UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAȚI

FACULTATEA DE INGINERIE ȘI AGRONOMIE BRĂILA

SPECIALIZARE: INGINERIA ȘI PROTECŢIA MEDIULUI

PROIECT
Elemente de proiectare a unui depozit pentru deșeuri
urbane și industriale asimilabile

Profesorul de disciplina:
Conf. Dr. Ing. Adrian LEOPA

Masterand:
Smeu Florentina
Master anul II

2022

1
CUPRINS:
1. Justificarea proiectului 3÷4
2. Generalități. Stadiul actual al cercetărilor în domeniu 4
2.1. Gestiunea Deşeurilor 4÷6
2.2. Proiecte reprezentative ale Departamentului ”Gestiunea Deșeurilor” 6÷10
2.3. Generarea Deșeurilor 10÷11
2.4. Colectarea și transportul deșeurilor 11÷12
2.5. Eliminarea deșeurilor urbane 12
2.6. Clasificarea deșeurilor urbane 12÷13
2.7. Impactul depozitelor de deșeuri industriale și urbane asupra mediului 13÷14
2.8. Managementul de viitor al deșeurilor urbane 14÷16
2.9. Managementul de viitor al deșeurilor urbane 16÷18
3. Legislație în  domeniul deșeurilor 18
4. Etapele proiectării unui deposit pentru deșeuri urbane și industriale 19
asimilabile
4.1. Proiectarea depozitelor de deșeuri 19
4.2. Alegerea amplasamentului 19÷20
4.3. Conținutul proiectului 20÷21
4.4. Construirea depozitelor de deșeuri 21
4.5. Calea de acces și sistemul de pază și supraveghere 22
4.6. Echipamentul de cantărire 22
4.7. Facilități pentru verificarea deșeurilor și laborator 23
4.8. Drumurile interioare 23
4.9. Zonele pentru depozitarea deșeurilor 23
4.10. Impermeabilizarea depozitelor de deșeuri 23÷26
4.11. Realizarea sistemului de drenare și evacuare a levigatului 26÷30
4.12. Garajele, atelierele și spațiile de parcare pentru utilaje 30÷31
4.13. Echipament pentru curățarea riților vehiculelor 31
4.14. Construcții sociale 31
4.15. Exploatarea depozitelor de deșeuri 32÷37
4.16. Aspecte privind protecția muncii și pază contra incendiilor 37
5. Determinarea capacităţii unui depozit ecologic 37÷42
6. 1. Închiderea depozitului 42÷44
7. 2. Monitoring-ul post-închidere și reconstrucția ecologică a zonei afectate de 44÷45

2
 depozitarea deșeurilor
8. Definiții 46÷48
9. Bibliografie 48

1. Justificarea proiectului

În prezent, deşeurile reprezintă una dintre cele mai acute probleme legate de protecţia
mediului. Mari cantităţi de deşeuri sunt generate anual.
Protecţia mediului este o problemă a tuturor. Este problema redresării, conservării şi
ocrotirii mediului în scopul restrângerii şi eliminării surselor de poluare, în cadrul dezvoltării
armonioase a societăţii.
Agricultura, industria și alte activități social-economice reprezinta surse importante de
generare a deșeurilor.
Operatorii economici pot valorifica deșeurile proprii, care pot fi tratate, reciclate sau pot
fi dirijate către o instalație de tratare sau un incinerator.
Deșeurile nevalorificate sunt în general depozitate, unele activități de gestionare a
deșeurilor pot prezenta un potențial risc pentru mediu, deoarece diferitele metode de
gestionare implică emisia unor poluanți în mediu.
Cadrul general al strategiei gospodăririi deşeurilor menajere îl constituie Strategia
Protecţiei Mediului bazată pe Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă. Aplicarea unui
sistem durabil de gestionare a deșeurilor trebuie să implice schimbări semnificative ale
practicilor actuale. Implementarea acestor schimbări necesită participarea tuturor segmentelor
societăți-persoane fizice, întreprinderi, firme, instituții social-economice, instituții de
cercetare.
Informațiile privind generarea deșeurilor și practicile actuale de gestionare a acestora sunt
importante în identificarea riscurilor potențiale pentru mediu și sănătatea umană. Soluţia
problemei depozitării şi procesării ecologice a deşeurilor menajere are o prioritate absolută în
dezvoltarea durabilă a teritoriului.
În România, majoritatea depozitelor de deşeuri urbane datează din anii 1960 şi sunt
supraîncărcate. Pentru depozitele vechi nu există proiecte şi măsuri de remediere a poluării.
Pe lângă deşeurile menajere, stradale, comerciale, în depozitele de deşeuri urbane sunt
introduse şi deşeuri industriale periculoase. Gestionarea neadecvată a deșeurilor conduce la
numeroase cazuri de contaminare a solului și apei subterane, amenințând sănătatea umană.

3
Deşeurile poluează aerul, apa şi solul, degradează peisajele pe suprafeţe întinse, şi antrenează
costuri ridicate pentru depozitarea lor. Chiar dacă incinerarea post-depozitare ar constitui o
soluţie mult mai benefică pentru mediu, datorită costurilor foarte mari de implementare pe
scară naţională a acesteia, depozitarea va rămâne principala opţiune de eliminare finală a
deşeurilor în România, ca şi în alte ţări europene.
2. Generalități. Stadiul actual al cercetărilor în domeniu
2.1. Gestiunea Deşeurilor
Misiunea Departamentului de Gestiunea Deșeurilor este de a promova tehnologii și
strategii inovative și sustenabile pentru un management mai bun al deșeurilor. Departamentul
a fost implicat în elaborarea Strategiei Naționale și a Planului pentru Gestionarea Deșeurilor,
ca și în elaborarea altor documente strategice pentru Ministerul Mediului. De asemenea, a
elaborat studii pentru autoritățile publice locale și regionale referitoare la master planuri,
evaluarea impactului asupra mediului, localizarea unor depozite ecologice de deșeuri, proiecte
pentru dezvoltarea de tehnologii pentru recuperarea compușilor periculoși din deșeurile
industriale, studii pentru agenți economici referitoare la analiza deșeurilor, a levigatelor și a
solului, caracterizarea riscurilor și a impactului datorat deșeurilor.
Arii de competenţă:
 Gestiunea integrată a deşeurilor (deșeuri municipale și asimilabile, fluxuri specifice de
deșeuri, deşeuri industriale periculoase/nepericuloase, deşeuri provenite din
agricultură, deşeuri rezultate din industria minieră şi de la producerea energiei, deşeuri
medicale, etc)
 Tehnologii de reciclare, reutilizare şi eliminare a deşeurilor
 Gestiunea substanţelor chimice
 Gestiunea şi remedierea siturilor contaminate
 Asistenţă tehnică şi consultanţa de specialitate în ariile de competență ale
departamentului
 Instruire în domeniul gestiunii deşeurilor
Activităţi:
Caracterizarea deșeurilor periculoase și nepericuloase, incluzând:
 → analiza compoziției deșeurilor municipale
 → caracterizarea fizico-chimică a deșeurilor
 → determinarea gradului de periculozitate al deșeurilor

4
Cercetare fundamentală și aplicativă privind tehnologiile de management al deșeurilor
municipale, incluzând:
 metode și tehnici de gestionare a deșeurilor (colectare, tratare, valorificare, reciclare,
depozitare, incinerare)
 tehnologii de recuperare și de reciclare a compușilor utili din deșeuri
 valorificarea energetică a deșeurilor
Cercetare fundamentală și aplicativă privind tehnologiile de management al deșeurilor
periculoase, incluzând:
 tehnologii de stabilizare a deșeurilor periculoase
 tehnologii de neutralizare a deșeurilor periculoase
 tehnologii de valorificare și reciclare a compușilor utili din deșeurile periculoase
 remedierea siturilor contaminate
Studii de evaluare a impactului asupra mediului, incluzând:
 evaluarea impactului deșeurilor asupra mediului
 analize de risc
 monitorizarea depozitelor de deșeuri
 evaluarea impactului eliminării deșeurilor asupra mediului
Studii privind planificarea gestionării deșeurilor și substanțelor chimice, incluzând:
 baza științifică necesară elaborarea unor strategii, planuri de acțiune și programe
privind gestionarea deșeurilor
 standarde privind gestionarea și analiza deșeurilor
 prevenirea și reducerea la minimum a deșeurilor
 studii pentru îndeplinirea obiectivelor strategice privind gestionarea deșeurilor pentru
fluxurile speciale: DEEE, uleiuri uzate, VSU, baterii uzate, deșeuri de ambalaje etc.)
 statistici de gestionare a deșeurilor
 managementul chimicalelor
Consultanța în domeniul gestiunii deșeurilor, suport tehnic și instruire, incluzând:
 consultanță de specialitate pentru gestiunea deșeurilor periculoase și nepericuloase
 audit de deșeuri
 instruire în domeniul gestiunii deșeurilor
 studii de impact asupra mediului
 bilanțuri de mediu de nivel 0, I şi II
 reglementări și standarde referitoare la gestiunea și analiza deșeurilor
 rapoarte de amplasament pentru depozitele de deșeuri

5
  analize de risc
 monitoringul depozitelor de deșeuri
 instruire.

2.2. Proiecte reprezentative ale Departamentului ”Gestiunea Deșeurilor”

1.Titlu proiect: Furnizarea de servicii de formare profesională, privind standarde și
metodologii pentru prelevarea și pregătirea probelor de suspensii și sedimente în vederea
efectuării monitoringului chimic, pentru personalul Administrației Naționale “Apele Române”
Perioada: februarie – iunie 2011
Obiectiv: formarea profesională a personalului din laboratoarele ANAR cu privire la
prelevarea şi pregătirea pentru analize a sedimentelor şi materiilor în suspensie
Activităţi:
 elaborarea metodelor de lucru pentru sedimente: prelevare, pregătire, determinarea
încărcării organice, a nutrienților (azot organic, fosfor total), a metalelor grele
(cadmiu, plumb, nichel, mercur), a micropoluanților organici (PAH-uri) și pentru
suspensii: prelevare, pregătire, determinarea nutrienților (azot total, fosfor total) și a
metalelor (crom total, cupru și zinc)
 validarea metodelor
 elaborarea suportului de curs
 instruirea personalului ANAR
Rezultate:
 metoda de prelevare și pregătire pentru sedimente
 metoda de prelevare și pregătire pentru suspensii
 suport de curs
 41 certificate de participare la cursul de instruire pentru personalul ANAR
2.Titlu Proiect: Dezvoltarea unui laborator pentru asigurarea și controlul calității în analiza
deșeurilor periculoase
Perioada: 2006 – 2008
Site: http://www.icim.dap.ro
Obiectiv:
Corelarea listei de compuși periculoși din deșeuri cu lista substanțelor prioritare/prioritar
periculoase și a metodelor analitice de încercat și organizarea laboratorului cu urmatoarele
activități:

6
  analiza inventarului național de compusi periculoși conținuți în deșeuri în corelație cu
lista substanțelor prioritare/prioritar periculoase și stabilirea necesarului de control
analitic (substanțe selectate);
 stabilirea metodelor analitice necesare a fi încercate;
 asigurarea cerințelor tehnice.
Activități:
 elaborarea documentelor în vederea acreditării, extinderii acreditării;
 diseminarea informațiilor
 dotarea cu echipamente de înaltă performanță, reactivi și materiale speciale;
 încercarea metodelor analitice UE.
3.Titlu proiect: Tehnologii de neutralizare a deșeurilor periculoase prin valorificarea lor în
materiale vitroase și vitroceramice
Perioada: 2008 – 2011
Parteneri: UPB, UCTCB
Site:
www.icim.ro/proiecte/prezentare/recwasro.html - limba romana
www.icim.ro/proiecte/prezentare/recwasen.html - limba engleza
Descriere sumară:
I. Studii asupra posibilităților de neutralizare a deșeurilor periculoase cu conținut de metale
prin valorificarea lor în domeniul materialelor vitroase și vitroceramice, cu următoarele
activități:
 identificarea tipurilor de deșeuri periculoase cu conținut de metale potențial
valorificabile; studiu de evaluare cantitativă a principalelor tipuri de deșeuri
periculoase cu conținut de metale valorificabile;
 studii și ipoteze asupra posibilităților de valorificare a deșeurilor periculoase cu
conținut de metale;
 studiu privind metodele / condițiile de imobilizare / utilizare a deșeurilor periculoase
cu conținut de metale.
II. Caracterizarea fizico-chimică și bilanțul deșeurilor periculoase cu conținut de zinc
valorificabile în domeniul materialelor vitroase și vitroceramice; Elaborarea modelelor la
nivel de laborator și predicția proprietăților pentru materiale vitroase și vitroceramice prin
utilizarea deșeurilor periculoase cu conținut de zinc, cu următoarele activități:

7
  caracterizarea fizico-chimică și bilanțul deșeurilor periculoase cu conținut de zinc la
nivel național;
 elaborarea modelelor și predicția proprietăților pentru materialele potențial realizabile;
 verificarea ipotezelor asupra posibilităților de valorificare a deșeurilor periculoase cu
conținut de zinc;
 experimentări preliminare;
 elaborarea rețetelor pentru obținerea materialelor vitroase și vitroceramice.
III. Caracterizarea fizico-chimică și bilanțul deșeurilor periculoase cu conținut de alte metale
valorificabile în domeniul materialelor vitroase și vitroceramice; Elaborarea modelelor la
nivel de laborator și predicția proprietăților pentru materiale vitroase și vitroceramice prin
utilizarea deșeurilor periculoase cu conținut de metale, cu următoarele activități:
 caracterizarea fizico-chimică și bilanțul deșeurilor periculoase cu conținut de alte
metale la nivel național;
 elaborarea modelelor și predicția proprietăților pentru materialele potențial realizabile;
verificarea ipotezelor asupra posibilităților de valorificare ale deșeurilor periculoase cu
conținut de alte metale; experimentări preliminare; elaborarea rețetelor;
 dezvoltarea servicilor de colectare și neutralizare a deșeurilor periculoase cu conținut
de metale destinate experimentarilor preliminare;
 elaborarea, proiectarea și experimentarea tehnologiilor de laborator privind
neutralizarea deșeurilor periculoase cu conținut de metale.
IV. Elaborarea, proiectarea și experimentarea tehnologiilor de laborator și solutiilor noi
propuse pentru obtinerea de materiale vitroase și vitroceramice prin utilizarea deșeurilor
periculoase cu conținut de metale, cu urmatoarele activități:
 definitivarea parametrilor tehnologici în vederea optimizării procesului tehnologic de
neutralizare;
 corelarea proprietăților fizico – chimice cu compozițiile materialelor obținute utilizând
deșeurile periculoase neutralizate;
V. Diseminarea pe scără largă prin comunicarea și publicarea națională și internațională a
rezultatelor/elaborarea de articole, lucrări pentru publicații științifice naționale și
internaționale; organizarea unei manifestări științifice de diseminare a rezultatelor proiectului;
elaborarea și publicarea unei cărți, cu următoarele activități:

8
  elaborarea de articole, lucrări pentru publicații științifice naționale și internaționale;
organizarea unei manifestări științifice de diseminare a rezultatelor proiectului;
elaborarea și publicarea unei cărți;
4.Titlu proiect: Studiu privind revizuirea strategiei și a planului național de gestionare a
deșeurilor ținând cont de prevederile strategiei europene de reciclare a deșeurilor și modul de
abordare a gestiunii deșeurilor la nivel european
Perioada: 2007
Descriere sumară:
Studiul, împreună cu anexele sale, reprezintă suportul necesar MMDD pentru revizuirea
Strategiei Naționale și a Planului Național de Gestionare a Deșeurilor în 2008, pentru
perioada 2006 -2015, respectând, în acest fel, cerințele Directivei Cadru pentru Deșeuri și a
Directivelor asociate de a elabora planuri de gestionare a deșeurilor.
Lucrarea conține două părți:
I. Studiu pentru revizuirea Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor (SNGD)
II. Studiu pentru revizuirea Planului Național de Gestionare a Deșeurilor (PNGD).
Partea I se referă la principiile strategice și face o trecere în revistă a noilor concepte
strategice europene de care SNGD revizuită trebuie să țină cont: Strategia tematică referitoare
la Prevenirea și Reciclarea Deșeurilor, Strategia tematică a Utilizării Durabile a Resurselor
Naturale, Strategia tematică a Mediului Urban, documentele Comisiei Europene legate de
propunerea unei noi Directive Cadru a Deșeurilor, Strategia Europeana de Dezvoltare
Durabilă, implicațiile deșeurilor în schimbările climatice, consumul durabil și producția
durabilă (SCP), politica produsului integrat (IPP), achizițiile publice „verzi”, Strategia
tematică pentru Protecția Solului. Pe baza tuturor acestor tendințe strategice, ca și pe baza
stadiului actual al implementării directivelor europene, a progreselor făcute de la elaborarea
SNGD în 2003, ținând cont de punctele slabe unde nu s-a reușit îndeplinirea obiectivelor,
trebuie elaborată noua viziune a SNGD 2008. Aceasta nouă viziune are la baza distribuirea
responsabilității între toți factorii implicați în gestionarea deșeurilor (producători,
consumatori, operatori, autorități) pentru atingerea obiectvului prioritar al SNGD, și anume:
mai puține deșeuri, mai multă reciclare, mai multă energie din deșeuri și mai puțină
depozitare, în vederea gestionării durabile a resurselor și de a decupla generarea deșeurilor de
creșterea economică.
Partea a II a reprezintă suportul necesar pentru revizuirea PNGD 2003. După o parte generală,
care cuprinde prezentarea generală a cadrului geografic, a cadrului legislativ și a cerințelor
generale tehnice privind gestionarea deșeurilor, se face analiza detaliată a cantităților, tipurilor

9
și a originii deșeurilor, împărțite pe: deșeuri generate în sectorul municipal, deșeuri generate
în sectorul industrial și fluxuri speciale de deșeuri. Pentru fiecate tip se analizează situația
actuală, obiectivele și țintele ce trebuie atinse, prognozarea cantităților generate și gestionate
până în 2015 și activitățile prevăzute a se efectua pentru atingerea obiectivelor, cu estimarea
necesităților tehnice și financiare.
Studiul pentru revizuirea PNGD cuprinde și un capitol referitor la măsurile necesare pentru
creșterea eficientizării gestionării deșeurilor.
5.Titlu proiect: PROmotion and coordination of environmental research în Central and
Eastern Europe for a sustainable Development with the support of the Enterprise Europe
Network (FP7-ENV-2010-265352)
Contractor: Comisia Europeana – FP7 ENV – Coordination and support action
Perioada: 2011-2013
Descriere sumară:
Deșeurile, prin definiție, reprezintă orice substanță, preparat sau orice obiect din categoriile
stabilite de legislația specifică privind regimul deșeurilor, pe care deținătorul îl aruncă, are
intenția sau are obligația de a-l arunca.
Deșeurile reciclabile – deșeuri care pot constitui materie primă într-un proces de   producție
pentru obținerea produselor inițiale sau pentru alte scopuri.
Deșeuri periculoase – deșeuri încadrate generic, conform legislației specifice privind regimul
deșeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deșeuri și care au cel puțin un constituent sau o
proprietate care face ca acestea să fie periculoase. (O.U.G. 195/2005, aprobată de legea
265/2006).
După impactul pe care îl au asupra mediului deșeurile pot fi :
 deșeuri nepericuloase al căror impact asupra mediului este mai scăzut, mai ales dacă
acestea sunt tratate corespunzator și reciclate ulterior unde este posibil.
 deșeuri periculoase care prin riscul crescut de aprindere și/sau explozie ori prin
acțiunea lor corozivă și a altor proprietăți au un impact semnificativ asupra mediului
înconjurător.
După sursa și locul de generare acestea pot fi :
 deșeuri urbane
 deșeuri industriale neurbane (miniere de ex.)
 deșeuri agricole și horticole

2.3. Generarea Deșeurilor

10
 Deși numărul de locuitori ai țării înregistrează o continuă scădere pe fondul sporurilor
naturale și migratorii negative, cantitatea de deșeuri generata în urma diferitelor activități,
înregistrează o continuă creștere.
Deoarece la nivel național nu există depozite ecologice de deșeuri și nici stații de
cântărire exactă (*până în anul 2006) cantitatea de deșeuri este estimată în funcție de nr. și
volumul recipientelor, precum și frecvența cu care se face colectarea.
De asemenea estimările care s-au făcut vis-a-vis de procentul anumitor deșeuri din
totalul general, nu au inclus și deșeurile de tip urban produse în zonele rurale.
Studiul estimativ al compoziției deșeurilor s-a făcut pe baza criteriilor enunțate anterior,
iar datele centralizate ulterior la nivel național, situația prezentându-se astfel :
Tipuri de Hârtie/ carton Sticlă Metale Plastice Materiale Altel
deșeuri organice e

% 12 8 6 10 51 13

De remarcat este conținutul mare, peste 50 %, de materiale biodegradabile din deșeurile

provenite din gospodarii și surse similare acestora. Acest fapt ridică problema luării unor
măsuri de reducere a acestora prin aplicarea metodelor de obținere a compostului organic și
valorificarea acestuia ca îngrășământ pentru sol. Până în 2006 nu s-a constituit nici o rețea
organizată de recuperare a deșeurilor compostabile la nivel de comunități locale, județene sau
naționale. O altă posibilitate de reducere a cantitățiilor de deșeuri depozitate ar fi colectarea
selectivă a acestora în vederea reciclării hârtiei, cartonului, PET-urilor, DEEE-urilor și
metalelor.
Reducerea cantității de deșeuri biodegradabile depozitate prin reciclare și procesare –
minimizarea materiei organice pentru reducerea cantității de levigat și gaz de haldă –
constituie unul din principalele obiective stabilite prin Strategia Națională de Gestionare a
Deșeurilor și prin Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor.
În vederea atingerii țintelor va fi necesară în perioada următoare realizarea de investiții
în acest domeniu, cum ar fi, de exemplu, instalațiile de tratare mecano-biologică și de
compostare.

2.4. Colectarea și transportul deșeurilor

11
 Deșeurile menajere rezultate din locuințe, instituții și entități economice diverse
(comerț, industrie, servicii) sunt precolectate în  recipiente de diferite capacități amplasate în 
acest scop.
Colectarea deșeurilor în  zonele urbane se realizează, în  cea mai mare parte, neselectiv în 
utilaje de colectare de genul containerelor, europubelelor, eurocontainere, saci și camere de
colectare (blocuri turn).
Amplasarea zonelor de precolectare se realizează în  așa fel încât să satisfacă
necesitatiile generatorilor de deșeuri și ale operatorilor de servicii de gestionare a deșeurilor
urbane.
La agenții economici, ridicarea deșeurilor similare celor menajere se realizează pe baza
de contract, iar ridicarea se asigura ori de câte ori este necesar în  funcție de volumul
deșeurilor generate specificate în  contract. Deșeurile stradale sunt colectate și transportate
prin intermediul seviciilor de salubritate aflate în  subordinea primăriilor. în  orașe, curățenia
stradală este întreținută doar pe arterele principale cu ajutorul unor utilaje specifice
(automaturatori colectoare, autostropitoare, etc.). Cea mai mare parte a deșeurilor stradale este
însă colectată manual, cu mijloace rudimentare.
Transportul deșeurilor la locul de depozitare este realizat cu ajutorul unor utilaje
specializate din categoria autogunoierelor compactoare, transportoare de containere, tractoare
cu remorcă, autobasculante și autocamioane.

2.5. Tratarea și valorificarea deșeurilor

Cea mai mare parte din deșeurile urbane și cele asimilabile lor, la nivel național, sunt
depozitate fără a fi supuse operațiunilor de tratare prealabilă eliminării finale. Până în  2006
nu existau stații de transfer sau sortare și nici instalații de compostare sau tratare mecano-
biologică a deșeurilor. Deșeurile nu sunt colectate selectiv în  vederea valorificării
materialelor reciclabile (sticlă, hârtie, carton, metale, materiale plastice). Singurele colectări
selective (hârtie, PET-uri, carton, sticlă) s-au făcut direct de la populație și agenți economici,
prin intermediul programelor locale sau regionale. Marea parte a deșeurilor reciclabile se
elimina prin depozitare, pierzându-se astfel mari cantități de materii prime secundare și
resurse energetice. în  prezent, la nivel de consilii județene, se fac eforturi pentru obținerea de
fonduri în  vederea deschiderii unor gropi ecologice comune la nivel de județ și a unor stații
de transfer și sortare la nivel de localități.  

2.6. Eliminarea deșeurilor urbane

12
 Principalul mod de eliminare a deșeurilor urbane și totodată cel mai întâlnit proces
este depozitarea.
Spre exemplu, în  jud. Caraș-Severin, nu există un depozit ecologic de deșeuri menajere. În 
fiecare localitate urbană sau rurală există un depozit de deșeuri de tip urban, neconform.
Depozitele au o vechime de 15-20 ani, multe din ele fiind propuse pe lista de sistari în  anul
2009. Pe teritoriul județului există 8 depozite orășenești de deșeuri menajere având suprafețe
cuprinse între 1,2 și 10 ha.
În  ceea ce privește gradul de amenajare, nici unul din aceste depozite nu beneficiază de
facilități pentru protecția mediului (depozitele din Reșița, Bocșa și Caransebeș sunt parțial
împrejmuite). Nici unul din aceste depozite nu este autorizat de către organele sanitare și de
mediu din județ. Starea actualelor depozite de deșeuri urbane este necorespunzătoare din toate
punctele de vedere, fapt pentru care aceste depozite sunt improprii utilizării în  continuare
pentru depozitatea deșeurilor menajere.
În  mediul rural depozitarea deșeurilor se realizează pe amplasamente stabilite de
Consiliile Locale, neamenajate și neautorizate.
Suprafață acestor depozite variază între 0,2-3 ha.
Nici la nivel național situația nu este mai bună, multe din depozitele de deșeuri municipale
fiind propuse pentru închidere până în  2011-2012, conform planului de implementare al
Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor, respectiv HG nr. 349/2005.
O altă metodă de eliminare a deșeurilor este incinerarea. Această se face în  unități speciale
pentru incinerare a deșeurilor urbane, numite incineratoare-pilot. Deși în  ultima perioada
ponderea părțîi combustibile a crescut, puterea calorică a deșeurilor este scăzută datorită
conținutului ridicat de apă. în  interiorul cuptorului sunt necesare o bună aerare și un amestec
al deșeurilor, în  condițiile unei temperaturi maxime de 900 C. Dificultatea constă în  epurarea
fumului. O recentă reglementare europeană din 1989, deosebit de severă, riscă să scumpească
cu 20-50% preșul incinerarii, alături de necesitatea captării și neutralizării acidului clorhidric
degajat în  special prin combustia PVC.
În  câteva orașe mari (București, Craiova, Iași, Timișoara, Constanța) au existat instalațîi pilot
pentru incinerarea deșeurilor urbane, de capacități reduse, realizate în  anii ’80 în  scopul
experimentării unor soluțîi tehnologice de incinerare a deșeurilor. Cu excepția instalației
Militari din București, care funcționează intermitent arzând produse cu valabilitate depășită,
celalalte incineratoare pilot sunt scoase din funcțiune.

2.7. Clasificarea deșeurilor urbane

13
 Deșeurile urbane reprezintă cantitatea totală de deșeuri rezultată în  urmă activitățiilor
antropice.
Principalele deșeuri urbane sunt :
 Deșeurile menajere – provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu
acesta și care pot fi preluate cu sisteme de precolectare sau colectare din localități.
 Deșeuri stradale – specifice cailor de circulăție publică, provenite din activitatea
cotidiană a populației, de la spatile verzi, animale, din depunerea de substanțe solide
din atmosfera.
 Deșeuri asimilabile cu deșeuri menajere – sunt provenite de la mică sau marea
industrie, din comerț, din sectorul public sau administrativ, și care prezintă aceeași
compoziție și proprietăți similare cu deșeurile menajere, puțând fi colectate,
transportate și depozitate împreună cu acestea.
 Deșeuri voluminoase – deșeuri solide de diferite proveniențe, care datorită volumului
deosebit nu pot fi preluate cu sisteme obișnuite de precolectare sau colectare și
necesită o tratare diferențiată față de acestea.
 Deșeuri de construcții – provenite din demolarea sau construirea de obiective civile
sau industriale.
 Deșeuri industriale – apărute în  urmă desfășurării proceselor tehnologice.
 Deșeuri spitaliere – provenite din activitatea spitaleor sau a unitatiilor medicale și
care sunt incinerate în  crematoriile spitalelor.

2.8. Impactul depozitelor de deșeuri industriale și urbane asupra mediului

În  general, că urmare a lipsei de amenajări și a exploatării deficitare, depozitele de
deșeuri se numără printre obiectivele recunoscute că generatoare de impact și risc pentru
mediu și sănătatea publică.
Principalele forme de impact și risc determinate de depozitele de deșeuri orășenești și
industriale, în  ordinea în  care sunt percepute de populație, sunt:
 modificări de peisaj și disconfort vizual;
 poluarea aerului;
 poluarea apelor de suprafață;
 modificări ale fertilitățîi solurilor și ale compoziției biocenozelor pe terenurile
învecinate.

14
 Poluarea aerului cu mirosuri neplăcute și cu suspensii antrenate de vânt este deosebit de
evidență în  zona depozitelor orășenești actuale, în  care nu se practică exploatarea pe celule și
acoperirea cu materiale inerte.
Scurgerile de pe versanțîi depozitelor aflate în  apropierea apelor de suprafață contribuie la
poluarea acestora cu substanțe organice și suspensii.
Depozitele neimpermeabilizate de deșeuri urbane sunt deseori sursă infestarii apelor
subterane cu nitrați și nitriți, dar și cu alte elemente poluante. Atât exfiltratiile din depozite,
cât și apele scurse pe versanți influențează calitatea solurilor înconjurătoare, fapt ce se
repercutează asupra folosinței acestora.
Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deșeuri
este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care în  termenii conceptului de
“dezvoltare durabilă”, se întinde pe durata a cel puțîn două generațîi dacă se însumează
perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologică și
postmonitorizare (15-20 ani).
În termeni de biodiversitate, un depozit de deșeuri înseamnă eliminarea de pe suprafață
afectată acestei folosințe a unui număr de 30-300 specii/ha, fără a consideră și populația
microbiologica a solului. în  plus, biocenozele din vecinătatea depozitului se modifică în 
sensul că:
 în asociațiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;
 unele mamifere, păsări, insecte părăsesc zona, în  avantajul celor care își găsesc hrană în 
gunoaie (șobolani, ciori, câini vagabonzi).
Deși efectele asupra florei și faunei sunt teoretic limitate în  timp la durata exploatării
depozitului, reconstrucția ecologică realizată după eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu
va mai putea restabili echilibrul biologic inițial, evoluția biosistemului fiind ireversibil
modificată.
Actualele practici de colectare transport /depozitare a deșeurilor urbane facilitează
înmulțirea și diseminarea agenților patogeni și a vectorilor acestora: insecte, șobolani, ciori,
câini vagabonzi.
Deșeurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sănătate datorită
conținutului lor în  substanțe toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solvenți,
uleiuri uzate.
Problema cea mai dificilă o constituie materialele periculoase (inclusiv nămolurile
toxice, produse petroliere, reziduri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate în 
comun cu deșeuri solide orășenești. Această situație poate genera apariția unor amestecuri și

15
combinațîi inflamabile, explozive sau corozive; pe de altă parte, prezența reziduurilor
menajere ușor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe
și reduce poluarea mediului.
Un aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile și utile sunt depozitate
împreună cu cele nereciclabile; fiind amestecate și contaminate din punct de vedere chimic și
biologic, recuperarea lor este dificilă.
Problemele cu care se confruntă gestionarea deșeurilor în  România pot fi sintetizate astfel:
 depozitarea pe teren descoperit este cea mai importantă cale pentru eliminarea finală a
acestora;
 depozitele existente sunt uneori amplasate în  locuri sensibile (în apropierea locuințelor, a
apelor de suprafață sau subterane, a zonelor de agrement);
 depozitele de deșeuri nu sunt amenajate corespunzător pentru protecția mediului,
conducând la poluarea apelor și solului din zonele respective;
 depozitele actuale de deșeuri, în  special cele orășenești, nu sunt operate corespunzător: nu
se compactează și nu se acoperă periodic cu materiale inerte în  vederea prevenirii
incendiilor, a răspândirii mirosurilor neplăcute; nu există un control strict al calitățîi și
cantitățîi de deșeuri care întră pe depozit; nu există facilități pentru controlul biogazului
produs; drumurile principale și secundare pe care circulă utilajele de transport nu sunt
întreținute, mijloacele de transport nu sunt spălate la ieșirea de pe depozite; multe depozite
nu sunt prevăzute cu împrejmuire, cu intrare corespunzătoare și panouri de avertizare.
 terenurile ocupate de depozitele de deșeuri sunt considerate terenuri degradate, care nu
mai pot fi utilizate în  scopuri agricole; la ora actuală, în  România, peste 12000 ha de
teren sunt afectate de depozitarea deșeurilor menajere sau industriale;
 colectarea deșeurilor menajere de la populație se efectuează neselectiv; ele ajung pe
depozite că atare, amestecate, astfel pierzându-se o mare parte a potențialului lor util
(hârtie, sticlă, metale, materiale plastice);
Toate aceste considerente conduc la concluzia că gestiunea deșeurilor necesită adoptarea
unor măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a deșeurilor în  mediu. Respectarea
acestor măsuri trebuie să facă obiectul activitățîi de monitoring a factorilor de mediu afectați
de prezența deșeurilor.

2.9. Managementul de viitor al deșeurilor urbane

O bună gestionare a deșeurilor într-un viitor apropiat presupune, în  primul rând, o
colectare selectivă a acestora. în  urmă acestui proces, unele materiale (hârtie, PET, sticlă și

16
carton) ar putea deveni materii prime secundare în  vederea obținerii tehnologice a
materialelor inițiale. De asemenea, odată scoase din masă totală de deșeu, fractia organică
rămasă ar putea fi mult mai ușor tratată și valorificată în  vederea obținerii compostului și
biogazul.  
Investiția de tratare a fracției organice de deșeuri solide urbane (FODSU) se compune
din trei componente principale:
A) Pre-tratare deșeuri;
B) Tratare anaerobica intensivă;
C) Finisarea compostului rezultat și producerea de fertilizant final de înaltă calitate.
La rândul lor aceste trei componente se subîmpart în  :
A1) - Preluarea FODSU – în  aria de acoperire prevăzută de recepție a fracției organice și
alimentarea mecanică a liniei de pretratere a deșeurilor urbane nesortate anterior .
  A2) - Linia de “pre-extrudare” la înalta presiune și în  urmă căreia se obține separarea
fizică a fracției organice de cea uscată și rezistență mecanic (ex. Sticlă, PET,etc.).
  A3) - Linia de măcinare-omogenizare umedă a FODSU cu anexă - linia de selecționare-
separarea fracției organice de componentele inerte și ușoare.
A4) - Colectarea intermediară a suspensiei organice la ieșirea din separatorul multifazic și
alimentarea digestoarelor și/sau stocarea într-un bazin plămân intermediar în  vedrea uscării
lor;
B1) - Digestia anaerobica a suspensiei organice, realizată în  trei reactoare în  paralel;
B2) - Colectarea lichidului rezultat de la digestie și separarea mecanică a fracției solide  
prezente  prin centrifugare;  
   B3) - Fractia lichidă rezultată este trimisă la stația de epurare, iar o parte recirculată către
linia de măcinare-omogenizare umedă;
C1) - Compostarea fracției solide rezultată de la digestoare, deshidratată și amestecată cu
“coagulanți” derivați de la măcinarea deșeurilor urbane “verzi” și alte substanțe utilizate că
îngrășăminte pentru plante utilizate la rafinarea compostului;
  C2) - Rafinarea și ambalarea la saci/pungi a “compostului” obținut; 
C3) - Utilizarea biogazului produs în  grupuri de cogenerare  electro-termică.
O bună reciclare a deșeurilor ar avea un efect benefic asupra naturii prin salvarea
multor resurse cum ar fi : petrol, gaze naturale, cărbuni, energie electrică, soluri fertile, păduri
și ape subterane potabile. Înțeleasă și odată aplicată această reciclare ar fi totodată o sursă de
venit și un mod de a ne exprimă respectul față de natură.

17
 1. SCHEMĂ BLOC A STAȚIEI DE TRATARE FODSU

3. Legislație în  domeniul deșeurilor

1. O.U.G. nr 78 / 2000 privind regimul deșeurilor
2. Legea nr. 426 / 2001 pentru aprobarea și modificarea O.U.G. nr 78 / 2000.
3. H.G. nr. 162 / 2002 privind depozitarea deșeurilor
4. H.G. nr. 128 / 2002 privind incinerarea deșeurilor
5. H.G. nr. 856 / 2002 privind evidență gestionării deșeurilor și aprobarea listei cu
deșeuri, inclusiv deșeurile periculoase.
6. H.G. nr. 383 / 2000 și H.G. nr. 9 / 2002 privind regimul de import al deșeurilor
7. H.G. nr. 349 / 2002 privind gestionarea de ambalaje și deșeurilor de ambalaje.
8. H.G. nr. 662 / 2001 și 441 /2002 privind regimul uleiurilor uzate.
9. O.U.G. nr. 16 / 2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile.
10.Legea nr. 465 / 2001 pentru aprobarea și modificarea O.U.G. nr. 16 / 2001.

18
 4. Etapele proiectării unui depozit pentru deșeuri urbane și industriale
asimilabile

Un depozit este definit că fiind orice amplasament pentru eliminarea finală a

deșeurilor prin depozitare pe sol sau în subteran,.
În funcție de tipurile de deșeuri care sunt acceptate, depozitele de deșeuri se clasifică
după cum urmează:
 depozite pentru deșeuri periculoase (clasa a);
 depozite pentru deșeuri nepericuloase (clasa b);
 depozite pentru deșeuri inerte (clasa c).

4.1. Proiectarea depozitelor de deșeuri

Proiectarea unui depozit de deșeuri se face în funcție de o serie de factori, dintre care
cei mai importanți sunt:
 cantitatea și natură deșeurilor ce urmează a fi depozitate – se evaluează în funcție de
prognozele de dezvoltare a localităților;
 caracteristicile amplasamentului – în raport cu eficientă economică (dimensiuni, durata
de funcționare, distanță de transport a deșeurilor) și eficientă ecologică (cerințe legate de
protecția factorilor de mediu și a sănătății umane) necesar a fi realizate;
 posibilitățile de reabilitare și utilizare ulterioară a terenului – se evaluează în funcție de
natură deșeurilor depozitate, comportarea acestora pe perioada depozitării, planurile de
dezvoltarea pe termen lung etc.

4.2. Alegerea amplasamentului

Alegerea amplasamentului optim dintre mai multe variante posibile se face pe baza unei
analize pluricriteriale care cuprinde:
 criterii geologice, pedologice și hidrogeologice: caracteristicile și modul de dispunere a
straturilor geologice; structura, adâncimea și direcția de curgere a apei subterane; distanță
față de cursurile de apă și alte ape de suprafață; starea de inundabilitate a zonei; folosință
terenului; clasa de seismicitate; criterii legate de pericole de alunecare, tasare;
 criterii climaterice: direcția dominantă a vânturilor față de așezările umane sau alte
obiective; regimul precipitațiilor;

19
 criterii economice: capacitatea depozitului și durata de exploatare (minimum 10 ani);
distanță medie de transport al deșeurilor; necesitatea unor amenajări secundare (drumuri
de acces, utilități etc.);
 criterii suplimentare: vizibilitatea amplasamentului și modul de încadrare în peisaj;
accesul la amplasament; existența unor arii protejate de orice natură; existența în zona a
unor aeroporturi, linii de înalta tensiune sau obiective militare.

4.3. Conținutul proiectului

Proiectul unui depozit de deșeuri, indiferent de clasa din care face parte, trebuie să
conțînă toate datele și informațiile necesare referitoare la fiecare etapă din ciclul de viață al
depozitului.
Ca date generale, proiectul trebuie să cuprindă informații referitoare la:
 natură și proveniență deșeurilor ce urmează a fi depozitate;
 cantitățile de deșeuri - corelat cu durata de funcționare și capacitatea maximă a deponiei;
 tehnologiile de tratare a deșeurilor înainte de depozitare și / sau în incinta depozitului,
dacă este cazul.
Pentru faza de construcție, proiectul trebuie să cuprindă informații referitoare la:
 infrastructură depozitului, echipamentele și instalațiile componente, amplasarea acestora
în cadrul incintei, precum și căile de acces;
 asigurarea utilităților;
 modul de realizare a bazei și a pereților laterali ai depozitului – materiale folosite și
caracteristici tehnice ale acestora, incluzând stratul de impermeabilizare natural (grosime,
coeficient de permeabilitate, mod de realizare), stratele geosintetice (geomembrane,
geotextile), sistemul de drenare a levigatului;
 realizarea sistemului de colectare, tratare și eliminare a levigatului;
 realizarea sistemului de colectare și evacuare (eventual recuperare) a gazului de depozit.
Pentru faza de exploatare, proiectul trebuie să cuprindă informații referitoare la:
 procedura de acceptare a deșeurilor la depozitare;
 modul de operare – cuprinzând metodă de depozitare utilizată, nivelarea și compactarea,
acoperirea zilnică, delimitarea zonelor de lucru, colectarea, tratarea și eliminarea
levigatului, colectarea și evacuarea gazului de depozit, necesarul de echipamente mobile
și  spațiile destinate întreținerii acestora, instrucțiuni privind depozitarea anumitor tipuri
specifice de deșeuri (materiale pulverulente, obiecte voluminoase, deșeuri foarte ușoare,
respectiv urat mirositoare);

20
 auto-monitorizarea tehnologică;
 auto-monitorizarea emisiilor și controlul calității factorilor de mediu în zona de influență a
depozitului;
 măsuri de siguranță pentru prevenirea incendiilor și a exploziilor, inclusiv planul de
intervenție în caz de accidente sau avarii;
 măsuri de protecția muncii și pentru asigurarea condițiilor igienico-sanitare;
 sistemul de pază și supraveghere.
Pentru faza de închidere și monitoring post-închidere, proiectul trebuie să cuprindă informații
referitoare la:
 cota finală de depozitare;
 modul de realizare a acoperirii finale – materiale și caracteristici tehnice ale acestora,
inclusiv modul de evacuare a gazului de depozit;
 auto-monitorizarea emisiilor și controlul calității factorilor de mediu în zona de influență a
depozitului;
 măsuri de siguranță pentru prevenirea incendiilor și a exploziilor, inclusiv planul de
intervenție în caz de accidente sau avarii;
 date privind posibilitățile de reabilitare și utilizare ulterioară a terenului.

4.4. Construirea depozitelor de deșeuri

Un depozit de deșeuri trebuie să aibă în componentă următoarele instalații și
echipamente fixe principale:
 poartă de acces și sistem de pază și supraveghere;
 echipament de cantărire și echipament de recepție pentru cantități mici de deșeuri;
 facilități pentru verificarea deșeurilor și laborator;
 drumuri interioare;
 zone pentru depozitarea deșeurilor;
 instalații pentru tratarea levigatului, respectiv pentru colectarea și evacuarea gazului de
depozit;
 garaje, ateliere și spații de parcare pentru utilaje;
 echipament pentru curățarea roților vehiculelor;
 birouri administrative și construcții sociale.
Aceste facilități trebuie amplasate, în funcție de rolul pe care îl au și de caracteristicile
specifice fiecărui depozit (mărimea și tipul, perioada de operare stabilită, cantitatea de
deșeuri, frecvența de transport, cerințele legale și cele ale autorității competențe), astfel încât

21
să asigure o exploatare optimă.
4.5. Calea de acces și sistemul de pază și supraveghere
Proiectarea și construirea porții și a drumului principal de acces se realizează în funcție
de o serie de factori, cum ar fi: numărul vehiculelor de transport deșeuri și frecvența cu care
acestea întră în depozit, mărimea și tipul vehiculelor, caracteristicile drumului public din care
se face accesul la depozit.
 
Sistemul de pază și supraveghere este destinat să împiedice pătrunderea în depozit a
persoanelor neautorizate.
Sistemul de pază și supraveghere poate cuprinde:
 porți și garduri confecționate din materiale corespunzătoare, prevăzute cu mecanisme
sigure de închidere și menținute în stare bună de funcționare; se recomandă o înălțime
minimă a gardului de 2 m și o supraînălțare din sârmă ghimpată; împrejmuirea perimetrală
va fi inspectată periodic de către o persoană desemnată;
 sistem video cu camere de supraveghere;
 sistem de pază și securitate asigurat de persoane competențe, special instruite în
acest scop;
 sistem de alarmare sonoră și luminoasă în caz de pătrunderi neautorizate.
Componentele sistemului de securitate se stabilesc pentru condițiile specifice ale fiecărui
amplasament.

4.6. Echipamentul de cantărire

Depozitul trebuie să fie prevăzut cu echipament de cantărire atât pentru vehiculele
încărcate care întră în depozit, cât și pentru cele descărcate care părăsesc depozitul. Acest
lucru se poate realiza cu ajutorul unui singur echipament de tipul platforma de cantărire, sau
cu două echipamente montate în paralel, pe sensul de intrare, respectiv pe cel de ieșire.
Platforma de cantărire trebuie să aibă o capacitate acoperitoare pentru toate tipurile de
vehicule care pot fi utilizate pentru transportul deșeurilor (50 tone greutate brută). Se pot
utiliza fie platforme de cantărire la nivelul solului, încastrate în șosea, fie platforme
suprainaltate la cca. 35 cm față de nivelul solului, fixe sau mobile, acestea din urmă având
avantajul că pot fi mutate dacă este nevoie. Platformele de cantărire moderne pot fi racordate
la un sistem computerizat de înregistrare a caracteristicilor cantitative și calitative ale
încărcăturii de deșeuri. Pentru primirea unor cantități mai mici de deșeuri se utilizează alte
tipuri de echipamente specifice.

22
 4.7. Facilități pentru verificarea deșeurilor și laborator
Echipamentele pentru verificarea deșeurilor sunt amplasate într-o zona special destinată
inspecției, prelevării de probe și laboratorului pentru analize.
4.8. Drumurile interioare
Drumurile interioare principale au caracter semi-permanent. Deoarece caracteristicile
lor trebuie să îndeplinească anumite standarde, construirea lor va fi bine planificată, astfel
încât să poată fi utilizate timp cât mai îndelungat, iar costurile necesare pentru noi investiții să
fie cât mai reduse.
Drumurile interioare temporare au o durata scurtă de utilizare, ele făcând legătură între
drumurile interioare principale și zona de depozitare. În general, aceste drumuri sunt
construite din deșeuri de materiale de construcții aduse pentru depozitare pe amplasamentul
respectiv. Deoarece în aceste zone apar probleme de compactare și tasare diferențiată,
drumurile temporare vor fi desființate înainte de depunerea altor deșeuri pe zonele respective.

4.9. Zonele pentru depozitarea deșeurilor

Amenajarea inițială a zonelor pentru depozitarea deșeurilor cuprinde două operații de
baza:
 impermeabilizarea bazei și a marginilor depozitului;
 realizarea sistemului de drenare și evacuare a levigatului.

4.10. Impermeabilizarea depozitelor de deșeuri

Alegerea sistemului optim de impermeabilizare se face, pentru fiecare caz în parte,
țînând seama de o serie de factori, printre care cei mai importanți sunt:
 natură deșeurilor ce urmează a fi depozitate;
 condițiile hidrogeologice și natură suprafeței amplasamentului;
 solicitările ce pot apărea în timpul exploatării;
 natură și caracteristicile materialului utilizat.
Sistemul de impermeabilizare trebuie să asigure atât etanșeitatea întregului depozit, cât și:
 stabilitate chimică și termică față de deșeurile depozitate și față de solul de dedesubt
(inclusiv față de umezeală și activitatea microorganismelor);
 rezistență mecanică la eforturile care apar în timpul construcției și în timpul exploatării;

23
 rezistență la fenomenele meteorologice (inlcusiv la îngheț, la temperaturi ridicate și la raze
ultraviolete);
 stabilitate dimensională la variațiile de temperatura;
 rezistență la îmbătrânire, elasticitate suficientă și rezistență la rupere.
Soluția de impermeabilizare trebuie să țînă seama de caracteristicile naturale ale
amplasamentului ales, și în mod special de condițiile geologice și hidrogeologice care
formează barieră geologică. Se consideră că barieră geologică îndeplinește condițiile necesare
pentru impermeabilizare dacă ea are următoarele caracteristici:
 grosime ≥ 1 m, coeficient de permeabilitate (k) ≤ 10-7 m/s – pentru depozitele de deșeuri
inerte;
 grosime ≥ 1 m, k ≤ 10-9 m/s – pentru depozitele de deșeuri nepericuloase;
 grosime ≥ 5 m, k ≤ 10-9 m/s – pentru depozitele de deșeuri periculoase.
În cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite în mod natural, barieră geologică va
fi completată cu un strat de argilă sau alt material natural cu proprietăți echivalente.
Stratul natural de impermeabilizare va fi completat cu un strat polimeric format din
geomembrana, geotextile și straturi de drenare, astfel încât impermeabilizarea cuvetei
depozitului va avea o structura de tipul celei prezentate în figura de mai jos.

1. Schema sistemului de impermeabilizare a unui depozit de deseuri

Deşeuri

Geotextil

Geomembrană din
polietilenă de înaltă
densitate

Geotextil

Argilă compactată

În funcție de natură deșeurilor ce urmează a fi depozitate, implicit de gradul de etanșare

dorit, impermeabilizarea se poate realiza prin:
 etanșare simplă prin geomembrana;
 etanșare simplă prin geocompozit cu strat mineral etanș;

24
 etanșare combinată cu geomembrana și material argilos;
 etanșare dublă cu geomembrana;
 etanșare combinată, dublă sau triplă, cu geomembrana și material argilos.

2. Exemplu de realizare a impermeabilizării

3. Exemplu de realizare a impermeabilizarii

La partea superioară a taluzului, geomembrană trebuie să fie ancorată în mod

corespunzător, pentru a face față la solicitările mecanice și pentru a împiedică alunecarea

25
acesteia.

4. Modul de ancorare a geomembranei la partea superioară a taluzului

Materialele geosintetice (geomembrane și geotextile) utilizate pentru amenajarea

depozitelor de deșeuri trebuie să aibă anumite caracteristici de baza prin care să se asigure
îndeplinirea anumitor exigențe specifice:
 exigențe funcționale – legate de îndeplinirea funcțiilor pentru care sunt utilizate;
 exigențe constructive – legate operațiile de construcție și de amplasare în teren, care
trebuie să nu afecteze caracteristicile funcționale;
 exigențe de durabilitate – legate de faptul că materialul trebuie să-și păstreze
caracteristicile funcționale pe toată durata de exploatare a depozitului.

4.11. Realizarea sistemului de drenare și evacuare a levigatului

Sistemul de drenare și evacuare a levigatului este format din:
 strat de pietriș;
 sistem de drenuri absorbante și colectoare.

5. Vedere tevi de colectare a levigatului

Caracteristicile sistemului de drenare a levigatului (pantă, distanță între conducte etc.)

26
va fi stabilit de către proiectant, în fiecare caz în parte, în funcție de condițiile specifice
fiecărui amplasament (relief, regimul precipitațiilor, tipul deșeurilor depozitate).

6. Puț de curățare a țevilor de colectare levigat

Zonele pentru depozitarea deșeurilor vor fi împrejmuite cu șanțuri de garda pentru

colectarea apelor meteorice; acestea vor fi epurate și / sau eliminate de pe amplasament
împreună cu levigatul.
4.11.1. Instalațiile pentru tratarea levigatului
Aceste instalații au rolul de a aduce valorile indicatorilor caracteristici levigatului în
limite  admisibile pentru evacuarea în sisteme de canalizare sau în ape de suprafață.
Caracteristicile cantitative și calitative ale levigatului variază în timp și în funcție de
natură și cantitatea deșeurilor depozitate, iar proiectarea și construirea instalațiilor pentru
tratare trebuie să țînă cont de aceste aspecte.
Fiecare caz în parte necesită o evaluare proprie, alegerea variantei optime de tratare a
levigatului făcându-se în funcție de:
 cerințele legale referitoare la deversarea levigatului, inclusiv cele impuse de autoritatea
competență;
 caracteristicile cantitative și calitative ale levigatului;
 alte aspecte tehnico-economice: costurile construirii unei instalații de tratare proprii,
posibilitatea evacuării levigatului în influentul unei stații de epurare orășenești, costul
aplicării diferitelor metode de tratare etc.
În general, este necesară aplicarea unor metode de tratare pentru îndepărtarea
următorilor impurificatori:

27
 compuși organici biodegradabili și nebiodegradabili;
 compuși toxici organici sau anorganici;
 amoniac și ioni nitrat;
 sulfuri;
 compuși volatili urat mirositori;
 materii solide în suspensie.
Pot fi utilizate următoarele tehnici de tratare:
 tratare biologică: anaeroba, aerobă, aerobă prelungită pentru eliminarea azotului
(nitrificare / denitrificare); un sistem eficient și puțîn costisitor care poate servi că faza de
pretratare înaintea deversării în influentul unei stații de epurare orășenești este lagunarea;
 tratare prin procedee fizico-chimice: coagulare-floculare, flotație-precipitare, ultrafiltrare,
evaporare.
În anumite cazuri, în funcție de scopul urmărit, pot fi aplicate și alte procedee fizico-
chimice:
 stripare cu aer pentru eliminarea amoniacului;
 adsorbție pe cărbune activ pentru îndepărtarea urmelor de compuși organici;
 osmoză inversă pentru eliminarea particulelor în suspensie sau coloidale, a azotului
amoniacal, a metalelor grele și a materiilor dizolvate.
 
În funcție de condițiile locale specifice și de caracteristicile levigatului (dacă acestea se
încadrează sau nu în limitele stabilite de normele legislative în vigoare), acesta poate fi
deversat direct sau colectat local și apoi transportat în influentul unei stații de epurare
orășenești.

4.11.2. Instalațiile pentru colectarea și evacuarea gazului de depozit

Aceste instalații au rolul de a asigura colectarea controlată a gazului de fermentare care
se formează, pentru o perioada lungă de timp, în toate depozitele ce conțîn deșeuri
biodegradabile.
În urmă descompunerii anaerobe a deșeurilor se formează gazul de depozit (gaz de
fermentare), cu o putere calorică de 5000 – 6000 kcal/m 3 și o compoziție în care predomină
CH4 (54 %) și CO2 (45 %) și la care se adaugă mici cantități de hidrogen sulfurat, monoxid de
carbon, mercaptani, aldehide, esteri, urme de compuși organici.
Cantitățile de gaz de depozit pot varia semnificativ atât în cazul aceluiași depozit, în
timp, în funcție de o serie de parametri (vârstă depozitului, tipul deșeurilor depozitate, modul

28
de operare etc.), cât și de la un depozit la altul.
Procesul de migrare a gazului din masă de deșeuri este influențat de: concentrația
gazelor din sol, distribuția gradienților de presiune, proprietățile fizico-chimice ale straturilor
de deșeuri, ale materialului de acoperire și ale solului.
În cazul în care gazul format nu este evacuat controlat din depozit, migrarea și
acumularea acestuia pot prezența o serie de riscuri, printre care: pericol de incendiu prin auto-
aprindere; degajare de mirosuri neplăcute și de compuși toxici (hidrogen sulfurat, compuși
organo-fosforici, alte substanțe organice nesaturate); afectarea componenței biologice a
solului, prin reducerea concentrației de oxigen; pericol de explozie, prin posibilă apariție a
acumulărilor de gaz în vecinătatea zonelor rezidențiale; creșterea acumulărilor de gaze ce
contribuie la efectul de seră.

7. Puț și sistem de colectare a gazului de depozit

Evacuarea controlată a gazului de depozit este necesară atât pentru evitarea apariției
riscurilor mai sus menționate, cât și pentru valorificarea metanului, în cazul în care această
este rentabilă. Modul de evacuare a gazului de depozit depinde de condițiile specifice fiecărui
depozit și de scopul urmărit (arderea controlată a gazului sau utilizarea acestuia). De obicei se
utilizează tehnici de ventilație pasivă – puțuri de gaz, drenuri de gaz, tranșee de ventilație,
bazate pe migrarea gazului către punctele cu presiune scăzută. Ventilația activă se realizează
prin pomparea gazului colectat prin puțuri sau drenuri; aceste tehnici sunt recomandate în
cazul depozitelor mari, în care înălțimea depunerilor depășește 8 m.

29
 8. Sistem de valorificare a gazului de depozit

Gazul colectat este valorificat în energie electrică, surplusul este supus unui proces de ardere
controlată.

4.12. Garajele, atelierele și spațiile de parcare pentru utilaje

Aceste dotări sunt necesare pentru a asigura bună funcționare a echipamentelor mobile
utilizate pentru operarea depozitului de deșeuri.
Echipamentele mobile cuprind în general:
 buldozere – pot fi dotate cu diferite tipuri de lame și senile profilate pentru deplasarea,
omogenizarea și compactarea deșeurilor; sunt utilizate atât pentru depozitarea efectivă a
deșeurilor, cât și pentru alte activități de menținere a bunei funcționari a depozitului;
 încărcătoare – au avantajul că pot circulă și pe alte drumuri în afară celor din  incinta
depozitului și sunt utilizate în general în depozite mici, în care predomină deșeurile din
construcții;
 compactoare cu role – sunt utilizate pentru mărunțirea și omogenizarea deșeurilor,
reducerea spațiilor libere dintre acestea și realizarea unei suprafețe relativ netede
și stabile;
 screpere – sunt utilizate pentru excavarea și transportul materialului de acoperire;
 excavatoare hidraulice – sunt utilizate în principal la amenajarea depozitului, dar și în

30
 cursul exploatării, pentru amenajarea noilor zone de descărcare a deșeurilor.
Echipamentul auxiliar cuprinde: tractoare, remorci, basculante, instalații pentru
distribuția apei și a combustibililor, perii pentru curățarea drumurilor, instalații de pompe și
conducte.

Alegerea echipamentului necesar se face țînând cont de:

 amplasarea și modul de operare al depozitului;
 cantitatea și tipul deșeurilor depozitate;
 densitatea ce trebuie obținută în urmă compactarii deșeurilor;
 tipul de acoperire și materialul utilizat;
 cerințe tehnico-economice;
 cerințe referitoare la securitatea muncii operatorilor.
În cazul depozitelor de dimensiuni mari, reparațiile utilajelor și echipamentelor se
realizează în ateliere proprii. Acestea trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să se
asigure:
 iluminare, încălzire, ventilație și alimentare cu apă corespunzătoare;
 suficient spațiu pentru manevrarea utilajelor pe orizontală și verticală;
 bancuri de lucru și spații pentru depozitarea uneltelor;
 spații de stocare amenajate în conformitate cu normele legale pentru buteliile de gaz și alte
substanțe toxice și periculoase;
 facilități de protecție împotriva incendiilor;
 sistem de securitate pentru împiedicarea accesului neautorizat.

4.13. Echipamentul pentru curățarea roților vehiculelor

Un depozit de deșeuri trebuie să fie dotat cu echipamente pentru curățarea roților
vehiculelor de transport al deșeurilor, atunci când acestea părăsesc amplasamentul și intră pe
drumul public. Metodele de curățare a roților pot fi uscate sau cu apă, alegerea variantei
optime făcându-se în funcție de caracteristicile specifice fiecărui amplasament.

4.14. Construcțiile sociale

Birourile administrative și construcțiile sociale vor fi amplasate la distanță față de zona
de acces și descărcare a vehiculelor ce transporta deșeuri.
Construcțiile sociale trebuie să cuprindă: vestiare; toalete, spălătoare și dușuri; sala de
mese; bucătărie pentru prepararea hranei (în cazul depozitelor cu număr mare de angajați);

31
cabinet de prim ajutor.

4.15. Exploatarea depozitelor de deșeuri

4.15.1. Procedura de acceptare a deșeurilor la depozitare
Procedura de acceptare a deșeurilor la depozitare reprezintă un mecanism complex,
constituit din mai multe etape. Operatorul depozitului va realiza înregistrarea datelor
referitoare la: cantitatea și caracteristicile deșeurilor primite, sursă, dată livrării, alte informații
considerate relevante. În cazul depozitelor zonale pentru deșeuri nepericuloase, aceste
informații vor fi disponibile și în format electronic.

4.15.2. Modul de exploatare a unui depozit de deșeuri

Modul specific de exploatare utilizat de către operatorul depozitului depinde de natură
deșeurilor acceptate și de specificațiile autorizației de mediu, țînând cont de: starea fizică a
deșeurilor; condițiile meteo din momentul depozitării; cerințe speciale pentru evitarea
riscurilor.
4.15.2.1.Metode de depozitare / descărcare
Metodă de depozitare propriu-zisă se alege în funcție de o serie de factori specifici fiecărui
caz în parte, dintre care determinanți sunt topografia și geologia terenului și adâncimea apei
subterane
2. Cele mai utilizate metode de depozitare / descărcare a deșeurilor municipale
Metoda de depozitare Avantaje Dezavantaje
Depozitare pe suprafață -este ușor de realizat compactarea și acoperirea -aspect neplăcut;
Prin descărcarea și compactarea deșeurilor se zilnică; -este dificil de realizat acoperirea temporară;
formează o platforma relativ orizontală a cărei -drumurile temporare de acces pot fi construite -deșeurile ușoare pot fi ușor antrenate de vânt;
înălțime maximă (care de obicei nu depășește mai ușor; -suprafață depozitului se tasează prea mult,
2,5 m) este stabilită prin autorizația de -deșeurile care ridică probleme pot fi descărcate creând condiții favorabile pentru reținerea apei
funcționare. la suprafață. în interiorul depozitului.

Depozitare prin înaintarea frontului de lucru -acoperirea zilnică serealizează ușor; -este mult mai dificilă
Este similară depozitării pe suprafață, diferența -deșeurile ușoare nu sunt atât de expuse depozitarea deșeurilor voluminoase.
fiind că deșeurile sunt descărcate și compactate antrenarii de către vânt;
pe o suprafață -pot fi realizate înălțimi mai mari.
înclinată care se deplasează pe măsură
depozitării

Activitatea de descărcare propriu-zisă a deșeurilor se supune unor reguli stricte, printre care:
 restricționarea numărului de vehicule în zona de descărcare;

32
 necesitatea că lucrătorii din zona de descărcare să poarte uniforme de protecție, în culori
vizibile și ușor de identificat;
 interdicția de a fuma în zona de descărcare;
 necesitatea de a urmă proceduri specifice în cazul vehiculelor supra-încărcate sau care pot
deveni instabile atunci când părți componente ale lor se pun în mișcare.
4.15.2.2.Nivelarea și compactarea
Deșeurile descărcate vor fi imediat nivelate și compactate, această practică având mai
multe  avantaje:
 creează posibilitatea depozitării unei cantități mai mari de deșeuri în unitatea de volum;
 reduce impactul determinat de împrăștierea gunoaielor pe diferite suprafețe, proliferarea
insectelor, a animalelor și păsărilor și apariția incendiilor;
 minimizează fenomenele de tasare pe termen scurt.
Deșeurile sunt împrăștiate omogen pe toată suprafață celulei de depozitare și apoi sunt
compactate.
9. Exemplu de utilaj de imprastiere a deseurilor

10. Exemplu de compactor picior de oaie

33
 În cazul depozitării deșeurilor cu potențial biodegradabil ridicat se va calcula un grad de
compactare optim, astfel încât densitatea stratului de deșeuri să nu împiedice procesele de
formare și evacuare a levigatului și a gazului de depozit. Datele de literatură sugerează că o
valoare a densității deșeurilor compactate de 0,8 t/m 3 este optimă pentru desfășurarea normală
a proceselor de biodegradare în deșeurile menajere. În cazul în care autorizația de mediu a
depozitului prevede condiții de stabilizare accelerată, gradul de compactare va fi foarte redus
sau chiar zero, aplicandu-se alte metode pentru minimizarea proliferării dăunătorilor și a
împrastierii deșeurilor.
4.15.2.3.Acoperirea zilnică
Acoperirea zilnică a deșeurilor descărcate și compactate se realizează pentru a preveni
apariția mirosurilor neplăcute, împrăștierea de către vânt a deșeurilor ușoare, proliferarea
insectelor, a păsărilor, precum și pentru a conferi depozitului un aspect relativ estetic.
Acoperirea zilnică trebuie să se realizeze mai ales în perioadele cu temperatura și umiditate
ridicate, aceste condiții favorizând degajarea de mirosuri neplăcute și
proliferarea dăunătorilor.
Materialul folosit pentru acoperire poate fi sol obișnuit (eventual de la excavarile efectuate
pentru amenajarea depozitului) sau deșeuri inerte de materiale de construcție. Există și alte
variante de materiale de acoperire, cum ar fi: folii groase de plastic; filme de plastic
nerecuperabile; țesături din fibre, geotextile; spume; pastă de hârtie; deșeuri de grădina
mărunțite.
Natură și grosimea stratului de acoperire se stabilesc în funcție de o serie de criterii,
printre care:

34
 necesitatea că stratul de acoperire să poată fi străbătut de fluxul de levigat, respectiv de cel
de gaz de fermentare;
 necesitatea că stratul de acoperire să nu ocupe un volum prea mare din depozit, ceea ce ar
reduce volumul util al acestuia.
4.15.2.4.Delimitarea zonelor de lucru
Delimitarea zonelor de lucru se poate face în două moduri:
 prin celule de descărcare: se realizează pereți despărțitori între care sunt depozitate
deșeuri; are dezavantajul că necesită material inert suplimentar pentru construirea
pereților, iar  aceștia pot împiedică circulația normală a gazului și a levigatului;
 prin marcaje temporare: metodă este foarte simplu de aplicat, dar necesită un control
strict, pentru a evita amplasarea incorectă a marcajelor și deci descărcarea deșeurilor în
afară zonei de lucru.
 
4.15.2.5.Auto-monitorizarea tehnologică

Auto-monitorizarea tehnologică constă în verificarea permanentă a stării de

funcționare a tuturor componentelor  unui depozit de deșeuri: drumul de acces și drumurile
din incinta, impermeabilizarea, sistemele de colectare și evacuare a levigatului și a gazului de
depozit, alte dotări existente (sortare, compostare, incinerare). De asemenea, se va urmări
gradul de tasare, precum și stabilitatea depozitului. Scopul acestor activități este asigurarea
funcționarii în condițiile proiectate a tuturor echipamentelor și instalațiilor, având că rezultat
reducerea riscurilor de accidente pentru mediu și sănătatea umană.
Un alt aspect important al activității de monitoring tehnologic îl constituie controlul
întrărilor de deșeuri. Documentele ce însoțesc transporturile de deșeuri trebuie să fie
verificate în scopul stabilirii încadrării în condițiile prevăzute de autorizația de mediu. În
funcție de tipul de deșeuri și / sau dacă există îndoieli cu privire la caracteristicile deșeurilor,
vor fi efectuate prelevări de probe și analize fizico-chimice și biologice pentru verificarea
conformității cu prevederile autorizației de mediu și / sau cu documentele însoțitoare.
În caz de neconformare vor fi aplicate procedurile stabilite prevăzute de autorizația de mediu.
Toate rezultatele verificărilor și ale eventualelor neconformari vor fi înregistrate sistematic și
arhivate într- un mod accesibil.
Asigurarea stabilității depozitului, atât în perioada de exploatare, cât și după închidere,
reprezintă un factor esențial. Corpul propriu-zis al depozitului trebuie construit într-un
asemenea mod încât să asigure stabilitatea mecanică a straturilor de deșeuri unele față de

35
altele și în relație cu zonele învecinate. Aceste aspecte trebuie abordate încă din faza de
proiectare, pe baza analizei caracteristicilor mecanice ale solului pe amplasamentul vizat și în
funcție de tipurile de deșeuri depozitate. Calculele de stabilitate trebuie revizuite periodic și,
dacă este cazul, ele vor fi refăcute, aplicandu-se corecțiile necesare.
Condițiile pentru o tasare uniformă sunt de obicei realizate prin nivelarea și compactarea
deșeurilor și prin așezarea corectă a straturilor de acoperire. Totuși, proiectantul depozitului
trebuie să țînă cont de posibilitatea apariției unor tasări diferențiate și să stabilească măsuri de
prevenire, cum ar fi: grosimi suplimentare de material de acoperire pentru anularea tasării
diferențiate sau pentru a permite îndepărtarea de material de acoperire dacă tasarea nu atinge
cotele prognozate.

4.15.2.6.Auto-monitorizarea emisiilor și controlul calității factorilor de mediu în zona de

influență
Auto-monitorizarea emisiilor, în faza de exploatare a unui depozit de deșeuri, are că
scop verificarea conformării cu condițiile impuse de autoritățile competențe (autorizația de
mediu, autorizația de gospodărire a apelor etc.).

2. Frecvența de analiză și indicatorii urmăriți pentru caracterizarea levigatului

Indicator Frecvența de analiză

Volum lunar, dacă nu se specifică altfel în autorizația de mediu
pH trimestrial, dacă nu se specifică altfel în autorizația de mediu
CCO-Cr (mg/l) trimestrial, dacă nu se specifică altfel în autorizația de mediu
CBO5 (mg/l) trimestrial, dacă nu se specifică altfel în autorizația de mediu
Azot amoniacal (mg/l) trimestrial, dacă nu se specifică altfel în autorizația de mediu
Nitrați (mg/l) trimestrial, dacă nu se specifică altfel în autorizația de mediu
Sulfuri (mg/l) trimestrial, dacă nu se specifică altfel în autorizația de mediu
Cloruri (mg/l) trimestrial, dacă nu se specifică altfel în autorizația de mediu
Metale (mg/l) trimestrial, dacă nu se specifică altfel în autorizația de mediu
Alți indicatori  *
( )
trimestrial, dacă nu se specifică altfel în autorizația de mediu

(*) - indicatori specifici, prevăzuți în autorizația de mediu, în funcție de caracteristicile

deșeurilor depozitate.
Valorile determinate în urmă analizării probelor vor fi comparate cu cele impuse în
autorizația de mediu sau în alte acte de reglementare, în conformitate cu normele legale în
vigoare.

36
 Urmărirea cantității și calității gazului de depozit se efectuează pe secțiuni reprezentative ale
depozitului.
3. Indicatorii determinați pentru gazul de depozit

Indicator Frecvența de analiză

CH4 (mg/m ) 3
trimestrial, dacă nu se specifică altfel în autorizația de mediu
CO2 (mg/m3) trimestrial, dacă nu se specifică altfel în autorizația de mediu
H2S (mg/m ) 3
trimestrial, dacă nu se specifică altfel în autorizația de mediu
Compuși organici volatili trimestrial, dacă nu se specifică altfel în autorizația de mediu
(mg/m )
3

 
Valorile obținute în urmă măsurătorilor vor fi comparate cu cele prevăzute de normele
legislative în vigoare.

Controlul calității factorilor de mediu  în zona de influență a depozitului se realizează prin:

 înregistrarea datelor meteorologice – pentru stabilirea cantității de precipitații, a domeniului
de temperatura și a direcției dominante a vântului;
 analiză principalilor indicatori de calitate a apelor de suprafață – se vor preleva probe din
puncte situate amonte, respectiv aval de depozit, pe direcția de curgere a apei;
 analiză principalilor indicatori caracteristici apelor subterane – se vor preleva probe din foraje
de monitoring situate amonte (1 foraj), respectiv aval de depozit (2 foraje);
 determinarea concentrațiilor indicatorilor specifici în aerul ambiental din zona de influență a
depozitului;
 determinarea concentrațiilor specifice de poluanți în sol, în zona de influență a depozitului.
Valorile obținute pentru fiecare factor de mediu vor fi comparate cu cele prevăzute de
normele legislative în vigoare.
Analizele și determinările necesare pentru auto-monitorizarea emisiilor și controlul
calității factorilor de mediu vor fi realizate de către laboratoare acreditate, iar rezultatele vor fi
înregistrate pe toată perioada de monitorizare.
 
4.16. Aspecte privind protecția muncii și pază contra incendiilor
Toate activitățile legate de exploatarea unui depozit de deșeuri se vor desfășura în
conformitate cu prevederile legale referitoare la normele de protecția muncii și pază contra
incendiilor.
Vor fi angajate că operatori în cadrul unui depozit de deșeuri numai persoane cu
calificare corespunzătoare. Instructajul pentru protecția muncii se face la angajare și apoi

37
periodic.
Construcțiile și instalațiile, în special cele în cadrul cărora sunt stocate sau / și utilizate
materiale inflamabile sau combustibile, vor fi realizate și exploatate în conformitate cu
normele legislative și standardele tehnice pentru pază contra incendiilor. În funcție de natură
deșeurilor acceptate și de dimensiunile depozitului, precum și în conformitate cu prevederile
legale, operatorul depozitului poate asigura funcționarea în cadrul acestuia a unei unități PSI.

5. Determinarea capacităţii unui depozit ecologic

Determinarea capacităţîi unui depozit pentru deşeuri menajere se face în funcţie de
volumul deşeurilor produse de către populaţia deservită, dar şi de durata de exploatare.
Aşadar, se impune că primă etapă, determinarea cantităţii deşeurilor urbane pe baza
numărului de locuitori.
 
Determinarea cantităţii deşeurilor urbane
Pentru cazul considerat, cantitatea deşeurilor urbane se obţine prin însumarea
următoarelor cantităţi de deşeuri:
Cdm – cantitatea zilnică a deşeurilor menajere;
Cda – cantitatea zilnică a deşeurilor asimilabile;
Cdcd – cantitatea zilnică  a deşeurilor rezultate din construcţii şi demolări;
Cdv – cantitatea zilnică a deşeurilor voluminoase;
Cdgp – cantitatea zilnică a deşeurilor din grădini şi parcuri;
Cds – cantitatea zilnică a deşeurilor stradale;
Cdi – cantitatea zilnică a deşeurilor industriale;
 
1. Determinarea cantităţii zilnice de deşeurilor menajere
                        Datele necesare determinării cantităţii zilnice a deşeurilor menajere urbane din
localitatea Braila sunt:
            N – numărul de locuitori, N=200 000 locuitori;
            Idm – indicele mediu de generare a deşeurilor menajere, I dm=0,7 ÷ 1,1 kg/(locuitor/zi).
Pentru cazul considerat se alege Idm= 1 kg/(locuitor/zi).
            În ipoteza acestor valori numerice, cantitatea deşeurilor menajere generate într-un oraş
cu 200 000 locuitori este:
Cdm= N*Idm = 200 t/zi

38
  
2. Estimarea cantităţii zilnice a deşeurilor asimilabile celor menajere (Cda)
            Deșeurile asimilabile celor menajere sunt cele provenite de la instituțiile
administrative, industriale, precum și de la restaurante, școli, spitale, grădinițe și hoteluri.
Cda= N*Ida*Tda [kg/zi]
unde:
Tda este cantitatea medie zilnică de deșeuri produse,  Tda = 0,3 – 0,5 kg/(locuitor∙zi);
Ida – reprezintă indicele de generare a deşeurilor asimilabile celor menajere,      
Ida = 1,2 – 1,3.
Se aleg Tda = 0,5 kg/zi şi Ida   =1,3.
Cda = Ʃ(200000*1,3*0,5) = 130000 [kg/zi] = 130 t/zi 

3. Estimarea cantităţii zilnice de deşeuri provenite din construcţii și demolări (Cdcd)

Estimarea cantitățîi zilnice de deșeuri provenite din construcții și demolări se face pe
baza relației:
Cdcd = N* cdcd (t/zi)
unde:
cdcd  [t/(zi/locuitor)]  reprezintă cantitatea zilnică medie de deșeuri rezultate din construcții și
demolări, cdcd =0,2 [kg/zi], căreia îi corespunde un volum vdcd= 0,005 mc/zi.
            Pe baza acestor date
cdcd = N*ccd = 40 t/zi, respectiv Vdcd = 1000 mc/zi
 
4. Estimarea cantităţii de deşeuri voluminoase (Cdv)
Deșeurile menajere voluminoase sunt deșeuri menajere provenite dintr-o activitate
ocazională care, datorită volumului mare și greutății lor, nu pot fi colectate printr-un sistem
tradițional de colectare.
Estimarea cantității zilnice Cdv [t/zi] a deșeurilor voluminoase se face cu relația:
Cdv = N*cdv [kg/lună]
Din punct de vedere statistic se consideră cdv= 0,01 kg/(lună/locuitor), astfel,
Cdv = N*cdv [kg/lună] = 2000 kg/luna = 2 t/lună = 0,06 t/zi 
 
5. Estimarea cantităţii deşeurilor rezultate din grădini și parcuri (Cdgp)
 

39
 Estimarea cantității deșeurilor generate din grădini și parcuri de realizează cu relația:
Cdgp = Sdgp*Idgp [t/zi] = 500*4 = 2000 t/zi
unde:
Cdgp – reprezintă cantitatea deşeurilor produse din grădini și parcuri;
Sdgp - suprafaţa grădinilor și parcurilor în ha,

Idgp - indicele mediu de producere a deşeurilor în grădini,  statistic  Idgp = 3,5 - 6 kg/ha zi. Se

alege Idgp=4 kg/ha svzi

Suprafaţa grădinilor şi parcurilor, recomandată  într-o localitate, se calculează cu relația:
Sdgp = N*SNSsv = 200000*0,01*0,2 = 400 ha/loc
            Unde
sN reprezintă suprafața specifică pe cap de locuitor a localitătilor,
sN= 0,005 - 0,02 ha/loc. Se alege  sN=0.01 [ha/loc].
ssv [%] ponderea suprafeței ocupate cu spații verzi din totalul suprafeței localității,
ssv =10 - 40 %. Se alege ssv=0.2
Estimarea cantității zilnice Cdgp [t/zi] a deșeurilor rezultate din grădini și parcuri, se
realizează cu relația:
Cdgp = 0,001*200000*0,01*0,2*4 = 1,6 t/zi
Volumul deșeurilor din grădini și parcuri se estimează cu relația:
 
Vdgp = Qdgp/ ρdgp = 264 [m³/zi]
unde:
ρdgp – densitatea reziduurilor stradale (ρdgp = 0,100 – 0,150 t/m³).

6. Estimarea cantităţii deşeurilor stradale (Cds)

Estimarea cantitații deșeurilor stradale se realizează cu relația:
Cds = Ʃ(Sds*Ids) [t/zi]
unde:
Cds reprezintă cantitatea zilnică a deşeurilor stradale colectate de pe suprafaţa contractată în
kg/zi;
Sds – suprafaţa curăţată în ha;

Indicele mediu I ds [kg/ha zi] de producere a deșeurilor stradale, Ids =35 – 55

kg/ha*zi.       
Se alege Ids= 40 kg/(ha∙zi).

40
Suprafața recomandată a străzilor și piețelor se calculează astfel:
Ss = SN*Ssv 
unde:
            sN reprezintă suprafața specifică pe cap de locuitor a localităților
                        sN= 0,005 - 0,02 ha/loc. Se alege  sN=0.01 [ha/loc]
ssp reprezintă ponderea suprafeței  ocupate cu străzi și piețe publice din totalul suprafeței
localității, ssp =25 - 40 %.
Se alege ssp=30 %
Astfel
Cds = N*SN*Ssp*Ids = 24 t/zi 
Deoarece deșeurile stradale nu se compactează în procesul colectării, volumul acestora
se estimează, după cum urmează:
Vs = Cds / ρds = 40 m3/zi
unde:
ρds – densitatea reziduurilor stradale (ρds = 0,700 – 0,800 t/m³).
 
7. Estimarea cantității de deșeuri industriale (Cdi)
            Estimarea cantitații deșeurilor industriale se realizează cu relația:
Cdi = 10-3N*cdi = 0,01*200000*0,5 = 1000 t/an
unde:
cdi este cantitatea anuală, pe cap de locuitor, de deșeuri industriale care se pot depozita
în depozite ecologice, cdi =0,5 - 1 kg/loc. Se alege cdi = 0.5 kg/loc
Astfel,
Cdi = 1000 t/an = 2,73 t/zi
 
8. Estimarea cantităţilor de deşeuri urbane zilnice (Cu)
            Estimarea cantității deșeurilor urbane zilnice se realizează astfel:
Cduzi = Ʃ Ci [t/zi]
unde
Cduzi – cantitatea zilnică totală de deşeuri;
Ci – cantitatea zilnică pe categorii de deşeuri.
Cduzi = Cdm + Cda + Cdcd + Cdv + Cdgp + Cds + Cdi [t/zi]
Cduzi = 200 + 130 + 40 + 0,06 + 1,6 + 24 + 2,73 = 398,39 t/zi
 

41
Rezultă că Cduzi = 398,39 tone/zi
 
9. Estimarea cantității de deșeuri menajere anuale (Cduan):

Cduan = Cduzi*365 = 398,39*365 = 145412,35 t/an

 
10. Determinarea capacităţii depozitului
            Pe baza cantității zilnice de deșeuri, calculată anterior, se poate determina volumul
acestora țînând cont de faptul că densitatea globală este ρdu = 150÷300 kg/m3 (se alege ρdu =
200 kg/m3) :
Vduzi = Cduzi*ρdu = 79,678 m3/zi

 
 
            Deoarece deşeurile colectate sunt supuse procesului de compactarea, volumul acestora
depozitat zilnic în rampă devine:
Vdudc = Vduzi*( ρdu/ ρdc) = 19,91 m3/zi 
unde
             Vduzi  este volumul reziduurilor colectate zilnic;
            ρdc – masă volumică a reziduurilor după depozitare şi compactare.

Normativul tehnic privind depozitarea reziduurilor sugerează că o valoare a densităţii

rezidurilor compactate de 0,8 t/m3 este optimă pentru desfăşurarea normală a proceselor de
biodegradare în reziduuri menajere.
 
Volumul de reziduuri depozitate şi compactate anual va fi:
Vduan = Vdudc* 365 = 7267,15 m3/an
unde
             Vduan  este volumul reziduurilor depozitate zilnic la rampă şi compactate.
            Astfel, volumul util al depozitului ecologic (Vude) va fi:
Vude = Vduan* Dex = 14,53*105 m3
unde

  este volumul de reziduuri depozitate şi compactate anual;

42
            Dex este durata de exploatare a depozitului. Se alege o durată de exploatare a
depozitului de deșeuri de 20 ani.
Se obține
Vude = 1.453.430 m3

6. Închiderea depozitelor de deșeuri

 
Sistemul de acoperire trebuie să realizeze o izolare a masei deșeurilor față de apele
pluviale și, în același timp, în cazul deșeurilor biodegradabile, să asigure o umiditate optimă
în interiorul masei de deșeuri, care să favorizeze descompunerea materiei organice.
În ceea ce privește gazul de depozit, sistemul de acoperire trebuie să asigure atât prevenirea
pătrunderii aerului în masă de deșeuri, cât și evacuarea controlată a gazului de fermentare
printr-un sistem de conducte și puțuri.
Sistemul de acoperire a unui depozit de deșeuri este format din:
 strat pentru acoperirea deșeurilor (geotextil);
 strat pentru colectarea și evacuarea gazului de depozit;
 strat de impermeabilizare (argilă – geomembrana);
 strat pentru colectarea și evacuarea apelor pluviale;
 strat de sol vegetal.

11. Schema sistemului de acoperire a unui depozit de deseuri

Sol vegetal

Geomembrană

Strat pentru colectarea şi

evacuarea gazului de depozit

Deşeuri

Caracteristicile materialelor din care este realizat stratul de acoperire se stabilesc în

funcție de: natură și cantitatea deșeurilor depozitate pe amplasament, condițiile de mediu
natural, gradul necesar de reducere a riscurilor pentru toți factorii de mediu, utilizarea
ulterioară a terenului.

43
 În plus, pentru asigurarea tuturor condițiilor pentru menținerea stabilității și integrității
stratului de acoperire, se va ține cont și de următoarele aspecte:
 posibilitatea apariției tasarilor diferențiate a deșeurilor la limitele dintre celule sau la
contactul cu pereții depozitului, în special în cazul depozitării deșeurilor municipale
biodegradabile – se va proiecta realizarea de grosimi suplimentare de material de
acoperire sau de margini neregulate pentru compensarea tasarilor prognozate;
 necesitatea că profilul final al depozitului să respecte anumite condiții referitoare la pantă
suprafețelor (în corelație și cu natură deșeurilor depozitate) și la încadrarea în peisaj.
La baza taluzului, geomembrană trebuie să fie ancorată în mod corect, pentru a face față
la solicitările mecanice și pentru a realiza o izolare corespunzătoare a masei de deșeuri.

12. Modul de ancorare a geomembranei la baza taluzului

7. Monitoring-ul post-închidere și reconstrucția ecologică a zonei

afectate de depozitarea deșeurilor
 
Conform prevederilor legale, operatorul depozitului este obligat să efectueze
monitorizarea post- închidere, pe o perioada stabilită de către autoritatea de mediu competență
(minimum 30 ani). Această perioada poate fi prelungită dacă în cursul derulării programului
de monitorizare se constată că depozitul nu este încă stabil și poate prezența riscuri pentru
factorii de mediu și sănătatea umană.
Sistemul de monitoring post-închidere cuprinde:
 determinarea caracteristicilor cantitative și calitative ale levigatului;
 determinarea caracteristicilor cantitative și calitative ale gazului de depozit;
 înregistrarea datelor meteorologice;
 analiză principalilor indicatori de calitate a apelor de suprafață;
 analiză principalilor indicatori caracteristici apelor subterane;

44
 determinarea concentrațiilor indicatorilor specifici în aerul ambiental din zona de influență
a depozitului;
 determinarea concentrațiilor specifice de poluanți în sol, în zona de influență
a depozitului;
 urmărirea topografiei depozitului.
În tabelele următoare sunt prezențați principalii indicatori ce trebuie urmăriți în cadrul
activității de monitoring post-închidere.
4. Parametrii urmăriți pentru caracterizarea levigatului, a apelor de suprafață și a gazului de depozit

Parametrii urmăriți Frecvența de analiză

Volumul levigatului o dată la 6 luni
Compoziția levigatului  (*)
o dată la 6 luni
Volumul și compoziția apei de suprafață (*) o dată la 6 luni
Volumul și compoziția gazului de depozit (CH4, CO2, H2S, H2 etc.) o dată la 6 luni

(*) – indicatorii de analizat se stabilesc în conformitate cu prevederile autorizației de mediu

 
5. Parametrii urmăriți pentru caracterizarea apelor subterane

Parametrii urmăriți Frecvența de analiză

Nivelul apei subterane o dată la 6 luni
Compoziția apei subterane se stabilește în funcție de viteză de
curgere

6. Datele meteorologice necesare pentru întocmirea balanței apei

Parametrii urmăriți Frecvența de analiză

Cantitatea de precipitații zilnic + valori medii lunare
Temperatura min. și max. la ora 1500 valori medii lunare
Direcția dominantă și viteză vântului -
Evapotranspiratia valori medii lunare
Umiditatea atmosferică la ora 1500 valori medii lunare

 
7. Parametrii necesari pentru urmărirea topografiei depozitului

Parametrii urmăriți Frecvența de analiză

Structura depozitului (suprafață ocupată de deșeuri, volumul și -
compoziția deșeurilor, metodele de depozitare utilizate, vârstă
depozitului)
Comportarea la tasare și urmărirea nivelului depozitului anual

 
Încheierea procesului de reconstrucție ecologică a unui depozit de deșeuri se stabilește

45
pe baza unor criterii de evaluare, printre care:
 criterii referitoare la calitatea levigatului: aspecte privind distanță depozitului față de ape
subterane și de suprafață, condițiile de calitate stabilite pentru acestea, atenuarea
potențialului poluant al levigatului prin parcurgerea unor roci nesaturate sau prin diluarea
în apele subterane sau de suprafață;
 criterii referitoare la producția de gaz;
 criterii referitoare la tasare: aspecte privind tasarea deșeurilor sub propria lor greutate și că
rezultat al transformărilor chimice și fizice suferite în depozit, precum și stabilitatea pe
termen scurt și lung (stabilirea factorului de siguranță la rupturi sau alunecări).
Utilizarea ulterioară a amplasamentului se va face țînând seama de condițiile și
restricțiile specifice impuse de existența depozitului acoperit, în funcție de stabilitatea
terenului și de gradul de risc pe care acesta îl poate prezența pentru mediu și sănătatea umană.

8. DEFINIȚII
 deșeuri municipale = deșeuri menajere de la populație + deșeuri asimilabile din comerț,
industrie și instituții + deșeuri din grădini și parcuri + deșeuri din piețe + deșeuri stradale
+ deșeuri voluminoase. În HG 856/2002 privind evidență gestiunii deșeurilor și pentru
aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, categoria de deșeuri
menționate mai sus se regăsesc la codurile:
 ambalaje; materiale absorbante, materiale de lustruire, filtrante și îmbrăcăminte de
protecție, nespecificate în altă parte – cu excepția ambalajelor din deșeurile industriale și a
codurilor 15 02 02 și 15 02 03;
Deșeuri municipale și asimilabile din comerț, industrie, instituții, inclusiv fracțiuni
colectate separat.
 fracție organică = fracție biodegradabilă
 nămol orășenesc = nămolul rezultat de la epurarea apelor uzate orășenești. În HG
856/2002 privind evidență gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând
deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, categoria de deșeuri menționate mai sus se
regăsește la codul:19 08 05 Nămol orășenesc de la epurarea apelor uzate menajere
 deșeuri din construcții și demolări = deșeuri rezultate în urmă reabilitării infrastructurii
existente, în urmă demolării și construirii de clădiri noi, respectiv în urmă reconstruirii și
extinderii rețelei de transport. În HG 856/2002 privind evidență gestiunii deșeurilor și
pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, categoria de

46
 deșeuri menționate mai sus se regăsește la codul:
Deșeuri din construcții și demolări (inclusiv pământ excavat din amplasamente contaminate)
 deșeuri municipale periculoase = detergenți și dezinfectanți + vopsele, lacuri și diluanți +
baterii și acumulatori uzați + pesticide și ierbicide + alte chimicale + becuri și tuburi
fluorescente + echipamente electrice și electronice + medicamente. În HG 856/2002
privind evidență gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile,
inclusiv deșeurile periculoase, categoria de deșeuri menționate mai sus se regăsesc
la codurile:
 20 01 13  Solvenți
 20 01 14  Acizi
 20 01 15  Baze
 20 01 17 Substanțe chimice fotografice
 20 01 19  Pesticide
 20 01 21 Tuburi fluorescente și alte deșeuri cu conținut de mercur
 20 01 23 Echipamente abandonate cu conținut de CFC (clorfluorocarburi)
 20 01 26 Uleiuri și grăsimi, altele decât cele specificate la 20 01 25
 20 01 27 Vopsele, cerneluri, adezivi și rășini conțînând substanțe periculoase
 20 01 29 Detergenți cu conținut de substanțe periculoase
 20 01 31 Medicamente citotoxice și citostatice
 20 01 33 Baterii și acumulatori incluși în 16 06 01, 16 06 02 sau 16 06 03 și baterii   și
acumulatori nesortati conțînând aceste baterii
 20 01 35 Echipamente electrice și electronice casate, altele decât cele specificate la 20
01 21 și 20 01 23 cu conținut de componenți periculoși
 20 01 37 Lemn cu conținut de substanțe periculoase
 deșeuri de producție = deșeuri rezultate direct din procesele de producție. În HG 856/2002
privind evidență gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile,
inclusiv deșeurile periculoase, categoria de deșeuri menționate mai sus se regăsesc
la codurile:
 Deșeuri din agricultură, horticultură, acvacultură, silvicultură, vânătoare și pescuit, de la
prepararea și procesarea alimentelor – cu excepția codului 02 01 06
 Deșeuri de la prelucrarea lemnului și producerea plăcilor și mobilei, pastei de hârtie,
hârtiei și cartonului
 Deșeuri din industriile pielariei, blanariei și textilă

47
 Deșeuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale și tratarea pirolitica
a cărbunilor
 Deșeuri din procese chimice anorganice
 Deșeuri din procese chimice organice
 Deșeuri de la producerea, prepararea, furnizarea și utilizarea (ppfu) straturilor de acoperire
(vopsele, lacuri și emailuri vitroase), a adezivilor, cleiurilor și cernelurilor tipografice
 Deșeuri din industria fotografică
 Deșeuri din procesele termice
 Deșeuri de la tratarea chimică a suprafețelor și acoperirea metalelor și a altor materiale;
hidrometalurgie neferoasa
 Deșeuri de la modelarea, tratarea mecanică și fizică a suprafețelor metalelor și a
materialelor plastice
 Deșeuri uleioase și deșeuri de combustibili lichizi
 Deșeuri de solvenți organici, agenți de răcire și carburanți
 Ambalaje; materiale absorbante, materiale de lustruire, filtrante și îmbracaminte de
protecție, nespecificate în altă parte – cu excepţia ambalajelor din deşeurile municipale
 Deșeuri nespecificate în altă parte – cu excepţia codurilor 16 04 şi 16 10
 Deșeuri de la instalații de tratare a reziduurilor, de la stațiile de epurare a apelor uzate și
de la tratarea apelor pentru alimentare cu apă și uz industrial – cu excepţia codului 19 08
05

9. Bibliografie

Gastescu P., Ecologia asezariilor umane, Edit. Univ. Bucuresti 1998

Gastescu P., Managementul mediului, Edit. Sfinx, Targoviste 2000
Date ANPM referitoare la gestiunea deșeurilor
Legis Piatra Neamt – baza legala în domeniul gestionarii deșeurilor.
 http://incdpm.ro/production/ro/directia-stiintifica/departamente/gestiunea-deșeurilor
[1] Burtea Elena - Roxana, Proiectarea unui depozit de deşeuri, Proiect I.D.E.D.S.,
Profesori coordonatori, Prof. Dr. Ing. Voicu Gheorghe, Ş.l. Safta Victor, Universitatea Politehnica
Bucureşti, Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice;
[2] https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=3&ved=2ahUKE
wj7vLWOo4bfAhWrJcAKHa48CJ0QFjACegQIBxAC&url=http%3A%2F%2Fwww.anpm.ro
%2Fanpm_resources%2Fmigrated_content%2Ffiles%2FAPM%2520Buzau%2FDeseuri
%2FCadrul%2520general
%2F1.11Ghidprivindsortareadeseurilorreciclabile.doc&usg=AOvVaw3UUxopXHcj0ABTtQb
_WKS8

48
49