MANAGEMENTUL INTEGRAT AL DESEURILOR

CONTINUTUL TEMEI
1. Situatia actuala a managementului deseurilor in Romania.
2. Conceptul de management integrat al deseurilor.
3. Obiectivele managementului integrat al deseurilor.
4. Impactul depozitelor de deseuri asupra mediului.

OBIECTIVE
1. Cunoasterea situatiei actuale a managementului deseurilor in Romania.
2. Explicarea necesitatii unui concept de management integrat al deseurilor.
3. Cunoasterea impactului depozitelor de deseuri asupra factorilor de mediu.

1. Situatia actuala a managementului deseurilor in Romania

Situatia actuala a managementului deseurilor in Romania este
caracterizata de:
- cresterea cantitatilor de deseuri la conditii neschimbate pentru
zonele de depozitare;
- insuficienta echipamentului pentru colectare si transport;
- infrastructura de valorificare nedezvoltata corespunzator;
Exista atat solutii tehnice cat si concepte, care nu se pot realiza din
cauza situatiei financiare precare, capitalul pt. investitii depasind cu mult
bugetele comunelor , oraselor si societatilor. La ora actuala investitiile sunt
alocate in actiuni de colectare si procurare de recipienti.
Situatia se va schimba cu siguranta – in ceea ce priveste conditiile
cadru din domeniul legislatiei deseurilor, deoarece, in cadrul pregatirii
Romaniei la aderare UE, trebuie realizata armonizarea cu Aquis-ul
Comunitar, ceea ce atrage dupa sine cresterea pretentiilor referitoare la
tratarea si indepartarea deseurilor. Un prim pas l-a constituit emiterea OG
78/2000 privind regimul deseurilor, continand cu transpunerea in legislatia
romaneasca a mai multor directive UE privind deseurile ( HG.nr.662/2001
privind gestionarea uleiurilor uzate, modificata si completata de Hotararea
Guvernului nr.441/2002, Legea nr. 451/2001 privind clasificarea, etichetarea
si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase,
HG.nr.1057/2001privind regimul bateriilor si si acumulatorilor care contin
substante periculoase, HG nr.162/2002 privind depozitarea deseurilor, HG
nr. 128/2002 privind incinerarea deseurilor, HG nr. 349//2002 privind
gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje, rectificata in 11 aprilie
2002,(nr.349)etc).
O data cu ridicarea pretentiilor legate de salubrizare, orasele si
comunele responsabile de indepartarea deseurilor trebuie sa-si extinda
sarcinile. Sarcina de salubrizare va cuprinde de acum nu numai indepartarea
deseurilor, ci si valorificarea lor.

2. Conceptul de management integrat al deseurilor.

Pentru a obtine competenta in domeniul sarcinilor noi si pentru a
realiza eficient problematica deseurilor, este necesara o planificare in
domeniul managementului deseurilor- care sa cuprinda o solutie globala. Nu
considerarea pasilor si tehnicilor individuale, ci un management integrat al
deseurilor, toate celelalte modalitati privind combinarea si cooperarea
tuturor strategiilor de limitare a productiei de deseuri, de valorificare si de
indepartare a lor subsumandu-se acestui concept.
Obiectivul principal este acela de a reduce cat mai mult cantitatea de
resturi de indepartat, de a trata si depozita deseurile produse conform unor
tehnici ecologice.
Masurile si metodele care se impun, pasii individuali, ca si ordinea
cronologica a lor sunt concretizate si expuse clar intr-un concept integrat de
management al deseurilor.
Necesitatea unui concept de management al deseurilor rezulta pe de o
parte direct din datele legislative. Asemenea articolului 7 din directiva UE
asupra deseurilor, se solocita elaborarea de catre autoritatile responsabile a
unor planuri de management al deseurilor. Planurile trebuie sa contina
tipul, cantitatea si originea deseurilor valorificate si indepartate,
instructiunile tehnice, ca si suprafetele instalatiilor de salubrizare.
In dreptul European, in art. 14 al directivei UE asupra ambalajelor
si a deseurilor din ambalaje descoperim prescriptia ca planurile de
management al deseurilor ale statelor membre sa contina un capitol separat
despre ambalaje si gospodarirea deseurilor care rezulta din acestea.
Fundamentele pentru planurile de management al deseurilor la nivel
national, respectiv regional, sunt furnizate de conceptele de management al
deseurilor elaborate de comunele sau orasele responsabile cu gestionarea
deseurilor.
 Necesitatea elaborarii de concepte de management al deseurilor mai
rezulta si din aceea ca o data cu pretentiile crescute, problemele din
managementul deseurilor devin din ce in ce mai complexe si solicita solutii
diferentiate. Trebuie implementate o serie de masuri individuale, care sa
satisfaca un obiectiv, o organizare si o coordonare globala.
Cele mai importante linii directoare sunt schitate in cele ce urmeaza:
- implementarea de masuri concrete pentru salubrizare( de exemplu
colectarea selectiva a materialelor vechi in vederea valorificarii,
colectarea separata si indepartarea ecologica a deseurilor
periculoase, siguranta indepartarii deseurilor);
- coordonarea si ordonarea masurilor de salubrizare ( de exemplu
alegerea unei forme legale potrivite pentru functionarea
managementului deseurilor, cautarea si gasirea unor terti private
adecvati pentru indeplinirea unor operatii privind evacuarea
deseurilor, si masuri de salubrizare, alaturi de comunitatea
respectiva, sprijinirea si coordonarea masurilor pentru
comercializarea si pastrarea in siguranta a componentei in
materiale valorificabile);
- controlul prestarii serviciului de salubritate ( de exemplu
elaborarea unor bilanturi asupra cantitatilor si materialelor, ca si
examinarea costurilor- ca baza pentru o eventuala continuare sau
schimbare, respectiv imbunatatire, a obiectivelor de management
al deseurilor);
- informarea si consilierea producatorilor de deseuri in vederea
micsorarii cantitatilor de deseuri generate, ca si incurajarea
masurilor de valorificare);
- conceperea si emiterea unor prevederi locale ( hotarari ale
consiliului local, norme si regulamente) considerate ca fiind cea
mai importanta baza legala pentru realizarea indepartarii
deseurilor, cu posibilitatea influentarii comportamentului
cetatenilor in spiritul reducerii cantitatilor de deseuri ( de exemplu
reglementarea salubrizarii deseurilor, obligatia de a avea recipiente
pentru resturi, si de a folosi sistemul de salubrizare, colectare si
transport, taxe, etc) ca si formarea unei constiinte in spiritul unei
salubrizari mai sigure si ecologice.
Salubrizarea deseurilor in regiuni trebuie stabilita si coordonata
impreuna cu orasele si localitatile din jur. In viitor vor fi necesare din ce in
ce mai mult solutii regionale, cu aplicabilitate larga, de management al
deseurilor, ceea ce nu inseamna neaparat necesitatea unor instalatii de inalta
tehnica. Ne putem gandi aici de exemplu la colaborarea mai multor orase
si/sau comune in vederea organizarii unei strategii regionale.
Solutiile cu aplicabilitate larga nu exclud masuri cu aplicabilitate
restransa la nivelul oraselor si comunelor. Acestea din urma pot prezenta un
avantaj mai ales la impiedicarea formarii si la colectarea separata a
deseurilor valorificabile, unde este necesara colaborarea activa a cetatenilor.
In cadrul unui concept global, trebuie stabilite masuri cu aplicabilitate atat
larga, cat si restransa.
De asemenea, in conceptul global, trebuie luate in considerare si
integrate atat structurile, cat si masurile de valorificare- fie ele comunale sau
private.
Conceptul de management integrat al deseurilor poate fi util si in
cadrul autorizarii unor instalatii de tratare si indepartare a deseurilor pentru
dovedirea intelegerii prioritatilor de management al deseurilor –
impiedicarea formarii inainte de valorificare, inainte de indepartarea
ecologica – si ca argument necesitatea instalatiei respective.
Adaugam aici ca implementarea unei instalatii de salubrizare a
deseurilor, in special rampe de depozitare si instalatii de incinerare, se va
face dificil si in Romania, deoarece constiinta ecologica a populatiei se afla
in plin proces de formare.
Necesitatea unei rampe de depozitare a resturilor, de exemplu, trebuie
expusa, in cadrul unui concept global, impreuna cu masurile aferente pentru
limitarea producerii si valorificarii, intr-o maniera credibila pentru populatie.
Conceptele de management al deseurilor trebuie sa furnizeze o
privire de ansamblu asupra situatiei gospodaririi deseurilor intr-o regiune
(de exemplu la nivel national sau regional). Trebuie s indice perspective si
actiuni necesare si astfel, sa joace rolul de linie directoare pentu actiunea in
domeniul managementului deseurilor.

3. Obiectivele managementului integrat al deseurilor.

Un concept de management integrat al deseurilor contine mai multe
concepte mici, care se raporteaza la domenii diferite. Obiectivele generale
pot fi prezentate dupa cum urmeaza:
 Epuizarea tuturor posibilitatilor de evitare a formarii si reducere
a cantitatii de deseuri, in cooperare cu populatia si cu sectorul
economic;
 Sortarea, colectarea si valorificarea deseurilor menajere, trebuie
realizate cu respectarea punctelor de vedere ecologice si
economice;
  Diminuarea presiunii asupra rampelor de depozitare prin
folosirea metodei clasice de valorificare, compostarea, ca si
prin pretratarea resturilor de depozitat;
 Folosirea optima a energiei, eliminarea corecta din punct de
vedere tehnic a materialelor periculoase si controlul prealabil
eficient al materialelor de acest gen;
 Examinarea tuturor tipurilor de resturi de indepartat, ca de
exemplu gunoiul menajer, resturile industriale, deseurile din
constructii si demolari, in vederea valorificarii lor;
 Stabilirea conceptului de management al deseurilor la nivel
comunal, cu scopul sistematizarii si organizarii teritoriale, ca si
cu scopul satisfacerii intereselor regionale si supraregionale;
 Siguranta maxima a salubrizarii prin crearea unui sistem
regional si supraregional de asociatii, ecologic si reprezentativ
din punct de vedere economic, pentru reciclare a resturilor,
compostare si valorificare energetica, pentru depozitarea
controlata, ecologica a gunoiului ramas, imposibil de
valorificat.
4. Impactul depozitelor de deseuri asupra mediului.

In general, ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare,

depozitele de deseuri se numara printre obiectivele recunoscute ca
generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica.
Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri
orasenesti si industriale, in ordinea in care sunt percepute de populatie, sunt:
 modificari de peisaj si disconfort vizual;
 poluarea aerului;
 poluarea apelor de suprafata;
 modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe
terenurile invecinate.

Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant

este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale, in care nu se
practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte.

Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de

suprafata contribuie la poluarea acestora cu substante organice si suspensii.

Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa

infestarii apelor subterane cu nitrati si nitriti, dar si cu alte elemente
poluante. Atat exfiltratiile din depozite, cat si apele scurse pe versanti
influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare, fapt ce se repercuteaza asupra
folosintei acestora.

Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru

depozitele de deseuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care
in termenii conceptului de “dezvoltare durabila”, se intinde pe durata a cel
putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani),
exploatare (15-30 ani), refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani).

In termeni de biodiversitate, un depozit de deseuri inseamna eliminarea

de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha,
fara a considera si populatia microbiologica a solului. In plus, biocenozele
din vecinatatea depozitului se modifica in sensul ca:

 in asociatiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice

zonelor poluate;
 unele mamifere, pasari, insecte parasesc zona, in avantajul celor care
isi gasesc hrana in gunoaie (sobolani, ciori).

Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata
exploatarii depozitului, reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea
zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic
initial, evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. Actualele practici
de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si
diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte, sobolani,
ciori, caini vagabonzi.

Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru
sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele
(plumb, cadmiu), pesticide, solventi, uleiuri uzate.

Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv

namolurile toxice, produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri
metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri solide orasenesti.
Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii
inflamabile, explozive sau corozive; pe de alta parte, prezenta reziduurilor
menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor
periculoase complexe si reduce poluarea mediului.
 Un aspect negativ este acela ca multe materiale reciclabile si utile sunt
depozitate impreuna cu cele nereciclabile; fiind amestecate si contaminate
din punct de vedere chimic si biologic, recuperarea lor este dificila.

Problemele cu care se confrunta gestionarea deseurilor in Romania pot fi

sintetizate astfel:

 depozitarea pe teren descoperit este cea mai importanta cale pentru

eliminarea finala a acestora;
 depozitele existente sunt uneori amplasate in locuri sensibile (in
apropierea locuintelor, a apelor de suprafata sau subterane, a zonelor
de agrement);
 depozitele de deseuri nu sunt amenajate corespunzator pentru
protectia mediului, conducand la poluarea apelor si solului din zonele
respective;
 depozitele actuale de deseuri, in special cele orasenesti, nu sunt
operate corespunzator: nu se compacteaza si nu se acopera periodic cu
materiale inerte in vederea prevenirii incendiilor, a raspandirii
mirosurilor neplacute; nu exista un control strict al calitatii si cantitatii
de deseuri care intra pe depozit; nu exista facilitati pentru controlul
biogazului produs; drumurile principale si secundare pe care circula
utilajele de transport deseuri nu sunt intretinute, mijloacele de
transport nu sunt spalate la iesirea de pe depozite; multe depozite nu
sunt prevazute cu imprejmuire, cu intrare corespunzatoare si panouri
de avertizare.
 terenurile ocupate de depozitele de deseuri sunt considerate terenuri
degradate, care nu mai pot fi utilizate in scopuri agricole; la ora
actuala, in Romania, peste 12000 ha de teren sunt afectate de
depozitarea deseurilor menajere sau industriale;
 colectarea deseurilor menajere de la populatie se efectueaza
neselectiv; ele ajung pe depozite ca atare, amestecate, astfel
pierzandu-se o mare parte a potentialului lor util (hartie, sticla, metale,
materiale plastice);

Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestiunea deseurilor

necesita adoptarea unor masuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare
a deseurilor in mediu. Respectarea acestor masuri trebuie sa faca obiectul
activitatii de monitoring a factorilor de mediu afectati de prezenta deseurilor.