VALORIFICAREA MATERIALĂ A ANVELOPELOR UZATE

ÎN PRODUCEREA DE NOI PRODUSE DESTINATE INDUSTRIEI

DE CONSTRUCŢII CIVILE ȘI DE PAVIMENTE ORNAMENTALE

AUTOR1: DRD.ING. BULEI CIPRIAN

COORDONATOR1: PROF. DR. ING. HEPUȚ TEODOR;

COORDONATOR2: CONF. DR. ING. KISS IMRE

AFILIERE AUTORI 1,2,3: UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIŞOARA,

FACULTATEA DE INGINERIE HUNEDOARA

REZUMAT
În domeniul gestionării deșeurilor provenite din anvelopele uzate unul din principiile majore este
reciclarea și reutilizarea, ceea ce presupune încurajarea unui nivel ridicat de recuperare a materialelor
componente, preferabil prin reciclare. Dat fiind nivelul actual de presiune asupra resurselor naturale la scara
globală trebuie să luam în considerare deșeurile pe deplin și într–un cadrul mai larg, definit de fluxul de materii
prime și utilizarea durabilă a acestora. Astfel oportunitatea utilizării diverselor deșeuri provenite din anvelope
uzate ca materie primă pentru susținerea unor activități economice devine o prioritate. Reciclarea materiilor
prime care se regăsesc în produsele ajunse deșeuri si utilizarea lor în procese noi de producție pentru valorificare
materială a acestora devin astfel abordări durabile. Articolul prezintă aspecte privind produsul rezultat in urma
mărunțirii anvelopelor uzate (pudretă), care poate fi utilizat si valorificat corespunzător in domeniul mobilierului
stradal sau a materialelor de construcții cu conținut de cauciuc.

CUVINTE CHEIE: deșeu, anvelope, reciclare, material, construcții, cauciuc.

1. INTRODUCERE
Anvelopele uzate sunt printre cele mai mari și cele mai problematice surse
de deșeuri iar din cauza formei și volumului mare ocupa foarte mult spațiu. Cu toate
acestea, anvelopele uzate sunt de asemenea unul dintre cele mai reutilizabile deșeuri. In
trecut, cea mai mare pondere a deșeurilor industriale (incluzând aici si anvelopele uzate) a fost
considerata neutilizabila, principala preocupare legată de gestionarea acestora fiind
identificarea soluțiilor de eliminare și nu modul în care putem minimiza generarea acestora
sau cum le putem reutiliza și valorifica.
Astăzi însă aplicarea principiilor dezvoltării durabile implică o nouă abordare privind
deșeurile utilizând concepte de bază ecologice si este necesară re– evaluarea opțiunilor
privind gestionarea acestor deșeuri, în sensul creșterii gradului de valorificare al acestora și de
reducere drastică a cantităților care necesită eliminare sau depozitare. În acest sens, trebuie
aplicată ierarhia deșeurilor cu accent pe reutilizarea, reciclarea și valorificarea acestora, în
timp ce depozitarea deșeurilor trebuie interpretată ca ultimă opțiune disponibilă care
corespunde celui mai ridicat nivel de pierdere și alterare a resurselor.[5]
Creșterea accentuata a cantităților de deșeuri din cauciuc, a determinat căutarea unor
metode de combatere a poluării mediului prin refolosirea, reutilizarea si reciclarea acestora.
Valorificarea anvelopelor uzate din cauciuc in vederea reutilizării materialelor componente in
industrie si a eliberării in vederea redării in circuitul agricol a terenurilor pe care sunt
depozitate la ora actuala aceste anvelope, constituie o prioritate atât pe plan mondial cat si pe

HD-47-STUD
plan național. Trebuie avut în vedere potențialul economic oferit de prețul materiei prime
conținute în deșeuri și în acest sens trebuie dezvoltate capacități de reciclare/valorificare și
încurajarea utilizării de materii prime care se regăsesc în deșeuri.[3]
Dintre produsele din cauciuc, anvelopele ocupă de departe ponderea cea mai mare,
ceea ce explică și atenția acordată reintroducerii anvelopelor uzate în circuitul economic,
concomitent cu evitarea poluării. Astăzi, peste 1 miliard de anvelope sunt produse anual, în
peste 400 de fabrici de anvelope. Astfel potențialul pentru reciclarea a milioane de anvelope
uzate, este în mod clar foarte important. Sursa principala a anvelopelor uzate este industria
auto, implicit autoturismele care folosesc anvelopele ca suport de rulare. Se apreciază că mai
puțin de 7% din cele 300 de milioane de cauciucuri uzate iau forma unor noi produse și
aproximativ 11% sunt transformate în energie electrică. Peste 77% sunt îngropate, depozitate
sau abandonate. În România se estimează circa 40.000 tone/an anvelope uzate disponibile
pentru reciclare, cantitatea fiind în continuă creștere, la care se adaugă stocul acumulat
neevidențiat și nereciclat.
La sfârșitul duratei de viață, anvelopele se transforma in deșeuri care, fie sunt
depozitate, fie, ca alternative, sunt reciclate sau refolosite. Practicile sănătoase de gospodărire
a deșeurilor iau in considerare, in afara de reeșaparea anvelopelor sau depozitarea acestora,
alte metode de valorificare a materialelor refolosibile din cauciuc. Firește, in economia de
piață posibilitatea reciclării este direct legata de recuperarea valorii reziduale, in sensul in care
aceasta va fi direct proporțională cu disponibilitatea de a depune eforturi pentru un astfel de
proces. Din perspectiva reciclării, anvelopele uzate sunt materiale excepționale, întrucât
numărul reciclărilor fără deteriorări semnificative ale calității este unul indefinit.[3,5]

Figura 1. Deșeuri de cauciucuri Figura 2. Reciclarea cauciucurilor

Ingineria recuperării si a reciclării deșeurilor provenite din anvelope uzate reprezintă

un domeniu din ce in ce mai tentant pentru investitori si pentru producătorii de produse
reciclate, deopotrivă. Reciclarea anvelopelor permite[5]:
• recuperarea de material prețios fără scăderea calității;
• economii de energie în raport cu producția primară;
• reducerea cantității de deșeuri.
In prezent, anvelopele uzate devin ponderea cea mai mare in cantitatea totala de
cauciuc potențial reciclabil. Soluțiile tehnice utilizate vizează, de regulă, revenirea lor in
circuitul economic, dar într–un număr de cicluri limitat. Anvelopa uzata conține o serie de
substanțe chimice cu potențial energetic, dar este si o sursa de materie prima secundara.
Anvelopele sunt fabricate din material elastomer flexibil, cauciuc, structura acestora fiind
consolidată cu materiale textile si metalice. O anvelopa este compusa din câteva materiale al

HD-47-STUD
cărui conținut de cauciuc este cuprins intre 46–48%, negru de fum intre 25–28%, inserții de
otel intre 10–12%, ulei si agenți de vulcanizare intre 10–12% si inserții de fire sintetice si
textile intre 3–6%. Anvelopele conțin potențial valoroase componente constitutive, cum ar fi
negrul de fum, uleiuri organice și oțel, extragerea acestor materiale într–un mod rentabil este
extrem de dificil. Doar câteva dintre tehnologii sunt însă viabile, celelalte fiind in formă unor
stații pilot, neutilizate încă, la scara industrială. Astfel, anvelopele uzate pun probleme chiar si
pentru cele mai sofisticate sisteme de gospodărire a deșeurilor. Anvelopele sunt constituite din
materiale polimerice complexe, cu un adaos mare de diferite alte componente, recuperarea
acestei valori adăugate fiind o operate periculoasa si determinând mari consumuri energetice.

2. METODE SI DIRECȚII DE VALORIFICARE A DEȘEURILOR DE CAUCIUC

În cea mai mare parte, deșeurile din cauciuc sunt aruncate si descompunerea naturala
durează foarte mult timp din cauza structurii acestora si a stabilizatorilor si aditivilor prezenți
în compoziția lor. Anvelopele uzate nu sunt dorite la gropile de gunoi datorită volumului
mare, care consumă repede spațiu valoros. Apar astfel, doua mari probleme: sunt acumulate
cantități mari de deșeuri si se produce poluarea mediului înconjurător. Haldele de anvelope
uzate pot creste rapid, creând nu numai probleme de folosire a terenului, dar si pericole pentru
mediu, întrucât (haldele) se pot autoaprinde, provocând incendii de lunga durata. Acumularea
unor stocuri din ce în ce mai mari de anvelope uzate ridică probleme ecologice deosebit de
grave, întrucât[2,1]:
• ocupă suprafețe extinse, cu poluarea mediului și scoaterea din circuitul agricol a unor
terenuri potențial productive (o soluție temporară poate fi reducerea volumului
și suprafeței ocupate prin utilizarea unor utilaje de pre–secționare);
• reprezintă un potențial pericol de incendiu;
• pot deveni mediu de cultură și creștere pentru paraziți și insecte periculoase;
• nu sunt biodegradabile (perioada de descompunere în mediu natural este de peste 80–
100 ani);

Figura 3. Depozitarea cauciucurilor

Avantajul major îl constituie faptul ca deșeurile de cauciuc se pot reutiliza prin

reciclare, și pot fi utilizate în diverse domenii, în funcție de proprietățile proiectate. Doua
soluții pentru aceste probleme ar fi[1]:

reciclarea si reutilizarea deșeurilor;

recuperarea materialelor din deșeuri.
Acțiunile ce urmează a fi realizate în scopul reciclării anvelopelor într–un procent cât
mai mare, vizează:

diminuarea riscului de poluare prin stocare temporară a anvelopelor uzate;

HD-47-STUD

creșterea gradului de valorificare a anvelopelor uzate;

reducerea consumurilor de materii prime, în special a celor din surse neregenerabile, prin
utilizarea anvelopelor uzate ca materii prime secundare.
Principalele direcții de valorificare a produselor uzate și a deșeurilor din cauciuc,
grupate în ordine descrescătoare a eficienței tehnice a procedeului sunt:

reutilizarea produselor uzate din cauciuc în aceeași calitate ca și produsul inițial, prin
reparare și reșapare;

reutilizarea pentru alte produse din cauciuc;

reciclarea ca material ce se reintroduce în compoziții de elastomeri ca regenerat sau
pudreta de cauciuc;

utilizarea ca sursă de diverse materii prime, cum ar fi negru de fum sau uleiuri obținute
prin piroliză;

utilizarea în calitate de combustibil pentru obținerea energiei termice, la fabricarea
cimentului sau în siderurgie;

reutilizarea ca agenți de modificare pentru diverse materiale, folosite în special în
domeniul construcțiilor de drumuri.

Figura 4. Măcinarea cauciucului

Reciclarea anvelopelor abandonate reprezintă o problemă dificilă pe plan mondial.

Dacă se pot valorifica real anvelopele vechi, se pot transforma din surse de poluare în materie
primă. Folosind un plan de gestionare a anvelopelor foarte bine pus la punct ne putem
concentra atenția asupra unor beneficii nete, iar anvelopele uzate pot fi transformate dintr–o
sursă majoră de poluare într–o sursă importantă de venituri. Este important sa fie găsite soluții
ingenioase si inovative pentru a depozita deșeurile si a le valorifica. In cazul unor anvelope
uzate, acestea pot fi distruse ecologic si materialul obținut poate fi folosit in alte scopuri. Din
reciclarea anvelopelor scoase din uz rezulta trei categorii de produse (granulații de cauciuc,
inserții de otel si inserții de fire sintetice si textile), care se pot recupera, fapt care permite
economii masive de energie și materii prime[2].
Numeroasele posibilități de valorificare oferite de anvelopele uzate nerecuperabile fac
din acestea un material cu un mare potențial. Industria a descoperit numeroase calități ale
anvelopelor uzate: rezistenta lor structurala atunci când sunt folosite întregi, suplețea lor când
sunt transformate in granule, sau puterea calorica atunci când sunt utilizate ca si combustibil.
Anvelopele sunt valorificate, preponderent, in două moduri[1,2]:
• valorificare materială, prin reciclare cu transformare in granule, si
• valorificare termică (energetică), prin co–incinerare in fabricile de ciment.
Valorificarea materială se referă la folosirea anvelopelor uzate nerecuperabile în
diverse aplicații:

HD-47-STUD

anvelopele întregi pot fi folosite la diguri sau amenajări hidrografice sau paravane
antizgomot;

anvelopele tocate grosier pot fi folosite la construcția șoșelelor sau ca substrat de drenare a
apei pentru terenurile sportive;

anvelopele măcinate fin pot fi folosite pentru obținerea de granule de cauciuc, care pot
servi la realizarea diferitor produse din cauciuc, materiale termoizolante, fonoabsorbante
sau amenajări agro–turistice;

anvelopele măcinate fin pot fi folosite pentru obținerea de pudreta, care se pot utiliza in
mixturile asfaltice, aplicație ce a condus la obținerea unor bune rezultate in reducerea
zgomotului de rulare a automobilului, in reducerea riscului derapării si in garantarea unei
durate de viața mai mare a șoșelelor.
Problema valorificării anvelopelor uzate nu poate fi considerată rezolvată în prezent,
nici pe plan mondial neexistând o soluție unică general acceptată și de extindere, cu avantaje
tehnice și economice. În lume s–au adoptat însă diverse variante de valorificare dintre care se
remarca măcinarea (la temperatura ambiantă, criogenică sau prin procedeul umed) cu
transformare în pudretă. Reciclarea anvelopelor uzate reprezintă o operațiune de valorificare
materială, respectiv de tăiere, mărunțire, granulare, sau alta operațiune care determină
schimbări asupra naturii ori compoziției anvelopei uzate, prin procedee industriale, în scopul
obținerii de materii prime. Din anvelopele uzate, în urma unui proces de măcinare și cernere,
se pot obține granule de cauciuc și pudretă, folosibile la confecționarea de produse noi.

Figura 5. Diferite tipuri de cauciuc măcinat

Măcinarea fină de calitate ridicată a deșeurilor rezultate din producția unui singur
material este o alternativă economică și de perspectivă în practica actuală și în reciclarea
anvelopelor uzate. Astfel, pudreta de cauciuc (granule milimetrice) vor servi la realizarea
diferitor produse din cauciuc, o parte din granulațiile de cauciuc rezultate in urma reciclării
fiind folosite pentru producerea de produse destinate industriei de construcții civile și
pavimente (izolații termoacustice, saltele de protecție ecologice pentru clădiri, pardoseli
pentru locuri de munca, pardoseli pentru locuri de joaca, pardoseli pentru terenuri de sport,
etc.), o alta parte din pudretă de cauciuc rezultată fiind folosită pentru producție articole
tehnice din cauciuc reciclat.[2]
În schema din figura 4 se prezintă posibilitățile de valorificare prin măcinare. În
principal, din anvelopele uzate și rebut și din alte produse din cauciuc se pot obține ca produse
intermediare bucăți (secțiuni), măcinătură de cauciuc (2–5 mm) și pudretă de cauciuc (0,25–2
mm), ce poate fi sortată apoi dimensional și utilizată în diverse domenii de aplicație. Fiecare
din procedeele de transformare reprezintă câte un proces tehnologic distinct, în mod evident,
însă, prețurile produselor intermediare sunt cu atât mai mari cu cât finețea materialului este
mai avansată. În aceeași schemă sunt prezentate tehnologiile de prelucrare a produselor
intermediare până la obținerea produselor finite.[1]

HD-47-STUD
3. PAVIMENTELE DIN CAUCIUC – SOLUȚIE DE VALORIFICARE A
DEȘEURILOR DE CAUCIUC
O noua posibilitate consta in realizarea de materiale avansate estetic si funcțional, prin
utilizarea materialelor reciclabile (cauciuc, mase plastice) pentru dezvoltarea de compozite
ceramice. În practică, aceasta înseamnă că un cauciuc reciclat poate fi utilizat ca un material
de umplutură în amestecuri noi pentru dezvoltarea de compozite noi. Încă de la apariția lor,
compozitele au fost utilizate într–o mare varietate de aplicații datorita performantelor
deosebite pe care le au. Având caracteristici mecanice ridicate si capabilități superioare de
proiectare si fabricație, materialele compozite au avantaje net superioare fata de materialele
tradiționale.[2]

Figura 6. Pavimente din cauciuc Figura 7. Pavimente din cauciuc

Pavimentele din cauciuc (sau pardoselile elastice) constituie o soluție de pavare

estetică și eficientă în câteva domenii de utilizare unde sunt prioritare confortul și aderența
suprafeței indiferent de condițiile meteorologice. Domeniile de aplicații cele mai răspândite
ale pavelelor de cauciuc, cu precizarea că acestea pot fi folosite la aceleași aplicații ca și
plăcile, în cazul terenurilor și spațiilor de joaca publice (aleile, trotuarele din jurul casei, in
jurul grădinii, ștranduri, terase, material antiderapant). Alegerea atentă a materiilor prime
precum și tehnologia de ultimă generație folosite în procesul de fabricație sunt câteva aspecte
importante care situează aceste produse pe primul loc în ceea ce privește calitatea și– l
diferențiază detașat de celelalte opțiuni de pavaj tradiționale (beton, lemn, piatră, cărămidă
sau alte soluții). Sortarea granulelor din cauciuc este foarte importantă deoarece contribuie la
“uniformizarea” distribuirii forțelor de coeziune la nivelul granulelor, aceasta oferind
produsului o foarte bună stabilitate în timp.
Avantajele utilizării pavimentelor elastice [4,2]:

absorbția șocurilor la impact –elasticitate, confort;

protecții si siguranța –previne lovirea in caz de cădere;

durata de viată lunga – rezistenta;

drenaj instantaneu – evitarea acumulărilor de apa;

suprafață impermeabila – antiderapante;

rezistenta sporita la factori de mediu;

aspect îngrijit – curățenie si siguranță;

rezistenta la trafic intens.
Pardoselile din cauciuc pot fi utilizate atât la exterior, cat si la interior. Sunt obținute in
urma unei tehnologii noi de fabricare, având in compoziția lor granule de cauciuc reciclat,

HD-47-STUD
îmbinate cu un liant poliuretanic si pigmenți pentru colorare. Datorita procedeului de
impregnare a culorii chiar in timpul procesului de fabricare, rezistenta culorilor este foarte
mare, iar plăcile nu se decolorează indiferent de procedeul de curățare si de frecventa
operațiunilor respective. Fiind prelucrate la temperaturi si presiuni înalte, dobândesc
caracteristici de elasticitate si fiabilitate.[2]
Datorită proprietăților sale, pavajul de cauciuc reprezintă alegerea înțeleaptă în ceea ce
privește învelișul pardoselilor. Fiind antiderapant și elastic, riscul accidentărilor provocate de
umezeală este redus aproape total. În plus, produsul confecționat din granulele de cauciuc
reciclate nu este absolut deloc toxic, fiind și un izolator termic și fonic de top. Având în
vedere că suportă greutăți mari, pavajul ecologic poate susține orice tip de mobilier (stradal
sau casnic, de interior sau de exterior).[4]

Figure 8. Diferite întrebuințări ale pavimentelor de cauciuc

4. CONCLUZII
Astăzi, eliminarea deșeurilor provenite din anvelope uzate reprezintă o problema
considerabila. In starea lor de deșeu anvelopele sunt foarte greu degradabile și ocupă un spațiu
substanțial din capacitatea gropii de gunoi. Dacă în urmă cu 20–30 de ani ele erau depozitate
în cantități uriașe peste tot în lume, în prezent anvelopele uzate fie sunt folosite în industria
cimentului drept combustibil alternativ, fie sunt transformate prin reciclare în produse noi,
cum ar fi mobilierul stradal sau materialele de construcții cu conținut de cauciuc. Industria a
descoperit numeroase calități ale anvelopelor uzate: rezistenta lor structurala atunci când sunt
folosite întregi, versatilitatea lor când sunt transformate in granule de cauciuc, sau puterea
calorica atunci când sunt utilizate ca si combustibil. Numeroasele posibilități de valorificare
oferite de anvelopele uzate fac din acestea un material cu un mare potențial;
-unul dintre problemele de mediu este cel al creșterii îngrijorătoare al cantității de
astfel de deșeuri si este evident ca această tendință trebuie stopată. Distrugerea lor prin ardere
pe situri deschise nu este de acceptata datorita fumului toxic. Arderea lor in incineratoare,
consuma o cantitate de energie substanțială pentru aducerea si menținerea lor in starea
potrivita arderii, creează mari cantități de cenușă si necesita sisteme sofisticate de filtrare a

HD-47-STUD
substanțelor toxice periculoase ce se degaja in cantități mari (metale grele, in special zinc,
pulberi fine, oxizi de sulf, inclusiv pericolul degajării de substanțe periculoase). Aceleași
probleme apar si la arderea lor in cuptoare de ciment, unde, in general, procentul de
introducere a cauciucului este, din cauza poluării, de max. 20% din șarjă. In afară de arderea
directă, ca o alternativă mai prietenoasă față de mediu, se cercetează dezvoltarea unor
tehnologii și instalații de recuperare energetică a anvelopelor uzate prin piroliză și prin
piroliză urmată de gazeificare. De aceea, in toata lumea, obținerea combustibilului derivat din
anvelopele uzate, este in acest moment o importanta piață pentru recuperarea deșeurilor de
anvelope. Dar valorificarea materiala prin folosirea anvelopelor uzate în diverse aplicații este
o mare provocare pentru cei care se ocupă de gestionarea acestui tip de deșeu.
-în unele țări anvelopele uzate sunt valorificate prin co–incinerare în fabricile de
ciment. În altele se pune accent pe reciclarea lor. Astfel, anvelopele reciclate pot fi folosite ca
substituenți pentru combustibilii fosili, în condiții controlate sau pot deveni produse cu totul
noi. Fabricile de ciment sunt deocamdată pentru România destinația prioritară a anvelopelor
uzate. Trendul este să se pună accent pe reciclare, pe obținerea de materie primă secundară
din anvelopele uzate prin transformarea lor în granule de cauciuc. Există o piață potențială
pentru produsele cu conținut de granule de cauciuc provenite din procesul de reciclare a
anvelopelor, o direcție insuficient exploatată deocamdată, dar cu potențial și cu valențe
indiscutabile în ceea ce privește calitatea și durabilitatea acestor produse. Deocamdată însă în
România nu există mulți operatori economici care să realizeze granulare și nu există nici o
suficientă dezvoltare a unei piețe derivate a produselor secundare ce se pot obține din aceste
granule. Din păcate nu exista nici o bună cerere internă pentru aceste granule.
-pavimentele din cauciuc, au devenit foarte populare in ultimii ani și în țara noastră.
Popularitatea lor se datorează varietății mari de modele, dimensiuni, culori si grosimi, calități
care servesc cu succes mai multe domenii de utilizare. Datorita tehnologiei inovatoare,
pavimentele elastice sunt ecologice, fiind produse granulate din cauciuc, oferind un plus de
rezistenta si fiabilitate, atât la abraziune cat si la trafic intens. Ideale atât ca suprafețe de
impact, cu rol de protecții la locurile de joaca, cat si ca suprafețe antiderapante, pavimentele
elastice vor fi o inspirație concreta de eleganta si stil, oriunde vor fi amplasate. Pot fi folosite
in scop decorativ, dar si in aplicații industriale datorita durabilității mari. Pavimentele elastice
sunt cele mai stabile produse granulate pe bază de cauciuc si astfel sunt pregătite pentru a
face față tuturor solicitărilor și au mult mai multe avantaje față de opțiunile de pavaj
tradiționale din: beton, lemn, piatră, cărămidă sau alte soluții.
- pavimentele din cauciuc sunt realizate special pentru spatiile in care riscurile de
cădere si lovire sunt mari, iar producătorii de astfel de materiale au dezvoltat o serie de linii
de produse, adecvate multor genuri de exterioare ori interioare, menite sa protejeze de cele
mai diverse riscuri. La exterior, oferă avantajul rezistentei la ciclurile repetate de îngheț–
dezgheț, iar in plus compoziția plăcilor permite drenarea apei, prin urmare pavajul se usucă
ușor.

5. BIBLIOGRAFIE
[1] Valerie Shulman, Tyre Recycling, Vol. 5
[2] Ravindra K. Dhir, Mukesh C. Limbachiya, Kevin A. Paine, Recycling and Reuse of Used Tyres
[3] Profitable Venture, A Sample Tyre Recycling Plant
[4] ESTATO Umweltservice, Intelinget Recycling – Modernt Technology
[5] Frank Riederwald, Kieran Goode, Aidan Sexton, Maria Sousa-Gallagher, Scrap tyre recycling process with
molten zinc as direct heat transfer and solids separation fluid: A new reactor concept, 2016

HD-47-STUD