Tratarea si depozitarea deseurilor – ultima etapa a sistemului de management

al deseurilor

Etapa de tratare a deseurilor silvice din industria silviculturiieste penultima

etapa a intregului sistem de management al deseurilor.

Tratarea deşeurilor silvice este una din opţiunile prioritare de gestionare a

acestora, cu scopul conservării resurselor naturale şi a reducerii efectelor negative
asupra mediului cauzate de eliminarea deşeurilor prin depozitare.
Modul de organizare a sistemului de tratare precum şi gradul de
conştientizare a persoanelor implicate îşi pune amprenta asupra calităţii deşeului
rezultat, cu influenţă directă asupra posibilităţilor de valorificare ulterioară a
acestuia.

In etapele anterioare, s-au evidentiat in urma proceselor tehnologice de

exploatare, o diversitate de deseuri printre care reamintim : deseurile principale ale
procesului tehnologic (deseurile lemnoase, deseurile vegetale) si deseurile conexe
procesului tehnologic (deseurile metalice, deseurile menajere, deseurile lichide,
deseuri de sticla si deseuri de hartie si carton) .

Dintre aceste categorii in aceasta etapa nu vom trata decat aspectul desurilor
conexe. Rationamentul il constituie faptul ca in aceasta etapa din cadrul deseurilor
principale ale procesului de productie nu mai ajung deloc sau decat in cantitati
nesesizabile de deseu principal, pentru a fi tratat si depozitat.

Totusi aspectul de depozitare al deseurilor principale ale procesului de

exploatare silvica apare in mai multe etape precedent amintite.
Astfel daca recuperarea sau reciclarea nu se realizeaza direct in santierul de
exploatare, se apeleaza la reglementarile tehnologice prevazute de normele in
vigoare privind depozitarea acestora. In HG 2293 din 2004 privind gestionarea
deseurilor rezultate în urma procesului de obtinere a materialelor lemnoase se
prevede ca deseul lemnos si cel vegetal sa fie transportat si depozitat pe o suprafata
betonata, bine definita.

In industria silviculturii, tratarea si depozitarea, ca ultima masura a

sistemului de management al deseurilor se realizeaza doar pentru deseurile conexe
procesului tehnologic.
Astfel tratarea si depozitarea pe categorii de deseuri, realizate in cadrul
santierului de exploatare sau depozit se realizeaza prin astfel:
 Deseuri metalice si nemetalice

Tratarea lor in cadrul santierului sau depozitului nu se poate realiza deoarece

nu exista scopul si aparatura necesara. Depozitarea acestora insa se realizeaza in
spatii betonate, bine definite urmand a fi preluate de companiile specializate in
reciclarea deseurilor metalice si nemetalice.

Deseuri periculoase ( acumulatori, becuri etc )

Depozitarea lor se va face in cutii speciale atat indoor – cutii de polietilena

cat si outdoor – cutii fabricate din fibra de sticla.

Deseuri privind uleiurile si combustibilii uzati

Aceste deseuri, desuri finale deoarece ele se vor recupera in cursul

procesului, sunt depozitate in recipiente speciale din metal metru ca apoi sa fie
repartizate firmelor speciale de tratare si neutralizare.

Deseurile menajere

Depozitarea acestora se va face in recipienti speciali de polietilena ce vor fi

stocate pe o platforma bine definita, ingradita special pentru a fi apoi date spre
diferitele categorii de reciclari.

Deseurile de tip hartie si carton

Aceste deseuri se vor depozita in spatii acoperite, ferite de surse de caldura

si umiditate in exces, astfel deseul fiind protejat pentru ca reciclarea lui sa fie
facute eficient. Acest produs se va repartiza catre firmele specializate in reciclarea
hartiei si a cartonului.

Cel mai important aspect al acetei industrii este faptul ca gestionarea

deseurilor este un proces eficient in comparatie cu celelalte ramuri industriale.
Procesul tehnologic ofera deseuri in principal, reutilizate si recuperate si
valorificate economic si energetic., iar produsele conexe de tip deseu se valorifica
relativ usor si exista o gama foarte larga de reciclare. Acest lucru este important
deoarece nu exista premisa depozitarii si neutilizarii unei cantitati mari de deseu si
mai ales a unui deseu care sa aiba un anumit grad de periculozitate pentru mediu,
care sa persiste in timp si sa necesite o neutralizare indelungata si ineficienta cu
alte consecinte ecologice.