pentru a nu provoca
coroziunea materialului depozitului si focarului.
B. Transportul rezidurilor se poate face prin cele mai diverse
metode.
Deseurile lichide sunt transportate prin conducte sau containere. Cele
solide si pastoase se transporta in saci de hartie, bumbac, material
plastic sau in butoaie (cele foarte toxice). In functie de limitele indicilor
de calitate (in special puterea calorica) se decide asupra operatiei
omogenizare si a tehnologiei celei mai adecvate. Multe deseuri, in
special cele solide si pastoase, ard mai bine daca in prealabil sunt
amestecate cu un carburant lichid de suport. In cazul in care prin
arderea deseurilor rezulta o serie de cenusi foarte vascoase care maresc
cantitatea de material nears, respectiv micsoreaza gradul de distrugere a
deseurlor industriale si a apelor reziduale toxice, se adauga substante
care micsoreaza temperatura de topire a cenusilor, facandu-le mai
fluide.
Un lucru deosebit de care trebuie tinut seama atat la depozitare –
omogenizare cat si la ardere este compatibilitatea deseurilor in sensul
ca nu trebuie amestecate deseuri care pot reactiona intre ele cu degajare
de gaze nocive (ex:reziduri de cianuri alcaline cu namoluri acide sau pot
duce la formarea de amestecuri detonante).
 C. Incinerarea propriu-zisa se reflecta in alegerea corecta a
agregatului principal si in alegerea combustibilului suport.
Se vor avea in vedere normativele privind capacitatea de depozitare
si incalzire la temperatura optima pentru injectarea in focar.
D. Recuperarea caldurii din gazele de ardere este in general o
operatie de dorit din punct de vedere economic, dar de multe ori
greu de realzat din cauza compozitiei gazelor de ardere.
Caldura din gazele de ardere se poate recupera pentru fabricarea de
abur, a apei calde sau pentru incalzrea aerului necesar arderii.
De multe ori, normele sanitare impun spalarea gazelor de ardere
dupa recuperarea caldurii de unele componente nocive, in general
vapori de acizi sau anhidrida acida si praf, lucru care se poate face prin
spalare cu solutii alcaline sau apa.

Instalatii de ardere

Camerele de ardere industriale, utilizate pe platformele industriale

chimice si petrochimice sunt adaptate distrugerii atat a deseurilor
industriale nerecuperabile cat si a apelor reziduale toxice. In general
instalatiile de ardere, numite facare, folosite pe platformele chimice
sunt:
A - focare ciclon;
B - focare rotative;
C - focare in strat fluidificat.

Fig 3. Focar ciclon vertical

 Focarele ciclon sunt de doua categorii: verticale si orizontale.
In figura 3 este reprezentata schema functionala a unui focar ciclon
vertical pentru ape reziduale toxice. S-au notat: 1 - acces combustibil de
baza (metan); 2 - acces oxigen sau aer; 3 – arzator; 4 - acces ape
reziduale toxice pulverizate in camera superioara de ardere. Arderea are
loc la temperatura ridicata in arzatorul 5, rezultand o viteza ridicata a
gazelor de ardere care sunt dirijate in jos in camera inferioara 6. In
camera inferioara gazele trec printr-o garda hidraulica formata din apa
industriala unde sunt spalate de acizi si sunt evacuate prin conducta 7.
In figura 4 este prezentata schema unui focar ciclon orizontal.
Aceste tipuri de focare sunt preferate atunci cand trebuie sa fie arse atat
reziduri cu componenta solida majoritara !namoluri" cat si deseuri
industriale combustibile si ape reziduale. Ciclonul din figura 4 este
utilizat pentru distrugerea simultana a namolurilor si a deseurilor
industriale combustibile. Namolurile sunt introduse in focar central prin
conducta 1 fiind pulverizate cu abur, iar deseurile industriale toxice sunt
introduse tangential prin conductele 2, aprinderea initiala fiind asigurata
de arzatorul cu gaze 3. Cenusa rezultata este evacuate prin conducta iar
gazele de ardere 7 parasesc focarul prin cutia de intoarcere 6 si merg
mai departe pentru recuperarea caldurii, la un cazan recuperator. La
trecerea din focarul propiu-zis in cutia de intoarcere a gazelor este
prevazuta o ingustare care permite trecerea numai a gazelor nu si a
cenusilor formate.

Fig 4. Focar ciclon orizontal

 In figura 5. se prezinta schema unui focar destinat incinerari apelor
reziduale deosebit de toxice rezultate la fabricarea unor pesticide
organo-fosforice care au o puternica incarcatura anorganica ce
determina aparitia unor topituri de saruri.

Fig 5. Focar destinat incinerarii apelor reziduale toxice

Combustibilul suport este pacura pulverizata in focar cu ajutorul

aerului. Tot in arzatorul de pacura se pot injecta deseurile industriale
combustibile stocate in rezervoarele. In camera focar se pulverizeaza
apele reziduale toxice prin conducta 4 astfel incat temperatura ajunge la
850-900C ceea ce asigura distrugerea componentelor nocive continute
in apele reziduale si deseurile industriale. Concomitent, rezulta sub
forma de topitura saruri din continutul de substante anorganice (reziduu
fin calcinat). Gazele de ardere trec in camera post combustie unde se
introduce controlat aer pentru definitivarea proceselor de ardere, dupa
care parasesc focarul printr-un cos.
In cazul apelor reziduale toxice care nu sunt combustibile, acestea
sunt distruse prin injectare in focare de tip camera larga in care se arde
un combustibil superior. Deoarece in final amestecul de gaze trebuie sa
aiba o temperatura de ordinul a 800C, la care se distrug prin
descompunere toate combinatiile poluante, consumul de combustibil
este foarte ridicat.
Reciclarea deseurilor urbane

Planificarea si organizarea actiunilor de evacuare si neutralizare a

deseurilor urbane au la baza masuratori referitoare la cantitatea si
calitatea (compozitia) acestora.
Acesti factori se modifica atat in functie de anotimpuri, cat si de la
an la an, odata cu dezvoltarea economico-sociala. Parametrii
modificarilor sunt: marimea si caracterul localitatilor, conditiile
climaterice, sistemul de incalzire utilizat, modul de viata al locuitorilor
ponderea prepararii hranei acasa, utilizarea mancarilor gata preparate
sau servirea mesei la restaurant sau cantine, nivelul de trai, stadiul de
dezvoltare a tehnicilor de ambalare.
Caracteristici calitative ale deseurilor urbane
Ca si caracteristicile cantitative, cele calitative difera pe tari si in
cadrul acestora de la o localitate la alta in functie de parametrii amintiti
anterior. Analizele calitative facute pe plan mondial sunt dificil de
comparat datorita faptului ca metodele utilizate sunt variate si difera de
la o tara la alta.
Granulatia.
Este determina prin cernere. In functie de granulatie, materialele
se impart in: fine, mijlocii si grosiere. Materialele fine sunt cu o
granulatie sub 8mm, fiind constituite din cenusa, nisip si unele
componente organice. Cantitatea de fractiuni fine este determinata in
principal de sistemul de inaclzire, in compozitia acestei fractiuni
componenta organica fiind mica. Fractiunea mijlocie este constituita din
materiale cu granulatie de 8-40mm. Fractiunea grosiera are granulatia
mai mare de 40 mm.
Compozitia
Se deosebesc urmatoarele grupe de materii:
- materiale compostabile: resturi organice de bucatarie, resturi
vegetale, hartie, paie. Din aceasta grupa fac parte in general
fractiunile mijlocii din punct de vedere al granulatiei. Grupa poarta
denumirea generica de compost. In cadrul acestei grupe o
importanta deosebita are determinarea raportului Carbon/Azot
MC3N care caracterizeaza gradul de fermentare a deseurilor si
transformarea lui in compost. Aportul C3N se determina in
 laborator pe probe luate din diferite puncte ale deseului menajer.
aportul C3N se situeaza intre urmatoarele limite:
-deseu menajer proaspat;
-compost;
-un bun sol de cultura .
Materiale combustibile: lemn, ambalaje de carton, cauciuc, textile.
Aceste materiale se incadreaza in general in fractiunea grosiera.
Materiale neutre (necombustibile si necompostabile): sticla,
portelan, ceramica, pietre, caramizi, metale.
O importanta deosebita o are continutul de metale care sunt
deosebit de poluante in special in cenusi si in composturi. Ponderea cea
mai mare din totalul de metale o au Zn, Pb, Cu. Se constata ca datorita
extinderii, in special in orase, a incalzirii prin termoficare sau alte
sisteme centrale, resturile de hartie nu mai sunt arse in gospodarii,
ponderea lor in deseurile menajere crescand pana la 30-40% din masa
lor, in unele localitati ajungand la 50%. Acest lucru este favorizat si de
utilizarea pe scara larga a produselor preambalate in hartie sau cutii de
carton.
Pe langa faptul ca hartia arde bine, ea constituie si o materie buna
pentru compostare, marind continutul de substante organice in deseurile
menajere precum si capacitatea higroscopica. Pe de alta parte, prezenta
hartiei constituie una din cauzele scaderii masei volumice a deseurilor
urbane, lucru ce impune folosirea unor recipiente cu volum mai mare si
a unor autovehicule de transport capabile sa asigure o compactare mai
buna.
Cresterea utilizarii diferitelor produse din materiale plastice
(materiale de ambalaj, folii, vase, recipiente, conducte, jucarii, articole
de uz casnic) se resimte si in compozitia deseurilor menajere. Ponderea
masica a materialelor plastice este de 5-7%, marea majoritate provenind
din ambalaje 75%. Prezenta crescanda a materialelor plastice in
componenta deseurilor menajere are efecte similare cu aceea a hartiei si
cartonului.
Continutul de sticla pe plan european reprezinta 8% din masa
totala, fiind mai mare in tarile unde se folosesc butelii de sticla. In
tabelul 1 se prezinta evolutia caracteristicilor deseurilor menajere din
Romania din punctual de vedere al componentei.
Umiditatea.
Aceasta caracteristica are un rol decisiv in alegerea procedeelor de
neutralizare, ea influentand masa specifica, puterea calorica si
intensitatea proceselor de fermentare. Ca valoare, umiditatea totala a
deseurilor menajere variaza intre 25-60% . In Romania umiditatea este
50-60% , fata de 25-40% in restul Europei.

Continutul de substante organice

Se determina prin masurarea pierderii in greutate la calcinarea

unei mostre de deseuri. Este important deoarece prin descompunerea lor
biologica, reziduurile pot deveni materii prime utile pentru agricultura
compost.

Puterea calorica.
Reprezinta cantitatea de caldura degajata prin arderea unitatii de
masa a deseurilor. Importanta este puterea calorica inferioara, variaza
foarte mult in functie de compozitie si umiditate.

Metode de neutralizare si valorificare a reziduurilor menajere

Ca metode de administrare a deseurilor menajere se utilizeaza

combinatii de tehnici de tratare care variaza de la tara la tara. Aceste
tehnici au un impact diferit asupra mediului. e poate spune ca principala
cale de reducere a impactului negativ asupra mediului o reprezinta
reducerea cantitatii de deseuri. Principalele obiective ale tehnicilor de
tratare sunt:
- reducerea volumului si greutatii acestora;
- reducerea emisiilor poluante;
 - recuperarea si refolosirea resurselor.
Realizarea acestor obiective este hotarator influentata de educatie
si legislatie. Principalele metode de gestionare-administrare a deseurilor
menajere sunt:
A. Depozitarea simpla;
B. Depozitarea controlata;
C. Compostarea;
D. Incinerarea;
E. Piroliza
F. Descompunerea anaeroba.

Descrierea sumara a acestor metode

Depozitarea simpla.
Este prima metoda folosita, ea constand din descarcarea
reziduurilor menajere in diverse gropi, foste cariere sau pe terenuri
virane fara a se lua alte masuri speciale. Mult timp aceasta era sistemul
cel mai des folosit in multe tari, fiind mai ieftin si comod, dar neigienic,
inestetic, raspandind mirosuri neplacute, in general periculoase pentru
sanatatea publica. Pe masura ce locurile propice depozitarii libere s-au
epuizat, orasele s-au extins, cantitatile de deseuri au crescut pronuntat,
s-a constat cat de ingrijoratoare este metoda si ce implicatii are asupra
mediului.
Depozitarea controlata.
eprezinta in prezent principala filiera de tratare folosita pe plan
mondial. Metoda consta in depozitarea reziduurilor in straturi succesive
alternand cu straturi de pamant sau nisip, fiecare fiind nivelat si
compactat. In acest mod depozitul de reziduuri nu mai emite mirosuri
neplacute, larvele de muste incep sa dispara, sobolanii nu se mai pot
dezvolta datorita lipsei de aer si temperaturii de fermentare de circa (60-
70C).
Compostarea.
Se utilizeaza in cazul deseurilor cu un continut ridicat de materiale
organice de origine vegetala rapid fermentabile.
Metoda asigura tranformarea partilor fermentabile din deseuri, in
urma unor prelucrari speciale, intr-un amendament humo-calcic al
solului numit compost, ce contine elemente fertilizante ca azot, acid
fosforic, potasiu, utile in tratarea terenurilor agricole. Compostarea se
bazeaza pe accelerarea activitatilor naturale a microorganismelor
e(istente in deseuri sau a unor microorganisme specializate inoculate in
deseuri, ce transforma substanta organica continuta in acestea in
substanta minerala.

Incinerarea.

Este utilizata in cazul deseurilor cu continut ridicat de materiale

combustibile (plastic, hartie, carton). Este o metoda de distrugere
termica a deseurilor care, in afara posibilitatilor de valorificare a
caldurii obtinute, ofera avantajul transformarii deseurilor intr-un
reziduu mai putin poluant, mai putin voluminos si redus ca pondere
masica in raport cu materia prima initiala. Pe masura cresterii puterii
calorice a deseurilor ca urmare a cresterii ponderii materialelor
combustibile, sistemele de ardere au fost completate cu recuperatoare
de caldura, generatoare de aburi, electrofiltre de epurare a gazelor de
ardere, statiile de incinerare devenind adevarate centrale termice.
Piroliza.
Este un procedeu termochimic de transformare a unei substante
solide in substanta gazoasa ce condenseaza ulterior la diferite
temperaturi separand fractiuni lichide combustibile. Valoarea energetica
a produselor obtinute si gradul de extractie depind de conditiile de
presiune si temperatura create in reactor cat si de calitatea materiei
prime utilizate. Daca primele conditii pot fi controlate, cele de calitate si
mai ales constanta acestora, in cazul deseurilor menajere sunt extrem de
greu, daca nu imposibil de pastrat. Din acest motiv, in cazul pirolizei
deseurilor apar o serie de subproduse ce ridica probleme deosebit de
mari de neutralizare, utilizare, poluare. Se pot cita in acest sens: apele
fenolice, gudroanele, zgura si semicocsul, ce constituie reziduurileR
reziduurilor primare prelucrate si a caror tratare este uneori cu mult mai
grea decat a deseurilor folosite ca materie prima (gunoi). In acest fel,
avantajul obtinerii din deseuri a combustibililor lichizi valorosi este
umbrit de problemele mari tehnologice si ecologice ridicate de
subprodusele pirolizei.
Pentru evitarea acestor inconveniente, produsele gazoase ale
pirolizei se ard imediat dupa iesirea din reactor, iar caldura obtinuta se
utilizeaza la producerea aburului si pe aceasta cale a energiei electrice.
In acest caz, piroliza devine de fapt o gazeificare a deseurilor si
daca se tine seama de consumul propriu de energie al reactorului si de
pierderile mari de carbon in semicocsul si zgura produsa, randamentul
energetic este in unele cazuri mai redus decat in cazul incinerarii.
Cercetarile, in sensul dezvoltarii sistemului de pirolizare a
deseurilor continua, motivul principal constituindu-l faptul ca piroliza
reprezinta singura metoda de valorificare a deseurilor din material
plastic, incinerarea lor separata ridicand serioase probleme tehnice si de
poluare.
Fermentarea anaeroba.

Fermentarea anaeroba reprezinta una din tehnicile de reciclare a

deseurilor care comporta un inalt grad de valorificare a acestora. e
aplica deseurilor cu un continut organic ridicat de exemplu: deseuri din
zootehnie, industria alimentara, namoluri obtinute la statiile de epurare
orasenesti, deseuri menajere cu faza organica preponderenta si are ca
rezultat obtinerea unui combustibil gazos (biogaz) cu largi utilizari:
incalzire, prepararea hranei, generare de energie electrica si termica,
reziduurile ramase constituind un material nepoluant care se poate
utiliza cu rezultate foarte bune in agricultura ca ingrasamant.
S-a optat, ca o metoda de viitor, pentru incinerare ea reprezentand
avantajul reducerii volumului deseurilor de circa 10 ori ceea ce duce la
o micsorare importanta a spatiilor de depozitare. Apreciem deasemenea
ca se vor extinde tehnicile de reciclare cu grad de valorificare ridicat a
deseurilor organice: gazeificarea resturilor vegetale, fermentarea
anaeroba.
 Depozitarea controlata constituie in prezent principala filiera de
tratare pe plan mondial. Primele principii ale depozitarii controlate au
fost emise in Anglia dupa primul razboi mondial. In vederea unei bune
depozitari controlate a reziduurilor, trebuie avuta in vedere urmatoarea
tehnologie:
- reziduurile descarcate din autogunoiere se depoziteaza in straturi;
- straturile noi de reziduuri vor fi depuse dupa ce temperatura
stratului precedent, rezultata din fermentarea aeroba, a scazut pana la
valoare temperaturii solului natural;
- reziduurile vor trebui sa fie suficient de compacte pentru a evita
golurile mari de aer care favorizeaza autoaprinderea si deci riscul
pentru incendierea rampelor pentru depozitare;
- compactarea trebuie facuta astfel incat sa permita totusi aerarea
reziduurilor in vederea asigurarii fermentarii aerobe;
- este preferabil ca straturile de reziduuri sa fie acoperit zilnic cu un
strat de 10-30 cm pamant, nisip sau alte materiale inerte.
Prin luarea acestor masuri, depozitul de reziduuri nu mai emite
mirosuri neplacute, larvele de muste incep sa dispara, sobolanii nu se
mai pot dezvolta, datorita lipsei de aer si temperaturii de fermentare de
circa 60-70C.

Alegerea terenului pentru depozitarea controlata

Terenul necesar pentru depozitarea reziduurilor menajere trebuie

stabilit de comun acord cu organele locale agricole, sanitare si de
protectie a mediului, avand la dispozitie studii hidrogeologice si
topografice care sa permita stabilirea masurilor pentru a evita riscurile
unei poluari a apelor subterane sau de suprafata prin infiltratii sau
scurgeri de suprafata.
Amplasarea terenurilor de depozitare controlata trebuie sa fie
studiata si din punct de vedere a distantei fata de aglomerarile umane, al
directiei vanturilor dominante, al pozititei fata de sursele de apa si de
alte obiective fata de care trebuie pastrata o zona de protectie sanitara.
 Pozitia rampei de depozitare se alege astfel ca directia vanturilor
dominante sa fie dinspre obiectivele importante catre rampa de
depozitare. ampele de depozitare controlata trebuie sa fie amplasate in
aval de obiectivele de alimentare cu apa din subteran, deoarece chiar in
conditiile luarii de masuri de protejare a apelor subterane, pot apare
infiltratii de ape poluate din depozit catre apele freatice. Printre
masurile de impiedicare a patrunderii apelor poluate din reziduuri in
apele subterane, se numara impermeabilizarea stratului de baza al
rampei de depozitare controlata. Impermeabilizarea se face cu argila
bine compactata sau cu alte materiale sintetice cum ar fi cauciucul
butilic.
In ultimul timp s-a recurs la betonarea fundului rampei. Aceste
procedee implica realizarea unor sisteme de drenaj a apelor din
depozitul de reziduuri care vor fi captate in aval si evacuate, dupa o
prealabila tratare, in apele de suprafata sau prin infiltrare in sol.
Impermeabilizarea terenului rampei de depozitare controlata este foarte
costisitoare, reprezentand aproximativ 50% din cheltuielile de investitii
ale unei rampe. Pentru a mentine costurile relativ mici si pentru a se
crea posibilitati de urmarire mai buna asupra poluarii mediului, exista
tendinta de realizare a unor rampe mari, in dauna criteriilor economice
privind costul transportului care indica construirea mai multor rampe de
capacitate mai mica situate la distante optime de zonele de colectare.
Terenurile folosite pentru depozitarea controlata a reziduurilor sunt de
obicei urmatoarele:
- vechi cariere de materiale de constructie;
- zonele joase din albiile majore ale raurilor care trec prin apropierea
localitatilor;
- albiile unor foste rauri care au secat sau au fost deviate.
La alegerea terenurilor trebuie sa se tina seama de o serie de
conditii geologice si hidrologice printre care:
- depozitele realizate pe calcare fisurate nu se pot folosi decat in
cazul in care in aval nu e(ista nici o captare de apa potabila;
- in cazul realizarii depozitelor pe nisipuri nealuvionare, grosimea
stratului de nisip trebuie sa fie suficient de mare pentru a se asigura
epurarea apelor care strabat depozitul de reziduuri. Aceste depozite au
avantajul ca nu e(ista riscul acumularii apelor toxice la baza depozitului
care sa impiedice fermentarea aeroba a reziduurilor;
- depozitele realizate pe marne si argile au avantajul
impermeabilitatii, nepermitand patrunderea apelor toxice din depozit
catre panza freatica, dar in acelasi timp permit acumularea apelor toxice
la baza depozitului determinand fermentarea anaeroba a reziduurilor in
aceasta zona si necesita cheltuieli suplimentare pentru realizarea de
drenaje si pentru tratarea apelor provenite din depozit;
- realizarea depozitelor pe aluviuni uscate este permisa numai in
situatia cand din studiul hidrologic elaborat nu rezulta pericolul poluarii
apelor subterane sau de suprafata prin inundare;
- in lipsa unor depresiuni naturale este posibil ca depozitarea
controlata sa fie realizata pe terenuri plate, neproductive sau putin
productive. e creaza astfel coline de reziduuri avand inaltimi care sa
asigure stabilitatea acestora. istemul are avantajul unui control mai usor
al comportarii in timp a depozitului.

-
Tehnica realizarii rampelor de depozitare controlata

In functie de tehnologia aplicata rampele de depozitare pot fi

realizate in mai multe moduri:
- rampe de depozitare controlata obisnuite (fara prelucrari speciale ale
reziduurilor). Realizarea acestora se face luand in consideratie
urmatoarele prescriptii cu caracter general:
- inainte de inceperea depozitarii se vor lua toate masurile indicate
in studiul hidrologic privind protectia apelor subterane si de suprafata
indiguiri, drenari, impermeabilizarea fundului, santuri de gard pentru
protectia depozitului fata de scurgerea apelor de ploaie;
- suprafata destinata formarii depozitului va fi separata in parcele in
functie de cantitatea zilnica ce urmeaza a fi depozitata;
- reziduurile vor fi depozitate in straturi de 1, 4 m inaltime dupa ce
in prealabil s-a decopertat stratul vegetal care va fi folosit fie la
acoperirea finala a unui depozit mai vechi, fie la acoperirea finala a
depozitului ce se realizeaza pe acelasi teren;
- descarcarea reziduurilor din autogunoiere se face cat mai aproape
de locul de depozitare, de unde vor fi imprastiate si compactate cu
ajutorul buldozerului. Compactarea se face in straturi cat mai subtiri
pentru a sfarama obiectele voluminoase si a micsora golurile mari de
aer8
- straturile astfel realizate vor fi acoperite zilnic in caz de conditii
favorabile, temperaturi scazute, aer uscat etc cu un strat de material
inert uscat;
- in cazul in care se prevede realizarea rampei din mai multe straturi de
1, 4 m inaltime fiecare, urmatorul strat se va realiza numai dupa ce
temperatura din stratul anterior a scazut la temperatura solului natural;
- dupa depozitarea ultimului strat de reziduuri se va face o acoperire
cu un strat de pamant vegetal - nisipuri neargiloase imprastiat si
compactat cu aceleasi mijloace folosite pentru reziduuri;
- rampele de depozitare trebuie sa fie imprejmuite cu garduri
demontabile care trebuie sa inchida suprafetele pe care se depoziteaza
reziduurile pe o perioada de 1.4 ani.

Rampe de depozitare controlata compactate

Se realizeaza o compactare mai mare decat in rampele obisnuite.

Aceasta compactare se face cu compresoare de mare capacitate.
Avantajele acestui sistem rezida in utilizarea mai buna a volumului
depozitului, reducerea riscurilor aparitiei inciendiilor, sunt
diminuate tasarile ulterioare si au un aspect general mai placut.

Rampe de depozitare controlata cu prelucrare prealabila a

reziduurilor
 Sistemul este de data mai recenta. Inainte de depozitare
reziduurile sunt macinate. Compactarea trebuie sa fie usoara pentru a
permite aerarea materialului in vederea fermentarii aerobe.
Dimensiunile elementelor obtinute dupa macinare sa fie aproximativ..
Depozitarea se face in straturi foarte subtiri, dupa care se face o
compactare usoara. Sistemul nu necesita acoperiri intermediare cu
pamant sau materiale inerte. Ca avantaje ale acestei metode mentionam:
- cresterea capacitatii rampei;
- creeaza posibilitatea trecerii de la o depozitare controlata la o
compostare cu fermentare naturala;
- aspect satisfacator din punct de vedere sanitar.
Aceste avantaje trebuie puse in balanta cu cheltuieli suplimentare
care le solicita in special pentru realizarea statiei de macinare si sortare.
In general rampelor de depozitare controlata se pot da utilizarii dupa
inchiderea acestora si terminarea procesului de fermentare aeroba.
Experienta a aratat ca rampele pot fi redate in circuitul economic dupa
1 - 4 ani de la asezarea ultimului strat de acoperire, astfel:
- transformarea in depozite de compost care se poate obtine prin
cernerea reziduurilor fermnentate;
- realizarea unor constructii usoare ca: terenuri de sport, parcuri etc.;
- redarea in circuitul agricol.
In Romania sunt multe realizari de acest fel, unele constituind
excelente zone de agreement.
In figura 5 se prezinta detalii ale unei solutii de acoperire finala a
unui depozit de deseuri.

Solutie de acoperire finala

 In figura 6 este prezentata schema unei solutii de etansare a bazei
depozitului de deseuri pentru prevenirea contaminarii apelor subterane
cu produse rezultate in depozit in urma fermentarii.

Fig 6 Solutie de etansare a bazei depozitului

In cazul in care terenul de amenajare a depozitului este plan iar

panza de apa subterana este la o adancime suficienta se poate adopta
solutia din figura 7.
 Fig.7. Amenajarea depozitului pe teren plan
In cazul terenurilor denivelate se poate recurge la varianta de
amenajare din figura 8.

Fig.8. Amenajarea depozitului pe teren denivelat

In figurile 7 si 8 semnificatia notatiilor este: a – deseuri; b –

strat de pamant; c – strat final de acoperire; d – etansare; e – strat
drenant din piatra sparta sau pietris; f – rigola de colectare a apelor
pluviale.