Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Caracteristicile zgurilor
Fiecare domeniul posibil de utilizare a zgurilor sau mai bine spus a produselor
obţinute din zguri reclamă proprietăţi specifice. Utilizatorii produselor din zguri şi-au
definit cerinţele prin reglementări, norme, fişe de condiţii tehnice, caiete de sarcini (ex.:
Germania DIN 4301 – condiţii tehnice pentru utilizarea zgurilor în domeniul materialelor
de construcţii, Cehia – standard de ramură 7220108 cu condiţiile tehnice impuse zgurii
de furnal granulate pentru industria cimentului etc.).
1
Cr, P, Ti, V, B. Alături de FeO, zgurile pot să conţină şi oxizii superiori ai fierului, Fe 3O4 şi
Fe2O3. Sulful în zguri se află sub formă de sulfuri şi sulfaţi de Ca, Mn şi Fe.
Zgură de furnal poate fi analizată după sistemul ternar SiO 2-CaO-MgO-Al2O3.
Zgurile de oţelărie, indiferent de agregatul de elaborare, sunt topituri cu un număr
mare de componenţi, în primul rând oxizi şi combinaţii ale acestora, apoi sufluri, nitruri,
etc. Componenţii principali ai zgurilor de oţelărie sunt CaO, MgO, MnO, FeO (oxizi
bazici) şi SiO2, P2O5 (oxizii acizi). În afară de fazele oxidice din care este constituită,
datorită specificului procesului de elaborare, în zgură poate ajunge o cantitate relativ
mare de fază metalică (până la 18% - în cazul convertizorului LD) ce determină nu
numai o micşorare a scoaterii de oţel ci şi dificultăţi de procesare ulterioară a zgurii în
vederea utilizării ei în alte domenii.
Deoarece oxizii aflaţi în zgură se împart în trei grupe (acizi - SiO 2, P2O5; bazici -
CaO, MgO, FeO; amfoteri - Al 2O3), după caracterul chimic zgurile se clasifică în: zguri
acide (predomină oxizii acizi), zguri bazice (predomină oxizii bazici), şi zguri neutre.
Gradul de bazicitate, definit ca raportul dintre cantitatea procentuală a
componenţilor cu caracter bazic şi acid de calculează cu relația:
n
∑ ( MeO )i bazic
CaO+ MgO + FeO +. ..
B= i=1
n
=
SiO 2 +%P 2 O 5 +. ..
∑ ( MeO )i acid
i=1
2
1.2. Proprietăţile de întărire hidraulică a zgurilor metalurgice
Acest fenomen s-a observat atât la zgurile de furnal cât şi la cele de oţelărie, în
timpul procesului de răcire. Funcţie de capacitatea lor de a se autodezintegra sau nu,
zgurile se mai numesc scurte sau lungi. Capacitatea de autodezintegrare este mai
puternică cu cât zgurile sunt mai acide.
La zgurile de furnal se poate produce o dezintegrare silicatică şi una sulfitică.
Dezintegrarea silicatică este determinată de prezenţa silicatului (2CaO:SiO 2) în
zgură. În intervalul de temperatură de la 0 0C la 15000C există 5 forme cristaline ale
acestui silicat. Dezintegrarea zgurii se produce la trecere silicatului din starea în
starea care este însoţită de o creştere a volumului de ~12%. Durata şi temperatura de
trecere (~6750C) depind de: viteza de răcire, dimensiunea grăunţilor, presiune,
cantitatea şi tipul impurităţilor, gradul de stabilizare.
Există diverse criterii chimice şi structurale de apreciere a stabilităţii la
dezintegrarea de tip silicatic (grafic prin utilizarea diagramelor în care sunt prezentate
3
domeniile de stabilitate ale zgurilor de furnal la dezintegrarea silicatică; cu ajutorul unor
relaţii; după concentrația anumitor componenți ai zgurii la dezintegrarea sulfitică a
zgurilor de furnal).
Pentru a nu se dezintegra, zgurile ce conţin 2CaOSiO2 în forma (instabilă mai
ales atunci când se formează în domeniul cristalizării primare) pot fi stabilizate printr-un
fenomen fizic (răcire rapidă) şi chimic (adaosul unor cationi stabilizanţi: Na +, Cl4+, P5+,
Mo6+, Cr3+, V5+, Cr6+, Fe2+, C4+, B3+, K+, Mn2+, S6+).
Dezintegrarea sulfitică a zgurilor de furnal este determinată de existenţa sulfurilor
(CaS, FeS şi MnS) care hidrolizează în prezenţa apei formând hidroxizi şi degajând
H2S. Această hidroliză este însoţită de o creştere de volum de 24-38%, ce conduce la
distrugerea structurii.
La zgurile de oţelărie sunt posibile următoarele tipuri de dezintegrări:
Cele mai importante domenii în care pot fi utilizate zgurile siderurgice sunt:
A. Domeniul construcţiilor
- construcţia de drumuri la:
- strat de bază;
- strat de subbază;
- realizarea căii rutiere – agregate pentru beton şi asfalt;
- construcţia de căi ferate:
- la armarea bazei;
- la realizarea terasamentelor, rambleurilor;
4
- construcţia aerodromurilor:
- la amenajarea pistelor;
- construcţii hidrotehnice:
- la amenajarea râurilor (maluri, diguri , baraje);
- la construcţii portuare (bazine, amenajări ţărmuri);
- industria materialelor de construcţii:
- industria cimentului;
- fabricarea betoanelor (materialelor de umplutură);
- fabricarea unor produse finite:
- blocuri beton, plăci tip BCA;
- cărămizi, bolţari;
- plăci pentru acoperişuri (ţigle, olane);
- plăci ceramice pentru decor exterior şi interior (faianţă, gresie etc.)
- industria sticlei.
B. Domeniul agriculturii şi lucrărilor funciare
- îngrăşământ mineral – fertilizare sol;
- - material pentru condiţionarea solurilor;
- - material pentru consolidarea – modelarea solurilor.
C. Domeniul protecţiei mediului
- material pentru realizarea stratului de etanşare mineral la amenajarea
depozitelor pentru diferite deşeuri;
- material fertil tip “humus” (obţinut din amestecul cu alte tipuri de materiale) ce
poate fi folosit ca sol fertil pentru “înverzirea haldelor”.
D. Domeniul siderurgic (reciclare)
- - recuperarea fierului metalic prin separare electromagnetică;
- - reciclare la aglomerare şi furnal a fracţiei oxidice din zgurile ce au conţinut ridicat de
FeO ca înlocuitor de minereu şi fondanţi.
5
Tabelul 1. Domenii de utilizare ale principalelor produse din zgurile siderurgice
Domenii de Tip de produse din zguri Zgură furnal Zgură furnal Zgură convertizor Zgură furnal
utilizare răcită în aer granulată răcită în aer expandată
Construcţie Agregat pentru:
drumuri - strat de bază şi subbază;
- beton , asfalt
Construcţie C.F. Agregat pentru:
- armarea bazei
- realizarea terasamentelor şi
rambleurilor
Construcţie piste Agregat pentru betoane
de aerodrom
Construcţii Agregate pentru:
hidrotehnice - amenajare râuri (maluri, diguri,
baraje)
- construcţii portuare (bazine,
ţărmuri)
Industria Materiale primă pentru:
cimentului - ciment Portland
- ciment Portland de zgură
- clinker de ciment
Fabricarea Agregate:
betoanelor - grosiere,
- nisipoase,
- amestecuri
Materiale de Materia primă pentru:
construcţie - blocuri beton, plăci
- plăci tip BCA
- ţigle, olane
- plăci ceramice
- dale pavaj
- vată minerală
- sticlă
Lucrări funciare Material pentru:
- consolidare sol
- modelare sol
Agricultură şi Material pentru:
silvicultură - fertilizare (îngrăşământ)
- condiţionare (reglare PH)
utilizare curentă
utilizare preponderentă.
Multitudinea domeniilor de utilizare demonstrează în mod evident că în
siderurgie au existat preocupări pentru valorificarea zgurilor. De aceea zgurile nu sunt
considerate deşeuri ci potenţiale materii prime pentru alte domenii de activitate.
Valorificarea îşi are începuturile în urmă cu un secol. Prin descoperirea în 1862 a
proprietăţilor hidraulice ale zgurii de furnal granulate şi deci posibilităţile de utilizare a
acesteia în industria cimentului, în Germania au fost publicate în 1909 respectiv 1917
primele norme tehnice pentru “cimentul portland de furnal”.
Cantitatea de zgură este în strânsă interdependență cu cantitatea de oțel
produsă, fig.1.
Fertilizator
agricultura; 4%
Depozitare finala; Producere ciment;
Imbunatatiri
28% 7%
funciare; 3%
Depozitare Constructii drumuri;
temporara; 7% 42%
Reciclare interna;
9%
Fig.3. Utilizarea zgurii de oţelărie în Uniunea Europeană
Zgura racita in aer;
22%
Zgura peletizata; 3%
Zgura granulata; 75%
Depozitare;
2%
Alti utilizatori; Constructii de
Ciment; 73% drumuri; 23%
1%
Recilare
interna; 1%
Imbunatatiri
Depozitare funciare
temporara 2%
7% Reciclare interna Fertilizator
9% agricol
4%
Zgura
metalurgica Zgura
secundara; 14% convertizor;
Zgura CEA; 51%
35%
Zgura este evacuată din furnal la ~ 1480 0C și are aspectul lavei topite. În funcţie
de viteza de răcire şi de modul de solidificare, rezultă trei tipuri de zguri în stare solidă:
- zgura răcită lent în aer, cu structură cristalină;
- zgura expandată, răcită cu o cantitate controlată de apă pentru accelerarea
procesului de solidificare, cu o structură sticloasă de natură celulară sau veziculară,
care se prezintă sub forma unui produs cu greutate specifică redusă;
- zgura granulată, cu structură sticloasă, obţinută la răcirea rapidă (cea mai mare
viteză de răcire, în comparaţie cu celelalte tipuri de zgură).
Zgura granulată de furnal este un material sticlos, granular, format prin răcirea
rapidă a zgurii de furnal topite, prin scufundare în apă (fig.10).
Granularea zgurilor constă în prelucrarea zgurilor lichide prin răcire rapidă, prin
procedee de granulare care pot fi clasificate astfel:
Vata minerală se poate obţine din zgurile solide (pietriş) retopite sau din zgurile
lichide de furnal preluate direct din furnal.
Procedee de bază pentru obţinerea structurii fibroase sunt: prin insuflare, prin
centrifugare şi prin procedeul combinat.