1

Degradarea fotocatalitica a poluantilor din apele reziduale ale industriei de

pielarie



Una dintre cele mai mari probleme ale omenirii o reprezinta accesul la apa potabila. Se
estimeaza ca, in urmatorii 10 ani, vor aparea probleme cauzate de lipsa apei chiar si in regiuni cu
suficiente resurse in prezent. Asadar, este nevoie de metode noi de purificare a apelor, eficiente
din punct de vedere economic (costuri scazute, consum scazut de energie) care sa necesite un
consum minim de substante chimice si care sa nu afecteze mediul inconjurator.
Metodele conventionale de decontaminare a apelor pot rezolva o parte dintre aceste
probleme, insa cele existente sunt intensiv chimice, consuma multa energie si sunt proiectate pe
sisteme mari, necesitand mult capital si infrastructura.
Nanotehnologiile prezinta un interes deosebit pentru reducerea deseurilor, scad
contaminarea industriala, dezvolta sisteme eficiente de indeprtare, recuperare si reducere a
diferitilor poluanti din apele reziduale, cu consum redus de energie.
Existenta unor poluanti ca metalele si colorantii, datorita necesitatii indepartarii lor, a dus
la dezvoltarea mai multor metode de tratare a apelor reziduale. Un tratament eficient al apelor
reziduale il reprezinta extractia poluantilor cu randamente de extractie ridicate si reciclarea lor
pentru obtinerea de nanomateriale multifunctionale sau degradarea lor pana la concentratii care
sa nu prezinte riscuri pentru mediul inconjurator.
Un proces de tratare eficienta a apelor reziduale il reprezinta extractia poluantilor cu
ajutorul microemulsiilor. Microemulsiile reprezinta o metoda eficienta, nepoluanta de
indepartare a poluantilor, bazata pe sisteme nanostructurate, ca proces neconventional pentru
extractia lichid-lichid. Posibilitatea de a forma mai multe faze cu polaritati, pH si viscozitati
diferite, unde diferiti solui pot fi solubilizati faciliteaza utilizarea lor pentru extractia cationilor
metalici si a colorantilor din apele reziduale, urmata de reciclarea cationilor metalici sub forma
de nanoparticule. Metoda prezinta selectivitate ridicata, nu necesita temperaturi si presiuni
2

ridicate, este o tehnica eficienta din punct de vedere al costurilor si necesita un timp scurt de
lucru.
Fotocataliza heterogena este o metoda alternativa, de viitor pentru indepartarea
poluantilor organici din apa folosind dispersii iradiate de semiconductori (de regul TiO
2
). Este
un domeniu in crestere atat pentru cercetari fundamentale cat si aplicative.
Poluarea mediului inconjurator cu metale a devenit una dintre problemele majore de
mediu la momentul actual. Indepartarea metalelor reprezinta o problema majora datorita
persistenei acestora in mediu. In ultimii ani au fost studiate o serie de metode pentru
indepartarea lor din apele reziduale. Aceste tehnologii de tratare a apelor reziduale includ:
precipitarea chimica, adsorbtia, utilizarea rasinilor schimbatoare de ioni, filtrarea cu ajutorul
membranelor, coagulare-floculare, flotatia si metodele electrochimice. Cele mai utilizate metode
pentru indepartarea ionilor metalici sunt adsorbtia, schimbul ionic si filtrarea cu ajutorul
membranelor conform cercetarii bibliografice.
Odata cu dezvoltarea rapida a industriilor ca industria ingrasamintelor chimice,
vopselurilor, bateriilor, hartiei, pesticidelor etc. rezulta cantitati industriale de ape reziduale
bogate in metale. Spre deosebire de majoritatea poluantilor organici, metalele nu sunt
biodegradabile si prezinta tendinta de acumulare in organismele vii, multi dintre cationii
metalelor, in special metale grele fiind toxici sau agenti carcinogeni.
Pusi in fata unei legislatii de mediu din ce in ce mai severa, metalele sunt poluanti de
mediu prioritari in prezent si devin poluantii care implica cele mai grave probleme de mediu.
Colorantii, o clasa de poluanti importanta a apelor reziduale, au atras atentia oamenilor de
stiinta, fiind eliminati in mediul inconjurator de foarte multe industrii: textila, alimentara,
cosmetica, farmaceutica, cernelurilor etc. Acestia prezinta riscuri att asupra mediului
inconjurator cat si asupra sanatatii umane. Acest fapt a generat necesitatea dezvoltarii unor
procese de tratare a apelor reziduale eficiente, ieftine si care sa nu consume foarte multa energie.




Principalele tehnici de indepartare a poluantilor din apele reziduale sunt prezentate in
Figura 1.
3




Alegerea tehnologiei si a instalatiei de tratare a apelor uzate se face in functie de
caracteristicile emisarului poluant. Desi, in functie de capacitatea de productie a tabacariei,
cantitatea de apa ce trebuie tratata variaza in limite foarte largi, fiind cuprinsa intre 50 m
3
si 5000
m
3
pe zi, instalatiile de tratare sunt echipate cu utilaje de acelasi tip, diferind numai capacitatea
de productie.
Instalatia de epurare a apelor reziduale rezultate la tabacarii are in componenta
echipamente care sunt in functie de gradul de tratare din instalatia respectiva. Din acest punct de
vedere exista mai multe posibilitati:
- Tabacaria este dotata cu o instalatie de tratare completa a apelor uzate, dar namolul
rezultat este trimis la statia de epurare a localitatii, pentru a i se aplica tratamentele necesare;
- Tabacaria este conectata printr-o canalizare proprie la statia de epurare a localitatii sau
la o statie de epurare specializata;
- Tabacaria dispune de o instalatie de pretratare, in care se efectueaza tratamente
preliminare (in special pentru eliminarea compusilor nocivi), pentru toata apa reziduala sau
numai pentru o parte din aceasta, dupa care cele doua fluxuri de apa se amesteca si se trimit,
pentru desavarsirea tratarii la statia de epurare a localitatii.
4

In afara acestor situatii se practica si procedee combinate, care sunt impuse de
particularitatile unor tabacarii si de necesitatea reducerii costurilor de tratare, care in general,
sunt semnificative.
Alimentarea cu apa si tratarea apelor uzate reprezinta cele mai importante aspecte de
mediu ale industriei de pielarie..
Spre deosebire de unele tari concurente non-europene, in care legislatia de mediu este
prost aplicata sau lipseste, 100% din tabacariile europene isi trateaza apele reziduale utiliznd
sisteme de purificare complete si complexe.
In tarile din sudul Europei majoritatea productiei de piele este concentrata in districte.
Aici s-au construit instalatii centralizate de tratare a apelor reziduale, acestea fiind imbunatatite
permanent de-a lungul vremii. Instalatiile centralizate de purificare a apelor reziduale gestionate
de consortiile districtelor sunt un exemplu excelent la nivel international de colaborare inter-
corporatista pentru sustenabilitate ecologica. In acest context, in mod normal, in cadrul
tabacariilor se efectueaza doar tratamente primare, delegnd celelalte tratamente fizice, chimice
si biologice instalatiilor centralizate de tratare a efluentilor.
In teritoriile in care sunt situate districtele de tabacarii, aceleasi instalatii de tratare a
efluentilor, create initial pentru a deservi industria, au evoluat permanent si in zilele noastre
contribuie in mod semnificativ si la purificarea apelor uzate civile.
Tabacariile situate in afara districtelor industriale efectueaza purificarea apelor uzate in
mod independent si deverseaza efluentii tratati in mare parte in sistemele publice de canalizare.
In toata lumea, o preocupare importanta o constituie protectia mediului. In tabacarii,
problemele ecologice au implicatii deosebite in ceea ce priveste optimizarea consumului de
materiale chimice folosite, tehnologii aplicate, gradul de recuperare a substantelor utile din apele
uzate si a deseurilor din piele.
Lucrarea de fata propune realizarea si aplicarea unei tehnologii moderne, de purificare a
apelor reziduale din industria de pielarie, la nivel de laborator, in cadrul INCDTP Sucursala
ICPI, Bucuresti.
Originalitatea prezentei cercetari consta in construirea unui procedeu integrat de
recuperare a oxizilor de Ti, reciclarea lor sub forma nanoparticulelor pe baz de TiO
2
si utilizarea
acestora ca fotocatalizatori pentru degradarea colorantilor si a fenolilor clorurati.
5

Abordarea cercetarii poate fi reprezentata sintetic prin secventa ECO-NANO-ECO.
Etapa ECO, deschide studiul, prin indeprtarea cationilor metalici, utiliznd un sistem ecologic
de microemulsie (faza organica fiind reprezentata de un ulei netoxic).
Cationii metalici sunt reciclati prin sinteza de nanoparticule de TiO
2
in etapa NANO,
utiliznd acelasi sistem ecologic de microemulsie.
In ultima parte a studiului, se revine la etapa ECO, prin utilizarea nanomaterialelor
sintetizate drept materiale adsorbante si fotocatalizatori utilizati pentru fotodegradarea
colorantilor si a fenolilor clorurati.

Bibliografie:

1. Surez S., Carballa M., Omil F., Lema J.M., Reviews in Environmental Science and
Biotechnology 2011, 7, 125-138.
2. Wintgens T., Salehi F., Hochstrat R., Melin T., Water Science and Technology 2008, 57,
99-107.
3. Fu F., Wang Q., Journal of Environmental Management 2011, 92, 407-418.
4. Srivastava N.K., Majumder C.B., Journal of Hazardous Materials 2008,151, 1-8.
5. Borba C.E., Guirardello R., Silva E.A., Veit M.T., Tavares C.R.G., Biological
Engineering Journal 2006, 30, 184-191.
6. Ku Y., Jung I.L., Water Research 2001, 35, 135-142.
7. Papadopoulos A., Fatta D., Parperis K., Mentzis A., Haralambas K.J., Loizidou M.,
Separation and Purification Tecnologies 2004, 39, 181-188.